sâmbătă, 16 februarie 2013

PSIHOLOGIA COMUNICARII. Teorii si metode



Autor : Jean-Claude Abric                
Editura Polirom
Colectia COLLEGIUM
An aparitie :2002
Traducerea Luminita si Florin Botosineanu
ISBN 973-683-953-2
Nr pagini :208
Format 147 x 205
Pret : 9,9 lei la Editura  , 22 lei la Elefant


Descrierea editurii:
Conceputa in termeni simpli si accesibili, lucrarea prezinta diferite teorii psihologice aplicabile comunicarii umane, precum si tehnicile ce decurg din acestea. Pornind de la ideea ca orice comunicare este inainte de toate o interactiune, autorul dezvolta urmatoarele teme: factorii generali care intervin in situatiile de comunicare; comunicarea individuala, necesitatea unei ascultari atente si modelele circumscrise interviului; dinamica proprie comunicarii in grup, observarea si dirijarea instruirilor in grup; relatiile dintre comunicare si influenta sociala: conformismul, inovatia, rolul minoritatilor si al majoritatilor. Avem in fata o carte de initiere in psihologia sociala a comunicarii, in cadrul careia teoria si metodologia sint strins legate, garantind astfel o abordare riguroasa a situatiilor de comunicare, ce nu exclude implicatiile practice.

Jean-Claude Abric este profesor de psihologie sociala la Universitatea din Provence si conduce Laboratorul de psihologie sociala al acestei universitati. Autor al mai multor lucrari pe tema reprezentarilor sociale si creativitatii de grup. A publicat la Polirom „Psihologia comunicarii” (2002).

Cuprins:

Introducere  /11

Capitolul 1
Factorii generali ai comunicării  13
1. Comunicarea ca situaţie tehnică  13
2. Analiza psihosociologică a comunicării   14
3. Factorii determinanţi ai comunicării  16
    3.1.Rolul actorilor comunicării   16
        3.1.1. Variabilele psihologice  16
        3.1.2. Variabilele cognitive   19
        3.1.3. Variabilele sociale 22
    3.2. Factorii care influenţează codul şi canalul de comunicare   25
        3.2.1. Variabilele psihice sau obiective  25
        3.2.2. Variabilele psihologice şi psihosemantice  26
        3.2.3. Alegerea canalului de comunicare  28
         3.2.4. Rolul actorilor    29
    3.3. Factorii de context şi de mediu   30
        3.3.1. Rolul contextului material şi temporal   30
        3.3.2. Rolul contextului social   30
        3.3.3. Rolul contextului cultural şi ideologic  31
4. Comunicare bilaterala şi feedback   31

Partea   I
COMUNICAREA INTERINDIVIDUALĂ

Capitolul 2
Atitudini şi comunicare interindividuală
Abordarea nondirectivă  35
1. Noţiunea de atitudine 36
2. Funcţiile atitudinilor    36
3. Tipologia atitudinilor interindividuale     37
    3.1. Atitudinea de interpretare   38
3.1.1. Definiţie 38
3.1.2. Tipul de relaţie creată  38
3.1.3. Consecinţele posibile asupra exprimării celuilalt  38
3.1.4. Concluzie    40
    3.2. Atitudinea de evaluare  40
3.2.1. Definiţie  40
3.2.2. Tipul de relaţie creată .40
3.2.3. Consecinţele posibile  40
3.2.4. Concluzie    41
    3.3. Atitudinea de ajutor sau de consiliere 41
3.3.1. Definiţie  41
3.3.2. Tipul de relaţie creată  42
3.3.3. Consecinţele posibile   43

3.3.4. Concluzie   44
    3.4. Atitudinea de chestionare sau atitudinea de anchetă  45
3.4.1. Definiţie  45
3.4.2. Tipul de relaţie creată   45
3.4.3. Consecinţele posibile  45
3.4.4. Concluzie   47
    3.5. Atitudinea de comprehensiune 48
3.5.1. Definiţie    48
3.5.2. Tipul de relaţie creată  48
3.5.3. Consecinţele posibile  48
3.5.4. Concluzie  49
4. Situaţia optimă de comunicare    49
5. Orientarea nondirectivă     51
    5.1.  Acceptarea necondiţionată a celuilalt  52
    5.2. Neutralitatea binevoitoare  52
    5.3. Autenticitatea   52
    5.4. Empatia 52
    5.5. Originea industrială a interviului nondirectiv  53
Repere bibliografice 55

Capitolul 3
Tehnicile de culegere a informaţiei în situaţie interindividuală  56
1. Interviul nondirectiv  56
    1.1. Preeminenţa climatului asupra tehnici    56
    1.2. Problema formulării temei  57
    1.3. Diferite tipuri de intervenţii    58
1.3.1 Reiterarea sau reflexul simplu 58
1.3.2. Refomularea sentimentului  59
1.3.3. Susţinerea empatică  60
1.3.4. Intervenţia de sinteză  61
    1.4. Tăcerile în cadrul interviului  61
    1.5. Aplicaţiile interviului nondirectiv 64
1.5.1. Terapia   64
1.5.2. Psihologia comercială 65
1.5.3. Cunoaşterea opiniei publice  65
1.5.4. Formarea terapeutului pentru ascultare   65
2. Interviul ghidat  65
3. Interviul focalizat    67
4. Chestionarul  68
    4.1. Rolui esenţial jucat de ancheta preliminară    68
    4.2. Verificarea chestionarului preliminar 69
    4.3. Chestionarul final    69
    4.4. Diferitele tipuri de întrebări care pot fi utilizate  70
4.4.1. întrebări închise   70
4.4.2. întrebări pre-formate   71
4.4.3. Scale de atitudine   71
4.4.4. întrebări deschise   71
5.    Relaţiile dintre situaţia de anchetă şi informaţia obţinută .72
Repere bibliografice  75

Partea a II-a
COMUNICAREA ÎN GRUPURI

Capitolul 4
Comunicare şi procese de grup  79
1. Curentul dinamic: contribuţia lui Kurt Lewin 80
    1.1. Funcţiile exercitate în grupuri  81
    1.2. Leadership-ul în grupuri   83
2. Curentul interacţionist 84
3. Curentul psihanalitic  85
4. Cercetări asupra fenomenelor de grup   91
    4.1. Stiluri de leadership şi procese de grup (Lippitt şi White, 1947)  91
    4.2. Devianţă, respingere şi comunicare în grupuri (Schachter, 1965)  94
    4.3. Coeziunea în grupuri   96
    4.4. Schimbarea socială în grupuri (Lewin, 1947) 98

Capitolul 5
Tehnici de grup 102

1. Situaţii de grup centrat pe grup:   grupul   de  diagnostic  102
    1.1. Tehnica grupului de diagnostic   103
    1.2. Evoluţia unui grup de diagnostic  104
    1.3. Avantaje şi aplicaţii ale grupului de diagnostic   106
    1.4. Freud şi teoria hoardei primitive 107
2. Situaţii de grup centrat pe sarcină: tehnica de conducere a întrunirilor  108
    2.1. Componentele unei situaţii de  grup centrat pe sarcină 108
2.1.1. Rolul sarcinii    108
2.1.2. Rolul naturii grupului  108
2.1.3. Rolul animatorului   109
    2.2. Funcţia de animator: principii generale    109
2.2.1. Animaţia este o funcţie 109
2.2.2. Funcţiile animatorului 110
2.2.3. Animatorul este un observator al grupului  110
2.2.4. Alegerea tipului de animaţie  111
    2.3. Diferite tipuri de întruniri  111
2.3.1. întruniri de informare descendentă   111
2.3.2. întruniri de informare ascendentă: interviul de grup  111
2.3.3. întrunirile-discuţie  112
2.3.4. întrunirile de rezolvare de probleme  114
    2.4. Tehnica de animare a unei întruniri  114
2.4.1. Pregătirea întrunirii   114
2.4.2. începutul întrunirii 115
2.4.3. Conducerea întrunirii 116
2.4.4. Sfîrşitul întrunirii 118
3 Principii şi tehnici ale creativităţii in grup 118
    3.1. Principii de bază ale creativităţii în grup119
3.1.1. Importanţă climatului relaţional  119
3.1.2. Importanţa atitudinii de non-evaluare119
3.1.3. Necesitatea eterogenităţii grupului 119
3.1.4. Necesitatea unei structuri omogene de grup 120
3.1.5. Un tip tip special de animaţie 120
    3.2.     Exemplu de tehnică de creativitate în grup: brainstormig-ul 121
4.Observaţii finale   123
Repere bibliografice   124

Capitolul 6
Observarea şi consemnarea proceselor de grup   125
1. Grila de observaţie a lui Bales  125
    1.1. Bazele teoretice  125
    1.2. Instrumentul de observare: categoriile lui Bales    126
    1.3. Metodologia codării  129
    1.4. Avantaje şi limite  129
2. Abordarea socioafectivă: sociometria   130
    2.1  Cele două notiuni de bază   131
2.1.1. Noţiunea de tele   131
2.1.2. Noţiunea de atom social   131
    2.2. Principiile tehnicii 131
    2.3. Indicii sociometrici 133
2.3.1. Indici socioafectivi pozitivi    133
2.3.2. Indici socioafectivi negativi  134
2.3.3. Indicii percepţiei sociometrice  134
    2.4. Reguli de interpretare   135
    2.5.Sociogramele   136
2.5.1. Sociograma individuală  136
2.5.2. Sociograma colectivă  137 
    2.6. Aplicaţiile sociometriei    139
Repere bibliografice   141

Partea a III-a
ABORDĂRI EXPERIMENTALE ALE FENOMENELOR DE GRUP

Capitolul 7
Comunicare şi influenţă socială    145
1.    Abordarea experimentală a influenţei  145
2.  Informaţie şi influenţă: Celălalt absent 146 
    2.1.  Experimentul lui Moore (1921)  146
    2.2.  Experimentul lui Asch (1940)  148
3. Informaţia şi crearea de norme în grup (Sherif, 1936) 149
4. Conformismul de grup (Asch, 1951, 1956)   152
    4.1. Dispozitivul experimental  152
    4.2. Rolul unanimităţii 154
    4.3. Rolul dimensiunilor grupului   154
    4.4. Rolul autorităţii   155
    4.5. Erorile de compromis 155
    4.6. Elementele analizei: influenţa informaţională şi influenţa normativă  157
    4.7. Despre tehnica turului de masă  158
5.Subordonarea faţa de grup şi faţă de autoritate (Milgram, 1956, 1974)  159
    5.1. Subordonarea faţă de grup (Milgram, 1956, 1974)  159
    5.2. Subordonarea faţă de autoritate (Milgram, 1974) 163
6. Rolul minorităţilor (Moscovici, 1979)  166
7. Concluzie 168
    7.1. Crearea unor norme   169
    7.2. Socializarea individului  169
    7.3. Controlul social  169
    7.4. Inovaţia  169
Repere bibliografice   170

Capitolul 8
Structura de grup, comunicarea şi performanţa grupurilor  171
1. Structura de comunicare în discuţiile de grup 171
    1.1. Noţiunea de structură de comunicare  171
    1.2. Efectul lui Steinzor (1950) 172
2. Reţeaua de comunicare şi funcţionarea grupurilor  174
    2.1. Noţiunea de reţea de comunicare 174
    2.2. Reţeaua de comunicare şi fenomenele de   grup  174
    2.3. Reţeaua de comunicare şi modelul de sarcină (Flament, 1965)  177
3. Natura sarcinii, structura de grup şi performanţa  (Faucheux şi Moscovici, 1960) 179   
4. Rolul reprezentărilor în cadrul fenomenelor de grup (Abric, 1971) 181    
5. Distorsiunea informaţiei în comunicarea prin relee (cf. Allport şi Postman, 1968) 187
    5.1. Cercetarea lui Ailport şi Postman (1968) 187
    5.2. Modelul lui Rouquette (1965)  190
Repere bibliografice  192

Concluzie    193

Bibliografie  195
Index tematic   205

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu