04/03/2024

ARTE SI ARHETIPURI. Religia artei

Autor: Gilbert Durand
Editura Meridiane
Colectia Biblioteca de Arta
An aparitie : 2003
Editia I
Editia originala: Beaux-art et archétypes : la religion de l'art
Traducerea Andrei Niculescu
ISBN 973-33-0426-3
Nr pagini : 258
Format 110 x 190
Anticariat
Pretul la data postarii : 200 lei pe okazii
Disponibilitate BCU
pdf aici


Descrierea editurii: (coperta spate)

        Nici o artă fără operă, nici o operă fără celălalt - „publicul" său nici o operă sau public fără o comunitate singulară, o societate umană. Căci ar fi o iluzie dăunătoare [...] să credem că arta
„imită" o anumită obiectivitate naturală [...]
        Orice gest creator se situează, se disciplinează, se manifestă în şi
prin intermediul unei alterităţi sociale, al unei tradiţii a privirii şi a înfăptuirii. Căci privirea şi mâna nu sunt anonime din punct de vedere cultural. Arhetipologia nu este nicidecum adversara unei Rezeptionstheorie, ci dimpotrivă. Jung a văzut primul că elanul arhetipal are nevoie de întruparea imaginii arhetip. Spaţiul pe care-l parcurge privirea pictorului din perioada Song sau Yuan, sau a călugărului Zen ce contemplă grădinile miniaturale sau bonzai, ori aranjamentele florale (ikebana) nu este acelaşi cu cel zărit de Carpaccio sau Bellini la Veneţia, sau cel pe care Le Notre îl are dinaintea sa în parcul de la Versailles. Tot aşa, tehnica laviului în tuş (sumie) diferă complet de cea inaugurată de fraţii Van Eyck. Ambele, neîncetat de-a lungul secolelor, se revendică de la ceea ce am putea numi „rădăcinile" lor.

Cuprins:

Introducere. BECKMESSER 5
Arhetipul suspectat. Mitul gioacchinist. Scandalul disimultaneităţii. Pentru o „demistificare în sens invers". Deschiderile artei.

Prima parte. REFLEXUL OGLINZILOR 25

I. „CĂCI NATURA ESTE ACOLO...“ SAU OGLINDA LUI ZEUXIS  27
Cele trei oglinzi. Mimesis-ul. Naturalismul franco-flamand. De la gotici la impresionism. Colorismul. Acvafilia si acuarela.
II. SUFLETULGALATEEI  39
Oglinda lui Pygmalion. Expresionismul în regim „mistic“. Anima germanică. Clarobscur, monocromatism. Figura văzută din spate.
III. JOCURILE LUI NARCIS  47
Marele joc ornamentalist. Decorul italian. Desenul şi linia. „Structurile arhitectonice". Trompe-l'aeil-ul. Profilul de medalie. Gesturile mâinilor.
IV. DE LA VENEŢIA LA TOLEDO. REFRACŢIA BAROCULUI 56
Veneţia şi semiluna barocă. Criteriile barocului. O artă muzicală. Răspântia expresionismului şi a decoraţiei. Neapole. Expresionismul iberic.

Partea a doua. ROMANŢE ÎN CUVINTE  71

V. „AM GĂSIT-O PE EURIDICE...“ 73
Non-semanticitatea. Soluţia imitativă. Ethos şi pathos. Ancilla poesis? Psihologism.
VI. DE LA KONSTANZE LA PAMINA 82
Mozart, iubirea si muzica. Eros, Tristan si Don Juan. Cazul Cherubino. Suprapoetizarea din Nozze. Dilema texturilor muzicale. Cele două „voci": coloratura şi soprana lirică. Soluţia initiatică.
VII PĂCATUL LUI ORFEU: OPERĂ ŞI FAST 103
Revenirea la baroc. Confluenţa puterilor. Intensificarea şi naşterea operei. Contemporaneitatea secolului al XVII-lea cu cel de-al Doilea Imperiu. Eclipsa romantică. Apogeul muzicii pure. Sala şi scena în stil italian. Obsesia lui Orfeu. Voyeurism şi travestiuri. Falsele soluţii veriste. Revoluţia Festspielhaus-ului.
VIII. MIT ŞI OPERĂ. INTERVIU CU MONIQUE VEAUTE  126
Legătura profundă cu mitul. Mitizarea situaţiei specifice operei. Recuperarea situaţiilor istorice. Redundanţă şi laitmotiv. Apariţia sensului. Primejdiile muzicii? Remitologizarea wagneriană. Mit, opera şi „popor".

Partea a treia „WAGNERIANA" 143

IX.IROD ŞI MITUL DECADENT  145
Din 1860 până după Primul Război Mondial. Recolta operelor decadente. Cele şase miteme-cheie. In răspăr sau răsturnarea. Spleen, plictis şi orientalism. Apoteoza declinului. Femeia fatală. Renunţarea la iubirea banală. Fascinaţia morţii infame. Paradigma lui Irod.
X. DE LA IROD LAWOTAN  162
Intre romantism şi decadenţă. Răsturnările wagneriene. Plictisul lui Wanderer. Amurgurile zeilor. Femeile cumplite. Obsesia renunţării la iubire. Androginul. Moartea wagneriană.
XI. „DER WANDERER UND DIE WUSTE" 176
Condamnaţii la pribegie. Olandezul. Tristan. Pelerinul Tannhăuser. Wotan, arhetipul lui Wanderer. Pustiurile oceanic, silvic, teluric. Apa şi stânca. Pustiul şi voinţa de a trăi. Pustiul, feminitatea fatală. Străbaterea pustiului si mântuirea.
XII. TIMPUL LUI GURNEMANZ  191
Problema filosofică a timpului. Jocul obiectului tranziţional. Timpul devine spaţiu. Spaţiul lui încă. Memoria şi runele. Simbolurile satumiene. Wotan. Spaţiul lui Curând. Armele eroului, Siegfried. Zodia Gemenilor. Spaţiul lui întotdeauna. Revenirea la mamă. Filtrul magic. Parsifal învingătorul. Graalul şi lancea. Spaţiul inversat.

Partea a patra. GRAALUL  215

XIII. GRAALUL  217
Istoria decăderii religioase. Absenţa unui papă romantic. Apariţia aşa-numitei AEsthetica. Polii topicii sociale în secolul al XVIII-lea: „Internaţionala deistâ" împotriva „Internaţionalei pietiste". Triumful vădit al Aufklarung-ului: raţionalism şi progresism. Aggiornamento-ul şi Concordatul. Cele două mituri ale secolului al XlX-lea: confluenţa „comunicărilor" laică şi creştină. „Vremea impasului". Homo religiosus clandestin. Refugiul estetic. Wagnerismul.

ÎNCHEIERE 238
„Fundaţia" poetică. Revoluţia Noului Spirit ştiinţific. Regăsirile din orizontul istoric creştin. Criza postmodernismului. Aripa militantă a sociologiei. Clici elitiste şi cretinizări mediatice ale poporului. Noul Bayreuth şi epoca festivalurilor. Nemuritorii bat la uşă.

SURSE 251 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu