22/02/2012

EMPATIA IN PSIHOTERAPIE


Autor : Odette Girlasu-Dimitriu
Editura Victor 
An aparitie : 2004
ISBN 973-8128-58-7
Nr pagini : 204
La data postarii nu am gasit oferte de vanzare a acestei carti
Anticariat
Disponibilitate BCU




Ca arhitectura generala, lucrarea se compune din doua parti: prima, sub titulatura Probleme generale ale empatiei, a fost destinata sa faca o analiza selectiva a problematicii din acest domeniu, sub titlul urmatoarelor capitole: conceptualizari ale empatiei, raportul empatiei cu psihoterapia si modalitati de antrenare a disponibilitatilor de comunicare ale viitorilor psihoterapeuti.

Cea de-a doua parte este, in principiu, proiectata ca cercetare experimentala, avand drept subiect predilect personalitatea psihoterapeutului, cu o atentie speciala pentru competenta psihoterapeutica. In structura modelului nostru de investigatie, locul principal il ocupa probele de cercetare a empatiei - cea de empatie emotionala a lui A. Mehrabian si N. Epstein (Q.M.E.E.) si cea de empatie predictiva propusa de R. F. Dymond. S-a rezervat un spatiu amplu cercetarii empatiei cognitive, propunandu-ne sa scoatem in relief existenta unei aptitudini specifice a competentei psihoterapeutului - predictivitatea empatica. In cateva cuvinte, esenta acestei disponibilitati particulare rezida in competenta cu care psihoterapeutul ajunge sa cunoasca cerintele pacientului, sa proiecteze directiile programului terapeutic si sa anticipeze rezultatele benefice cele mai probabile ale tratamentului.

Am recurs la conceptualizarea celor patru ipostaze pe care este construita proba Dymond (“Eu despre mine”, “Eu despre partenerul meu in relatia terapeutica”, “Cum cred eu ca ma vede partenerul meu pe mine”, “Cum cred eu ca se vede partenerul meu pe sine”). In plus, pacientilor li s-au aplicat trei scale de investigatie, una pentru sugestibilitate, alta pentru anxietate si alta pentru depresie.

In cadrul acestei lucrari se pun in valoare noi resurse metodologice ale probei Dymond si se demonstreaza existenta unei aptitudini speciale a psihoterapeutului inclusa in competenta sa profesionala - predictivitatea empatica. Valabilitatea predictivitatii empatice a terapeutului se intemeiaza prin probarea realitatii efective a progresului psihoterapeutic (care rezida in reducerea/ disparitia simptomelor prezentate de pacient la inceputul tratamentului).

         Odette Dimitriu este doctor in psihologie si conferentiar universitar la Facultatea de Psihologie a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti. A publicat numeroase articole, studii si cercetari, avand o experienta de peste 20 de ani in domeniul psihologiei clinice, al psihoterapiei cognitiv-comportamentale si al terapiei prin hipnoza. Este atestata ca psiholog principal autonom si supervizor de catre Colegiul Psihologilor din Romania, Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie. A sustinut workshop-uri dedicate antrenarii capacitatii si conduitei empatice a terapeutului, considerati drept factori predictivi importanti ai succesului in psihoterapie. Este presedinte al Asociatiei de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentala (AHPCC).

Din cartile sale:
Comunicare terapeutica. Tehnici şi modele ale schimbării, Herald 2014
Introducere în psihologia clinica, Tritonic 2020

Cuprins:

Cuvânt înainte 5

PARTEA I
PROBLEME GENERALE ALE EMPATIEI

Capitol l
Conceptualizări ale empatiei 8
1. Premise terminologice 8
2. Definiţii ale empatiei 9
3. Direcţii de cercetare a empatiei 11
3.1. Direcţia de cercetare psihofiziologică 13
3.2. Direcţia de cercetare psihologică 14
3.3. Direcţia de elaborare şi validare a testelor şi scalelor de empatie 15
3.4. Empatia din perspectiva multiculturalismului 16
4. Empatia - trăsătură înnăscută sau dobândită? 20
5. Empatia ca trăsătură de personalitate 22
6. Empatia în relaţie cu alte variabile de personalitate 25
6.1. Relaţia empatie-simpatie 25
6.2. Relaţia empatie-orientare „helping" 26
6.3. Relaţia empatie-cunoaştere interpersonală 26

Capitol 2
Raportul empatiei cu psihoterapia 28
1. Mecanismul psihologic al empatiei psihoterapeutului 28
2. Empatia în perspectiva diverselor şcoli psihoterapeutice 30
3. Funcţiile empatiei psihoterapeutului 33
4. Deprinderile de detaşare ale psihoterapeutului 35
4.1. Identificarea ternelor majore din discursul pacientului.. 35
4.2. Identificarea mecanismelor de apărare 36
4.3. Descifrarea comportamentului nonverbal al pacientului 37
4.4. Construirea obiectivelor şi ipotezelor terapeutice 38
5. Rezistenţe faţade empatie 38
6. Tendinţe actuale de cercetare a empatiei în psihoterapie 43
6.1.Conceptualizări tradiţionale 43
6.2. Limite ale conceptualizărilor tradiţionale. Perspectiva multiculturalismului 44
6.3. Perspectiva etnografică 46
Sinteză 48

Capitol 3
Modalităţi de antrenare a disponibilităţilor de comunicare ale viitorilor psihoterapeuţi 49
1. Manifestarea respectului, căldurii, autenticităţii 49
2. Manifestarea autodezvăluirii 53
2.1. Natura obiectivelor psihoterapeutice 55
2.2. Natura autodezvăluirii 55
2.3. Contextul 57
3. Monitorizarea procesului de interacţiune terapeutică 57
3.1. Impactul terapeutului asupra relaţiei 57
3.1.1. Cadenţa 58
3.1.2. Profunzimea explorării 59
3.1.3. Distanţa interpersonală 60
3.2. Concentrarea pe dialogul terapeut-pacient 62
3.3. Echilibrul de forţe în relaţia terapeutică 62
3.4. Negocierea în legătură cu găsirea celei mai bune soluţii terapeutice 62
3.5. încurajarea autonomiei pacientului 63
3.6. Estimarea dimensiunii afective a interacţiunii 63
4. Aplicarea intervenţiilor terapeutice 64
4.1. Confruntarea 64
4.2. Clarificarea 66
4.3. Interpretarea 66
4.4. Resemnificarea 67

PARTEA a II-a
INSERŢIA EMPATIEI ÎN ACTUL PSIHOTERAPEUTIC . CERCETARE EXPERIMENTALĂ

Capitol 4
Un model experimental posibil de cercetare a empatiei în psihoterapie 72
1. Obiective, ipoteze, subiecţi 72
1.1. Obiectivele cercetării 72
1.2. Ipoteze de lucru 73
1.3. Eşantioane de investigaţie 74
2. Metoda de cercetare 76
2.1. Metode de investigaţie 76
2.1.1. Chestionar de măsurare a empatiei emoţionale (Q.M.E.E.) 76
2.1.2. Proba de empatie predictivă (R. Dymond) 77
2.1.3. Scala de depresie Beck (B.D.I) 79
2.1 .4. Scala de anxietate Hamilton (H.A.S) 80
2.1.5. Scala de imaginaţie creatoare Wilson-Barber 82
2.2. Procedee de prelucrare 84
2.3. Procedee de verificare / interpretare 85
2.4. Proceduri de evaluare a progresului psihoterapeutic 86

Capitol 5
Empatia emoţională 88
1. Empatie emoţională - disponibilitate a competenţei psihoterapeutice  88
2. Empatie emoţională -disponibilitate valorizatoare a tratamentului psihoterapeutic 91
3. Aspecte diferenţiale de empatie emoţională între psihoterapeuţi şi pacienţi 92
4. Cercetări româneşti cu ajutorul QMEE - rezultate comparative    94
Sinteză  96

Capitol 6
Empatia predictivă 98
1. Premise 98
2. Predictivitatea empatică a psihoterapeutului 100
2.1. Abordare descriptivă (primul set de criterii - trăsăturile) 100
2.2. Abordare integrativă (al doilea set de criterii - factorii) 113
3. Predictivitatea empatică a pacientului 122
3.1. Abordare descriptivă (primul set de criterii - trăsăturile) 122
3.2. Abordare integrativă (al doilea set de criterii - factorii) 129
4. Predictivitatea empatică - aptitudine specifică psihoterapeutului 136
4.1. Reperul modalităţilor de analiză -modalitatea descriptivă (prin trăsături-criterii) 138
4.2. Reperul modalităţilor de analiză - modalitatea integrativă (prin factori-criterii) 147
5. Aspecte corelaţionale între empatie emoţională şi empatie predictivă 151

Sinteză 154

Concluzii 155

Anexa nr. l - Date statistice privind proporţiile acordate de subiecţi la ipostazele probei Dymond 174

Anexa nr. 2 - Sugestibilitate, anxietate şi depresie (pacienţi) 190
Bibliografie 197



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu