Editura Institutul European
Colectia Eseuri de ieri si de azi
An aparitie : 1992, 1998
Editia a II-a, Alte editii Dacia 1993, Antet 1998
Editia originala: Essai sur les donnees immediates de la consience
Traducerea Diana Morarasu
ISBN 973-611-007-9
Nr pagini : 190
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 10-80 lei pe okazii,
Disponibilitate BCU
pdf aici
Desi Bergson nu se ocupa in mod direct de evolutia problemei timpului la predecesori, vom desfasura o scurta trecere in revista a conceptului. Astfel: datoram lui Heraclit geniala idee a timpului-devenire, fapt cel mai bine sesizat de Hegel; pentru Platon si Aristotel timpul devine o negatie a fiintei, o imperfectiune, conceptie care va traversa elenismul si apoi evul mediu; eroarea comuna a filosofilor sta in faptul ca isi construiesc sistemele sub specie aeternitatis pentru ca aveau ambitia de a studia universalul; Kant se ocupa de timp (ca si de spatiu) doar pentru a-i arata intreaga activitate si, transformind timpul intr-o forma pura, il videaza de orice substanta; Schelling si Schopenhauer plaseaza vointa in afara timpului pentru ca o erijeaza in esenta eterna a lumii; abia Hegel reda notiunii de timp locul refuzat in metafizica dupa Heraclit. Cu toate acestea, timpul hegelian este departe de cel bergsonian. In timpul hegelian este inserat caracterul divinitatii, totul pare, adica, previzibil. Hegel introduce in metafizica ideea de evolutie, preluata apoi de Comte, Darwin, Spencer, numiti de Bergson "falsi evolutionisti" pentru ca, la fel ca Hegel, construiesc viitorul cu ajutorul trecutului, sau "evolutia cu ajutorul evoluatelor". Dispare astfel un element fundamental bergsonismului: imprevizibilitatea.
Ce aduce nou Bergson? La inceputul Eseului..., stabileste ca starile de constiinta nu sint marimi ci intensitati, calitati, nu sint masurabile, ci doar perceptibile; ca daca, in ciuda acestui adevar, incercam sa le masuram, nu vom masura in realitate decit cauzele exterioare care le produc, iar acestea sint masurabile pentru ca le aflam in spatiu, iar spatiul este domeniul cantitatii. Si daca spatiul este un mediu omogen, timpul, considerat ca fiind omogen, este de fapt spatiu, iar timpului omogen ii zice Bergson, in Eseu..., "fantoma spatiului". Asa apare timpul real ca multiplicitate calitativa si succesiva. Omul, pe linga faptul ca este un animal social, este si un animal spatial, spatiul este prima conditie a societatii si tocmai de aceea viata sociala cere sacrificiul eului fundamental. Eul exterior nu este eul meu propriu: este sufletul dispersat in spatiul-depersonalizat.
Henri Bergson (1859-1941) este unul dintre cei mai importanti filosofi ai scolii franceze de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Prin studiile, eseurile si conferintele sale, a marcat profund gindirea filosofica europeana. Sursa: Polirom
La noi au foat traduse:
Gindirea si miscarea. Eseuri si conferinte, Polirom 1995
Materie si memorie, Polirom 1996
Eseu asupra datelor imediate ale constiintei, Dacia 1993, Antet 1998, Institutul European 1992, 1998
Cele doua surse ale moralei si religiei, Institutul European 1992, 1998
Teoria rasului, Institutul European 1992, 1998, Polirom 2013, Sub titlul Rasul. Eseu asupra semnificatiei comicului Universal Dalsi 1997, All 2014
Introducere in metafizica, Institutul European 1998
Evolutia creatoare, Institutul European 1998
Energia spirituala, Antet 2001, Meridiane 2002, Cartex 2017, 2024
Cuprins:
Studiu introductiv 5
Cuvînt înainte 27
Capitolul 1
Despre intensitatea stărilor psihologice 29
Capitolul II
Despre multiplicitatea stărilor de conştiinţă 79
Capitolul III
Despre organizarea stărilor de conştiinţă.Libertatea 123
Concluzii 179
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu