Editura Humanitas
Colectia In afara colectiilor
An aparitie : 1977 (ed. Univers),1998, 2002, 2003, 2007, 2012, 2023
Editia a VII-a
Editia originala: Homo ludens : proeve ener bepaling van het spelelement der cultur
Traducerea H.R. Radian
ISBN 978-973-50-8189-8
Nr pagini : 348
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 42 lei la Editura, 42 lei la clb, 42 lei la libris
Disponibilitate BCU
pdf aici (ed.2018)
Descrierea editurii:
„Prin formaţia şi activitatea sa, Huizinga apare în cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt. El înfăptuieşte, ca şi acesta, o foarte savantă, dar totodată lipsită de pedanterie sinteză între istoria cultural-politică şi aceea artistică a Occidentului – de unde şi altitudinea discursului său, care atinge adesea sfera celor mai cuprinzătoare vorbiri despre cultura şi spiritualitatea europeană. Homo ludens stă prinsă în cumpăna dintre o nostalgie şi un ideal. Adevărul ei istoric nu este de găsit decât scormonind la rădăcinile civilizaţiei noastre; conceptul ei desăvârşit nu poate fi decât rodul unei prospecţii, al locului pe care istoria nu l-a atins încă şi unde spiritul ludic se va altoi direct pe trunchiul activităţilor fără de care nici o societate nu poate fi gândită. Formula trecerii din regnul necesităţii în cel al libertăţii are în fond un iz ludic.“ — GABRIEL LIICEANU
Johan Huizinga (1872-1945) a fost istoric olandez. A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig, afirmandu-se in 1897 cu o teza despre teatrul indian. In 1897–1905 preda istoria la o scoala din Haarlem. Dupa succesul inregistrat cu volumul Originile orasului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievala si contemporana la Universitatea din Groningen. Din 1915 pana in 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. In 1938 este ales vicepresedinte al Comitetului international pentru cooperare intelectuala al Ligii Natiunilor. Arestat de nazisti in 1941, este eliberat in 1942, dar i se interzice sa revina la Leiden. Moare la De Steeg, in februarie 1945.
Cuprins:
PRELIMINARII LA O ÎNȚELEGERE A DEMNITÃȚII JOCULUI ÎN LUMEA CULTURII de Gabriel Liiceanu / 5
NOTÃ BIOBIBLIOGRAFICÃ / 23
NOTA TRADUCÃTORULUI / 29
INTRODUCERE / 35
I. NATURA ȘI IMPORTANȚA JOCULUI CA FENOMEN DE CULTURÃ / 39
Jocul: o noțiune primarã și o funcție plinã de tâlc – Temeiurile biologice ale jocului – Explicațiile nu sunt concludente – „Hazul“ jocului – A se juca: un act spiritual – Jocul ca mãrime culturalã – Cultura sub specie ludi – Jocul: o categorie foarte autonomã – Jocul se situeazã în afara tuturor celorlalte categorii – Jocul și frumusețea – Jocul: o acțiune liberã – „Doar“ joacã – O acțiune dezinteresatã – Jocul, limitat în timp și în spațiu – Spațiul de joc – Jocul creeazã ordine – Încordare – Regulile jocului: întru totul obligatorii – Puterea jocului de a crea grupuri – Abolirea vieții obișnuite – Luptã și spectacol – Jocul sacru realizeazã ceea ce se înfãțișeazã – El întreține ordinea cosmicã prin faptul cã o întruchipeazã – Concepția lui Frobenius cu privire la jocul cultual – Drumul de la emoție la jocul sacru – Defectul explicației lui Frobenius – Joc și sfințenie – Platon numește factorul sacru un joc – Locul consacrat: un spațiu de joc – Sãrbãtoarea – Acțiunea sacrã: formal, un joc – Starea de spirit ludicã și consacrarea – Gradul de seriozitate al acțiunilor sacrale – Echilibru labil între consacrare și joc – Credința și jocul – Credința copiilor și credința sãlbaticilor – Metamorfoza jucatã – Sfera credinței primitive – Joc și mister religios.
II. CONCEPEREA ȘI EXPRIMAREA NOȚIUNII DE JOC LA NIVEL LINGVISTIC / 76
Noțiunea „joc“ nu este echivalentã în fiecare limbã – O noțiune generalã „joc“ devine conștientã abia târziu – Noțiunea „joc“ rãspânditã uneori în numeroase cuvinte – Cuvintele pentru „joc“ în grecește – și întrecerea e un joc – Cuvintele pentru „joc“ în sanscritã – Cuvintele pentru „joc“ în chinezã – Cuvintele pentru „joc“ în limba blackfoot – Deosebiri în limitarea noțiunii de „joc“ – Exprimarea jocului în japonezã – Concepția japonezã despre viațã în formã ludicã – Limbile semitice – Latina și limbile romanice – Limbile germanice – Rãspândirea și diluarea noțiunii de „joc“ – A [se] juca și a [se] lupta – Jocul mortal – Jocul și dansul sacrificial – Jocul în înțeles muzical – Jocul în înțeles erotic – Cuvântul și noțiunea de „seriozitate“ – Seriozitatea: o noțiune complementarã – Jocul este noțiunea primarã și primitivã.
III. JOCUL ȘI COMPETIȚIA CA FUNCȚII CREATOARE DE CULTURÃ / 101
Cultura ca joc, nu cultura din joc – Numai jocul de societate este rodnic pentru culturã – Jocul antitetic – Valoarea culturalã a jocului – și întrecerea serioasã rãmâne joc – Principalul este câștigul însuși – Motivul nu este o dorințã directã de putere – Premiu, mizã, câștig – A îndrãzni, șansã, a paria – Câștigul prin înșelãciune – Rãmãșag, negoț condiționat, asigurare – Alcãtuirea antiteticã a comunitãții arhaice – Cult și întrecere – Vechile sãrbãtori chineze ale anotimpurilor – Structura agonalã a civilizației chineze – Jocul câștigat determinã mersul naturii – Semnificația sacrã a jocului de noroc – Potlatch – Întrecerea în nimicirea propriului bun – Potlatch: o luptã pentru onoare – Temeiurile sociologice ale potlatch-ului – Potlatch: un joc – Jocul pentru faimã și onoare – Kula – Onoare și virtute – Noțiunea arhaicã a virtuții – Virtute și noblețe – Turnire satirice – Prestigiu prin etalarea bogãției – Lupte arabe vechi pentru onoare – Mofakhara – Monafara – Lupta satiricã greacã și cea germanã veche – „Compararea bãrbaților“ – Gelp și Gab – Gaber ca joc de societate – Epoca agonalã dupã concepția lui Burkhardt – Concepția lui Ehrenberg – Agonul grec în context etnologic – Ludi romane – Semnificația agonului – De la jocul competitiv la culturã – Slãbirea funcției agonale – În calitatea ludicã rezidã explicația.
IV. JOCUL ȘI JUSTIȚIA / 144
Procesul judiciar ca întrecere – Tribunalul și spațiul de joc – Justiția și sportul – Justiția, oracolul, jocul de noroc – Prezicerea destinului – Cumpãna justiției – Dike – Destinul și șansa – Judecata lui Dumnezeu – Competiția pentru dreptate – Competiția pentru mireasã – Procesul judiciar și rãmãșagul – Procesul judiciar ca luptã cu ajutorul cuvântului – Lupta eschimosã cu ajutorul tobelor – Întrecerea în insulte și pledoaria – Formele vechi ale pledoariei – Caracterul ei ludic, contestat în zadar.
V. JOCUL ȘI RÃZBOIUL / 161
Lupta ordonatã este un joc – În ce mãsurã este rãzboiul o funcție agonalã? – Rãzboiul arhaic este în mod precumpãnitor o întrecere – Lupta singularã înaintea sau în timpul bãtãliei – Lupta singularã a regilor – Lupta singularã judiciarã – Duelul particular – și duelul este o sentințã agonalã – Rãzboiul arhaic este sacral și agonal – Înnobilarea rãzboiului – Rãzboiul ca întrecere – Puncte de onoare – Amabilitãți fațã de inamic – Stabilirea de comun acord a datei bãtãliei – Point d’honneur și interesul strategic – Ceremonie și tacticã – Încãlcarea restricțiilor – Elementul ludic în dreptul internațional – Reprezentãri de vieți eroice – Ruskin pe urma rãzboiului – Valoarea culturalã a idealului cavaleresc – Jocul cavalerismului.
VI. JOCUL ȘI ÎNȚELEPCIUNEA / 185
Întrecerea în înțelepciune – Cunoașterea lucrurilor sfinte – Concursul enigmistic – Ghicitori cosmice – Înțelepciunea sacrã ca operã de artã – Ghicitoarea și recolta – Ghicitoarea de supraviețuire – Duel de întrebãri pentru salvarea vieții – Natura soluțiilor – Amuzament și doctrinã consacratã – Alexandru și gimnosofiștii – Dialogul de întrebãri – Întrebãrile regelui Menandru – Duelul enigmistic și catehismul – Întrebãrile împãratului Frederic II – Enigmistica și filozofia – Caracterul enigmistic al filozofiei timpurii – Mit și filozofie – Cosmosul ca luptã – Procesul cosmic ca proces judiciar.
VII. JOCUL ȘI POEZIA / 204
Sfera poeziei – Poezia: o funcție vitalã a culturii – Vates – Poezia s-a nãscut în joc – Jocul poetic social – Inga fuka– Pantun – Hai-kai – Formele luptei poetice – Les Cours d’amour – Probe poetice – Improvizația – Doctrinele în formã poeticã – Texte juridice poetice – Poezia și dreptul – Conținutul poetic al mitului – Mitul poate fi serios? – Mitul reprezintã o fazã ludicã a culturii – Tonul Eddei noi – Toate formele poetice sunt forme ludice – Motivele poetice și motivele ludice – Poezia exercitatã în întrecere – Limbajul poetic este un limbaj ludic – Metafora poeticã și jocul – Obscuritatea poeticã – Lirica este de felul ei obscurã.
VIII. FUNCȚIA IMAGINAȚIEI / 227
Personificarea – Gigantul ancestral – Este oare personificarea vreodatã întru totul serioasã? – Alegorie scolasticã sau concepție primitivã? – Figuri abstracte – Sãrãcia la Sfântul Francisc – Valoarea ideaticã a alegoriilor medievale – Personificarea ca habitus general – Oameni și zei cu chip de animale – Elementele poeziei sunt elemente ludice – Exagerarea liricã – Exorbitantul – Drama ca joc – Originea agonalã a dramei – Atmosfera dionisiacã.
IX. FORMELE LUDICE ALE FILOZOFIEI / 241
Sofistul – Sofistul și omul miraculos – Importanța pentru cultura helenicã – Sofismul: un joc – Sofismul și ghicitoarea – Originea dialogului filozofic – Filozofi și sofiști – Filozofia: un joc al tinereții – Sofiști și retori – Temele retoricii – Disputația – Disputele medievale – Academia curții lui Carol cel Mare – școlile din secolul al XII-lea – Abaelard ca orator – Forma ludicã a activitãții școlare – Epoca polemicilor.
X. FORMELE LUDICE ALE ARTEI / 256
Muzica și jocul – Caracterul ludic al muzicii – Prețuirea muzicalului lipsește – Muzica: relaxare spiritualã – Aristotel despre natura și valoarea muzicii – Caracterul imitativ al muzicii – Prețuirea muzicii – Funcția socialã a muzicii – Elementul competitiv în muzicã – Dansul este joc pur – Arte muzicale și arte plastice – Limitãrile artei plastice – Prea puțin loc pentru factorul ludic – Calitatea sacralã a operei de artã – Factorul competitiv în arta plasticã – Opera de artã ca motiv literar – Dedal – Probã și ghicitoare – Întrecerile în realitate – Competiția în arta plasticã – Utilitate sau joc?
XI. CIVILIZAȚII ȘI EPOCI SUB SPECIE LUDI / 277
Factorul ludic în civilizațiile târzii – Natura culturii romane – Elementul arhaic al civilizației romane – Statul roman pe temelii primitive – Trãsãturi de corupție în civilizația imperiului roman – Ideea de imperiu roman – Pâine și jocuri – Public spirit sau spirit potlatch? – Ecourile factorului ludic antic – Elementul ludic al culturii medievale – Elementul ludic al culturii renascentiste – Tonul Renașterii – Umaniștii – Conținutul ludic al barocului – Îmbrãcãmintea din secolul al XVII-lea – Peruca – Pudra, cârlionțul și nodul – Rococo-ul – Factorul ludic în politica secolului al XVIII-lea – Spiritul secolului al XVIII-lea – Arta secolului al XVIII-lea – Conținutul ludic al muzicii – Romantism și sentimentalism – Romantismul s-a nãscut în joc – Gradul de seriozitate al idealurilor de viațã mãrturisite – Sentimentalismul este seriozitate și totuși joc – Seriozitatea dominã în secolul al XIX-lea – Dezumflarea elementului ludic – Îmbrãcãmintea în secolul al XIX-lea – Costumul feminin – Seriozitatea secolului al XIX-lea.
XII. ELEMENTUL LUDIC AL CULTURII ACTUALE / 306
Actual: un termen elastic – Sportul – Activitatea sportivã organizatã – Sportul pãrãsește sfera sportivã – Jocurile ne-atletice ca sport – Bridge – Viața oamenilor de afaceri adoptã anumite trãsãturi ludice – Recordul și competiția – Elementul ludic al artei moderne – Prețuirea sporitã a artei – Pierderea și câștigul factorului ludic în artã – Conținutul ludic al științei moderne – Tendințe ludice științifice – Conținutul ludic al vieții sociale și politice – Puerilismul – Spiritul adolescentin își cântã victoria – Puerilismul nu e totuna cu jocul – Conținutul ludic al politicii – Moravuri ludice parlamentare – Partide politice – Politica internaționalã – Dreptul internațional și regula jocului – Factorul competitiv în rãzboiul modern – În aparențã: pierderea elementului ludic – Rãzboiul: un joc? – Elementul ludic este indispensabil – Oare orice este omenesc este joc? – Proba judecãții morale – Încheiere.
INDICE / 333
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu