vineri, 12 aprilie 2013

COMUNICAREA. Paradigme si teorii. Vol I+II



Autor :   Ioan Dragan               
Editura RAO International
An aparitie :2008

ISBN  978-973-103-467-6 (set)
Nr pagini :1387 (ambele volume)

Pret : 42,02 lei la Editura
Disponibilitate BCU




Descrierea editurii:


În paginile acestor două volume masive intitulate simplu şi laconic Comunicarea, cu un subtitlu academic Paradigme şi teorii, cititorul are în faţă o prezentare structurantă şi diacronică a întâlnirii şi confruntării celor două mari constelaĺii ale universului comunicaţional una a miriadelor de mijloace, tehnici şi profesii specia- lizate în comunicare, şi alta a raţionalizării ei teoretice într-o nouă generaţie de ştiinţe ale comunicării. Lucrarea este o încercare enciclopedică de a sintetiza şi cuprinde ceea ce este prin natură de necuprins universul fără margini, în adâncime, în diversitate şi în extensie, al comunicării mediatice. Cititorul, el însuşi participant, producător şi produs al acestei lumi mediatice, găseşte în cele două tomuri o prezentare sistematică, ordonată şi clară a modelelor teoretice care de un secol încoace urmăresc să aducă lumină în această lume, pe cât de fascinantă şi de seducătoare, pe atât de greu de pătruns cu ochiul liber şi cu uneltele de gândire ale simţului comun.

Cuprins:


Argument 5

Prima Parte. DEFINIŢII ALE COMUNICĂRII. PARADIGME, MODELE ŞI ŞCOLI. CONCEPTE „TRANSVERSALE" 9

Capitolul 1. OMNIPREZENŢA COMUNICĂRII ÎN PROCESELE SOCIALE: PENTRU O SOCIOLOGIE A COMUNICĂRII 11
1. Noţiunea de comunicare 14
Capitolul 2. ELEMENTELE DEFINITORII ALE COMUNICĂRII 21
1. Elementele comunicării 21
2. Reconstruirea trinităţii emiţător-mesaj-receptor (E-M-R) 27
3. Surse şi semnificaţii ale pluralităţii definiţiilor  31
Capitolul 3. DE LA NOŢIUNI FUNDAMENTALE LA ŞCOLI ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII 34
1. Două generaţii paradigmatice în istoria teoriilor comunicării 37
2. Abordarea reprezentaţională şi abordarea pragmatică a comunicării 40
3. Definiţiile comunicării şi teorii de referinţă. Câteva aplicaţii 42
Bibliografie 51

Partea a Il-a. CONCEPTE „TRANSVERSALE» ÎN ŞTIINŢELE COMUNICĂRII 53

Capitolul 1. MODELUL INFORMAŢIONAL AL COMUNICĂRII. INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE 55
1. Modelul Shannon şi Weaver 55
2. Informaţie, predictibilitate, incertitudine 60
3. Modelul cibernetic 62
4. Zgomot, feedback, redundanţă 64
4.1. Feedback-ul 66
4.2. Redundanţa 68
5. Uniliniaritatea modelului informaţional 71
6. De la informaţie la comunicare 73
7. Ştiinţe sau o „interştiinţă" a informaţiei şi comunicării 78
8. Valoarea ne-entropică, semantică, pragmatică a informaţiei 80
Capitolul 2. DE LA MODELUL INFORMAŢIONAL LA MODELE LINGVISTICE ŞI SEMIOTICE 90
1. Originalitatea modelelor lingvistice 90
2. Modelul lingvistic al lui Roman Jakobson 93
3. Semnificaţie, sens, denotaţie şi conotaţie 99
4. Informaţie, strategie semantică, persuasiune 103
5. Abordări „comunicaţionale" dincolo de abordarea semiotică şi referenţială a comunicării 106
Capitolul 3. ABORDĂRI PSIHO-SOCIOLOGICE  110
1. Consistenţă cognitivă şi disonanţă în comportamentul faţă de informaţie  110
2 Teoria disonanţei 116
Capitolul 4. INFORMAŢIA MEDIATICĂ 121
1. Valoarea de „noutate" şi de „actualitate" a informaţiei mediatice 121
2. Evenimenţializarea: de la faptul „brut" la ştire (modelul P. Charaudeau)  125
3. Jurnalul tv ca gen autentificator 130
4. Criterii de selectare şi construire a ştirilor. Modelul Galtung-Ruge 137
5. Modelul „social" al selecţiei ştirilor. J. Dimmick 142
6. Modelele Gans, Kepplinger, Breed 146
7. Modelul co-spaţialităţii şi co-temporalităţii. P. Charaudeau 149
Capitolul 5. INTENŢIONALITATEA ŞI SEMNIFICAREA 157
1. De la o teorie psihologică la o teorie fenomenologică a intenţionalităţii 157
2. Umberto Eco: semne „intenţionale" şi semne „atenţionale" 160
3. Intenţie şi niveluri ale intenţionalităţii 164
Capitolul 6. SISTEM, RELAŢIE ŞI PARTICIPARE: TOTUL COMUNICĂ 171
1. Şcoala de la Palo Alto 171
2. Dramaturgia comunicării şi managementul impresiilor (E. Goffman) 181
Bibliografie  190

Partea a IlI-a. SEMIOTICĂ, PRAGMATICĂ ŞI COMUNICARE 193

Capitolul 1. SEMIOTICA: IMPERIU AL SEMNELOR ŞI SEMNIFICĂRII 195
1. Semnele: analiză comparativă (Daniel Bougnoux) 195
2. Ch. Peirce - primul teoretician al semnelor ca mijloace de comunicare 199
3. Semnele, procesele de semnificare şi comunicarea 205
4. Sens, semnificaţie, semnificare 213
5. Sensul în structuralism: expresie a unei „structuri de profunzime" 219
6. De la structuralism la semiotică şi pragmatică 222
7. Socio-semiotică şi comunicare (Jean-Jacques Boutaud) 229
8. Semiotica imaginii şi reînnoirea semioticii 231
9. Convergenţa semiotică şi comunicare. Imaginea publicitară 236
10. De la sens-semnificare în semiotică la abordarea pragmatică a sensului şi semnificaţiei 240
11. Semnificaţia ca acţiune discursivă (pragmatică) 243
12. Semnele şi semnificarea în comunicarea televizuală 247
Capitolul 2. INFLUENŢARE – COMUNICARE 261
1. Teoria semio-contextuală şi cognitivă 261
2. Pragmatica - cuvântul şi limbajul ca acţiune influenţată 265
3. Teoria performativităţii 266
4. Teoria actelor de limbaj 268
5. Principiul pertinenţei 272
6. Contextele şi condiţiile efectivităţii 273
7. Comunicarea de masă ca proces de influenţă 277
8. Formele de exercitare a influenţei mass media 279
Bibliografie 280

Partea a IV-a. MEDIA ŞI COMUNICAREA DE MASĂ 283

Capitolul 1. COMUNICAREA DE MASĂ: MEDIERE ŞI MEDIATIZARE 285
1. Caracteristici de bază 285
2. Elemente şi definiţii: medium, canal, media 286
3. Caracteristici diferenţiale ale comunicării de masă 290
4. Media şi piaţa comunicaţională 296
5. Cultura mediatică: între denunţare şi apologie298
6. Patru tipuri de structuri comunicaţionale 302
7. Etape şi modele în evoluţia studierii comunicării de masă 307
8. Abordări comunicaţionale integratoare 311
9. Perspectivele mecanist-informaţională şi simbolic-rituală ale comunicării 314
10. Viziunea lui James Carey despre abordarea rituală a comunicării 317
11. Ritual şi ceremonial în comunicare 321
12. Codurile comunicării/difuzării de masă (John Fiske) 327
13. Mass media ca putere socio-simbolică. Modelul extensiei spaţio-temporale al lui John B. Thompson 330
14. Mass media şi crearea publicului „delocalizat“, a tradiţiei şi vizibilităţii mediatice 333
15. Teoriile „contractualiste" ale comunicării de masă 338
Capitolul 2. EMERGENŢA ŞI DEZVOLTAREA MASS MEDIA 347
1. Presa scrisă 349
2. Radiodifuziunea 357
3. Apariţia şi dezvoltarea Televiziunii 359
4. Tipurile de media 362
5. Mijloacele de înregistrare şi de redare a sunetului şi a imaginilor. Convergenţa media şi a noilor tehnologii de informare şi comunicare 364
6. „Autostrăzile" informaţiei 371
7. Televiziunea în era noilor tehnologii de informare şi comunicare 375
Capitolul 3. MODELELE SOCIOLOGICE ALE COMUNICĂRII 380
1. Modelul lui Wilbur Schramm 382
2. Modelul lui George Gerbner 388
Capitolul 4. AUDIENŢA MASS MEDIA 393
1. Importanţa studierii audienţei 393
2. Masa, publicul şi audienţa 396
3. Noţiunea de audienţă 401
4. Concepţii şi definiţii despre audienţă 403
5. Public ţintă-public real 404
6. Audienţa ca mod de „convieţuire" cotidiană cu televizorul 408
7. Două abordări complementare 409
8. Audienţa activă 413
9. Măsurarea audienţei. Indicatorii audienţei 414
9.1. Metode de măsurare a audienţei  416
9.2. Metode cantitative. Ancheta-sondaj prin interviu 417
9.3. Anchete pe eşantioane specifice 421
9.4. Chestionarul în sondajele de audienţă 425
9.5. Indicatorii de audienţă ai presei scrise 429
9.6. Metoda panel cu caiete autoadministrate 432
9.7. Indicatorii de audienţă standard ai panelului radio 435
9.8. Metoda pandurilor audimetrice 439
9.9. De la audienţa „pe familie" la audienţa „pe indivizi" 441
9.10. Indicatorii de audienţă ai tv 442
9.11. Indicatori de teleaudienţă în terminologie anglo-saxonă 461
9.12. Calculul indicatorilor de audienţă tv 462
10. Utilizarea indicatorilor de audienţă de către departamentele de Media-Planning 465
11. Televiziunile publice şi private 467
11.1. Dinamica audienţelor 467
11.2. Măsurare cantitativă şi evaluare calitativă 471
11.3. Televiziune „oferită", „disponibilă", „receptată" 473
12. Tipuri de audienţe 477
12.1. Practici ale cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor 477
12.2. Comportamentul de „zapping" 481
12.3. Tipologii după stiluri şi forme de viaţă 486
Bibliografie 491

Partea a V-a. LOCUL ŞI ROLUL MASS MEDIA ÎN SOCIETATE.
TEORIA „INDUSTRIILOR CULTURALE" ŞI A SPAŢIULUI PUBLIC  495

Capitolul 1. CURENTELE EMPIRIC ŞI CRITIC 497
Capitolul 2. CULTURA DE MASĂ ŞI INDUSTRIILE CULTURALE 506
1. Şcoala teoreticienilor „industriei culturale" 509
2. Evoluţii ale teoriei industriilor culturale 514
3. Critica teoriei critice a industriilor culturale 517
4. Procesul de comercializare ca atribut al industriilor culturale 519
5. Industriile culturale şi societatea spectacolului 521
Capitolul 3. COMUNICAREA DE MASĂ ŞI SPAŢIUL PUBLIC 527
1. Relaţia dintre comunicare şi democraţie în spaţiul public 528
2. Habermas şi teoria „acţiunii comunicaţionale" 535
3. C. Wright Mills şi „Societatea de masă" 537
4. Televiziunea şi spaţiul public 542
5. Talk-show-ul şi noul spaţiu public. „Telecraţia" - mit sau realitate 543
6. Consiliile audiovizualului şi respectarea principiului pluralismului 550
7. Noul spaţiu public 556
8. Reconfigurarea spaţiului public 560
9. „Politica mediatică" a sferei domestice şi emergenţa noilor spaţii publice 563
10. Alte particularităţi ale televiziunii în spaţiul public 564
11. Evoluţia controverselor despre media şi noul spaţiu public 573
12. Tehnologiile digitale, internetul şi noul spaţiu public 580
Bibliografie 588

Partea a Vl-a. MODELUL WESTLEY-MACLEAN. ELEMENTE DE SOCIOLOGIA JURNALISMULUI 591

Capitolul 1. MODELUL WESTLEY-MACLEAN 593
1. Modelul în comunicarea interpersonală 593
2. Modelul în comunicarea de masă. Un model „triadic": surse, media, auditoriu 595
Capitolul 2. MODELUL WESTLEY-MACLEAN ŞI COMUNICAREA DE MASĂ CA SISTEM 599
Capitolul 3. SOCIOLOGIA JURNALISMULUI 601
1. Reprezentări despre rolul de intermediar al jurnalismului 601
2. „Neutralitatea jurnalistică" - un concept controversat 602
3. Relaţia jurnaliştilor cu sursele 604
4. Strategii ale surselor 609
Capitolul 4. JURNALISMUL CA PROFESIE 611
1. Statutul şi rolurile jurnaliştilor 611
2. Jurnaliştii şi organizaţia media 615
3. Tipuri de jurnalişti 618
4. Chestiunea normelor profesionale şi a rutinelor profesiei 620
5. Dualitatea identitară a profesiei de jurnalist: caracterul „fiu" al profesiei 624
6. Cât de pertinentă este noţiunea de obiectivitate a informaţiei jurnalistice 632
Capitolul 5. METAMORFOZELE ŞI SFIDĂRILE JURNALISMULUI 636
1. Concentrarea pe piaţa mediatică şi independenţa jurnaliştilor 636
2. „Zece secrete" ale jurnalismului 643
3. Reînnoirea şi crizele jurnalismului. Jurnalismul „de comunicare" 646
4. Tendinţe structurale ale crizei jurnalismului: „urgenţa" şi „hiperinformaţia" 651
Capitolul 6. PROFESIA ÎN PERCEPŢIA JURNALIŞTILOR ROMÂNI 654
Capitolul 7. COMPARAŢII – CONCLUZII 663
Bibliografie 667

Partea a VII-a. PARADIGMA „PSIHO-TEHNOLOGICĂ“ ŞI
„NEURO-CULTURALĂ“ - MARSHALL McLUHAN 670

Capitolul 1. SURSE ŞI IDEI DIRECTOARE 672
Capitolul 2. MODELUL LUI MCLUHAN: O SINTEZĂ CREATOARE A TRANZIŢIEI LA ERA „ELECTRONICĂ" 676
1. O perspectivă senzorial-deterministă; alfabetizare, individualizare şi raţionalitate lineară 678
2. Importanţa tiparului 681
3. Trei „ere" comunicaţionale în istoria omenirii 682
4. Medium-ul este mesajul 686
5. Medii „calde" şi medii „reci" 691
Capitolul 3. CONTINUATORII LUI McLUHAN ÎN ERA DIGITALĂ 698
1. Principiul „oglinzilor retrovizoare" şi legile „tetradice" ale evoluţiei mijloacelor de comunicare 707
2. Cartea şi lectura în era digitală 712
Bibliografie 717

VOLUMUL 2

Partea a VIII-a. MODELUL FUNCŢIONALIST AL COMUNICĂRII DE MASĂ 5

Capitolul 1. DE LA BEHAVIORISM LA FUNCŢIONALISM 7
1. Funcţionalismul în viziunea teoriilor critice 11
2. Paradigma funcţionalistă a comunicării 17
3. Etapele analizei funcţionale a comunicării de masă 20
4. Cercetări fondatoare 24
5. Two-step-flow o/communication şi liderii de opinie 29
6. Utilizarea mass media (tv) ca „stil de viaţă“ şi ca relaţie distanţat-negociată 33
7. Funcţiile şi disfuncţiile mass media 37
8. Disfuncţii ale comunicării de masă 46
9. Funcţionalismul şi viziunea sistemică asupra mass media 50
Capitolul 2. PARADIGMA „UTILIZĂRI ŞI GRATIFICAŢII" ALE MEDIA („U ŞI G“) 54
1. Semnificaţiile modelului 54
2. Postulatele modelului 59
3. Modelul E. Katz, M. Gurevitch, H. Hass 62
4. Similaritatea, interşanjabilitatea şi complementaritatea media 65
5. Modelul K. E. Rosengren 68
6. Dezvoltări ale modelului „U şi G“ în anii ’80    71
7. Modelul expectancy-value şi al recompensei potenţiale 74
8. Metode de utilizare a media. James Lull 76
9. Studii recente privind utilizarea tehnologiilor informării şi comunicării 78
10. Studiul etnologic al uzajelor media şi TIC 81
11. Utilizări şi gratificaţii ale media în România 83
11.1 Motive, utilizări, gratificaţii ale media 84
11.2 Utilizări-gratificaţii ale talk-show-urilor 87
12. Concluzii. Limite ale abordării funcţionaliste 92
Capitolul 3. UTILIZAREA MASS MEDIA CA MIJLOC DE EVAZIUNE (ESCAPISM) 96
1. Evaziune şi escapism prin media 96
2. Proiectare şi identificare. Fragmentarea identitară a omului postmodem 99
3. Date psiho-sociale despre utilizatorilii media în scop evazionist 104
4. Divertismentul între visare, pulsiune şi relaxare 107
5. Jocul ca formă socio-culturală ancestrală. Principiile jocului 111
6. Ludicul şi divertismentul 114
7. Tipologia jocurilor televizuale 116
8. Jocurile video şi televiziunea pulsională 124
9. Real-tv ca divertisment 129
10. Viteza audiovizuală şi cartografierea postmodemă a spaţiului şi a timpului 131
11. „Neoteleviziunea” ca divertisment 133
12. Funcţiile divertismentului televizual 135
13. Star-systemul şi evaziunea 141
13.1. Starurile - o industrie a evaziunii. De la starul „mitologic” la starul „problematic** (E. Morin)141
13.2. „Uzina" şi procedeele fabricării starurilor 145
13.3. Presa „people” şi mecanismele star-sistemului 148
14. „Celebrity magazines" şi star-system 156
15. Săptămânalele consacrate programelor tv 157
16. Audienţa presei people şi scara de valori după star-system 162
17. Star-system şi imaginarul colectiv postmodem 164
18. Star-system şi identitatea postmodernă 169
19. Evazionismul în viziunea teoriilor critice 171
Bibliografie 177

Partea a IX-a. EFECTELE COMUNICĂRII DE MASĂ 179

Introducere: o privire retrospectivă 181
Capitolul 1. LOGICA SOCIALĂ ŞI LOGICA EPISTEMOLOGICĂ ÎN SUCCESIUNEA TEORIILOR DESPRE EFECTELE MEDIA 184
1. Corelaţia dintre viziunile optimistă/pesimistă şi efectele centrifuge/centripete ale media 188
2. Influenţa comunicării de masă: natura şi specificitatea efectelor 189
Capitolul 2. CONTROVERSA MEDIA ATOTPUTERNICE - EFECTE MINORE 193
1. Modelul behaviorist: efecte atotputernice 193
2. Curentul psiho-tehnologic 201
3. Conjuncţia behaviorismului cu teoriile „mulţimii” şi ale societăţii de masă 202
4. Funcţionalismul şi teoria efectelor minore ale media 205
5. Revirimentul în teoriile despre efectele media  208
6. Relativitatea efectelor. Factori de condiţionare a efectelor 212
7. Contribuţii ale cercetărilor empirice 216
Capitolul 3. MEDIA CA EXPRESII ALE PUTERII SIMBOLICE ÎN SOCIETATE  219
1. Comunicare, putere, solidaritate 219
2. Media şi modernitatea 223
3. Modelul „iradierii” 224
4. Media: sursă de influenţă şi putere 227
5. Modelul psihologic al lui Comstock şi efectele televiziunii asupra comportamentului individual 228
Capitolul 4. CULTURA TELEVIZUALĂ CA DRAMATIZARE SPECTACULARĂ ŞI INTEGRATOARE A LUMII 233
1. Comunicarea televizuală are virtuţi pedagogice şi democratice? 235
2. Teoria „prăpastiei cognitive” şi a creşterii diferenţiate a cunoaşterii 242
3. O nouă generaţie de teorii critice 245
4. Universul cultural şi „capitalul social” al televiziunii 246
5. Televiziunea - furnizor de modele pentru cultura vieţii cotidiene 249
6. Pierre Bourdieu şi critica televiziunii: violenţa simbolică 253
Capitolul 5. EFECTE – EFICACITATE 258
1. Campaniile publicitar-persuasive 258
2. Experienţa „warbonds” şi invazia marţienilor: studiile lui R. K. Merton 263
3. Condiţii şi exigenţe generale ale eficacităţii comunicării. Modelele lui B. Berelson şi W Schramm 267
4. Un model sociologic comprehensiv al influenţei 276
5. Exploatarea emoţiilor în publicitate 287
6. Invulnerabilitatea şi riscurile persuasiunii/manipulării 291
Capitolul 6. RETORICĂ, COMUNICARE ŞI NEORETORICĂ. ARGUMENTARE, PERSUASIUNE, CONVINGERE 295
1. Retorică şi argumentare 295
2. Argumentaţie, persuasiune şi demonstraţie ştiinţifică 298
3. Elemente de semiotică şi argumentare în discursul publicitar 305
4. Propagandă şi persuasiune 309
5. Persuasiunea responsabilă: Charles Larson 311
Capitolul 7. ARGUMENTARE, PERSUASIUNE, MANIPULARE 313
1. Efectele în perspectiva pragmaticii comunicării 313
2. Influenţa ca manipulare 316
3. Utilizarea manipulatoare a retoricii. Manipularea ca „privare de libertate" a publicului 320
Capitolul 8. EFECTE ALE INFORMAŢIEI ÎN POLITICĂ 329
1. De la efectul direct la procesarea informaţiei 329
2. Efectele de gen în conduita electorală 334
3. Cognitivism, informaţie şi efecte electorale 336
Capitolul 9. PUBLICITATEA - ÎNTRE SEDUCŢIE, PERSUASIUNE, MANIPULARE  341
1. Studiul mobilurilor ca suport al publicităţii 341
2. Funcţii socio-culturale ale publicităţii 349
3. Marketingul publicitar: laborator de strategii 352
4. Spoturile publicitare ca estetizări euforizante. Tendinţa spre universalizarea comunicării de tipul „clip" 355
5. Publicitatea ca „model al culturii mediatice" 360
6. Publicitatea ca model social şi cultural valoric 363
7. Semiotică, culorile şi imaginea parfumului 366
8. Culorile în publicitate. Istoria culorilor şi geneza simbolisticii culorilor 370
Capitolul 10. PRESA - CE FEL DE PUTERE? 376
1. Presa - a „patra putere"? 376
2. Presa ca resursă de putere şi ca putere simbolică 382
3. Jurnalismul şi mediacraţia 388
4. Michael Foucault: complexul cunoaştere-putere 391
Capitolul 11. CONCLUZII 394
Bibliografie397

Partea a X-a. VIOLENŢA MEDIATICĂ. COPIII ÎN „SOCIETATEA ECRANELOR" 399

Capitolul 1. TEORII DESPRE AGRESIVITATE ŞI VIOLENŢĂ 401
Capitolul 2. VIOLENŢA MEDIATICĂ ŞI PROTECŢIA MINORILOR 408
1. Politicile în domeniul violenţei mediatice: coduri, legi, directive, reglementări 409
2. Violenţa în ficţiuni 412
3. Violenţa în ştiri şi programe informative 413
4. Violenţa televizuală şi riscurile pentru copii. Cercetări americane şi europene 416
5. Receptarea emisiunilor ficţionale de către copii419
6. Expunerea copiilor la jurnale tv 421
Capitolul 3. SCENARIZAREA VIOLENŢEI TELEVIZUALE. GRILE/ABORDĂRI ALE CONŢINUTURILOR VIOLENTE 423
1. Metode de evaluare a conţinuturilor violente 423
2. Copiii văd altfel şi altceva decât adulţii în programele de televiziune 426
3. Măsurarea conţinuturilor violente 428
Capitolul 4. STRUCTURAREA CONŢINUTURILOR ŞI A SCENARIILOR VIOLENŢEI ÎN MEDIA 432
1. Pertinenţa analizei de conţinut 432
2. Scheme operaţionale de lectură a conţinuturilor violente 434
Capitolul 5. TELEVIZIUNILE DIN ROMÂNIA, MARI FURNIZORI DE VIOLENŢĂ 439
1. Corpusul investigat şi perioadele de studiu. Analiză de conţinut şi cadrare semio-discursivă439
2. Frecvenţe şi ponderi ale conţinuturilor violente în televiziunile româneşti  443
Capitolul 6. CONSECINŢE ŞI EFECTE ASUPRA INDIVIZILOR 455
1. Motivaţia expunerii la violenţa mediatică şi efectele acesteia: între incitare, seducţie şi atracţie 456
2. Cercetările asupra agresivităţii şi „naturalizarea11 violenţei458
Capitolul 7. DIVERSITATEA EFECTELOR VIOLENŢEI TELEVIZUALE 464
2. Modelul „utilizărilor şi gratificaţiilor“ în evaluarea impactului violenţei mediatice 468
Capitolul 8. VIDEO-COPIII SAU GENERAŢIA TELEVIZUALĂ 475
Bibliografie 481

Partea a Xl-a. MODELELE „REVIRIMENTULUI"483

Capitolul 1. MODELUL „AGENDA SETTING"- STABILIREA „ORDINII DE ZI PUBLICE" 485
1. Modelul selecţionerului: gate keeper 489
2. Trei tipuri de agenda: mediatică, publică, politică 491
3. Dimensiunile fiecărei agenda 493
4. Construirea actualităţii 495
5. Fondarea empirică a modelului 497
6. Procesul de agendare ca arenă de competiţie 499
7. Critici, reconsiderări şi dezvoltări 501
8. Agenda building 503
9. Efecte ale mediatizării asupra politicului - discurs şi acţiune 504
10. Efectele „framing" şi „priming" 510
10.1. Efectul „priming" 510
10.2. Efectul „framing" 512
Capitolul 2. TEORIA „SPIRALEI TĂCERII"515
1. Premizele teoriei.515
2. Structura modelului520
3. Testarea modelului 522
4. Caracterul interactiv şi simbolic al opiniilor 526
5. Cum se exercită influenţa mass media asupra opiniilor 527
Capitolul 3. MODELUL DEPENDENŢEI DE MEDIA 531
1. Elementele conceptuale ale modelului 531
2. Fondarea experimentală a teoriei 535
3. Simptomele şi efectele dependenţei copiilor de tv şi calculator 540
4. „Infomania“ - reflex al ambiguităţii, incertitudinii şi ameninţării 543
Capitolul 4. TEORIA CULTIVĂRII 547
Bibliografie 552

Partea a Xll-a. MODELELE RECEPTĂRII 555

Capitolul 1. PUBLICURILE ŞI RECEPTAREA 557
1. De la studiul efectelor şi audienţei la analiza receptării 557
2. Modelul semiotic Liebes-Katz. Studiul serialului-foileton „Dallas" 560
3. Direcţii paradigmatice în studierea receptării 564
4. Niveluri şi figuri ale experienţei de receptare 566
5. Diversitatea definiţiilor publicurilor mass media («industriilor culturale») 571
Capitolul 2. H. R. JAUSS: ESTETICA RECEPTĂRII. ORIZONTUL DE AŞTEPTARE 575
Capitolul 3. UMBERTO ECO: COOPERAREA INTERPRETATIVĂ 581
Capitolul 4. RECEPTAREA CA SPAŢIU DE INVENTARE A COTIDIANULUI ŞI DE MICROLIBERTATE (Michel de CERTEAU) 586
Capitolul 5. PUBLICUL ŞI RECEPTAREA DEFINITE PRIN „CADRUL DE PARTICIPARE" (E. Goffman, S. Livingstone, P. Lunt) 591
Capitolul 6. FORME DE LECTURI ŞI DE PARTICIPARE A TELESPECTATORULUI 597
Capitolul 7. RECEPTAREA ÎN VIZIUNEA „STUDIILOR CULTURALE"601
1. Geneza Studiilor Culturale ale media 601
2. Modelul „triadic" al decodificării / receptării mesajelor 605
3. De la „monologismul" interpretărilor „preferenţiale" ale mesajelor la pluralismul receptărilor 610
Capitolul 8. IDENTITĂŢILE CULTURALE ŞI COMUNITĂŢILE CA SUPORT AL CONSTITUIRII PUBLICURILOR 613
Capitolul 9. AUDIENŢE ŞI PUBLICURI. „CONSTITUIREA" PUBLICULUI  623
Bibliografie 634

Bibliografie generală  637


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu