03/08/2022

PSIHANALIZA TRAVALIULUI CREATOR

Autor: Didier Anzieu
Editura Trei
Colectia Biblioteca de psihanaliza
An aparitie :2004
Editia I
Editia originala: ,1981
Traducerea Bogdan Ghiu
ISBN 973-707-000-3
Nr pagini : 440
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 48 lei pe okazii
Disponibilitate BCU
pdf pe scribd  si aici


Descriere:

        Scrisă spre sfârşitul domniei „epistemei" structuraliste (anii '70-'80 ai secolului XX) şi propunând, sub forma unei seducă­toare schiţe de „poietică psihanalitică", o sinteză-evadare din structuralism, actualitatea acestei cărţi ţine, după părerea mea, în clipa de faţă, tocmai de inactualitatea şi de „intempestivitatea" ei „conservatoare", propunând rememorarea unui mit psihanalitic „masculin" al creaţiei şi marcând poate, tocmai în felul acesta, una din căile „regale" de întoarcere a refulatului postmodernităţii, asupra căreia merită (se impune) să medităm o secundă. Bogdan Ghiu - traducator

        Cartea de faţă este, cel puţin aşa sper, una cu mai multe in­trări. Dacă, mai înainte de a-mi cunoaşte argumentele, cititorul doreşte să-mi cunoască motivele, să înceapă cu începutul, să se lase pătruns de atmosfera, aşa cum am dorit s-o reconstitui, a creaţiei unei opere, să mă însoţească acolo unde vreau să îl duc, rămânând totodată lucid faţă de retorica pe care o desfăşor şi care nu este lipsită de legătură cu subiectul meu. Dacă însă pre­feră să examineze direct lucrurile de care mi-am propus să-l conving, dacă doreşte să ştie ce teorie dezvolt cu privire la travaliul psihic al creaţiei, cu cele cinci faze ale sale, atunci să ci­tească mai întâi partea a doua a cărţii. în sfârşit, dacă îi place mai mult să intre în tainele procesului prin produsele acestuia şi să se lase condus spre ideile mele prin exemple, îl sfătuiesc, atunci, să-şi îndrepte atenţia spre analiza Cimitirului marin, care se găseşte la jumătatea acestei a doua părţi, ca şi spre monogra­fiile care alcătuiesc partea a treia. Vorbesc, acolo, despre câţiva scriitori (Henry James, Robbe-Grillet, Borges, Pascal) şi despre un pictor (Francis Bacon). Autorul

        Didier Anzieu (1923 - 1999) a fost un psihanalist francez contemporan, critic allui Lacan. A fost profesor emerit de psihologie la Universitatea Paris X – Nanterre. Mai multe despre opera sa aici. La noi au fost traduse cartile:

Metodele proiective. Testele care spun cine esti (coautor), Trei 2010

Cuprins:

„Nebunia, absenţa operei" sau Creaţia în era creativităţii (7)
Cuvânt înainte (13)

Partea întâi. AUTORUL ÎN TRAVALIUL CREAŢIEI

I. INTRAREA ÎN CREAŢIE (17)
Identificarea eroică (19). — „Decolarea" (20). — Travaliul visului, travaliul doliului, travaliul creaţiei (23). — Criză şi creaţie (25).
II. CAZUL LUI FREUD (29)
Tabloul unei crize creatoare (29).- Primul episod al „decolării" freudiene (1894-1895): descoperirea sensului viselor şi a noţiunilor de aparat psihic şi de travaliu psihic (32). — Al doilea episod al „deco­lării" freudiene (1896-1897): descoperirea „complexului" lui Oedip, două forme ale dorinţei incestuoase la creator (35). — Niveluri de simbolizare ale viselor freudiene: injecţia făcută Irmei, „vă rugăm să închideţi un ochi", visele despre Roma, întoarcerea limbilor uitate, transcrierea directă a unei vederi într-un cod (40). — Ultimele episoa­de ale „decolării" freudiene: criza din 1913 (ruptura de Jung), criza de intrare în bătrâneţe (1917-1924) şi remanierea metapsihologiei, criza octogenară (1937-1939) şi exilul final (48).

III. TRAVALIUL OPEREI (53)
Autorul muncit de creaţie (53). — Cititorul muncit de operă (54).

IV. CRIZA CREATOARE ŞI VÂRSTELE VIEŢII (59)
Creaţii ale bătrâneţii (60). — Creaţii ale maturităţii: umbra morţii asupra creatorului (61). — Creaţii ale tinereţii: umbra violenţei asu­pra creatorului (65). — Două feluri de literaturi: literaturi ale acuzării şi literaturi ale resemnării (68).

V. CE SĂ FACEM CU STIMULĂRILE PRECOCE? (72)
Stimulările materne precoce şi dinamica eroico-masochistă: comple­xul matern al Iocastei, histerofobia lui Freud, legenda lui Herakles (72). — Particularităţi ale topicii psihice a creatorului: conflictul dintre Eul ideal şi Supraeu, forţa Se-ului, capacitatea Eului de a-şi varia modurile de funcţionare, Idealul conciliant al Eului (76). — Funcţia maternă a mentalului: neliniştitoarea stranietate şi neaşteptata fami­liaritate, matricea primară a comunicării, primele decodări senzo­riale, interfaţa mamă-sugar şi Eu-piele, suprastimulare şi creaţii-totalizări, substimulare şi creaţii-consolidări, angoasa de separare ca declanşator al „decolării" creatoare, mentalul ca interiorizare a unui mediu matern suprastimulant, dinamica hiperactivităţii intelectua­le, funcţia paternă a codului (81). — Funcţia paternă în organizarea psihică şi atitudinea mental activă a Eului în faţa scenei primitive: trei exemple de pacienţi în psihanaliză, pasivitate şi activitate la Freud, rolul tatălui în diferitele tipuri de concepere (94). — Forme şi funcţii ale sexualului în activitatea de gândire. Funcţia maternului în travaliul creator, funcţia femininului, funcţia masculinului, funcţia paternu­lui, funcţia indeterminatului (100).

Partea a doua. CELE CINCI FAZE ALE TRAVALIULUI CREATOR

I. DESPRE CELE CINCI FAZE ALE TRAVALIULUI CREATOR ŞI ÎNSCRIEREA LOR ÎN OPERĂ (111)
Rezumatul celor cinci faze — Prima fază: surprinderea creatoare; cir­cumstanţe; trei exemple; rezistenţe; regresie; disociere; (luare prin) surprindere; întoarcerea unui adevăr refulat sub forma unei haluci­naţii nepatologice; opera ca elaborare a acestui adevăr (113). — A doua fază: conştientizarea unor reprezentanţi psihici inconştienţi; perce­perea unei reprezentări refulate şi supraactivarea pulsională; remerorarea afectivă şi întoarcerea unor stări arhaice ale Eului şi Sinelui; aprehendarea reprezentanţilor unor mişcări ale corpului şi ai unor operaţiuni ale spiritului; un mijloc pentru depăşirea îndoielilor spe­cifice acestei faze: rezonanţa fantasmatică a unui (unei) prieten (prietene) şi restabilirea ariei iluzionale; un mijloc de contracarare a judecăţii publicului interior: a te face iubit de Supraeu (128). — Faza a treia: instituirea unui cod şi corporalizarea lui: deplasarea topică a re­prezentantului inconştient; distanţa dintre codul şi corpul operei; corpul operei şi corpul autorului; rezistenţe inconştiente succesive; fantasmatici ale creaţiei; jocurile Eului cu codul şi funcţia regularizatoare a Supraeului; conflictul dintre Eu, Eul ideal şi Supraeu; idiolectul (138). — Faza a patra: compunerea propriu-zisă a operei (149). — Faza a cincea: producerea operei în afară: dificultatea creatoru­lui de a se hotărî că opera e încheiată; pericolul ruperii continuităţii narcisice; dificultatea de a expune opera în faţa publicului: cele pa­tru forme de angoasă produse de identificarea proiectivă (151). — Reintegrarea în operă a propriului ei proces de creaţie: reperarea celor cinci faze de către creatorii înşişi; exemplul lui Yves Bonnefoy; opera-produs şi opera-proces; logica improbabilului şi logica imposibi­lului; exemple de înscriere în operă a fiecăreia dintre cele cinci faze; reprezentarea puterii de reprezentare; diferite forme ale iluziei de totalizare şi matricea psihică primară; operă ideologică, utopică, tranziţională (156).

II. EXEMPLUL „CIMITIRULUI MARIN", POEM AL CREĂRII PO­EMULUI (169)
Propunere de lectură: condensarea poeticii şi poieticului; împre­jurările compunerii: criza de intrare în maturitate amintind criza de intrare în tinereţe; conţinutul manifest: cimitirul din Cette, o „vani­tate" păgână; prima fază (cea halucinatorie) a travaliului creator şi înscrierea ei în strofa 8; a doua fază şi înscrierea ei în incipit: plurali­tatea reprezentanţilor psihici inconştienţi (senzoriali, motorii, afec­tivi) condensaţi în acesta; a treia fază: codul organizator al poemu­lui este furnizat de teoria aristotelică a existenţei unui prim motor imobil, materia căreia acest cod îi dă formă este un ritm (ce se ba­zează pe jocul dintre decimal şi duodecimal) şi imaginea corpului (care se bazează pe jocul dintre macrocosm, alcătuit din patru ele­mente, şi microcosmul uman înzestrat cu cele cinci simţuri); scurte înscrieri ale fazelor a patra şi a cincea; gândire obsesională şi trava­liu creator.

III. TRAVALIUL CODULUI ÎN OPERĂ (195)
SCHIŢĂ PENTRU O ORDONARE A DIVERSITĂŢII CODURI­LOR: sensul 0: strângerea laolaltă a legilor scrise (codex), raportul cu Supraeul; sensul 01: miturile; sensul 1: cifru, cheie, pecete, grilă; sensul 1 bis: în matematici şi în biologie; sensul 2 a: ansamblu de instrucţiuni tehnice; sensul 3: codul lingvistic şi subcodurile lui, subcodul stilului în textele scrise; sensul 4: sistemul şi variantele lui (programul, structura, idiolectul); libertatea interioară a creato­rului faţă cu diversitatea tipurilor de cod (195). — Dimensiunea dia­cronică a codurilor şi reluarea lor prin stil: interacţiunea sugarului cu obiectele şi cu anturajul; de la schemele sensori-motorii la codurile de comunicare; specificitatea literaturii şi noi consideraţii privitoa­re la stil, efectul de înstrăinare sau de singularizare, iluzia simboli­că şi semantică (212). — Travaliul codului în operă: mai multe formule: exemplul descoperirii inconştientului de către Freud (219). — O primă formulă, aplicarea unui cod cunoscut la un domeniu necu­noscut: povestirile lui Borges, un roman de Selma Lagerlôf, un basm de Andersen, Ulise de Joyce (222). — O a doua formulă, apli­carea la un domeniu cunoscut a unui cod necunoscut cititorului, nu însă şi autorului: lectura ca roman poliţist, dublul sens sexual şi anamorfoza la Henry James, o analiză generativă a unei nuvele de Maupassant, Maupassant faţă cu codul contemporan al moravuri­lor şi cu teoria pseudoştiinţifică şi prepsihanalitică a degenerescenţei familiale, dubla referinţă între inconştient şi cultură, discutarea mitului lui Adonis, efecte comice şi tragice ale tensiunii diacronice dintre coduri (228). — O a treia formulă, aplicarea la un domeniu cunoscut a unui cod necunoscut inclusiv autorului însuşi: proble­me de interpretare, Montherlant interpretat de Lévi-Strauss, alte exemple (242). — Limite ale travaliului codului: absenţa, lipsa, golul: învelişul, miezul şi golul din aparatul psihic; patru figuri ale golu­lui în operă; pierderea sânului matern, secretul unei genealogii în­trerupte, partea rămasă nefolosită a pulsiunii, comunicarea imposi­bilă (246).

Partea a treia. CÂTEVA MONOGRAFII

I. O ALEGORIE A CREAŢIEI LITERARE: „UNGHERUL FERICIT" DE HENRY JAMES (255)
De la romanul de familie la halucinaţie: romanul familial al copi­lului, al adultului, al bătrânului; fantazarea trează: dacă aş fi mort...; alteritatea în visul nocturn; conduita narativă (255). — Un bărbat îşi pune întrebări despre cealaltă viaţă a sa: partea întâi a nuvelei lui James, particularităţi ale spaţiului (269). — întâlnirea cu dublul sau surprinderea creatoare: partea a doua a nuvelei, regresia spre înalt, întreruperi ale comunicării, regresie spre jos, semni­ficaţia vestibulului, halucinarea celuilalt ca moment creator, im­portanţa halucinaţiei în familia James, un coşmar al lui Henry James copil, tehnica jamesiană a dosului poveştii (275). — Prezenţa-sprijin a prietenului(ei) în travaliul de compoziţie: partea a treia a nuvelei: liniştitoarea familiaritate de a auzi o poveste, ambiguita­tea deznodământului, ipoteze interpretative referitoare la perso­naje (297).

II. DISCURSUL OBSESIONALULUI ÎN ROMANELE LUI ROBBE-GRILLET (303)
Introducere. Teoria obiectului: o critică a ei; lumea trăită a obsesionalului: relaţia la distanţă cu obiectul (303). — Analiza primelor romane ale lui Robbe-Grillet: Gumele, Voyeurul, Gelozia, în labirint (308). — Discursul interior al obsesionalului: „Stilul exprimă mecanis­mele de apărare, intriga este o transpunere a fantasmei" (320). —Mecanismele de apărare: construcţia, transpunerea, descrierea minu­ţioasă, izolarea, dedublarea, impersonalitatea, „împietrirea", perfecţionismul, labirintul interior (321). — Discursul intersubiectiv al obse­sionalului (326). - Fantasma: complexul oedipian al obsesionalului (328).

III. CORPUL ŞI CODUL ÎN POVESTIRILE LUI BORGES (334)
Locul povestirilor în viaţa şi opera lui Borges: povestirile ante­rioare accidentului de la Crăciunul din 1938 (Istoria universală a infamiei); povestirile scrise între 1939 şi 1941 (Grădina potecilor ce se bifurcă); povestirile scrise între 1941 şi 1944 (Ficţiuni); povestiri­le scrise între 1945 şi 1949 {Aleph);.povestirile scrise între 1949 şi 1952 (Aleph, ediţia a Il-a); povestirile scrise între octombrie 1952 şi octombrie 1953 )(Ficţiuni, ediţia a Il-a) (334). — Tema duelului cu cuţitul: Omul din colţul străzii roşietice (1935), reapariţia temei în 1952, accidentul de la Crăciunul din 1938 şi criza intrării în matu­ritate (351). — Dubla simetrie speculară (356). — Codul bibliotecii totale (361). — Căutarea codului tuturor codurilor (367). — Originalita­tea lui Borges (372). — Cronologia povestirilor lui Borges (377).

IV. DE LA OROAREA DE VID LA GÂNDIREA ASUPRA EI: PAS­CAL (382)
Spaima de vid la Pascal, copil bolnav (382). — Vidul şi fizica: expe­rienţe şi polemici împotriva ororii de vid (385). — Vidul şi metafizica: cele trei stadii ale istoriei sacre a omului; cele trei ordini; vidul interior este central în psihologia umană: divertisment, angoasă şi agonie (389). — Pe scurt (394).

V. PIELEA, MAMA ŞI OGLINDA ÎN TABLOURILE LUI FRANCIS BACON (395)
A comunica durerea incomunicabilului: deformări; suferinţă; indife­renţă maternă; nediferenţiere a Sinelui; atacuri împotriva organelor de simţ şi de motricitate; incomunicabilitate; decorul tabloului ca mediu în­conjurător ce nu înglobează (395). — A restabili semnele: lumină, speran­ţă, urme, contacte; oglinda restaurată (400).

VI. ÎN LOC DE CONCLUZIE, PENTRU A ÎNCHEIA RÂZÂND:CUVÂNTUL DE SPIRIT, CIRCUIT SCURT AL TRAVALIULUI CREATOR (403)
Travaliul stilului în jocul de cuvinte (403). — Ura faţă de cuvinte (408). — Reducerea codului la corp: exemple de cuvinte de spirit din tim­pul unor psihanalize (409). — Buna ordine sintagmatică pervertită de cu­vântul de spirit: trei formule (413). — Reducerea unui enunţ la enunţare (418). — Paradox şi impunitate (422). — Orice limbă este la început străină (425). — Opera, circuit lung, şi cuvântul de spirit, circuit scurt al travaliului creator (425).

Anexă — Documente despre Paul Valery (429)
Mulţumiri (431)
Referinţe (432)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu