sâmbătă, 9 ianuarie 2016

PSIHOLOGIA INVATARII. Forme, strategii si stil

Autor : Valeria Negovan                 
Editura Universitara
Colectia Psihologie
An aparitie :2007,2010, 2013
Editia a III-a revizuita      
ISBN 973-749-866-3
Nr pagini :275
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 33,71 lei la Editura, indisp lei la elefant , 35 lei la librarie.net
Disponibilitate BCU
Download pdf  (are o extensie ciudata, dar se deschide cu adobe)

Descrierea editurii:

           Aproape despre toate transformările majore de la începutul dezvoltării fiinţei umane spunem că se „învaţă”. Despre copil spunem: învăţă să meargă, învaţă să vorbească, să scrie, să citească…Mai târziu, spunem tot mai rar învaţă şi mai ales spunem că învaţă lucrurile care se referă la achiziţionarea de cunoştinţe (învaţă matematica, istoria etc.). Mai rar gândim despre adult că a învăţat şi învaţă să iubească (sau să nu iubească), să lupte pentru visurile lui (sau să renunţe la ele), să îşi asume responsabilităţi (sau să le evite). Cunoaşterea omului a evoluat suficient de mult ca să ştim (la nivel teoretic - formal) că omul învaţă aproape tot ce îl face om. Ştim că omul învaţă semnale, semnificaţii şi teorii, preferinţe, obişnuinţe, interese, atitudini şi valori. Ştim că în domeniul cognitiv omul învaţă să perceapă şi să înţeleagă lumea dar şi să o evalueze, să decidă dacă o menţine neschimbată sau dacă o schimbă. Ştim că şi în sfera motivaţională, omul învaţă, de exemplu, să aibă nevoie de o diplomă universitară, de o casă spaţioasă, de… bibliotecă sau telefon mobil, că îşi diversifică gama motivaţiilor pentru diferite activităţi (învaţă pentru a se respecta pe sine şi pentru a fi respectat) sau o restrânge (dispar motivele de a acţiona pentru obţinerea licenţei…dacă licenţa într-un domeniu de specializare nu-i mai asigură practicarea profesiei pentru care s-a specializat). La nivel empiric, în contextul vieţii noastre de zi cu zi, ţinem oare cont de faptul că totul se învaţă – şi binele şi răul?

        Valeria Negovan este Profesor universitar, doctor, la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, departamentul Psihologie, Universitatea din Bucuresti, titular al cursurilor Psihologia educatiei si Psihologia invatarii (nivel licenta) si Psihologia carierei - nivel master) si promotor al unor noi discipline/cursuri universitare la diferite programe de studii masterale (Psihologie educationala avansata, Managementul situatiilor de criza in mediul scolar, Interventii psihologice in situatii de criza in mediul scolar, Psihologie pozitiva aplicata in educatie, Sanatate si siguranta in mediul scolar/educativ, Psihologia invatarii - implicatii in orientarea scolara si vocationala).

Cuprins:

Introducere  5

Capitolul 1
Învăţarea umană - de la fiinţa reactivă la personalitatea proactiva  11
1.1. Evoluţia cunoaşterii ştiinţifice a învăţării: teorii, modele, perspective de abordare  12
1.2. Teoriile învăţării - demers investigativ cu finalitate descriptiv - explicativă  17
1.3. Modelele învăţării: de la teoretic- reflexiv la pragmatic-aplicativ  27
     1.3.1. Abordarea tradiţională a învăţării: reacţie la stimul şi dirijare externă sau omul ca fiinţă reactiva   28
          1.3.1.1. Modele asociaţioniste ale învăţării  29
          1.3.1.2. Modelul gestaltist al învăţării - provocarea depăşirii atomismului asociaţionist 42
     1.3.2. Abordarea modernă şi contemporană a învăţării: activism şi autodeterminare sau omul ca fiinţă activă şi proactivă  45
          1.3.2.1. Modele cognitiviste ale învăţării  45
          1.3.2.2. Modele constructiviste ale învăţării  48
          1.3.2.3. Modele actuale şi de perspectivă ale învăţării  54
1.4. Perspectivele de abordare -  nevoia de sinteză şi integrare în conceptualizarea învăţării  61

Capitolul 2
Învăţarea - activitate complexă, pluridimensională şi plurinivelară  68
2. 1. Formele învăţării - expresie a multidimensionalitãţii şi complexităţii învăţării ca activitate   68
2.2. Diferenţiere şi integrare structural - dinamică în învăţare   73
     2.2.1. De la învăţarea animală la învăţarea umană şi de la învăţarea elementară la învăţarea complexă   74
     2.2.2. Domeniile învăţării - învăţare cognitivă, psihomotorie şi afectivă   78
     2.2.3. Forme ale învăţării ca modificare observabilă de comportament  88
     2.2.4. Forme ale învăţării ca transformare a structurilor cunoaşterii  92
     2.2.5. Forme ale învăţării ca modificare a inserţiei omului în mediul social   104
     2.2.6. Forme ale învăţării ca modificare a modalităţilot de a învăţa 107
     2.2.7. Învăţarea in contextul dezvoltării personale şi profesionale 118

Capitolul 3
Învăţarea autoreglatã - expresia potenţialului evolutiv al fiinţei umane   134
3.1. Autoreglare, metacogniţie, învăţare autoreglaţă – delimitări conceptuale  134
3.2. Conceptul de învăţare autoreglată  139
3.3. Autoreglarea învăţării- structură şi dinamică   150
     3.3.1. Autoreglarea cognitivã şi metacognitiva în învăţare   151
          3.3.1.1. Cogniţia şi metacogniţia - domenii ale autoreglării învăţării  151
          3.3.1.2. Autoreglarea cognitivă şi metacognitivă în învăţare 156
     3.3.2. Autoreglarea motivaţională si afectivă în învăţare   163
          3.3.2.1. Motivatia şi afectivitatea - domenii ale autoreglării învăţării   163
          3.3.2.2. Autoreglarea motivatiei şi afectivităţii în învăţare  181

Capitolul 4
Strategiile şi stilul - resurse şi consecinţe ale autoreglarii învăţării 187
4.1. Strategiile - de la resurse la consecinţe in autoreglarea învăţării  187
     4.1.1. Conceptul de strategie de învăţare - dificultăţile unei operaţionalizări  187
          4.1.1.1. Strategii de învăţare sau strategii cognitive?   189
          4.1.1.2. Strategii de învăţare sau strategii metacognitive?  200
          4.1.1.3. Strategii de învăţare sau strategii motivaţionale şi afective? 202
          4.1.1.4. Strategii de învăţare sau strategii de adaptare? 205
          4.1.1.5. Strategii de învăţare sau strategii de studiu?   208
     4.1.2. Strategiile învăţării - taxonomii sintetice   212
4.2. Stilul de învăţare - expresia eficienţei în învăţare   222
     4.2.1. Stilul- stabilitatea funcţionării personalităţii   223
     4.2.2. Stilul de învăţare - evoluţia unui concept controversat  232

În loc de încheiere: Preambul la deschiderea propriului Tratat de psihologia învăţării  244

Bibliografie 247


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu