Autor: Laurentiu Soitu
Editura Institutul European
Colectia Universitaria
An aparitie : 1997, 2002
Editia a II-a rev.
ISBN 973-611-199-7
Nr pagini : 278
Format 140 x 190
Pretul la data postarii : 36,99 lei la libris
Disponibilitate BCU
pdf aici
Poate cea mai prezenta dintre temele aflate in dezbaterea parintilor si profesorilor este aceea a (re)definirii continue. Nu a fost niciodata usor de obtinut consensul asupra sintagmei care defineste un univers in stare de continua devenire, asa cum este cel al copilului, dar cu atit mai dificil este acum cind, prin multiple mijloace de comunicare in masa ori de interventie comunitara, imaginea principalelor institutii educative - scoala si familia - a suferit transformari radicale, impunindu-li-se reguli care le deschid si le cer transparenta, acolo unde erau autonome si suverane, dar le si confera mai multa valoare ca elemente componente ale unui sistem educativ tot mai coerent si mai bine articulat.Responsabilitatea scolii si familiei nu mai este indeajuns pentru a da socoteala de reusitele generatiilor in plan profesional si social. Multitudinea interdependentelor face ca cele doua institutii sa piarda din autonomie, dar sa si sa cedeze din raspundere altor centre socializatoare, cu putere educogena.Volumul de fata ilustreaza atit multiplele interactiuni cit si efectele diverse, la nivelul elevilor si profesorilor.
Laurentiu Soitu este profesor universitar emerit, doctor in Filosofie (1982) si doctor in Stiintele Educatiei (1997), director al Institutului de Educatie Continua, director al Platformei de Cercetare Interdisciplinara MEDIAEC, coordonator al proiectului Dictionare&Enciclopedii al Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, membru al Comisiei Nationale UNESCO, al Galeriei Internationale de Educatie Continua si a Adultilor (IACEHOF), Oklahoma University, USA, si al Galeriei Profesorilor Bologna. Este autor si coordonator a mai mult de 20 de volume, a peste 100 de studii si articole stiintifice in domeniul logicii, pedagogiei si stiintelor comunicarii. Sursa Editura Institutul European
Dintre lucrarile autorului:
Comunicare educationala, Editura Universitatii „Al. I. Cuza” 1994
Consiliere familiala. Fise, Institutul European 2001
Restul comunicarii(lor) sunt eu, Ars Longa 2006
Mai aproape de cuvinte, Editura Ars Longa 2007
Educatia la centenar, Polirom 2018
Covid. Colivia noastra (coord), Institutul European 2020
Prefață la ediţia a doua 5
CUVÎNT ÎNAINTE 7
I. PEDAGOGIA COMUNICĂRII. ARGUMENTE ALE UNEI ÎNTEMEIERI 11
I.1. Motivația temei 11
I.2. Ipoteza de lucru 12
I.3. Identificarea principalilor răspunzători de exercițiul comunicării 12
I.4. Elemente ale unei pedagogii a comunicării 15
I.5. Componentele unei pedagogii a comunicării 17
II. COMUNICAREA ŞI INTERACȚIUNEA 20
II.1. Predominanța unei teme 20
1.1. Nevoia de comunicare şi funcţiile comunicării 22
1.2. Taxonomii ale funcțiilor comunicării 24
1.3. Atitudini şi comportamente 28
1.4. Situaţii de comunicare 30
1.4.1. Motivația situaţiilor de comunicare 33
1.5. Desfăşurarea comunicării 34
1.6. Comunicare şi metacomunicare 35
II.2. Elementele comunicării 36
2.2. Viziunea interactivă a comunicării 39
2.3. Viziunea tranzacțională a comunicării 40
2.4. Reguli de memorat 41
II.3. Comunicarea ca relație 43
3.1. Comunicarea impersonală şi interpersonală 43
3.2. Forme ale mesajului relațional 44
III. CONCEPTUL DE SINE ÎN COMUNICAREA INTERPERSONALĂ 47
III.1. Comparaţia cu sine 47
III.2. Organizarea internă şi elementele constitutive ale conceptului de sine 51
III.3. Importanţa sinelui în relaționare 53
IV. COMPETENŢĂ ŞI COMPETENŢE DE COMUNICARE 56
IV.1. Competenţe şi aptitudini 58
IV.2. Competenţe dobîndite în şcoală 59
IV.3. Competenţe de comunicare 60
IV.4. Competenţe şi aptitudini de comunicare 62
IV.5. Niveluri şi sfere ale competenței 63
IV.6. Persoana competentă 65
V. TIPURI DE COMUNICARE EDUCAȚIONALĂ 69
V.1. Comunicare - comunicare educațională 69
1.1. Dimensiunile comunicării 69
1.2. Realitatea comunicării 72
1.3. Ipostaze ale comunicării 75
1.4. Distorsiunea comunicării 176
1.5. Obstacole şi remedieri ale comunicării 78
1.6. Reducţiunea comunicării 82
1.7. Acţiuni de comunicare educațională 85
1.8. Practica de comunicare centrată pe sens 89
1.9. Master '95. Exerciţiu 92
1.10. Etape ale educaţiei pentru comunicare 95
V2. Educaţie şi instruire 99
2.1.1. Scopurile educaţiei 100
2.1.2. Idealul educaţiei 101
2.2.1. Diferenţele dintre învățămînt şi educaţie 106
2.2.2. Actorii sistemului educativ 107
2.3. Şcoala şi educația 109
2.4. Consecințe de înlăturat sau de păstrat? 112
V.3. Etica formatorului 113
3.1. Acţiunea educatorului un mod de a fi 115
3.2. Responsabilitatea opțiunii 117
3.3. Magna şi minima moralia 120
3,4. Binele şi duşmanul lui 123
3.5. Morala - raportul lui Eu cu Mine 125
3.6. Metafora şi morală 127
3.7. Diferenţa dintre educaţie şi manipulare 131
V.4. Formatorul - magistru de comunicare 133
4.1. Profesor, educator sau formator? 133
4.2. Jocul retoric al formatorului 135
4.3. Persuasiunea - raport cu celălalt 137
4.4. Formatorul inconştient 139
4.5. Pericole şi reguli 141
4.6. Valori care structurează coerenţa 142
5.1. Nevoia de dirijare 142
5.2. Aşa se nasc motivațiile 144
5.3. Circumstanţele socio-afective 146
V.6. Relaţii de comunicare 147
6.1. Parteneriatul actorilor 147
6.2. Elementele care favorizează relaţia 149
6.3. Condiţiile reuşite în comunicare 151
VI. COMUNICARE ȘI COMUNICARE DIDACTICĂ 153
VI.1. Comunicare didactică 153
1.2. Comunicarea prin întrebări 158
VI.2. A asculta sau a auzi? 160
2.1. Forme ale falsei ascultări 160
2.2. Cauze ale neascultării 162
2.3. Ascultarea cu scop informativ, de dobîndirea a cunoştinţelor 163
VI.3. Informaţie şi comunicare didactică 166
3.1. Comunicare şi informare didactică 169|
3.2. Procesul de transmitere a cunoştințelor 171
3.3. Modalităţi de structurare a cunoştințelor 173
3.4. Modalităţi de dirijare şi concetrare a atenției 174
3.5. Strategii de comunicare didactică 175
VI. 4. Responsabilitatea limbajului 179
4.1. Dialogul educaţional 181
4.2. Reciprocitatea în educaţie 182
VII. LOCUL LABORATORULUI DE COMUNICARE ÎN FORMAREA FORMATORILOR 186
VII.1. Triunghiul pedagogic 186
1.1. Ipostaze didactice 189
1.2. Învăţarea şi competenţe de învăţare 191
VII. 2. Laboratorul de comunicare educaţională 192
2.1. O posibilă istorie 192
2.1.2. Metoda Allen şi Ryan 193
2.1.3. Momentul Skinner 195
2.1.4. A. Bandura sau imitarea unui model 195
2.1.5. Observaţii şi constatări 196
2.1.6. Marie-Cecile Wagner - îmbunătăţiri recente 197
2.1.7. Sugestii pentru noi 199
2.2. Tehnicizarea educaţiei 200
2.2.1. Imperialismul tehnicii 200
2.2.2. Explozii de nevoi şi posibilităţi 202
2.2.3. Oglinda actorului 203
VII. 3. Locul laboratorului de comunicare educațională în formarea profesorilor 206
3.2. Arii de competență 207
3.4. Formarea formatorilor pentru comunicare 209
3.4.1. Responsabilități 209
3.4.2. Competenţe noi 211
3.5. Confirmări şi încurajări 217
3.5.1. Între obligaţie şi insatisfacţie 217
3.5.2. Forme de învăţare a comunicării 222
3.5.3. Învăţarea şi exersarea abilităţilor de comunicare 224
VII.4. Exerciţii pentru formatori 228
4.1. Cu ce începem comunicarea? 228
4.2. Punctul lui Arhimede 229
4.3. Formularea sarcinilor 232
4.4. Identificarea stării de eșec 233
4.5. Interrelaţionarea 235
VIII. EVALUAREA REZULTATELOR 239
VIII.I. Funcţia socială a evaluării 239
1.1. Comunicarea este evaluare 241
VIII.2. Evaluarea după exigenţele elevului 250
VIII.3. Condiţii ale reuşitei 251
CONCLUZII 254
ANEXE 257
Anexa 1 — Fişa competenţelor elevului 257
Anexa 2 — Tabele de prezentare a competențelor 258
1. Competenţe universale pentru profesorii învățămîntului superior 258
3. Competenţe generice 200
4. Grila de analiză Lafarge - Coppee 261
5. Extras din fişa de selecţie a cadrelor (Bouygues) 262
6. Cele şaisprezece competențe 263
Anexa 3 — Chestionar tip CAB 264
Date sintetice 266
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 269
