Editura Trei
Colectia Biblioteca de psihanaliza
An aparitie :2004
Editia I
Editia originala: ,1981
Traducerea Bogdan Ghiu
ISBN 973-707-000-3
Nr pagini : 440
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 48 lei pe okazii,
Disponibilitate BCU
pdf pe scribd si aici
Descriere:
Scrisă spre sfârşitul domniei „epistemei" structuraliste (anii '70-'80 ai secolului XX) şi propunând, sub forma unei seducătoare schiţe de „poietică psihanalitică", o sinteză-evadare din structuralism, actualitatea acestei cărţi ţine, după părerea mea, în clipa de faţă, tocmai de inactualitatea şi de „intempestivitatea" ei „conservatoare", propunând rememorarea unui mit psihanalitic „masculin" al creaţiei şi marcând poate, tocmai în felul acesta, una din căile „regale" de întoarcere a refulatului postmodernităţii, asupra căreia merită (se impune) să medităm o secundă. Bogdan Ghiu - traducator
Cartea de faţă este, cel puţin aşa sper, una cu mai multe intrări. Dacă, mai înainte de a-mi cunoaşte argumentele, cititorul doreşte să-mi cunoască motivele, să înceapă cu începutul, să se lase pătruns de atmosfera, aşa cum am dorit s-o reconstitui, a creaţiei unei opere, să mă însoţească acolo unde vreau să îl duc, rămânând totodată lucid faţă de retorica pe care o desfăşor şi care nu este lipsită de legătură cu subiectul meu. Dacă însă preferă să examineze direct lucrurile de care mi-am propus să-l conving, dacă doreşte să ştie ce teorie dezvolt cu privire la travaliul psihic al creaţiei, cu cele cinci faze ale sale, atunci să citească mai întâi partea a doua a cărţii. în sfârşit, dacă îi place mai mult să intre în tainele procesului prin produsele acestuia şi să se lase condus spre ideile mele prin exemple, îl sfătuiesc, atunci, să-şi îndrepte atenţia spre analiza Cimitirului marin, care se găseşte la jumătatea acestei a doua părţi, ca şi spre monografiile care alcătuiesc partea a treia. Vorbesc, acolo, despre câţiva scriitori (Henry James, Robbe-Grillet, Borges, Pascal) şi despre un pictor (Francis Bacon). Autorul
Didier Anzieu (1923 - 1999) a fost un psihanalist francez contemporan, critic allui Lacan. A fost profesor emerit de psihologie la Universitatea Paris X – Nanterre. Mai multe despre opera sa aici. La noi au fost traduse cartile:
Psihanaliza travaliului creator, Trei 2004
Metodele proiective. Testele care spun cine esti (coautor), Trei 2010
Cuprins:
„Nebunia, absenţa operei" sau Creaţia în era creativităţii (7)
Cuvânt înainte (13)
Partea întâi. AUTORUL ÎN TRAVALIUL CREAŢIEI
I. INTRAREA ÎN CREAŢIE (17)
Identificarea eroică (19). — „Decolarea" (20). — Travaliul visului, travaliul doliului, travaliul creaţiei (23). — Criză şi creaţie (25).
II. CAZUL LUI FREUD (29)
Tabloul unei crize creatoare (29).- Primul episod al „decolării" freudiene (1894-1895): descoperirea sensului viselor şi a noţiunilor de aparat psihic şi de travaliu psihic (32). — Al doilea episod al „decolării" freudiene (1896-1897): descoperirea „complexului" lui Oedip, două forme ale dorinţei incestuoase la creator (35). — Niveluri de simbolizare ale viselor freudiene: injecţia făcută Irmei, „vă rugăm să închideţi un ochi", visele despre Roma, întoarcerea limbilor uitate, transcrierea directă a unei vederi într-un cod (40). — Ultimele episoade ale „decolării" freudiene: criza din 1913 (ruptura de Jung), criza de intrare în bătrâneţe (1917-1924) şi remanierea metapsihologiei, criza octogenară (1937-1939) şi exilul final (48).
III. TRAVALIUL OPEREI (53)
Autorul muncit de creaţie (53). — Cititorul muncit de operă (54).
IV. CRIZA CREATOARE ŞI VÂRSTELE VIEŢII (59)
Creaţii ale bătrâneţii (60). — Creaţii ale maturităţii: umbra morţii asupra creatorului (61). — Creaţii ale tinereţii: umbra violenţei asupra creatorului (65). — Două feluri de literaturi: literaturi ale acuzării şi literaturi ale resemnării (68).
V. CE SĂ FACEM CU STIMULĂRILE PRECOCE? (72)
Stimulările materne precoce şi dinamica eroico-masochistă: complexul matern al Iocastei, histerofobia lui Freud, legenda lui Herakles (72). — Particularităţi ale topicii psihice a creatorului: conflictul dintre Eul ideal şi Supraeu, forţa Se-ului, capacitatea Eului de a-şi varia modurile de funcţionare, Idealul conciliant al Eului (76). — Funcţia maternă a mentalului: neliniştitoarea stranietate şi neaşteptata familiaritate, matricea primară a comunicării, primele decodări senzoriale, interfaţa mamă-sugar şi Eu-piele, suprastimulare şi creaţii-totalizări, substimulare şi creaţii-consolidări, angoasa de separare ca declanşator al „decolării" creatoare, mentalul ca interiorizare a unui mediu matern suprastimulant, dinamica hiperactivităţii intelectuale, funcţia paternă a codului (81). — Funcţia paternă în organizarea psihică şi atitudinea mental activă a Eului în faţa scenei primitive: trei exemple de pacienţi în psihanaliză, pasivitate şi activitate la Freud, rolul tatălui în diferitele tipuri de concepere (94). — Forme şi funcţii ale sexualului în activitatea de gândire. Funcţia maternului în travaliul creator, funcţia femininului, funcţia masculinului, funcţia paternului, funcţia indeterminatului (100).
Partea a doua. CELE CINCI FAZE ALE TRAVALIULUI CREATOR
I. DESPRE CELE CINCI FAZE ALE TRAVALIULUI CREATOR ŞI ÎNSCRIEREA LOR ÎN OPERĂ (111)
Rezumatul celor cinci faze — Prima fază: surprinderea creatoare; circumstanţe; trei exemple; rezistenţe; regresie; disociere; (luare prin) surprindere; întoarcerea unui adevăr refulat sub forma unei halucinaţii nepatologice; opera ca elaborare a acestui adevăr (113). — A doua fază: conştientizarea unor reprezentanţi psihici inconştienţi; perceperea unei reprezentări refulate şi supraactivarea pulsională; remerorarea afectivă şi întoarcerea unor stări arhaice ale Eului şi Sinelui; aprehendarea reprezentanţilor unor mişcări ale corpului şi ai unor operaţiuni ale spiritului; un mijloc pentru depăşirea îndoielilor specifice acestei faze: rezonanţa fantasmatică a unui (unei) prieten (prietene) şi restabilirea ariei iluzionale; un mijloc de contracarare a judecăţii publicului interior: a te face iubit de Supraeu (128). — Faza a treia: instituirea unui cod şi corporalizarea lui: deplasarea topică a reprezentantului inconştient; distanţa dintre codul şi corpul operei; corpul operei şi corpul autorului; rezistenţe inconştiente succesive; fantasmatici ale creaţiei; jocurile Eului cu codul şi funcţia regularizatoare a Supraeului; conflictul dintre Eu, Eul ideal şi Supraeu; idiolectul (138). — Faza a patra: compunerea propriu-zisă a operei (149). — Faza a cincea: producerea operei în afară: dificultatea creatorului de a se hotărî că opera e încheiată; pericolul ruperii continuităţii narcisice; dificultatea de a expune opera în faţa publicului: cele patru forme de angoasă produse de identificarea proiectivă (151). — Reintegrarea în operă a propriului ei proces de creaţie: reperarea celor cinci faze de către creatorii înşişi; exemplul lui Yves Bonnefoy; opera-produs şi opera-proces; logica improbabilului şi logica imposibilului; exemple de înscriere în operă a fiecăreia dintre cele cinci faze; reprezentarea puterii de reprezentare; diferite forme ale iluziei de totalizare şi matricea psihică primară; operă ideologică, utopică, tranziţională (156).
II. EXEMPLUL „CIMITIRULUI MARIN", POEM AL CREĂRII POEMULUI (169)
Propunere de lectură: condensarea poeticii şi poieticului; împrejurările compunerii: criza de intrare în maturitate amintind criza de intrare în tinereţe; conţinutul manifest: cimitirul din Cette, o „vanitate" păgână; prima fază (cea halucinatorie) a travaliului creator şi înscrierea ei în strofa 8; a doua fază şi înscrierea ei în incipit: pluralitatea reprezentanţilor psihici inconştienţi (senzoriali, motorii, afectivi) condensaţi în acesta; a treia fază: codul organizator al poemului este furnizat de teoria aristotelică a existenţei unui prim motor imobil, materia căreia acest cod îi dă formă este un ritm (ce se bazează pe jocul dintre decimal şi duodecimal) şi imaginea corpului (care se bazează pe jocul dintre macrocosm, alcătuit din patru elemente, şi microcosmul uman înzestrat cu cele cinci simţuri); scurte înscrieri ale fazelor a patra şi a cincea; gândire obsesională şi travaliu creator.
III. TRAVALIUL CODULUI ÎN OPERĂ (195)
SCHIŢĂ PENTRU O ORDONARE A DIVERSITĂŢII CODURILOR: sensul 0: strângerea laolaltă a legilor scrise (codex), raportul cu Supraeul; sensul 01: miturile; sensul 1: cifru, cheie, pecete, grilă; sensul 1 bis: în matematici şi în biologie; sensul 2 a: ansamblu de instrucţiuni tehnice; sensul 3: codul lingvistic şi subcodurile lui, subcodul stilului în textele scrise; sensul 4: sistemul şi variantele lui (programul, structura, idiolectul); libertatea interioară a creatorului faţă cu diversitatea tipurilor de cod (195). — Dimensiunea diacronică a codurilor şi reluarea lor prin stil: interacţiunea sugarului cu obiectele şi cu anturajul; de la schemele sensori-motorii la codurile de comunicare; specificitatea literaturii şi noi consideraţii privitoare la stil, efectul de înstrăinare sau de singularizare, iluzia simbolică şi semantică (212). — Travaliul codului în operă: mai multe formule: exemplul descoperirii inconştientului de către Freud (219). — O primă formulă, aplicarea unui cod cunoscut la un domeniu necunoscut: povestirile lui Borges, un roman de Selma Lagerlôf, un basm de Andersen, Ulise de Joyce (222). — O a doua formulă, aplicarea la un domeniu cunoscut a unui cod necunoscut cititorului, nu însă şi autorului: lectura ca roman poliţist, dublul sens sexual şi anamorfoza la Henry James, o analiză generativă a unei nuvele de Maupassant, Maupassant faţă cu codul contemporan al moravurilor şi cu teoria pseudoştiinţifică şi prepsihanalitică a degenerescenţei familiale, dubla referinţă între inconştient şi cultură, discutarea mitului lui Adonis, efecte comice şi tragice ale tensiunii diacronice dintre coduri (228). — O a treia formulă, aplicarea la un domeniu cunoscut a unui cod necunoscut inclusiv autorului însuşi: probleme de interpretare, Montherlant interpretat de Lévi-Strauss, alte exemple (242). — Limite ale travaliului codului: absenţa, lipsa, golul: învelişul, miezul şi golul din aparatul psihic; patru figuri ale golului în operă; pierderea sânului matern, secretul unei genealogii întrerupte, partea rămasă nefolosită a pulsiunii, comunicarea imposibilă (246).
Partea a treia. CÂTEVA MONOGRAFII
I. O ALEGORIE A CREAŢIEI LITERARE: „UNGHERUL FERICIT" DE HENRY JAMES (255)
De la romanul de familie la halucinaţie: romanul familial al copilului, al adultului, al bătrânului; fantazarea trează: dacă aş fi mort...; alteritatea în visul nocturn; conduita narativă (255). — Un bărbat îşi pune întrebări despre cealaltă viaţă a sa: partea întâi a nuvelei lui James, particularităţi ale spaţiului (269). — întâlnirea cu dublul sau surprinderea creatoare: partea a doua a nuvelei, regresia spre înalt, întreruperi ale comunicării, regresie spre jos, semnificaţia vestibulului, halucinarea celuilalt ca moment creator, importanţa halucinaţiei în familia James, un coşmar al lui Henry James copil, tehnica jamesiană a dosului poveştii (275). — Prezenţa-sprijin a prietenului(ei) în travaliul de compoziţie: partea a treia a nuvelei: liniştitoarea familiaritate de a auzi o poveste, ambiguitatea deznodământului, ipoteze interpretative referitoare la personaje (297).
II. DISCURSUL OBSESIONALULUI ÎN ROMANELE LUI ROBBE-GRILLET (303)
Introducere. Teoria obiectului: o critică a ei; lumea trăită a obsesionalului: relaţia la distanţă cu obiectul (303). — Analiza primelor romane ale lui Robbe-Grillet: Gumele, Voyeurul, Gelozia, în labirint (308). — Discursul interior al obsesionalului: „Stilul exprimă mecanismele de apărare, intriga este o transpunere a fantasmei" (320). —Mecanismele de apărare: construcţia, transpunerea, descrierea minuţioasă, izolarea, dedublarea, impersonalitatea, „împietrirea", perfecţionismul, labirintul interior (321). — Discursul intersubiectiv al obsesionalului (326). - Fantasma: complexul oedipian al obsesionalului (328).
III. CORPUL ŞI CODUL ÎN POVESTIRILE LUI BORGES (334)
Locul povestirilor în viaţa şi opera lui Borges: povestirile anterioare accidentului de la Crăciunul din 1938 (Istoria universală a infamiei); povestirile scrise între 1939 şi 1941 (Grădina potecilor ce se bifurcă); povestirile scrise între 1941 şi 1944 (Ficţiuni); povestirile scrise între 1945 şi 1949 {Aleph);.povestirile scrise între 1949 şi 1952 (Aleph, ediţia a Il-a); povestirile scrise între octombrie 1952 şi octombrie 1953 )(Ficţiuni, ediţia a Il-a) (334). — Tema duelului cu cuţitul: Omul din colţul străzii roşietice (1935), reapariţia temei în 1952, accidentul de la Crăciunul din 1938 şi criza intrării în maturitate (351). — Dubla simetrie speculară (356). — Codul bibliotecii totale (361). — Căutarea codului tuturor codurilor (367). — Originalitatea lui Borges (372). — Cronologia povestirilor lui Borges (377).
IV. DE LA OROAREA DE VID LA GÂNDIREA ASUPRA EI: PASCAL (382)
Spaima de vid la Pascal, copil bolnav (382). — Vidul şi fizica: experienţe şi polemici împotriva ororii de vid (385). — Vidul şi metafizica: cele trei stadii ale istoriei sacre a omului; cele trei ordini; vidul interior este central în psihologia umană: divertisment, angoasă şi agonie (389). — Pe scurt (394).
V. PIELEA, MAMA ŞI OGLINDA ÎN TABLOURILE LUI FRANCIS BACON (395)
A comunica durerea incomunicabilului: deformări; suferinţă; indiferenţă maternă; nediferenţiere a Sinelui; atacuri împotriva organelor de simţ şi de motricitate; incomunicabilitate; decorul tabloului ca mediu înconjurător ce nu înglobează (395). — A restabili semnele: lumină, speranţă, urme, contacte; oglinda restaurată (400).
VI. ÎN LOC DE CONCLUZIE, PENTRU A ÎNCHEIA RÂZÂND:CUVÂNTUL DE SPIRIT, CIRCUIT SCURT AL TRAVALIULUI CREATOR (403)
Travaliul stilului în jocul de cuvinte (403). — Ura faţă de cuvinte (408). — Reducerea codului la corp: exemple de cuvinte de spirit din timpul unor psihanalize (409). — Buna ordine sintagmatică pervertită de cuvântul de spirit: trei formule (413). — Reducerea unui enunţ la enunţare (418). — Paradox şi impunitate (422). — Orice limbă este la început străină (425). — Opera, circuit lung, şi cuvântul de spirit, circuit scurt al travaliului creator (425).
Anexă — Documente despre Paul Valery (429)
Mulţumiri (431)
Referinţe (432)
