Editura Humanitas
Colectia în afara colecţiilor
An aparitie :2010
Traducerea Geanina Tivdă
ISBN 978-973-50-2462-8
Nr pagini :224
Format 130 x 200
Descrierea
editurii:
Se spune că omul este o fiinţă socială. Dar ce înseamnă asta? Care sunt urmările observaţiei banale că nu există eu fără tu? În ce constă, pentru individ, constrângerea de a nu cunoaşte niciodată decât o viaţă comună?
Tzvetan Todorov explorează construcţia sinelui şi oferă o nouă perspectivă asupra alterităţii. Dacă în secolul al XVII-lea omul era considerat o făptură asocială sau solitară, care nu avea nevoie de altcineva pentru a se simţi completă, începând din secolul al XVIII-lea, odată cu scrierile lui Jean-Jacques Rousseau, perspectiva se schimbă radical. Individul îşi defineşte identitatea doar în raport cu ceilalţi, este rezultatul întâlnirilor cu ei, aspiră la o recunoaştere pe care doar aceştia i-o pot acorda. Fericirea lui depinde exclusiv de privirea scrutătoare a semenilor săi. Todorov analizează implicaţiile profunde ale acestei viziuni despre sine şi societate în teoriile politice, filozofice şi psihanalitice ale lui Adam Smith, Hegel, Georges Bataille, Freud, Melanie Klein şi alţii, precum şi în opera literară a lui Karl Philipp Moritz, Sade şi Proust.
TZVETAN TODOROV, filozof, istoric, lingvist, critic literar şi eseist francez de origine bulgară, s-a născut la Sofia în 1939. Din 1963 s-a stabilit în Franţa. În 1970 a obţinut doctoratul de stat, iar în 1973 a devenit cetăţean francez. Din 1968 a lucrat la CNRS, al cărui director a devenit în 1978, fiind în prezent director de cercetare onorific. Alături de Roland Barthes şi Gérard Genette, a fost unul dintre marii teoreticieni ai filozofiei structuraliste. Primul său eseu, Théorie de la littérature, textes des formalistes russes (1966), apoi Littérature et signification (1967) şi Introduction à la littérature fantastique (1970) i-au adus notorietatea, confirmată, în 1972, de Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage. Reflecţiile sale ulterioare au vizat alteritatea, „viaţa în comun" (din perspectivă antropologică şi istorică), istoria umanismului. Tzvetan Todorov a fost visiting professor la câteva mari universităţi americane, printre care Harvard, Yale, Columbia şi University of California, Berkeley. A obţinut mai multe premii şi distincţii, printre care Medalia de Bronz a CNRS, Prix Charles Lévêque acordat de Académie des Sciences Morales et Politiques şi Premio Príncipe de Asturias de Ciencias Sociales.
Se spune că omul este o fiinţă socială. Dar ce înseamnă asta? Care sunt urmările observaţiei banale că nu există eu fără tu? În ce constă, pentru individ, constrângerea de a nu cunoaşte niciodată decât o viaţă comună?
Tzvetan Todorov explorează construcţia sinelui şi oferă o nouă perspectivă asupra alterităţii. Dacă în secolul al XVII-lea omul era considerat o făptură asocială sau solitară, care nu avea nevoie de altcineva pentru a se simţi completă, începând din secolul al XVIII-lea, odată cu scrierile lui Jean-Jacques Rousseau, perspectiva se schimbă radical. Individul îşi defineşte identitatea doar în raport cu ceilalţi, este rezultatul întâlnirilor cu ei, aspiră la o recunoaştere pe care doar aceştia i-o pot acorda. Fericirea lui depinde exclusiv de privirea scrutătoare a semenilor săi. Todorov analizează implicaţiile profunde ale acestei viziuni despre sine şi societate în teoriile politice, filozofice şi psihanalitice ale lui Adam Smith, Hegel, Georges Bataille, Freud, Melanie Klein şi alţii, precum şi în opera literară a lui Karl Philipp Moritz, Sade şi Proust.
TZVETAN TODOROV, filozof, istoric, lingvist, critic literar şi eseist francez de origine bulgară, s-a născut la Sofia în 1939. Din 1963 s-a stabilit în Franţa. În 1970 a obţinut doctoratul de stat, iar în 1973 a devenit cetăţean francez. Din 1968 a lucrat la CNRS, al cărui director a devenit în 1978, fiind în prezent director de cercetare onorific. Alături de Roland Barthes şi Gérard Genette, a fost unul dintre marii teoreticieni ai filozofiei structuraliste. Primul său eseu, Théorie de la littérature, textes des formalistes russes (1966), apoi Littérature et signification (1967) şi Introduction à la littérature fantastique (1970) i-au adus notorietatea, confirmată, în 1972, de Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage. Reflecţiile sale ulterioare au vizat alteritatea, „viaţa în comun" (din perspectivă antropologică şi istorică), istoria umanismului. Tzvetan Todorov a fost visiting professor la câteva mari universităţi americane, printre care Harvard, Yale, Columbia şi University of California, Berkeley. A obţinut mai multe premii şi distincţii, printre care Medalia de Bronz a CNRS, Prix Charles Lévêque acordat de Académie des Sciences Morales et Politiques şi Premio Príncipe de Asturias de Ciencias Sociales.
Cuprins:
CUVÂNT
ÎNAINTE. . . . . .
. . . . . . . . . . . . 7
I. SCURTÃ
PRIVIRE ASUPRA ISTORIEI GÂNDIRII
Traditiile
asociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Descoperirea
si reducerea ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Reminiscente
moderne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
II. A FI, A
TRÃI, A EXISTA
Dincolo de
pulsiunea mortii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
Cele trei
paliere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Originea
indivizilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
III. RECUNOASTEREA
SI DESTINELE EI
Modalitãti .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Strategii de
apãrare socialã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Obtinerea
sanctiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
O recunoastere
de substitutie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Renuntãrile
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Schimbul de
rol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
IV.
STRUCTURA PERSOANEI
Multiplicitate internã . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
O întâlnire la Montjouvain . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . 156
Echipa minimalã . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
V. COEXISTENTÃ
SI ÎMPLINIRE
Împlinirea de sine . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
Cãrãrile înguste . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
Referinte. .
. .. . . . . . . . . 199
Bibliografie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
Indice de
nume. . . . . . . . . . . . . . . 215
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu