miercuri, 1 ianuarie 2014

DESPRE SINUCIDERE



Autor : Emile Durkheim                
Editura Institutul European
Colectia Eseuri de ieri si de azi
An aparitie :1993   
Editia originala 1897
Traducerea Mihaela Calcan
ISBN 973-9148-13-1 
Nr pagini :422
Format ?
Pretul la data postarii : 30 lei la Editura ,25,40 lei la librarie.net
Download pdf  
 
Descrierea editurii:
Volumul lui Durkheim aparea ca o reactie la moravurile unei societati considerate ca fiind imorale, intentia autorului fiind aceea de a elimina complet emotia cu care contemporanii sai priveau si tratau subiectul sinuciderii. Analiza sumbrului fenomen ce luase amploare la final de secol al XVIII-lea incepe cu definirea precisa a termenului de "sinucidere" - incercare indrazneata intr-un timp marcat de crestinism si regulile moralei crestine - si continua utilizind permanent comparatiile pentru a sustine teoria lui Durkheim conform careia actul sinucigas este influentat de factori externi si apartine mai curind "socialului" decit "individualului". Autorul reuseste sa gaseasca elemente comune intre diverse categorii de sinucigasi, in functie de religie, sex, strat social etc. inlaturind factorul aleator si motivatia individuala unica din gestul unui om de a pune capat propriei vieti, Durkheim fascineaza prin intreaga constructie a acestei originale lucrari stiintifice.
Publicarea in romaneste a uneia dintre lucrarile fundamentale ale lui Emile Durkheim este o initiativa care merita a fi salutata si sprijinita fara rezerve. Nedispunind din pacate de timpul necesar realizarii unui adevarat studiu introductiv, de care ar fi fost nevoie pentru facilitarea lecturii cititorului din Romania anului 1993, ma voi restringe doar la enumerarea citorva date indispensabile situarii in timp si spatiu a cartii si autorului ei .
Importanta Sinuciderii in opera lui Durkheim este datorata abordarii stiintific riguroase a unui fapt social contemporan (cresterea frecventei sinuciderilor si, concomitent, a divorturilor catre sfirsitul secolului al XIX-lea, pusa pe atunci pe seama declinului moral al Occidentului), demonstrarii specificului sociologic al unui fenomen caruia in mod curent i se atribuiau (si i se atribuie) cauze individuale, psiho-patologice (nebunia), toxice (alcoolismul), rasiale etc. Durkheim isi construieste, de altfel, argumentatia plecind de la refutarea acestor pre-conceptii. Prin operatii aritmetice relativ simple in raport cu complexitatea statisticilor moderne, sociologul studiaza diferitele regularitati care afecteaza proportia sinuciderilor: constanta variatiilor regionale (in decursul timpului, diferentele observate se mentin intre tarile europene precum si intre regiunile Frantei), regularitatea evolutiilor temporale (pe termen scurt, numarul si proportia sinuciderilor in Franta ramin aceleasi; pe termen lung, evolutia se inscrie in curbe care au aceeasi forma pentru toate tarile examinate), relatiile dintre ritmurile sociale si proportia sinuciderilor (sinuciderea se petrece cel mai adesea noaptea si mai rar ziua, ea creste odata cu durata zilei in decursul anului si este mai frecventa la inceput de saptamina decit la sfirsitul ei). De asemenea, proportia sinuciderilor creste odata cu virsta, este in raport cu religia (mai frecvente la protestanti decit la catolici, si la catolici decit la evrei), precum si cu dimensiunile localitatii in care se petrec sinuciderile (mai numeroase in marile orase).
Aceasta o opera importanta datorita abordarii stiintifice a unui fapt social contemporan (cresterea frecventei sinuciderilor si a divorturilor catre sfirsitul secolului al XIX-lea). Calitatea metodologica a lucrarii depaseste pe aceea teoretica, deoarece tipologia sociala a sinuciderii stabilita de Durkheim dateaza tipu-rile "altruist", "egoist" ori "anomic", fiind o derivatie conceptuala a filosofiei sociale a lui Durkheim.
 Emile Durkheim s-a nascut la Epinal in 1858 si a murit la Paris in 1917. Provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa (tatal si mai multi ascendenti pe linie paterna au fost rabini), Durkheim a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica. Este contemporan al Comunei din Paris si se numara printre primele promotii ale Scolii normale superioare de dupa reformele invatamintului introduse de Jules Ferry. Apropiat mediilor socialiste, Durkheim il cunoaste pe Jaurès. Obtine „agregarea” in filosofie in 1882, preda initial la doua licee din provincie, iar din 1887 este profesor de „pedagogie si stiinta sociala” la Universitatea din Bordeaux. Isi sustine teza de doctorat in 1893 cu De la division du travail social („Despre diviziunea muncii sociale”), insotita de o teza complementara redactata in latina asupra „Contributiei lui Montesquieu la constituirea stiintei sociale”. Are 40 de ani in momentul afacerii Dreyfus. Profesor de pedagogie la Sorbona din 1902, va preda concomitent si sociologia.
Fondator al sociologiei ca disciplina stiintifica si universitara, Durkheim este deopotriva si organizatorul scolii franceze de sociologie ce are drept principal organ L’Année sociologique (intemeiat in 1896). Printre principalii sai colaboratori se numara Marcel Mauss (ce ii era nepot), Henri Hubert, Robert Hertz, Maxime David, economistul François Simiand, Paul Fauconnet, Célestin Bouglé si Maurice Halbwacs. De mentionat, de asemenea, existenta unui discipol roman, Dimitrie Draghicescu, „durkheimian”, ce a avut insa destul de putina influenta asupra ceea ce se considera indeobste a fi „sociologia romaneasca”, dominata de scoala lui D. Gusti.
Profesor de pedagogie si sociologie la Sorbona. isi sustine teza de doctorat cu lucrarea De la division du travail social (Despre diviziunea muncii sociale). Este fondatorul sociologiei ca disciplina stiintifica si universitara si organizatorul scolii franceze de sociologie.
Recenzie wikipedia

Cuprins:

Prefaţă 5
Introducere 9

Cartea întii : FACTORII EXTRA-SOCIALI
Capitolul I Sinuciderea şl stările psihopatice 22
Capitolul II Sinuciderea şl stările psihologice normale. Rasa. Ereditatea  49
Capitolul IIl Sinuciderea şl factorii cosmici 69
Capitolul IV Imitaţia  88

Cartea a doua : CAUZE SOCIALE ŞI TIPURI SOCIALE
Capitolul I Metode pentru determinarea cauzelor şl tipurilor sociale  106
Capitolul II Sinuciderea egoistă  113
Capitolul III Sinuciderea egoistă (continuare) 130
Capitolul IV  Sinuciderea altruistă  171
Capitolul V Sinuciderea anomică 193
Capitolul VI Forme Individuale ale diferitelor forme de sinucidere  226

Cartea a treia : DESPRE SINUCIDERE CA FENOMEN SOCIAL ÎN GENERAL
Capitolul I Elementul social al sinuciderii  241
Capitolul II Raporturile sinuciderii cu celelalte fenomene sociale 264
Capitolul III Consecinţe practice 295


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu