Editura Institutul European
Colectia Eseuri de ieri si de azi
An aparitie : 1992, 1998
Editia a II-a
Editia originala: Les deux sources de la morale et de la réligion
Traducerea Diana Morarasu
ISBN 973-586-134-8
Nr pagini : 336
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 20-40 lei pe okazii,
Disponibilitate BCU
pdf aici (ed 1992)
Neantul - negaţie de depăşit: Nu este în joc alternativa radicală da sau nu (anume disjuncţiafiinţă sau neant); în locul mult rostitei întrebări ontologice de ce există ceva mai curând decât nimic, afli ta Bergson problema "gradelor" de fiinţă: în ce măsură Fiinta în interiorul realului. De altfel, Bergson nici nu foloseşte termenul de Fiinţă (noţiune puternic conceptualizată, care-şi presupune celălaltul: neantul absolut), ci acela de Real. - care nici măcar de drept nu poate aduce cu sine, ca umbră imanentă, neantul absolut, el însuşi fiind gândit drept existentă efectivă, dincolo de transpunerea conceptual - intelectuală a neantului ori a fiinţei.
Existenţa aparţine sferei experienţei, a faptului incontestabil ca atare, în cuprinsul căruia neantul nu este decât o falsă problemă o pură construcţie mentală ori o reprezentare a unui plin substituit. Or, una dintre acuzele aduse de gânditorii crestini lui Bergson este tocmai trecerea neantului absolut, precum şi a noţiunii de haos, de dezordine cosmică, în categoria falselor probleme născocite de inteligenţă, gest care face, deşi nu imposibilă, dar extrem de dificilă aflarea întocmai a zeului adus de creştinism, în orizontul filosofiei bergsoniene.
Părintele Tonquedec remarca: orice filosofie despre Dumnezeu trebuie să se compună din două gesturi: să fie separat Dumnezeu de lume până la a-L înstrăina cu desăvârşire, şi să fie unit apoi Dumnezeu lumii până la a face insesizabilă diferenţa dintre El şi noi. Aceasta este o antinomie: între sursă şi curent este necesară o continuitate; dar între Dumnezeu şi lume trebuie presupusă o ruptură abisală.
Cred că la Bergson abisul nu este îndeajuns conturat. Iar Bergson, la rândul său, răspunde părintelui Tonquedec: Vorbesc despre Dumnezeu ca despre un izvor din care ţâşnesc pe rând, ca efecte ale libertăţii Sale, elanuri sau curente care, fiecare în parte, vor alcătui o lume: dar izvorul şi lumile din El izvorâte vor rămâne distincte. Ceea ce separă însă creaţia de Creatorul ei nu-i decât un neant relativ. Pentru că la nivelul metafizicii pozitive bergsoniene neantul, ca neant de percepţie, se poate manifesta în două planuri diferite: interior şi exterior, dar niciodată în acelaşi timp; neantul nu poate fi deci decât relativ.
Henri Bergson (1859-1941) este unul dintre cei mai importanti filosofi ai scolii franceze de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Prin studiile, eseurile si conferintele sale, a marcat profund gindirea filosofica europeana. Sursa: Polirom
La noi au foat traduse:
Gindirea si miscarea. Eseuri si conferinte, Polirom 1995
Materie si memorie, Polirom 1996
Eseu asupra datelor imediate ale constiintei, Dacia 1993, Antet 1998, Institutul European 1992, 1998
Cele doua surse ale moralei si religiei, Institutul European 1992, 1998
Teoria rasului, Institutul European 1992, 1998, Polirom 2013, Sub titlul Rasul. Eseu asupra semnificatiei comicului Universal Dalsi 1997, All 2014
Introducere in metafizica, Institutul European 1998
Evolutia creatoare, Institutul European 1998
Energia spirituala, Antet 2001, Meridiane 2002, Cartex 2017, 2024
Cuprins:
STUDIU INTRODUCTIV 5
Capitolul intai. OBLIGAȚIA MORALĂ
Ordinea socială şi ordinea naturală. — Individul în societate. — „Societatea în individ. — Rezistenţa la rezistenţe. —. Despre imperativul categoric, — Obligaţia şi viaţa.:— Societatea închisă. — Chemarea eroului: — Sufletul închis şi sufletul deschis. — Emoţie și propulsie. — Emoţie şi creaţie. —: Emoție şi reprezentare. — Eliberarea. —. Mersul spre înainte. — Morala închisă şi morala deschisă. —. Între închis şi deschis. — Respectul de sine. — Justiţia. — Presiune şi aspirație. — Despre intelectualism. — Elanul vital. —. Misticitate şi dresaj. 25
Capitolul II. RELIGIA STATICĂ
Despre absurditate Ia fiinţa rațională. — Funcţia fabulatorie. — Fabulaţie şi viaţă. — Semnificaţia «elanului vital». — Rolul social al fabulaţiei. — Personalități fragmentare. — Preîntîmpinarea dezorganizării. — Preîntîmpinarea deprimării. — Teme generale de fabulaţie utilă. - Proliferarea nesocotinţei. — Preîntîmpinarea imprevizibilităţii..— Voința de succes.— Despre hazard.— Mentalitatea primitivă a omului civilizat. — Magia. — Originile psihologice ale magiei. — Magie şi Ştiinţă. — Magie şi religie.— Credirița în spirite. — Animalul tratat ca gen. —Totemismul. —Credința în zei. — Fantezia mitologică. — Funcţiă fabulatorie si literatura. — Functia generala a religiei statice 104
Capitolul III. RELIGIA DINAMICA
Două înțelesuri ale cuvântului religie. — De ce să folosim un acelaşi cuvînt ? — Misticismul grec. — Misticismul oriental. — Misticismul creştin. — Misticism şi restaurare. — Profeţii Israelului. — Existența lui Dumnezeu. — Valoarea filosofică a misticismului. — Natura lui Dumnezeu — Creaţie si iubire. — Problema răului. — Supraviețuirea 194:
Capitolul IV. REMARCI FINALE, MECANIC Şi MISTIC
Societăţi închise şi societăţi deschise. — Persistenţa naturalului. — Caracterul societăţii naturale. —Societatea naturală şi democraţia. — Socistatea naturală şi războiul. — Războiul şi epoca industrială. — Evoluţia tendinţelor. — «Dihotomie» şi «dubla frenezie». — Posibila întoarcere la viaţa simplă. — Mecanică şi mistică 242
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu