miercuri, 1 ianuarie 2014

ISTORIA SINUCIDERII



Autor : Georges Minois                
Editura Humanitas
Colectia Istoria ideilor
An aparitie :2002      
Editia originala 1995
Traducerea Mircea Ionescu
ISBN 973-28-0266-9 
Nr pagini :352
Format 150 x 225
Anticariat. 18,64 lei la buybooks
Download pdf  


Descrierea editurii:
Cunoscut cititorilor ca autor al Istoriei infernurilor (Humanitas, 1998), Georges Minois, specialist in istoria mentalitatilor religioase, se apleaca de aceasta data asupra unei teme ce a fost intotdeauna intampinata cu tacere, stanjeneala sau indignare: sinuciderea.
Daca omenirea exista este pentru ca omul a gasit pana acum destule motive ca sa traiasca. A alege intre viata si moarte n-a constituit, cel putin pentru cei multi, decat o problema prost pusa. Caci cum sa alegi intre viata si moarte? Si totusi nu rareori se intampla ca oamenii sa decida ca viata nu mai merita sa fie traita, punandu-i capat in mod voluntar. Mai mult chiar, de la Cato si Seneca si pana la Montherlant si Weininger, s-au ivit destule voci care sa afirme ca sinuciderea este proba suprema a libertatii umane. Daca in Evul Mediu sinuciderea trecea drept o insulta adusa lui Dumnezeu, sinucigasii avand parte de o simbolica dar macabra executie postuma, dupa Renastere termenii noi in care s-a pus problema liberului arbitru si criza valorilor traditionale au pus sub semnul intrebarii interdictia crestina a suicidului. Sub efectul mentalitatii permisive a ultimelor secole, moartea voluntara avea sa-si piarda caracteristica sa de culpa, fara sa capete insa vreo aprobare oficiala.

Cuprins:


INTRODUCERE    7
PARTEA îNTÎI
MOŞTENIREA: O PROBLEMĂ REFULATĂ

Capitolul I:  Nuanţele sinuciderii în Evul Mediu   13
Cronica suicidului obişnuit în Evul Mediu, 13. - Substitutele nobile ale sinuciderii,
16. -Moartea voluntară în literatură, 18. - Fiecare clasă cu tipul ei de sinucidere,
22. - Sinuciderile evreilor şi ale ereticilor, 24. — Suicidul în lumea ebraică, 25

Capitolul Ii: Moştenirea medievală: Între nebunie şi deznădejde  30
„Eu îmi dau viaţa pentru oile mele", 30. -Martiriul voluntar, 32. - Sfintul Augustin şi interdicţia suicidului, 33. - Contextul socio-politic al ostilităţiifaţă de suicid (veacurile al V-lea-al X-lea), 35. - Bazele teologice ale interdicţiei sinuciderii, 38. - Vinovatul: deznădejdea diavolească, 39. - Sancţiunile cano¬nice şi seculare împotriva suicidului, 41. - Practica medievală a sinuciderii, 43. - O justificare des utilizată: nebunia, 45. - Cîteva semne de indulgenţă, 47.

Capitolul III: Moştenirea antică: sa ştii să pleci la timp  49
Pluralitatea opiniilor la greci, 50. -Nuanţele lui Platon şi refuzul luiAristotel, 52. - Temerile vechilor romani, 53. - Libertatea cetăţeanului faţă de suicid, 55. - Taedium vitae, 56. -Bătrîneţe şi sinucidere, 58. - Suicidul politic, 60. - Spre ostilitatea faţă de suicid, 61.

PARTEA A DOUA
RENAŞTEREA: O ÎNTREBARE FORMULATĂ,
APOI TRECUTĂ SUB TĂCERE

Capitolul IV: Renaşterea timpurie: redescoperirea enigmei suicidului  67
Problema cifrelor, 67. - Cazul englezesc, 70. - Revenirea suicidului antic în literatură, 72. - Sinuciderea — soluţie utopică pentru relele de care suferă omenirea, 75. - Ofensiva deznădejdii şi riposta catolică, 77. -Satanizarea sinuciderii în lumea protestantă, 31. - Imuabilitatea dreptului, 83. — Suicidul: nebunie sau înţelepciune? De la Brant la Erasm, 86. - Noul suicid: dorinţa de absolut (Faust) şi de onoare, 87. - Accentuarea individualismului şi contestarea valorilor tradiţionale, factori de angoasă, 90.

Capitolul V: A fi sau a nu fi?
Prima criză a conştiinţei europene (1580-1620) 95
Shakespeare, Hamlet, 1600, 95. - Întrebările lui Sidney şi ale lui Montaigne, 98. - De la Charron la Bacon: suicidul în studiu, 101. - Biathanatos al lui John Donne, 103. - John Donne — un contemporan al lui Galilei, 105. - Duvergi er de Hauranne justifică anumite sinucideri, 106. - Apariţia melancoliei. Robert Burton, 107. - Dezbaterile despre suicid în roman, 112. - Suicidul în teatru, 115. - Shakespeare şi suicidul: de la întrebare la deriziune, 117. — Suicidul literar, eliberare simbolică a unei societăţi tulburate, 120. - Interesul epocii faţă de practica sinuciderii, 121

Capitolul VI: Răspunsul autorităţilor În secolul al XVII-lea: reprimarea suicidului              127
Cazuiştii şi sinuciderea, 128. - Ezitările moraliştilor catolici, 133. Morala confuza a Iui Jean-Pierre Canius 136 - Teologi şi moralişti protestanti,138. -Thomas Browie si problema existenţiala a suicidului, 142. - Tot diavolul, 144. - Nuanţele jurisconsulţilor, 147. - Medicina şi patima suicidară, 150. - Îmblînzirea represiunii şi ordonanţa din 1670, 152. - Suicidul: un privilegiu nobil şi clerical?, 155

Capitolul VII: Permanenţa problemei şi substitute ale suicidului în secolul al XVII-lea   160
Stabilitatea numărului de sinucideri, 160. Suicidul şi ciuma, 163. -Un substitut: duelul, 165. - Un refugiu: literatura, 167. — Dezbaterea filozofică şi morală, 171. - Un substitut religios: spiritualitatea ,, neantizării", 175. - Un remediu: umanismul religios, 179. — Ambiguitatea jansenismului, 184

PARTEA A TREIA
SECOLUL LUMINILOR: O PROBLEMĂ ACTUALIZATĂ
ŞI DECULPABILIZATĂ

Capitolul VIII: Naşterea „maladiei engleze“ (1680-1720)               191
De la Thomas Creech la George Cheyne: The English Malady: 191. - Naşterea unui cuvînt: suicid? 193. - Statisticile şi presa, 195. - Cauze noi şi vechi, 197. -Aristocraţia engleză şi sinuciderea, 199 - Tratatele împotriva suicidului, 202. - Indulgenţa crescîndă (Anglia şi Franţa), 204. - Recrudescenţa sinuciderilor în rîndurile nobilimii şi clerului în Franţa, 207. — Banalizarea ideii de moarte voluntară, 211. - Sinuciderile în închisoare şi neliniştea guvernării, 214. - Înăsprirea atitudinii cazuiştilor, 217. - Substitute spirituale şi indulgenţă prac tică, 219. - Dilema se precizează, 222.

Capitolul IX: Dezbaterea despre suicid în Secolul Luminilor: de la morală la medicină  224
Un semn: înmulţirea numărului de tratate împotriva sinuciderii, 224. -Opoziţia religioasă, 228. Scrierile împotriva suicidului în Anglia, 231. - Filozofii: favorabili suicidului?, 234. - Suicidul literar: rafinament epicurian sau exorcism?, 237. - Explicaţiile lui Montescquieu, 242. - Voltaire: ,, Nu-şi  ia zilele cel demn de a fi iubit", 244. Ezitările filozofilor, 250. - Sinucidere şi nebunie, 256.

CAPITOLUL X: Elita: de la suicidul filozofic la suicidul romantic 262
Sinuciderea familiei Smith (1732), 262. - Tratatul lui David Hume, 264. — D'Holbach şi Chamfort ,,Moartea este unicul remediu al deznădejdii", 268. -Anii suicidului filozofiC, 270. - Crăciunul anului 177:,,Sîntem dezgustaţi de scena universală", 273. - Suicidul in aristocraţia engleză: filozofie sau joc?,
277 - Suicidul romantic: îndrăgostiţii din Lyon şi Rousseau, 279. - Goethe, maestrul suicidului romantic (Werther) şi al suiciduluifilozofic (Faust), 281. - Chatterton şi emulii lui Werther şi ai lui Faust, 286. - Doamna de Stael şi studiul suicidului, 290.

CAPITOLUL XI: Poporul: Permanenţa suicidului cotidian               293
Cronica suicidului în zona rurală din Bretagne, 293. - Reculul condamnărilor, 297. — O sporire a cazurilor de suicid în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea?, 301. - Trebuie să se vorbească despre suicid?, 307. — Jurisprudenţa pentru scoaterea sinuciderii de sub incidenţa penală, 309. - Viaţa religioasă şi viaţa militară: moartea de la gînd la faptă, 314.

EPILOG: De la revoluţie Ia secolul al XX-lea sau de la dezbaterea liberă la tăcere              318
Suspiciunea guvernelor revoluţionare faţă de suicid, 318. - Sinteza dintre Cato şi Werther,":32O. - Sinuciderile revoluţionare şi contrarevoluţionare: reapariţia lui Brutus şi a martirilor, 323. - Imuabilitatea suicidului de rind, 327. - Secolul al XIX-lea şi culpabilizarea suicidului, 330. — Sociologie, psihanaliză, medicină şi suicid, 337. - Necesitatea dezbaterii, 338.

CONCLUZIE  341

BIBLIOGRAFIE  344

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu