luni, 29 aprilie 2013

TEORIA GENERALA A CURRICULUMULUI EDUCATIONAL

Autor :Ion Negret-Dobridor
Editura Polirom
Colectia COLLEGIUM.Stiintele educatiei
An aparitie :2008
ISBN  978-973-46-0870-6
Nr pagini :440
Format 160 x 235
Pret : 39,95 lei la Editura, 38,21 lei la elefant ,36 lei la librarie.net
Disponibilitate BCU
Download pdf  pe scribd


Descrierea editurii:
Conceptul curriculum tinde sa acopere aproape toate domeniile cuprinse in secolul al XIX-lea in pedagogia generala, a carei pulverizare in numeroase „stiinte ale educatiei” in secolul XX e supusa actualmente, odata cu evolutia teoriei curriculumului, unui proces de reintegrare teoretica si practica. Teoria curriculumului educational a devenit, in opinia multora, cea mai importanta disciplina pedagogica. Nu este inca o stiinta pe deplin constienta de importanta ei teoretica, de gravitatea responsabilitatilor sale morale si sociale, dar exista dovezi ca stiinta curriculumului a progresat foarte mult si ca se afla deja in pragul maturitatii. Lucrarea urmareste evolutia teoriei curriculumului in spatiul educational euroatlantic, prezentind diversele ei etape, pentru ca in final sa fie consemnate tendintele si conceptia autorului cu privire la optimizarea curriculara in prezent si in viitor.
Ion Negret‑Dobridor este profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. A fost redactor la Revista de pedagogie (1978‑1979), cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1981‑1982), inspector scolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (1986‑1990), sef de sector in Guvernul Romaniei (1990‑1993). A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l‑a descris in lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C. Radulescu‑Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in lucrarea Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna. Dintre lucrarile publicate, amintim: Psihologie genetica si educatie (1980); Formarea personalitatii umane (1981); Catastrofa pedagogica (1995); Prelegeri pedagogice. Accelerarea psihogenezei. Cercetari experimentale si hermeneutica pri­vind puterea educatiei asupra naturii umane (2001, in colaborare); Teoria curriculumului educational (2000); Mitul lui Chiron. Explorari hermeneutice privind destinul paideutic al omenirii (2001); Inspectia scolara si designul instruc­tional (2004, in colaborare); Didactica Nova sau Arta de a‑i invata pe toti (aproape) totul (2005); Stiinta invatarii. De la teorie la practica (2005, in colaborare).
Cuprins:


Precizare propedeutica /11

Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic   15

Cacophony of voices  15
Decriptarea şi arheologia semnificaţiilor curriculumului  17
        Clarificări etimologice  17
                Sensul denotativ  18
                Sensuri conotative   19
        Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative  20
         „Predestinarea” ştiinţifică şi responsabilităţile cercetătorului, designerului şi managerului de curriculum educaţional 23
Sensuri şi semnificaţii operaţionale 24
        Definiţii şi înţelesuri antice 24
        Definiţii şi înţelesuri medievale 24
        Definiţii practice moderne şi contemporane  25
Conflictul definiţiilor şi orientărilor din perspectivă postmodernă 25
        Diveigenţa teoriilor 26
        Lista lui Eisner şi Valance  26
        Cartografierea lui Kliebard  27
Pentru o definiţie şi o teorie generală a curriculumului 27
Note şi referinţe bibliografice 28

Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educaţional 33
1.1.O disciplină eminamente teleologică 33
1.2. Abordarea diacronică 34
1.3. De Ia „realismul practic” Ia „hiperrealitate” 34
1.4. Etapele modernismului perpetuu 36
1.5. Ultramodernismul şi formarea „omului total”  39
Note şi referinţe bibliografice 40

Capitolul II. Primele curricula implicite şi tacite 43
2.1. Preistoria curriculumului educaţional 43
2.2. Primele curricula ale umanităţii 45
        2.2.1. Curriculumul e-dubba 45
        2.2.2. Curriculumul „Casei Vieţii” 46
2.3. Curricula în Grecia antică 48
2.4. Polymatheia sofistă  49
2.5. Curricula ezoterice 50
        2.5.1. Misterele de la Eleusis 50
        2.5.2. Misterele dionisiace  51
        2.5.3. Misterele orfice 52
        2.5.4. Misterele pitagoreice 52
Note şi referinţe bibliografice 56

Capitolul III. Curriculumul eironic şi metoda maieutică 67
3.1. Primul teoretician al curriculumului 67
3.2. O cercetare peirastică a curriculumului  68
3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârşi  71
Note şi referinţe bibliografice  71

Capitolul IV. Curricula akademic şi isocratic 77
4.1. Şcolile „veacului de aur” 77
4.2. Platon şi Akademia sa 77
4.3. Curriculumul platonic       79
4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca naiSeia  81
4.5. Duelul marilor maeştri 83
4.6. Idealul pepaideumenic şi formarea „omului de cultură” 83
Note şi referinţe bibliografice 84

Capitolul V. Enkyklios paideia  89
5.1. Curriculumul suprem 89
5.2. Programa matematico-kosmopoietică 90
5.3. Idealul „omului desăvârşit” 93
Note şi referinţe bibliografice 94

Capitolul VI. Supravieţuirea curriculumului polymatheic    97
6.1. Şcolile şi marile invazii barbare  97
6.2. îmblânzirea barbarilor prin educaţie 98
6.3. Restauraţia curriculară 99
6.4. Curricula „barbare”   101
6.5. Pauperizarea paideia-ei 102

Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic  109
7.1. Coenobium - o şcoală pregătitoare 109
7.2. Regula monachorum - un curriculum educaţional?  111
7.3. Regula, Enkyklios paideia şi Imitatio Christi  112
7.4. Curriculumul lerinian  113
7.5. Insuficienţa curriculumului cenobitic  115
Note şi referinţe bibliografice  115

Capitolul VIII. Schola palatina şi cele septem artes liberales 121
8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene 121
8.2. Alcuin şi Carol cel Mare 122
8.3. Alcuin şi schola palatina 124
8.4. Curriculumul alcuinian 126
8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberales 127
Note şi referinţe bibliografice 128

Capitolul IX. Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicat 133
9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetat  133
9.2. Comenius şi frăţia invizibililor 135
9.3. Pansofia şi Societatea Regală 142
9.4. Fundamentele reformei pansofice şi ale curriculumului „iluminat” 146
9.5. Curriculum vitae - un curriculum pansofic „total” 152
9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”  155
Note şi referinţe bibliografice 156

Capitolul X. Modernitatea pedagogică şi curricula explicite 159
10.1. Premodemitate, modernitate, postmodemitate, hipermodemitate  159
10.2. Condiţiile apariţiei primelor curricula explicite 160
10.3. Naşterea teoriei ştiinţifice a curriculumului 161
10.4. Teoria lui Bobbitt 163
10.5. Modelul curricular al lui Bobbitt şi Charters 165
10.6. Modelul raţional al lui Tyler (1949) 166
10.7. Modelul interacţionist al Hildei Taba (1962) 168
10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)  169
10.9. Modelul dinamic al lui McGee (1997)  170
10.10. Curricula modeme la apogeu  171
Note şi referinţe bibliografice 172

Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX  175
11.1. O cale comprehensivă printre curricula moderne 175
11.2. Progresivismul şi ideile auriculare moderne 176
11.3. Curricula progresiviste versus curricula efîcientiste 177
11.4. Resurecţia eficientistă postbelică 178
11.5. Declinul criticist şi restaurator 179
11.6. Deceniul marii literaturi curriculare  180
11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice şi curriculumul in anii ’60-’70 181
Note şi referinţe bibliografice 182

Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului: teoria şi tehnologia 185
12.1. O problemă terminologică 185
12.2. Accepţiuni moderne 187
12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentă 189
12.4. Etapele optimizării curriculare moderne 191
        12.4.1. Două aspecte fundamentale 191
        12.4.2. Modelul pentafazic al optimizării curriculare moderne 192
12.5. Factorii optimizării curriculare moderne 198
        12.5.1. Factorii determinanţi 198
                12.5.1.1. Trebuinţele celui care învaţă 199
                12.5.1.2. Structurile şcolare 200
        12.5.2. Factorii dominanţi 201
                12.5.2.1. Dezvoltarea cunoaşterii 201
                12.5.2.2. Comunitatea locală 201
                12.5.2.3. Progresul societăţii  202
12.6. Orientarea optimizării curriculumului modern 202
        12.6.1. Criteriile orientării curriculumului modern 203
        12.6.2. O metodă raţională de orientare a curriculumului modern  206
12.7. Alegerea câmpurilor de învăţare în curriculumul modern  212
12.8. Organizarea curriculumului modern 215
        12.8.1. ABC-ul organizării curriculare moderne 215
        12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului modem 218
12.9. Scheme şi paradigme de fundamentare a optimizării curriculare moderne ... 221
        12.9.1. Curriculum centrat pe sarcini de dezvoltare (developmental tasks) .. 221
        12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice 222
        12.9.3. Curriculum centrat pe zetetica 222
        12.9.4. Curriculum holist 223
        12.9.5. Curriculum bazat pe demersuri transdisciplinare 224
        12.9.6. Curriculum centrat pe competenţe şi capacităţi 225
12.10. Optimizarea curriculumului şi reforma curriculară  226
12.11. Produsele curriculare modeme 228
12.12. Microproiectul pedagogic ca produs curricular modem 232
Note şi referinţe bibliografice 232

Capitolul XIII. Preludii la simfonia curriculară postmodernă 235
13.1. Antimodemismul  235
13.2. Eşecul ştiinţei pozitive a curriculumului 237
13.3. Viziuni şi modele curriculare bizare 238
13.4. Naşterea „curentelor curriculare distructive”   240
13.5. Imposibilitatea formulării teoriei generale şi reumanizarea curriculumului ....242
13.6. Descoperirea „curriculumului ascuns” 244
13.7. Moartea curriculumului modern 245
13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” şi „antiinginerismul” 247
13.9. Maturizarea antimoderniştilor şi postmodemismul 250
Note şi referinţe bibliografice 251

Capitolul XIV. Deceniul cataclismelor curriculare 253
14.1. Liniştea dinaintea furtunii  253
14.2. Moartea Casandrei din Hyde Pârk 254
14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne 257
14.4. Către curriculumul umanist: „garanţii” şi „futuriştii” 261
14.5. De la „curriculumul caricaturizat” Ia „curriculumul înnobilat” 266
14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american  268
14.7. Seismul instituţiilor şi decesul curriculumului modern 270
Note şi referinţe bibliografice 273

Capitolul XV. Stenochoria şi metamorfozele curriculumului educaţional în era postmodernă 277
15.1. Despre un realism halucinant 278
        15.1.1. Un alt mod de a gândi 278
        15.1.2. De la realismul practic la hiperrealitate 280
                15.1.2.1. Teorema de incompletitudine 281
                15.1.2.2. Experimentul Einstein-Podolsky-Rosen 282
                15.1.2.3. Teorema lui Bell 283
                15.1.2.4. Teoria bootstrap 283
        15.1.3. Creierul liber şi buimac 285
        15.1.4. Curriculumul şi cultura de masă... postmodernă 289
15.2. Panorama gândirii curriculare postmodeme  292
        15.2.1. Expansiunea „imperială” 292
        15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmodeme 294
15.3. Viziuni, accente, poziţii şi simptome curriculare postmodeme 306
        15.3.1. De la criticism la postmodemism 306
        15.3.2. „Stafia rezistenţei” şi repudierea „reproducţiei sociale”   311
        15.3.3. McCarthy şi imposibilitatea curriculumului multicultural 313
        15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmodeme 317
        15.3.5. Max van Manen şi cercetarea curriculară fenomenologică 319
        15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325
        15.3.7. Cherryholmes şi utopia curriculumului poststructuralist 330
        15.3.8. Doll jr. şi postmodemizarea modernismului 334
        15.3.9. Hiperraţionalizarea curriculumului 341
        15.3.10. Curriculumul global 345
15.4. Evoluţii şi devoluţii recente 350
        15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350
        15.4.2. Geografia „iraţională” a curriculumului 351
        15.4.3. Reîntemeierea raţională a curriculumului 357
                15.4.3.1. în secolul sintezei 357
                15.4.3.2. Trei concepţii despre lume şi idealurile ei 358
                15.4.3.3. Genunea culturală şi naşterea postmodemismului  361
                15.4.3.4. „Deconstrucţia” modelelor de design instrucţional 362
                15.4.3.5. Fbstmodemismul şi constructivismul 364
                15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmodeme 365
Note şi referinţe bibliografice 371

În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular ultramodern şi teoria generală a curriculumului 397

Note şi referinţe bibliografice 407
Bibliografie selectivă 409

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu