Se afișează postările cu eticheta Boris Cyrulnik. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Boris Cyrulnik. Afișați toate postările

26/12/2023

PSIHOTERAPIA LUI DUMNEZEU. Ce ne arata psihologia si neurologia despre efectul de rezilienta al credintei.

Autor: Boris Cyrulnik
Editura Litera
Colectia Introspectiv
An aparitie : 2018
Editia I
Editia originala: Psychoterapie de Dieu
Traducerea Diana Coriciuc
ISBN 978-606-33-3264-7
Nr pagini : 272
Format 140 x 200
Pretul la data postarii : 27,93 lei la Editura, 29,93 lei la librarie.net, 31,92 lei la libris
pdf aici


Descrierea editurii:

        Boris Cyrulnik analizeaza nevoia umana de a avea o credinta si legatura dintre atasamentul religios, fie el individual sau colectiv, si conditiile sociale, economice, politice sau istorice. De unde vine credinta? Care sunt radacinile ei psihosociale? Cum putem sti de ce in anumite contexte credinta este pozitiva, iar in altele duce spre integrism? Cum pot fi intelese din punct de vedere stiintific efectele adesea psihoterapeutice si uneori perverse ale religiozitatii? Unul dintre cei mai cunoscuti psihologi ai lumii ne ofera o viziune inedita cu privire la relatia noastra cu religia. O reflectie originala privitoare la psihoterapia sacrului si la rolul fundamental pe care il joaca atasamentul in sentimentul religios.

        Boris Cyrulnik este neurolog, psihiatru, etolog şi psihanalist. Este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de rezilienţă, preluat din teoria ataşamentului. În anii 1990 a lucrat cu copii abandonaţi în orfelinatele din România. Autor prolific, în anul 2008 primeşte Premiul Renaudot pentru eseu, pentru volumul Autobiographie d'un épouvantail. Sursa Ed Trei
        La noi au fost traduse:
Murmurul fantomelor, Curtea Veche 2005
O minunata nefericire, Elena Francisc 2006
Mai bine mor decat sa spun! Rusinea, Trei 2012
Rezilienta. Convorbire cu Boris Cyrulnik, Spandugino 2016
Ispita binelui este mult mai periculoasa decat ispita rauluiSpandugino 2019
Dialog despre Natura Umana, Spandugino 2021
Imposibila Pace in MediteranaSpandugino 2021

Cuprins:

Cuvânt înainte. Dumnezeu psihoterapeut sau ataşamentul faţă de Dumnezeu   9
Această carte doreşte să lămurească din ce anume se formează, în sufletul omului, ataşamentul faţă de Dumnezeu.

Capitolul 1. De la angoasă la extaz, divină mângâiere   11
    Emoţia religioasă
Capitolul 2. Biologia sufletului   19
    Extaz chimic şi extaz sentimental
Capitolul 3. Erotismul morţii iminente   25
    Când frumuseţea este mortală
Capitolul 4. Sufletele tulburate. O neurologie   31
    Stimularea cerebrală creează afecte transcendente, iar transcendenţa modifică stimularea cerebrală.
Capitolul 5. Copilul ajunge la Dumnezeu pentru că vorbeşte şi pentru că-i iubeşte pe cei care-i vorbesc   37
    Cuvântul are o funcţie afectivă, care formează o legătură între cei care vorbesc despre Dumnezeu.
Capitolul 6. Doliul şi activarea ataşamentului   45
    Riscul unei pierderi sporeşte dorinţa de a iubi.
Capitolul 7. Nevoia de Dumnezeu şi sentimentul pierderii   51
    Obiectele, ritualurile şi cuvintele umplu vidul şi ţin la distanţă disperarea.
Capitolul 8. Teoria minţii. A citi în sufletul celorlalţi   59
    A citi în sufletul celorlalţi este o aptitudine care se construieşte în cadrul relaţiei.
Capitolul 9. Cum ar fi lumea dacă n-am avea cuvinte s-o vedem   67
    Cuvintele lămuresc o parte a lumii şi acţionează asupra corpului.
Capitolul 10. Când lumea îşi schimbă gusturile   73
    O poveste religioasă transformă amărăciunea în dragoste sau în ură.
Capitolul 11. Credinţă, imagine parentală şi siguranţă   79
    Sub privirea lui Dumnezeu, imaginea paternă securizantă
Capitolul 12. Deşteptarea credinţei odată cu vârsta   85
    Adultul crede că a uitat de credinţă, însă aceasta revine la persoanele în vârstă.
Capitolul 13. Ataşamentul faţă de Dumnezeul pedepsitor   93
    Îl iubim pe cel care ne pedepseşte spre binele nostru.
Capitolul 14. Când interdicţia este o structură afectivă, pedeapsa devine securizantă   99
    E liniştitor să respecţi convenienţele şi limitele.
Capitolul 15. Formularea legii scurtcircuitează creierul, tabuurile alimentare solidarizează grupul   105
    Când ne simţim morali, circuitul limbic al emoţiilor se domoleşte.
Capitolul 16. Îl întâmpinăm pe Dumnezeu aşa cum am învăţat să iubim   113
    Deprinderile afective se impregnează în memoria biologică.
Capitolul 17. Valoarea morală a suferinţei şi a vinovăţiei   119
    În universul greşelii, durerea fizică e suportabilă.
Capitolul 18. Elaborarea mentală aduce modificări creierului   125
    Efortul intelectual stimulează funcţionarea cerebrală şi o fortifică.
Capitolul 19. Incertitudini culturale şi extremism religios   129
    Un guru apare din negura culturală.
Capitolul 20. Spiritualitatea nu pică din cer   139
    Spiritualitatea se înrădăcinează în corp şi în cultură.
Capitolul 21. Dumnezeu a murit, trăiască Dumnezeu!   145
    Persoanele care nu recunosc nici o valoare spirituală au credinţe transcendente.
Capitolul 22. A trăi şi a iubi într-o lume fără Dumnezeu   157
    Transcendenţa laică acceptă critica.
Capitolul 23. Dragoste revoluţionară şi ataşament conservator   167
    Dragostea te scoate din grup, în vreme ce ataşamentul integrează tradiţiile.
Capitolul 24. Mondializarea şi căutarea lui Dumnezeu   173
    Suprapopularea destructurează grupul, care se securizează regăsindu-L pe Dumnezeu.
Capitolul 25. Religie, dragoste şi ură faţă de muzică   179
    Muzica sincronizează emoţiile, la bine şi la rău.
Capitolul 26. Credinţe şi false credinţe   189
    Atribuirea unei erori de judecată celuilalt
Capitolul 27. Sexul şi divinităţile   201
    Funcţia sacră şi socială a sexualităţii
Capitolul 28. În zorii spiritualităţii   221
    De-a lungul umanizării
Capitolul 29. Migraţiile lui Dumnezeu   227
    Orice om emigrează mai bine când e protejat de Dumnezeu.
Capitolul 30. Diluarea lui Dumnezeu în Occident   235
    Când statul-doică apără în locul lui Dumnezeu
Capitolul 31. Deznodământ   239
    Câteva răspunsuri actuale
Concluzie. Calea lui Dumnezeu   249
    Câteva indicaţii pentru a ajunge la Dumnezeu
Capitolul 20. Spiritualitatea nu pică din cer   139
    Spiritualitatea se înrădăcinează in corp şi în cultură.
Capitolul 21. Dumnezeu a murit, trăiască Dumnezeu!   145
    Persoanele care nu recunosc nici o valoare spirituală au credinţe transcendente.
Capitolul 22. A trăi şi a iubi într-o lume fără Dumnezeu   157
    Transcendenţa laică acceptă critica.
Capitolul 23. Dragoste revoluţionară şi ataşament conservator   167
    Dragostea te scoate din grup, în vreme ce ataşamentul integrează tradiţiile.
Capitolul 24. Mondializarea şi căutarea lui Dumnezeu   173
    Suprapopularea destructurează grupul, care se securizează regăsindu-L pe Dumnezeu.
Capitolul 25. Religie, dragoste şi ură faţă de muzică   179
    Muzica sincronizează emoţiile, la bine şi la rău.
Capitolul 26. Credinţe şi false credinţe   189
    Atribuirea unei erori de judecată celuilalt
Capitolul 27. Sexul şi divinităţile   201
    Funcţia sacră şi socială a sexualităţii
Capitolul 28. În zorii spiritualităţii   221
    De-a lungul umanizării
Capitolul 29. Migraţiile lui Dumnezeu   227
    Orice om emigrează mai bine când e protejat de Dumnezeu.
Capitolul 30. Diluarea lui Dumnezeu în Occident   235
    Când statul-doică apără în locul lui Dumnezeu
Capitolul 31. Deznodământ   239
    Câteva răspunsuri actuale
Concluzie. Calea lui Dumnezeu   249
    Câteva indicaţii pentru a ajunge la Dumnezeu


IUBIREA CARE NE VINDECA

Autor: Boris Cyrulnik
Editura Litera
Colectia Introspectiv
An aparitie : 2019
Editia I
Editia originala: Parler d'amour au bord du gouffre
Traducerea Dana Coriciuc
ISBN 978-606-33-3974-5
Nr pagini : 224
Format 140 x 200
Pretul la data postarii : 27,93 lei la Editura, 39,90 lei la carturesti
pdf aici  , previzualizare google books


Descrierea editurii:

        Cum se poate supraviețui unei traume grave? Se întâmplă ca unii oameni să trăiască lucruri îngrozitoare, să înfrunte chiar moartea și totuși, în mod surprinzător, să își poată continua viața în ciuda tuturor dificultăților. În acest eseu emoționant despre iubire, Boris Cyrulnik ne arată că până și aceia care au trecut prin cele mai dificile încercări – fie că este vorba de victime ale incestului, de supraviețuitori ai Holocaustului sau de copiii-soldați din Rwanda – pot redescoperi bucuria de a trăi.

        Ilustrându-și reflecțiile prin exemple concrete ale unor traume psihice și cu rezultatele unor cercetări psihologice, autorul situează ideea de reziliență în cadrul procesului de reconstrucție și ne oferă un mod de a ne înțelege pe noi înșine și trecutul nostru. O traumă schimbă pe oricine, afirmă el, dar ne revine nouă decizia de a alege fie să ne supunem acesteia, gândind că acesta ne este destinul, fie să ne eliberăm și să revenim la viață.

        Boris Cyrulnik este neurolog, psihiatru, etolog şi psihanalist. Este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de rezilienţă, preluat din teoria ataşamentului. În anii 1990 a lucrat cu copii abandonaţi în orfelinatele din România. Autor prolific, în anul 2008 primeşte Premiul Renaudot pentru eseu, pentru volumul Autobiographie d'un épouvantail. Sursa Ed Trei
        La noi au fost traduse:
Murmurul fantomelor, Curtea Veche 2005
O minunata nefericire, Elena Francisc 2006
Mai bine mor decat sa spun! Rusinea, Trei 2012
Rezilienta. Convorbire cu Boris Cyrulnik, Spandugino 2016
Ispita binelui este mult mai periculoasa decat ispita rauluiSpandugino 2019
Dialog despre Natura Umana, Spandugino 2021
Imposibila Pace in MediteranaSpandugino 2021

Cuprins:

I. INTRODUCERE   9
Un ajutor inocent   11
Anunţul făcut Olgăi   13
Şi totuşi iubeşti   16
Poveştile din jurul omului aflat în suferinţă pot avea un rol binefăcător sau dăunător   20

II. REZILIENŢA CA NEGARE A DESTINULUI   25
Omleta umilitoare   28
Chiar şi cuvintele spuse în public au un sens privat   31
Vizualizarea produsului final   32
Sensul nu are timp să se nască în sufletul individului „instant"   35
Povestea unei vaze pline de semnificaţie   37
Povestirea acţionează ca farurile de ceaţă   40
Forţa destinului   42
Conjugările afective   45

III. CÂND ÎNTÂLNIREA ESTE O REGĂSIRE   47
Minunea şi râma   49
Adolescenţa: curbă periculoasă   51
Gustul lumii este acela la care te aştepţi   55
Obligaţia dea iubi diferit   57
Copilul-mascotă şi supraomul   62
De ce îi părăsim pe cei pe care îi iubim   65
Ivirea sensului diferă în funcţie de sex   68
Aceşti copii nu merită nici apa şi nici pâinea pe care le primesc în închisoare   71
O constelaţie fără stele   73
Copiii răsfăţaţi   76
Curioasa libertate a nou-născuţilor adulţi   79
Copiii fac legea   83
Când dragostea justifică orice   86
Amara libertate. Comedie în trei acte   88
Inchisorile inimii   92
A repeta sau a te elibera   95
Conduşi de imaginea pe care o avem despre noi înşine   99
Modelaţi de amintiri, ne modelăm amintirile   101
Un mecanism de eliberare   104

IV. METAFIZICA IUBIRII   109
Afecţiune prietenească şi dragoste romantică   111
Criza amoroasă   114
Declaraţie de dragoste preverbală   116
Prima dragoste este o a doua şansă   121
Scânteie sentimentală şi plumb familial   124
Alchimia modurilor de a iubi   126
Unirea verbală   132
Timpul când trebuie să învăţăm să iubim   134
Când suferi din cauza durerii celor pe care îi iubeşti   137
A înţelege nu înseamnă a vindeca   140

V. INFERNUL DREPT MOŞTENIRE   145
Memorie şi vinovăţie   147
A suferi şi a se reclădi: ce comunicăm?   149
Trup lângă trup şi comunicare mentală   152
Transmiterea modurilor dea iubi   155
Cum se transmite o traumă   160
Interpretarea moştenirii transmise   166
Un vacarm silenţios   171

VI. CÂNTECELE SUMBRE   175
Trupul fantomelor   177
Umbra parentală îl face pe copil neîncrezător   179
Identificarea cu un părinte dispărut   183
Părinţii răniţi bat în retragere   186
Un destin nu înseamnă devenire   189
A se pune la încercare, pentru a fi acceptat   192
Vorbeşte despre trecut pentru a evita întoarcerea lui   196
Mirii disperării   199
Trauma se transmite în funcţie de modul în care se vorbeşte despre ea   202
A trece de la ruşine la mândrie   206
Transmiterea nenorocirii este departe de a fi fatală   209

VII. CONCLUZIE   213

04/04/2016

MURMURUL FANTOMELOR



Autor : Boris Cyrulnik                
Editura Curtea Veche
Colectia Biblioterapia
An aparitie :2005
Traducerea Elena Neculcea
ISBN  973-669-127-6
Nr pagini :224
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 19,27 lei la Editura, 14,07 lei la elefant ,11,60 lei la librarie.net
Download pdf  aici sau sau aici si pe scribd


Descrierea editurii:

        Aparent, între Marylin Monroe şi Hans Christian Andersen nu este nici o asemãnare, deşi cuvântul „poveste" ar putea fi un element comun al vieţilor lor. Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, cãruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecţiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o sã treacã pragul disperãrii, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forţatã sã se prostitueze de propria ei mamã. Însãrcinatã fiind, a fugit de acasã şi s-a cãsãtorit doar pentru a-i oferi copilului ei un cãmin. Hans Christian Andersen a avut o mamã iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa şi trãind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sãrbãtorile şi procesiunile formau o bazã culturalã solidã, a reuşit sã se smulgã din noroiul originii sale. Asemeni vieţii lui Marylin şi a lui Hans Christian, existenţa miilor de copii abandonaţi, abuzaţi, traumatizaţi sau orfani este marcatã de fantomele violenţelor îndurate. Unii reuşesc sã le depãşeascã, alţii nu. De ce, cum, ce-i diferenţiazã? Boris Cyrulnik rãspunde acestor întrebãri prin introducerea unui concept propriu, numit rezilienţã. Ce este rezilienţa, cum apare, cum se dezvoltã, care este rolul sãu în evoluţia psihicã a copilului şi, mai târziu, a adultului, iatã temele dezbãtute în paginile acestei cãrţi. Rezilienţa nu e o minune, nici o reţetã a fericirii, „este o strategie de luptã împotriva nefericirii, care ne ajutã sã-i smulgem vieţii clipe de plãcere în ciuda murmurului fantomelor din strãfundurile memoriei".

        Boris Cyrulnik este neurolog, psihiatru, etolog şi psihanalist. Este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea conceptului de rezilienţă, preluat din teoria ataşamentului. În anii 1990 a lucrat cu copii abandonaţi în orfelinatele din România. Autor prolific, în anul 2008 primeşte Premiul Renaudot pentru eseu, pentru volumul Autobiographie d'un épouvantail. Sursa Ed Trei
        La noi au fost traduse:
Murmurul fantomelor, Curtea Veche 2005
O minunata nefericire, Elena Francisc 2006
Mai bine mor decat sa spun! Rusinea, Trei 2012
Rezilienta. Convorbire cu Boris Cyrulnik, Spandugino 2016
Ispita binelui este mult mai periculoasa decat ispita rauluiSpandugino 2019
Dialog despre Natura Umana, Spandugino 2021
Imposibila Pace in MediteranaSpandugino 2021

Cuprins:

       Introducere      5
Nimeni nu a observat că dulcea şi drăguţa Marilyn Monroe nu revenise la viaţă după multiplele abandonuri prin care trecuse. In timp ce micul Hans Christian Andersen, mult mai puternic agresat, a fost reanimat de dragostea câtorva femei şi de integrarea în propria cultură.

Partea I
Prima copilărie sau vârsta legăturii

       In absenţa surprizei, realitatea nu ar da naştere la nimic  15
O lovitură răneşte, dar ceea ce produce traumatismul este reprezentarea loviturii.

       Când lovitura de mătură devine înfricoşătoare.18
Un eveniment este o evidenţă senzorială şi raţională.

       Un cerc de copii, ca o baghetă magică  21
Evenimentul este o inaugurare, ca o naştere a ideii pe care ne-o facem despre sine 

       Şi astfel oamenii fac lucrurile să vorbească  24 
O ciresaa într-o grămadă de mizerie poate însemna la fel de bine o speranţă sau o pată.

       Alianţa dintre doliu şi melacolie   27 
Pierderea capacităţii de a iubi şi de a munci se întoarce împotriva subiectului sub forma, agresivităţii.
       Vidul unei pierderi deteriorează mai mult decât un mediu distructiv? 30
Separarea protejează copilul, dar nu îi vindecă traumatismul.

       Jăraticul rezilienţei se poate reaprinde dacă suflăm în el 33
Când s-au simţit responsabili de soarta unei bătrâne femei, trei băieţi murdari şi abandonaţi au refăcut casa şi şi-au refăcut respectul de sine.

       Cum ajunge un copil maltratat să repete maltratarea   34
Cea mai sigură cale de a verifica veridicitatea acestui slogan este să nu vă ocupaţi de aceşti copii.

       Fericirea tristă a Estellei era totuşi un progres   36
Ea practică o meserie care nu îi place, alături de un om pe care nu-l iubeşte: se descurcă mult mai bine.

       Rezilienţa copiilor străzii din Elveţia secolului al XVI-lea  39 
Şcoala devine un eveniment important, pentru că reprezintă primii paşi către socializare.

       Simţeau că pot fi iubiţi pentru că fuseseră iubiţi, aşa au învăţat că există speranţă 42
Acest ataşament este cel mai uşor de imprimat în primele luni. După aceea, este încă posibil, dar mai greu.

       Să dăm copiilor dreptul de a dărui  45
Oferirea unui cadou sau a unui spectacol ajută la restabilirea egalităţii.

       Nu putem vorbi despre traumatism decât dacă a existat o agonie psihică  47
Altfel, este doar o încercare.

       Naraţiunea permite reasamblarea fragmentelor unui eu sfâşiat  48
Instrumentul care facilitează acest efort se numeşte „ naraţiune “.

       Marca realităţii şi căutarea amintirilor  52
Forţa realului creează sensibilităţi preferenţiale şi abilităţi relaţionale.

       Când o amintire în imagini este exactă, felul de a vorbi despre ea depinde de cei din jur 55
Amintirile unui copil sunt luminoase, dar vorbele despre copil le pot întuneca.

       Şcoala evidenţiază ideea că baza culturală se formează în copilărie 61
Atunci când copilul este perceput diferit, înseamnă că este pe cale să se schimbe cultura.

       Până să ajungă în prima sa zi de şcoală, copilul a deprins deja un stil afectiv şi a preluat prejudecăţile părinţilor  64
Iubirea, munca şi istorizarea, aceste trei condiţii ale oricărei vieţi omeneşti, vor trebui regăndite complet, în urma descoperirilor ştiinţifice.

       Câteva familii-bastion rezistă disperării culturale  66
Chiar şi în condiţii de mare sărăcie, întâlnim familii bine organizate, care îşi impulsionează copii să acţioneze.

       Când copiii străzii rezistă agresiunilor culturale 69
Vulnerabilitatea socială a unei mame nu provoacă automat carenţe afective.

       Puterea copiilor de a se modela reciproc a fost neglijată 72
De la vârsta de 6 ani, copiii încep să se elibereze de influenţa părinţilor.

       O întâlnire fără cuvinte, dar încărcată de semnificaţie poate avea efectul de trezire a rezilienţei 76
Un semn minuscul poate transforma o relaţie.

       Putem supravaloriza şcoala pentru a le face pe plac părinţilor sau pentru a scăpa de ei  79
Vei fi mândria noastră sau ne vei trăda.

       Credinţa în propriile visuri ca formă de libertate interioară  81 
Să nu le răspunzi celorlalţi drept cale de a-ţi realiza mai bine proiectele proprii.

       Apărarea legitimă, dar în izolare faţă de ceilalţi poate deveni toxică 85
Retragerea în sine poate proteja împotriva durerii, dar va submina apariţia rezilienţei.

       Şcoala este un factor de rezilienţă atunci când familia şi cultura îi dau această putere  87
Când ameninţarea nu vine decât din partea adulţilor, şcoala este o dojană, dar atunci când vine din exterior, şcoala devine un refugiu de siguranţă.

       Straniul cămin al copiilor adultişti   90
Când părinţii sunt vulnerabili, copiii au mare grijă de ei.

       Abandonarea de sine morbidă, dăruirea de sine excesivă, ca răscumpărare a propriei libertăţi 94
Nu ne câştigăm libertatea prin imunizare.

       Eliberarea de sacrificiu pentru recâştigarea autonomiei  96
Să avem grijă de cei mai slabi pentru a ne recâştiga stima de sine, nu pentru a domina.

Partea a Il-a 
Fructele necoapte sau vârsta sexului

       Naraţiunea nu înseamnă întoarcerea trecutului  107
A construi o relatare despre sine înseamnă a-ţi reconstrui trecutul, a-ţi modifica emoţia şi a te implica din altă perspectivă.

       Orice poveste este un instrument pentru reconstruirea universului propriu  109
Un eveniment nu este ceea ce vedem, ci ceea ce facem din ceea ce vedem pentru a deveni cineva.

       Intâi zbaterea, apoi visarea 112
Când trăim în nefericire, reveria ne dă o speranţă nebună.

       Menajeria imaginară şi romanul familial  116
Un copil îşi construieşte singur siguranţa prin compania frumoasă pe care şi-o inventează. Nu există creaţie fără efecte:

       Să dai formă umbrei pentru a te reconstrui. Atotputernicia disperării   119
Când realitatea este imposibil de acceptat, orice tipar ne dă siguranţă, pentru că dă o formă lumii.

       Cărţile despre mine modifică realul  122
Când ficţiunea acţionează asupra faptelor, realitatea se poetizează.

       Literatura rezilienţei este dedicată mai mult eliberării, decât revoluţiei   125
In societăţile totalitare, nu suntem siguri dacă avem dreptul să ne relatăm vieţile private.

       Simularea creează o lume 127
Toate activităţile noastre fundamentale sunt puse pentru prima dată în scenă prin teatrul preverbal.

       Minciuna este un parapet în faţa realităţii, mitomania este o faţadă  129
Mincinosul se protejează, mitomanul se vindecă pe durata înşelăciunii.

       Ficţiunea deţine o putere de convingere mai mare decât o explicaţie  133
Nici o ficţiune nu se inventează pornind de la nimic.

       Prizonierul relatării 135
Când realitatea îţi provoacă greaţă, frumuseţea apare numai în imaginar.

       Puterea reparatorie a ficţiunilor poate modifica realul  138
S-a folosit de minciună pentru a se construi pe el însuşi.

       Un veteran de război în vârstă de 12 ani  142
Işi devalorizează victimele, îşi neagă suferinţa şi visează să se întoarcă la şcoală.

       Când pacea devine înspăimântătoare     145
Cum se face că trăim într-o ţară pacificată, în care nu există nici o structură afectivă ori culturală?

       Nefericite popoarele care au nevoie de eroi  150
Se simt umiliţi şi se revanşează, sacrificându-l pe unul dintre ei.

       Pentru fericirea micului rănit care are nevoie de eroi  153
Nu ştiu de ce cad atât de uşor în admiraţie.

       Angoasa săritorului de la mare înălţime  156
Mi se cere să plonjez în viaţa socială, dar oare au pus apă în bazin?

       Chiar şi cei mai voinici se tem să pornească  159
Nu există un raport direct între doză şi efect: cel mai iubit nu este neapărat cel mai puternic.

       Credinţa într-o lume dreaptă insuflă speranţa rezilienţei 163
Căutarea este deja construcţie.

       Putem transforma o victimă într-o vedetă culturală?  165
Când oribila poveste răspunde aşteptării sociale.

       Cum să resensibilizezi un copil împietrit  167
Neglijenţa afectivă este cu certitudine tipul de maltratare dezvoltat cel mai mult în Occident, dar şi cel mai greu de observat.

       Redescoperirea iubirii, în ciuda maltratării  170
Iubirile în formare provoacă metamorfoze.

       Refacerea după ruptură.  173
Felul în care se întâlnesc cei ce se iubesc poate împiedica crăpăturile să devină sfărâmări.

       Cultura trebuie să reaprindă jarul rezilienţei 176
Când ideologia legăturii împiedică regăsirea vieţii.

       Să-ţi asumi riscuri pentru a nu mai gândi  179
Obligând la trăirea clipei, intensitatea riscului ajută la evitarea analizei.

       Jaloane culturale pentru asumarea riscurilor: iniţierea  182
Orice confruntare ne ajută să descoperim cine suntem. Orice eveniment ne ajută să descoperim temele vieţii noastre.

       Factorii primordiali ai rezilienţei sunt siguranţa afectivă şi responsabilizarea socială 186
Nu putem afirma că problemele de ataşament duc la dependenţe. Dar putem spune că deprinderea unui ataşament calm nu dnce aproape niciodată la dependenţe.

       Concluzie  191
La finele existenţei sale, o persoană din două va fi trecut printr-un eveniment care poate fi considerat traumatism. O persoană din zece va rămâne mortificată, prizonieră a rănii. Ceilalţi, prin zbatere, îşi vor relua viaţa cu ajutorul a două cuvinte: „legătura" şi „sensul

       Note  195