Editura Trei
Colectia In afara colectiilor
An aparitie : 2017
Editia I
ISBN 978-606-400-266-2
Nr pagini : 464
Format 145 x 205
Anticariat
Pretul la data postarii : 10 lei pe okazii,
Disponibilitate BCU
Dacă privim cerul noaptea cu un telescop vom vedea milioane de stele. Este ca și cum ne‑am uita la o pictură care a fost făcută de milioane de artiști în milioane de ani. Avem senzaţia că vedem un singur tablou, dar el este o compoziţie în care tot ceea ce vedem nu aparţine prezentului. (…) Metafora cerului înstelat se referă, de fapt, la ceva real, care nu are condiţie existentă. Datorită știinţei contemporane, noi știm că ceea ce vedem nu există acum când cercetăm cerul, dar totuși noi percepem un ceva care este real pentru noi. Pare doar un joc de termeni, dar voi arăta că este vorba de o dialectică complexă care ţine de esenţa procesului de cunoaștere a lumii, un proces eminamente social.
Lucrarea pe care o propun nu este propriu‑zis una de sociologie. Ea este o carte despre cunoaștere și despre societate în egală măsură, căci în viziunea mea societatea este exclusiv un produs al cunoașterii și asta nu metaforic, ci la modul propriu. Fundamentele cunoașterii și ale vieţii sociale sunt aceleași. De fapt, cunoașterea reprezintă procesul prin care fiinţa umană se raportează la reali‑ tate, proces prin care este creată realitatea însăși. – Alfred Bulai
Autorul ne propune o carte inedită: deși are destule rădăcini înfipte în sociologie și epistemologie, autorul ne avertizează că nu aparţine propriu‑zis nici uneia, nici celeilalte. Demonstraţia ia ca referinţe alte orizonturi ale explorării, deschise de o idee cuprinzătoare și cu implicaţii adesea surprinzătoare: societatea ar fi un produs exclusiv al cunoașterii care nu‑i altceva decât un produs al societăţii. Nu‑i vorba de un cerc care s‑ar închide, ci doar de o coincidenţă a generării: societatea e tocmai cunoașterea care o produce. Una o caută și se validează, când reușește, prin cealaltă. Nu am niciun dubiu: dacă începi să citești această carte, curiozitatea are șanse mari să se trezească și chiar să persevereze. Dacă insiști în lectură, ajungi să te îmbogăţești cu destule întrebări, fie că ești sociolog, filosof sau pur și simplu căutător de noutăţi în știinţele sociale care, cum ar spune C. Wright Mills, sunt lungi în sintaxă și scurte în semantică. Îmbogăţit cu întrebări, drumurile căutărilor ţi se vor deschide sigur spre noi explorări. Cartea‑ţi poate fi un ghid fidel. Lazăr Vlăsceanu, profesor emerit, Universitatea București
Alfred Bulai reușește un adevărat tur de forţă în această carte. Mai întâi, deși o introducere, Fundamentele sociale ale cunoașterii este o lucrare de o certă și fascinantă originalitate și prospeţime. Autorul combină, într‑o modalitate inedită și foarte greu de obţinut, noţiuni și domenii care nu stau, de multe ori, ușor laolaltă: filosofie socială, epistemologie, dar și elemente de logică și de metodologie. Cartea profesorului Bulai este construită și argumentată organic și echilibrat, fiecare element este judicios plasat în context și ajută la înţelegerea ansamblului, permiţând cititorului sa pătrundă treptat în chestiuni care, de fapt, sunt foarte complexe și subtile. În plus, este fermecătoare prin stilul plăcut și ușor, care nu face, totuși, concesii, superficialităţii unor texte eseistice lipsite de profesionalism. Recomand cartea atât celor care vor să se iniţieze în acest domeniu complex și foarte ramificat, dar și specialiștilor maturi, care vor găsi multe idei foarte proaspăt și inedit prezentate. Mircea Dumitru, prof. univ., membru corespondent al Academiei Române
Alfred Bulai a absolvit Facultatea de Istorie‑ Filosofie (secţia Filosofie) a Universităţii București. Este doctor în sociologie. Predă în învăţământul universitar din 1991. În prezent este directorul Departamentului de Sociologie din Școala Naţională de Știinţe Politice și Administrative din București.
A publicat numeroase lucrări dintre care amintim:
Mecanismele electorale ale societăţii românești, Paidea 1999
Societatea reală, Editura Fundatiei Culturale Romane 2007
Sociologia și cotidianul, Eseuri despre societatea reala, Editura Fundatiei Societatea Reala 2009
Concepte fundamentale în sociologie, Paidea 2010
Focus - grupul in investigatia sociala. Metode de cercetare calitativa, Paidea 2000, 2018
Fundamentele sociale ale cunoasterii, Trei 2017
Cuprins:
9 Multumiri
11 Prefată
23 Introducere
29 Capitolul 1. Raportarea la realitate şi cunoaşterea
33 1.1. Cunuaşterea si trăirea realitătii
39 Capitolul 2. Raportarea non-lingvistică la realitate
51 Capitolul 3. Raportarea lingvistică la realitate
56 3.1. Decuparea realităfii şi constructia lumii semnificanre
60 3.2. Cele trei niveluri de construcţie a realitătii semnificante
63 3.2.1. Nivelul situational al constructiei realitătii semnificante
70 3.2.2. Nivelul atribuţional al con.strucţiei realitătii semnificante
73 3.2.3. Nivelul obiectual al constmcfiei realitătii semnificante
79 3.3. Tipologia atributelor
88 3.4. Natura şi tipologia obiectelor
97 3.4.1. Dimensiunea socială a obiectelor
101 3.5. Semnificatiile intre abstract şi concret
107 3.6. Obiectualizare şi obiectivizare
112 3.7. Trăirea realităţii inexistente
117 3.8. Construcţia timpului
123 3.9. Tipificaţii şi proto-limbaje
128 3.9.1. Realitate naturală şi realitate socială
131 Capitolul 4. Raportarea instituţională Ia realitate
132 4.1. Ce este modelarea?
135 4.1.1. Modelare şi tipuri de modele
141 4.1.2. Funcţia constructivă a modelării şi generarea realităţii existente
144 4.2. Instituţiile sociale
152 4.2.1. Trăirea şi obiectivizarea realităţii sociale
155 4.2.2. Instituţiile sociale şi gestiunea resurselor
159 4.2.3. Instituţionalizarea
164 4.2.4. Etapele instituţionalizării
170 4.2.5. Socializarea în instituţiile sociale şi redefinirea ierarhiei sociale
173 4.3. Normativitate şi putere socială
181 4.3.1. Prescripţii şi prohibiţii.
184 4.3.2. Tipologia prohibiţiilor
187 4.4. Comunităţile de cunoaştere
193 4.5. Modelarea narativă
197 4.5.1. Rolurile şi regimul prohibiţiilor
199 4.5.2. Rolurile şi regimul prescripţiilor
202 4.5.3. Actori, spectatori şi jocuri sociale.
207 4.6. Reprezentarea iconică a realităţii
211 4.6.1. Obiectivizarea şi iconicul
217 4.6.2. Concret şi abstract în reprezentarea iconică
219 4.6.3. Modelarea iconică şi scrierea
223 4.6.4. Modelarea iconică şi gestiunea puterii
230 4.7. Funcţionarea instituţiilor şi devianţa socială
231 4.7.1. Tipologia devianţei
235 4.7.2. Dimensiunea duală a devianţei. incălcarea prescripţiilor şi a prohibiţiilor.
241 4.7.3. Prohibiţii, devianţă şi putere
244 Capitolul 5. Raportarea teoretică la realitate
244 5.1. Cum se construieşte teoretic lumea?
248 5.2. Apariţia ficţiunii şi gândirea teoretică
260 5.2.1. Funcţiile ficţiunii în cunoaştere
263 5.2.2. Ficţiunea şi fundamentul social al principiilor logicii
265 5.2.2.1. Principiul identităţii
270 5.2.2.2. Principiul noncontradicţiei
271 5.2.2.3. Principiul terţului exclus
273 5.2.2.4. Principiul raţiunii suficiente
275 5.3. Modelarea matematică
280 5.3.1. Numerele şi numărarea
280 5.3.1.1. Apariţia numerelor
283 5.3.1.2. Numărare şi măsurare
289 5.3.1.3. Numere, măsurători şi viaţa socială
291 5.3.2. Forme geometrice şi construcţia obiectelor
294 5.4. Modelarea conceptuală
294 5.4.1. Specificul modelării conceptuale şi personalizarea cunoaşterii
298 5.4.2. Validarea cunoaşterii în cazul modelării conceptuale
301 5.4.3. Perspectivele teoretice ale modelării conceptuale: filosofia şi şcolile de gândire teoretică
305 5.4.4. Saturaţia modelelor conceptuale
306 5.5. Ştiinţa modernă ca tip de modelare conceptuală
314 5.5.1. Productivitatea ştiinţei
318 5.5.2. Există legi naturale?
323 5.6. Naraţiune, filosofie şi matematică în modelele ştiinţelor sociale
327 5.6.1. Sociologia Intre neutralitate şi emancipare. Două abordări metodologice fundamentale.
331 5.6.2. Cantitativ şi calitativ în ştiinţele sociale
335 5.7. Societatea şi gândirea teoretică. Apariţia organizării formale
339 5.7.1. Formalizarea instituţiilor şi dezvoltarea socială
340 5.8. Guvernarea între naraţiune, ideologie şi ştiinţă
346 5.9. Sociologia — regina ştiinţelor?
352 5.9.1. Sociologia ca ştiinţă a cunoaşterii
355 Capitolul 6. Validarea cunoaşterii
355 6.1. Două forme fundamentale de validare a cunoaşterii
362 6.2. Validarea axiomatică
365 6.2.1. Adevărul trăit
368 6.2.2. Adevărul iconic
375 6.3. Validarea instrumentală
377 6.3.1. Validarea normativă (institutională)
380 6.3.1.1. Adevărul magic
385 6.3.1.2. Adevărul puterii
388 6.3.2. Validarea tehnică şi adevărul instrumental
392 6.3.3. Validarea metodologică în cunoaşterea teoretică
396 6.3.3.1. Adevărul în logică şi filosofie
402 6.3.3.2. Adevărul ştlintific
406 6.3.3.3. Briciul lui Ockham sau cât de simplă este realitatea
409 6.4. Validarea circulară a cunoaşterii teoretice
411 6.4.1. Comunitătile de cunoaştere şi validarea circulară
414 6.4.2. Principiul axiomelor şi validarea circulară
419 6.4.3. Măsurătoarea şi validarea circulară
423 6.5. Rolul timpului în validarea cunoaşterii
430 Capitolul 7. Sfârşitul cunoaşterii
430 7.1. Limitele cunoaşterii teoretice
435 7.2. Putem construi un alt tip de limbaj?
440 7.3. Ar putea fi inventat un al cincilea tip de modelare?
446 7.4. Sistemele tehnice şi cunoaşterea intuitivă ca tipuri de raportare la realitate
454 7.5. Putem cunoaşte lumea fără timp?
457 7.6. Sfârşitul cunoaşterii şi intrebările la care nu vom putea răspunde niciodată
