marți, 1 decembrie 2015

MIJLOACE DE EDUCATIE

Autor : Erich E.Geissler   
Editura Didactica si Pedagogica
Colectia Pedagogia secolului XX
An aparitie : 1977
Editia a IV-a complet revizuita    
Traducerea Ana Aronescu, Lorentz Aronescu
Nr pagini : 360
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 15 lei la carti de psihologie, 35 lei la anticariatacademic, 36,50 lei la anticariarbazar
Disponibilitate BCU


Descriere:

      Intre mijloacele de educatie, un rol deosebit acorda autorul jocului si muncii. Jocul este privit ca un fenomen antropologic, complex, cu valente educative deosebite in dezvoltarea personalitatii copilului, putand fi folosit in procesul invatarii si in pregatirea pentru munca. Cat priveste munca, el o considera un mijloc fundamental de educatie, in stare sa contribuie esential la construirea unei personalitati plenare, care sa se integreze armonios in viata si in munca.
     Lucrarea profesorului Erich E. Geissler este de o profunzime si tinuta stiintifica deosebita, avand totodata o importanta practica imediata pentru orice profesor, pentru orice educator.
Prof.univ.dr.Iosf Antohi

Cuprins:



Prefaţa   5
Prefaţa la ediţia românească  7

1. SCOPURILE EDUCATIEI - MIJLOACE DE EDUCATIE – CAMPUL EDUCATIEI  17
1.1. Despre educaţie şi scopurile educaţiei  17
       1.1.1. Tendinţe asimilatorii  17
       1.1.2. Individualitate   18
       1.1.3. Autonomia  20
       1.1.4. Educaţia ca formă de conducere tutelară. Caracterul-interimar al educaţiei   21
1.2. Mijloace de educaţie   25
       1.2.1. Despre termenul „mijloace“ în limbajul pedagogic, de specialitate   25
       1.2.2. Locul sistematic al mijloacelor de educaţie  27
       1.2.3. Transformarea, element de bază al mijloacelor de educaţie 30
       1.2.4. Obiecţii impotriva sistematizării  33
       1.2.5. Diferite încercări de clasificare   35
1.3. Campul educaţional. Despre raportul dintre educaţia funcţională şi cea intenţională şi influenţa acţiunilor secundare neintenţionate 37
       1.3.1. Cimpul educaţional   37
       1.3.2. Despre corelaţia dintre educaţia funcţională şi cea intenţională  38
       1.3.3. Legea efectelor pedagogice secundare şi „instruirea educaţională“   43
       1.3.4. Cu privire la metodă   48

2. BAZELE MIJLOACELOR DE EDUCATIE   49
2.1. Consideraţii cu privire la problema autorităţii   49
       2.1.1. Dirijare de la distanţă sau autoreglare?  49
       2.1.2. Necesitatea educării şi responsabilitatea pedagogică  51
       2.1.3. Intenţie si experienţă  53
       2.1.4. Traditie si viitor  57
2.2. Autoritate-forme şi funcţii  59
       2.2.1. Cu privire la foioasele termenului de „autoritate“  59
              2.2.1.1. O primă analiză a noţiunii  59
              2.2.1.2. Aspectul filosofico-antropologic  60
              2.2.1.3. Aspectul istorico-psihologic  63
              2.2.1.4. Aspectul genetica-pedagogic 65
       2.2.2. Cu privire la termenul „stil de conducere autoritar“  65
       2.2.3. Forme de manifestare şi geneză 67
              2.2.3.1. Fenomenologia raporturilor de putere  67
              2.2.3.2. Analize lămuritoare   70
       2.2.4. Stiluri adecvate de conducere  75
       2.2.5. Educaţia antiautoritară  79
       2.2.6. Cu privire la limitele autorităţii   83
2.3. Supunere - importanţa, limite şi pericole   85
       2.3.1. Supunerea în educaţie  85
       2.3.2. Funcţiile supunerii  90
       2.3.3. Limitele responsabilităţii   95
       2.3.4. Educarea spre supunere  100
       2.3.5. Efecte practice  107

3. INTARIRI ŞI ÎNCURAJARI  111
3.1. Principiul încurajării  111
       3.1.1. Modelul barierei   111
       3.1.2. Sprijinirea învăţării si asigurarea ei   112
3.2. Formele laudei  114
       3.2.1. Lauda confidenţială   114
       3.2.2. Lauda publică   115
       3.2.3. Lauda simbolizatoare  117
3.3. Obiectul laudei  118
       3.3.1. Laudă si randament   118
       3.3.2. Bunăvoinţa care reclamă sprijin  119
       3.3.3. Raportul dintre laudă şi ordine  120
3.4. Efectul pedagogic al laudei   120
       3.4.1. Influenţa laudei asupra celui lăudat  121
       3.4.2. Raportul dintre cel care laudă şi cel lăudat  124
       3.4.3. Persoana lăudată şi grupul   127
       3.4.4. Lauda adresată unui grup   130
       3.3.5. Pervertirea laudei: ironia   130
       3.5.1. Intenţia ironiei   130
       3.5.2. Ironia socratică   131
       3.5.3. Efecte secundare   132
3.6. Recompense  133
       3.6.1. Delimitarea recompense-lor şi pedepselor (laudă şi dojana) 133
       3.6.2. Formele recompensei pedagogice  135

4. SOMATIA-ADMONESTAREA-BLAMUL  138
4.1. Somaţia şi admonestarea  138
       4.1.1. Determinarea notiunilor  138
       4.1.2. Consecinţe pedagogice  139
       4.1.3. Umilire sau sprijin?  141
       4.1.4. Rugămintea (apelul) în slujba somaţiei  141

4.2. Blamul  142
       4.2.1. Premisele blamului  142
       4.2.2. Forme eronate  142
              4.2.2.1. Blamul total   142
              4.2.2.2. Blamul permanent   145
              4.2.2.3. Blamul cauzat de dezamăgire  146
              4.2.2.4. Amărăciunea şi geneza ei  147
              4.2.2.5. Efectul indispoziţiei educatorului asupra comportamentului copiilor  148
       4.2.3. Blamarea diferenţiată  150
       4.2.4. Relatiile de simpatie şi transmiterea cunoştinţelor. Componenta activă a proceselor cognitive  151

5. PEDEAPSA  153
5.1. Fundamentare  1503
       5.1.1. Teorii asupra pedepsei şi practica pedagogică   153
       5.1.2. Teorii asupra pedepsei şi importanţa lor pedagogică 156
              5.1.2.1. Pedeapsa ca noţiune morală  156
              5.1.2.2. Pedeapsa ca mijloc de formare a obişnuinţelor  158
              5.1.2.3. Cu privire la pedepsele raportate la faptă şi la făptaş 159
       5.1.3. Suferinta cauzată de pedeapsă  161
              5.1.3.1. Efectele secundare ale suferinţei cauzate de pedeapsă 161
              5.1.3.2. Suferinta cauzată de pedeapsă, teamă şi spaimă . 163
       5.1.4. Deplasari În aprecierea diferitelor mijloace de educaţie . 165
       5.1.5. Componenta cultural-istorică a problemei pedepsei: conformism si maturitate 165
       5.1.6. Cu privire la deosebirea dintre pedeapsa disciplinară şi cea educativă  168
5.2. Pedeapsa disciplinară 169
       5.2.1. Funcţia pedagogică a pedepsei disciplinare  169
       5.2.2. Ambivalenţa disciplinei  171
       5.2.3 Reguli de aplicare  172
       5.2.4. Analiza diferitelor forme de pedepse   176
       5.2.5. Cu privire la limitele disciplinei   179
5.3 Pedeapsa educativă   180
       5.3.1. Premisele generale ale unei pedepse educative  180
       5.3.2. Premisele pedepsei educative la educator  181
              5.3.2.1. Pedepsele educative sînt pedepse date la apreciere  181
              5.3.2.2. Pedepsele educative presupun o relaţie personală între educator şi copil  182
       5.3.3. Premisele unei pedepse educative la copil  183
       5.3.4. Posibilităţi de aplicare a pedepselor educative   185
              5.3.4.1. Analiza cîmpului antropologic al problemei   185
              5.3.4.2. Forme  187

6. JOCUL  191
6.1. Jocul, un fenomen antropologic complex   191
       6.1.1. Forme ale jocului   191
              6.1.1.1. Clasificare   191
              6.1.1.2. Spontaneitatea opusă reacţiei  193
       6.1.2. Particularităţile jocului   196
              6.1.2.1.Plăcerea funcţională  196
              6.1.2.2. La origine, jocul este spontan  196
              6.1.2.3. Jocul este marcat de plăcere şi apare ca „savoarea vieţii“  197
              6.1.2.4. Jocul - o lume iluzorie   199
              6.1.2.5. Jocul nu are un scop conştient, dar are o semnificaţie 199
              6.1.2.6. Jocul poate deveni simbol  200
       6.1.3. Fenomene înrudite jocului  201
       6.1.4. Funcţiile jocului   201
              6.1.4.1. Jocul ca ocupaţie a timpului liber (distractie-petrecere) 201
              6.1.4.2. Jocul ca destindere   202
              6.1.4.3. Jocul ca terapie  203
              6.1.4.4. Jocul ca treaptă a evoluţiei   204
              6.1.4.5. Jocul ca exerciţiu  205
              6.1.4.6. Jocul - aventură şi cutezanţă  207
              6.1.4.7. Jocul - principiu estetic  208
              6.1.4.8. Jocul - element cultural dinamic  209
              6.1.4.9. Jocul - simbol al lumii şi cult  210
6.2. Funcţia pedagogică a jocului  211
       6.2.1. Obiecţii împotriva formelor de învăţare cu ajutorul jocului  211
       6.2.2. Jocul - mijloc instructiv, însoţit de efecte educative   213
              6.2.2.1. Interesul obiectiv şi procesul instructiv  213
              6.2.2.2. Valente emoţionale şi aprecieri valorice   214
              6.2.2.3. Probleme legate de învăţarea fără sancţiuni   215
              6.2.2.4. Elemente de joc ca motivare secundară a învăţării  216
       6.2.3. Jocul - mijloc de educaţie  218
              6.2.3.1. Obiectul, structura şi regulile jocului (75)  218
              6.2.3.2. Coordonare şi subordonare  220
              6.2.3.3. Teoria transferului şi ipoteza generalizării   223
       6.2.4. Jocul - mijloc pedagogic-terapeutic  224
              6.2.4.1. Jocul - sprijin în tulburările de evoluţie   224
              6.2.4.2. Jocul - mijloc terapeutic în cazul copiilor nevrotici  226
              6.2.4.3. Capacitatea jocului de a deveni simbol în sprijinul diagnosticului pedagogic-terapeutic  228
              6.2.4.4. Jocul terapeutic. Efectul armonizator al jocului mijloc al terapiei pedagogice  229
       6.2.5. Jocul - mijloc instructiv   231

7. MUNCA  233
7.1.Premise  233
7.2. Fenomenologia muncii   234
       7.2.1. Două concepţii contradictorii   234
       7.2.2. Munca - „luptă pentru viaţă“ şi „trudă“ (laborare)   234
       7.2.3. Munca - structurare a lucrării (operari)  235
       7.2.4. Munca este o realizare creatoare, devenind activitate eliberatoare (labor omnia vincit improbus)  241
       7.2.5. Munca formează pe cel ce munceşte (omne agends agenda perficitur)  243
       7.2.6. Munca, realizare şi instrucţie  247
              7.2.6.1. Instrucţia care nu urmăreşte un scop şi perfecţionarea orientată asupra unui scop   247
              7.2.6.2. Obiecţii împotriva educaţiei pentru muncă  248
              7.2.6.3. Instrucţia şi realizarea  250
       7.2.7. Consecinţe   251
7.3. Funcţia pedagogică a muncii: analiza diferitelor teorii despre muncă sub aspectul consecinţelor lor pedagogice  252
       7.3.1. Invăţarea - o muncă anevoioasă
       7.3.2. Invatarea - un proces de muncă creatoare   253
       7.3.3. Munca - factor creator de cultură  255
       7.3.4. Munca - proces instructiv  252
7.4. Principiul şcolii muncii şi importanţa sa pentru mijlocul educational „munca“  257
       7.4.1. Noţiunea economică a muncii în didactică  257
              7.4.1.1. Predarea aptitudinilor manuale  257
              7.4.1.2. Importanţa mijlocului de educaţie: munca pentru raportul dintre cultura generală şi pregătirea profesională  259
       7.4.2. Noţiunea metodică de muncă în didactică   259
              7.4.2.1. Munca (lucrul manual) - formă de predare şi învăţare adecvată copilului si tînărului: raportul dintre receptivitate şi activitate   259
              7.4.2.2. Munca - factor al cunoaşterii: principiul intuitiei 262
              7.4.2.3. Munca - expresie a autonomiei: principiul spontaneităţii   263
              7.4.2.4. Recapitulare: Despre efectele educative secundare ale metodelor de predare 267
       7.4.3. Noţiunea pedagogică a muncii   269
7.5. Funcţia pedagogica-terapeutică a muncii   271
7.6. Privire recapitulativă asupra directiilor principale ale pedagogiei muncii  272

8. EMULATIE, CONCURENTA ŞI COOPERARE  274
8.1. Determinarea noţiunilor la tema educaţie  274
       8.1.1. Diferentierea analitică a noţiunilor: luptă, întrecere, emulaţie  274
              8.1.1.1. Consideraţiuni metodologice preliminare  275
              8.1.1.2. Diferenţieri semantice  275
       8.1.2. Principiul concurenţei   278
              8.1.2.1. Comparatii istorice şi o primă analiză hermeneutică 278
              8.1.2.2. Principiul concurenţei - normativ politico-social dominant al prezentului   284
8.2. Analize la tema : succes şi insucces   288
       8.2.1. Problematica motivatională în comportamentul dictate de concurenţă   288
       8.2.2. Succes şi insucces   290
              8.2.2.1. Criteriul „succes“   290
              8.2.2.2. Nivelul cerintelor  291
              8.2.2.3. Motivatia prin succes şi insucces (23)  292
       8.2.3. Constrîngere funcţională şi personalizare   294
8.3. Emulaţie şi educaţie   297
       8.3.1. Puncte de vedere in istoria pedagogiei   297
              8.3.1.1. Adversarii emulaţiei   297
              8.3.1.2. Sprijinitorii emulaţiei   298
       8.3.2. Analiză sistematică cu privire la raportul dintre emulaţie şi educaţie  300
       8.3.3. Indicaţii practice  301
8.4. Cooperarea  304
       8.4.1. A fi impreună cu alţii („Miteinander“)  304
       8.4.2. Grupul  306
       8.4.3. Interactiunea   309
       8.4.4. Dinamica de grup  311
       8.4.5. Influenta diferentiata a situatiilor de predare asupra posibilitatilor de cooperare  314
       8.4.6. Schite de desfasurare a unei secvente instructive, orientate in directia cooperarii  317
       8.4.7. Recapitulare  319

Adnotari si indicatii bibliografice  3


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu