Se afișează postările cu eticheta Bernard Dagenais. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bernard Dagenais. Afișați toate postările

22/01/2023

CAMPANIA DE RELATII PUBLICE

Autor: Bernard Dagenais
Editura Polirom
Colectia Collegium. Relații publice și publicitate
An aparitie : 2003
Editia I
Editia originala: ?
Traducerea Romina Surugiu, George Surugiu
ISBN 973-681-267-7
Nr pagini : 344
Format 147 x 205
Anticariat
Pretul la data postarii : 15 lei la printrecarti, 10 - 39 lei pe okazii
pdf pe scribd  si  aici


        Cartea prezinta principiile care trebuie sa ghideze orice demers avind drept scop realizarea unui plan de campanie, descriind fiecare etapa care contribuie la construirea si reusita unui astfel de plan. Notiunile teoretice sint insotite de numeroase exemplificari, pentru a oferi o imagine concreta a modului in care pot fi gestionate problemele oricarei organizatii: cresterea cifrei de afaceri, refacerea imaginii publice, traversarea unor crize, crearea unui climat favorabil in cadrul firmei, determinarea unei schimbari de comportament al angajatilor, apararea in fata concurentei etc. Avind in vedere indelunga experienta a autorului in relatiile publice, cartea constituie un instrument indispensabil pentru orice persoana care lucreaza sau doreste sa lucreze in acest domeniu.

        Bernard Dagenais este profesor de relatii publice la Departamentul de Informare si Comunicare al Universitatii Laval. A practicat meseria de comunicator timp de douazeci de ani, intii ca jurnalist, apoi ca agent de informatie, consilier de presa si director de comunicare in diverse ministere ale Guvernului Quebec-ului. 
        La noi au fost traduse"
Profesia de relationist, Polirom 2002 ,

Cuprins:

Introducere 15
1. Demersul propus  16
2. Comunicarea: un fenomen complex  17
3. Care este scopul acestei cărţi. 18

Capitolul 1.Câteva noţiuni de bază 19
1. Nevoia de a comunica 19
1.1. Nu exişti dacă nu comunici  19
1.2. Nu rezişti fără s ă comunici. 20
1.3. Nu ai viitor dacă nu comunici  22
2. Forţa comunicării  25
2.1. Comunicarea nu este niciodată neutră 25
2.2. A acţiona înseamnă şi a comunica  26
2.3. Relaţiile publice sunt mai mult decât un mijloc de difuzare 27
2.4. Comunicarea este un instrument de gestiune 27
2.5. Comunicarea este un schimb 29
2.6. Comunicarea reprezintă un factor de putere  29
2.7. Comunicarea este un instrument  30
2.8. Comunicarea este persuasiune  31
3. Demersul comunicării  31
3.1. O strategie militară  31
3.2. O metodă riguroasă 32
3.3. O ştiinţăşi o artă  34
3.3.1. O ştiinţă   34
3.3.2. O artă  37
3.4. Munca de „bucătărie”  40
4. Misterul comunicării  42
4.1. O realitate insuficient cunoscută  43 
4.2. O necesitate evidentă 43
4.3. Magia comunicării  44
4.4. Erorile din activităţile de comunicare  45
4.5. Erorile de percepţie 45
5. Planificarea comunicării  46
5.1. Noţiunea de planificare  46
5.1.1. Decizia de a prevedea 47
5.1.2. Analiza situaţiei  48
5.1.3. Luarea deciziei  49
5.1.4. Organizarea acţiunilor 50
5.2. Noţiunea de strategie  52
5.3. Planificarea strategică 53
5.4. Politica de relaţii publice  54
5.5. Planul  55
5.5.1. Ierarhizarea planurilor  55
5.5.2. Planuri de acţiune  56
5.5.3. Planul de campanie de relaţii publice  57
5.6. Gestiunea planurilor de campanie  57
6. Etapele de parcurs  58
7. Modelul de prezentare a unui plan   60

Capitolul 2. Definirea problemei  61 
1. Identificarea problemei   61
1.1. Planificarea strategică   62
1.2. Urgenţa  62
1.3. Feedback­ul  62
1.4. O decizie ad­hoc   63
1.5. O propunere a departamentului de relaţii publice   63
1.6. O solicitare venită din exterior   64
1.7. Planul anual  64
2. Gestionarea cererii în interiorul organizaţiei  65
2.1. Politica organizaţiei   65
2.2. Ierarhia organizaţiei   65
2.3. Conţinutul mesajului  66
2.4. Administrarea resurselor   66
3. Cum se defineşte o problemă  69
3.1. În ce constă definirea problemei  69
3.2. Cine se va ocupa de definirea problemei 70
3.2.1. Conducerea departamentului de relaţii publice  70
3.2.2. Angajarea unei firme de relaţii publice 72
3.3. Dosarul de informare  73
3.4. Caietul de sarcini 74
3.5. Absenţa caietelor  76
3.6. Timpul necesar pentru întocmirea unui plan de campanie de relaţii publice  79
4. Alegerea unei firme de relaţii publice 80
4.1. Obţinerea aprobării de a negocia 80
4.2. Delegarea unui singur responsabil al proiectului  80
4.3. Stabilirea bugetelor  81
4.4. Selecţionarea firmelor de relaţii publice  82
4.5. Prezentarea proiectelor 83
4.6. Firma de relaţii publice selectată  90
4.7. Durata activităţii 90
4.8. Contractul cu firma de relaţii publice  91
5. Definirea problemei – model de prezentare  91
6. Introducerea  94
6.1. Exemplu de introducere  94
6.2. Exemplu de stabilire a problematicii  95
6.3. Încredinţarea mandatului de a pregăti un plan de campanie  96
6.4. Organizaţia  96
6.5. Firma de relaţii publice şi publicitate  97
6.6. Demersul propus 97
6.7. Prezentarea documentului  99
6.8. Cuvinte de mulţumire 100

Capitolul 3. Analiza situaţiei 101
1. Redefinirea problemei  103
1.1. Înţelegerea problemei  103
1.2. În căutarea unei schimbări 104
1.3. Starea de fapt  104
1.4. Interpretarea datelor: o activitate critică 107
1.5. Amploarea analizei 108
1.5.1. Aria de cercetare 109
1.5.2. Depistarea potenţialelor probleme  110
2. Profilul organizaţiei  111
2.1. Statutul  112
2.2. Scopul existenţei unei organizaţii  113
2.3. Trecutul organizaţiei  116
2.4. Imaginea  118
2.5. Problemele organizaţiei  125
2.6. Obiectivele generale  125
2.7. Sistemul de valori  127
2.8. Structura 128
2.9. Concluzia  129
2.10. Modelul de prezentare a unei concluzii  132
3. Prezentarea produsului 132
3.1. Descrierea produsului  133
3.1.1. Caracteristicile produsului  134
3.1.2. Ciclul de viată 136
3.1.3. Personalitatea produsului 138
3.2. Preţul 138
3.2.1. Diverse costuri. 140
3.2.2. Reacţiile consumatorului faţă de preţ  141
3.3. Distribuţia  143
3.3.1. Piaţa vizată  143
3.3.2. Perioada de utilizare  144
3.3.3. Modul de distribuţie  144
3.3.4. Disponibilitatea produsului  145
3.3.5. Concluzia  146
4. Publicurile organizaţiei 147
4.1. Furnizorii  149
4.2. Publicurile interne  149
4.3. Publicurile intermediare  151
4.4. Publicurile externe  152
4.4.1. Clienţii  152
4.4.2. Actorii sociali 153
4.5. Ce trebuie săştim despre publicuri  155
4.5.1. Profilul publicurilor  155
4.5.2. Modelul de comportament al publicului vizat  159
4.6. Concluzia 162
5. Contextul general spaţio­temporal  162
5.1. Contextul intern  163
5.2. Contextul extern  164
5.2.1. Actualitatea  164
5.2.2. Contextul sociocultural  165
5.2.3. Contextul economic  167
5.2.4. Contextul politic  167
5.2.5. Concurenţa  168
5.3. Concluzia  171
6. Relaţiile publice  171
6.1. Relaţiile publice interne  172
6.2. Relaţiile publice externe  176
6.3. Experienţa altora  177
6.4. Concluzia 177
7. Cercetarea  180
7.1. Datele ce trebuie colectate  181
7.1.1. Dosarul de informare  182
7.1.2. Datele oficiale 182
7.2. Studiile şi analizele ce trebuie realizate
7.3. Faptele pertinente 184
7.4. Tehnicile de cercetare
8. Concluzia generală  186
8.1. Dificultatea punerii unui diagnostic  187
8.2. Ce trebuie să conţină diagnosticul final  189
8.3. Ce nu trebuie să conţină diagnosticul final  189
8.4. Exemple  193
8.4.1. Concluzii formulate pentru probleme simple  193
8.4.2. Concluzii formulatepentru probleme complexe 193
8.5. Prezentarea problemei reformulate  194
8.6. Ce anume permite un diagnostic corect 195

Capitolul 4. Obiectivele  196
1. De ce avem nevoie de obiective 196
2. Descrierea unui obiectiv  197
2.1. O definire precisă a obiectului 198
2.2. Publicul­ ţintă  198
2.3. Sarcinile propuse şi asumate în cadrul campaniei 199
2.3.1. Cunoaşterea  200
2.3.2. Atitudinea 201
2.3.3. Comportamentul  203
2.3.4. Secvenţa inversată  204
2.3.5. Secvenţele reunite  205
2.4. Gradul de îndeplinire a unui obiectiv  206
2.5. Perioada de timp  208
3. Obiective generale şi specifice  208
4. Ce trebuie evitat  211
5. Modele de obiective  212
6. Câteva teme de gândire  212
6.1. O schimbare simplă. 213
6.2. O schimbare complexă  213
7. Criteriile de eficacitate  214

Capitolul 5. Publicul­ ţintă  216
1. O alegere obligatorie  217
2. Când ţinta este publicul de masă 219
3. Restrângerea opţiunilor  221
4. Câteva exemple 223
4.1. Candidatul politic  223
4.2. Sănătatea  224
4.3. Consumul de tutun  224
4.4. Casa de pensii  225
5. Câteva sfaturi  225

Capitolul 6. Axa campaniei de relaţii publice  227
1. Definirea conceptului de axă a campaniei  228
2. Cum se poate construi axa campaniei  229
3. Axa, sloganul, semnătura instituţională 231
4. Câteva exemple  232
5. Formularea axei  236

Capitolul 7. Strategia    237
1. Captarea atenţiei publicului ţintă  237
1.1. Principiile  238
1.1.1. A face vâlvă în jurul produsului  238
1.1.2. Repetiţia  238
1.1.3. Creaţia  239 
1.2. Tehnicile de comunicare  239
2. Stimularea unei atitudini pozitive  240
2.1. Principiile   240
2.2. Tehnicile   241
2.2.1. Angajamentul lejer  241
2.2.2. Angajamentul profund 243
3. Provocarea unui comportament anume  244
3.1. Principiile  244
3.1.1. O atitudine negativă  245
3.1.2. O atitudine pozitivă  246
3.1.3. Comportamentul si angajamentul   247
3.2. Tehnicile  248
4. Perspectiva comunicării interne 249
4.1. Declaraţia de principii/programul de acţiune al organizaţiei  249
4.2. O politică de relaţii publice  250
4.3. Activităţile de relaţii publice  251
5. Alte abordări 252
5.1. Strategia push and pull   252
5.2. Strategia directă sau indirectă 253
5.3. Strategia intensivă sau extensivă 253
5.4. Strategia efectului imediat sau a frecvenţei 254
6. Câteva sfaturi  255

Capitolul 8. Tehnicile de relaţii publice, mass­media şi suporturile utilizate  257
1. Tehnicile   258
1.1. Comunicarea de masă   258
1.1.1. Relaţiile publice   258
1.1.2. Relaţiile cu presa   260
1.1.3. Afacerile publice/Activitatea de lobby   263
1.1.4. Propaganda   264
1.1.5. Publicitatea   265 
1.1.6. Comunicarea directă  268
1.1.7. Sponsorizarea   268
1.2. Comunicarea personalizată  269
1.2.1. De la persoană la persoană  270
1.2.2. Reuniunile în grupuri de mici dimensiuni   272
1.2.3. Reuniunile de amploare   274
1.3. Comunicarea organizaţională/internă 274
1.4. Tehnicile de coerciţie şi recompensare  274
1.4.1. Coerciţia şi penalizarea  274
1.4.2. Recompensa şi privilegiul  275
1.5. Alegerea tehnicii potrivite 275
2. Mass­-media  276
2.1. Presa scrisă  277
2.1.1. Ziarele   278
2.1.2. Revistele    279
2.2. Radioul    280
2.3. Televiziunea    282
2.4. Afişajul   283
2.5. Alte mijloace de comunicare  284
2.5.1. Mijloacele netradiţionale  284
2.5.2. Mijloacele de comunicare informatizate  284
2.6. Alegerea unor media potrivite  285
3. Suporturile   286
3.1. Suporturile scrise  287
3.2 Suporturile grafice  287
3.3. Suporturile vizuale  287
3.4. Suporturile sonore   288
3.5. Suporturile video   288
3.6. Obiectele­suport   289
3.7. Suporturile tridimensionale   289
3.8. Alegerea suportului potrivit   290
4. Mijloacele   291
4.1. Un serviciu de relaţii publice  291
4.2. Purtătorul de cuvânt   291
4.3. Partenerii   292
4.4. Diverse alte activităţi   292
4.5. Noile tehnologii   293
5. Prezentarea   293
6. Câteva sfaturi  295

Capitolul 9. Mesajul  296
1. Principiile de bază   297
2 Tipuri de mesaje  298
2.1. Mesajul de ordin politic  299
2.2. Mesajul de prestigiu  299
2.3. Mesajul care vizează o schimbare de comportament  300
2.4. Mesajul comercial   301
2.5. Mesajul utilitar  301
2.6. Mesajul combatant  302
3. Conceperea mesajului  302
3.1. Titlul  303
3.2. Textul  304
3.3. Creativitatea   305
3.4. Tonul   306
4. Realizarea mesajului   307

Capitolul 10. Bugetul şi calendarul   310
1. Bugetul  310
1.1. Cum se stabileşte un buget   310
1.2. Elementele bugetului   311
1.2.1. Conţinutul unui buget de relaţii publice   311
1.3. Costul operaţiunilor 314
2. Calendarul activităţilor  315

Capitolul 11. Evaluarea  318
1. Diferite abordări  319
1.1. De la general la particular  319
1.2. De la receptare la comportament. 319
1.3. Variabile reale. 320
1.4. Ce evaluăm? 320
2. Evaluarea unui plan de campanie  321
3. Tehnicile de evaluare   326
4. Concluzie  328

Capitolul 12. Prezentarea   329

Capitolul 13. Concluzii  

Capitolul 14. Recomandări pentru organizaţie  

Bibliografie 
Lista exemplelor

21/01/2023

PROFESIA DE RELATIONIST

Autor: Bernard Dagenais
Editura Polirom
Colectia Collegium. Relații publice și publicitate
An aparitie : 2002
Editia I
Editia originala: Le métier de relationniste
Traducerea Anca-Magdalena Frumusani
ISBN 978-973-6811-42-5
Nr pagini : 232
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 9,99 lei la Editura, 9,15 lei la elefant, 7,99 lei la libris
Disponibilitate BCU


Descrierea editurii:

         Orice intreprindere, organism sau persoana care vrea sa prospere trebuie sa stie sa se puna in valoare, sa se faca acceptata, sa se impuna si chiar sa se apere. Accesul la mass-media ii este deci indispensabil, nu pentru a le controla, ci, mai degraba, pentru a se asigura ca opinia publica ii este favorabila. Intr-o organizatie, una dintre sarcinile relatiilor publice este de a afla ce gindeste publicul. Serviciul de relatii publice gestioneaza schimbarea, crizele, climatul de munca, imaginea publica sau reputatia. Relatiile publice insotesc organizatia in toate activitatile sale, si atunci cind lucrurile merg bine, dar si cind totul merge rau. Dar cine poate practica aceasta meserie complexa ce tine in egala masura de jurnalism, publicitate, propaganda sau lobby? Ce studii sau ce experienta ofera pregatirea pentru meseria de relationist? Care sint sarcinile unui relationist? Ce loc ocupa el in ierarhia organizatiei? „Profesia de relationist” raspunde tuturor acestor intrebari. Cartea prezinta modul in care relationistii utilizeaza cunoasterea exacta a strategiilor si tehnicilor, pentru a construi o imagine de cistigator a angajatorului lor.

        Bernard Dagenais este profesor de relatii publice la Departamentul de Informare si Comunicare al Universitatii Laval. A practicat meseria de comunicator timp de douazeci de ani, intii ca jurnalist, apoi ca agent de informatie, consilier de presa si director de comunicare in diverse ministere ale Guvernului Quebec-ului. 
        La noi au fost traduse"
Profesia de relationist, Polirom 2002 ,

Cuprins:

Introducere  13 

CAPITOLUL 1 - Ce sunt publice?   17 
1. De ce se practică relaţiile publice?   18 
1.1. Pentru că nu putern trăi fără comunicare  18 
1.1.1. Obtigaţia de a comunica   19 
1.1.2. Necesnatea de a recurge la mass-media   20 
1.2. Pentru a atrage atentia   21 
1.3. Pentru a informa 26 
1.4. Pentru a crea un climat de simpatie   30 
1.5. Pentru a rezolva o problemă   32 
1.6. Pentru a gestiona o provocare  33 
1.7. Pentru a dezvolta o imagine  33 
1.8. Pentru a ne apăra  34 
1.9. Pentru a influenta opinia publicului   35 
1.10. Pentru a răspunde jurnalistilor şi publicului   36 
1.11. Pentru a face fată complexitătii socioeconomice   37 
1.11.1. Structura sociala complexa   37 
1.11.2. Consumatorii  38 
1.11.3. Jurnalismul  38 
1.11.4. Restricţiile bugetare   39 
1.11.5. Prevenirea   39 
2. Ce sunt relaţiile publice?   40 
2.1. O stare de spirit  40 
2.2. Un instrument de gestiune   41 
2.2.1. Luarea decizillor   41 
2.2.2. Gestiunea mizelor  44 
2.3. O indemânare  45 
2.4. O arta si o stiinţă   48 
2.5. O profesie exigentă  49 
2.6. O practică democratică   50 
2.7. Un control asupra realitătii   53 
2.8. O industrie   53 
2.9. Un sistem de valori   54 
3. O definitie  54 
3.1. O activitate de conducere  55 
3.1.1. A fi membru al conducerii  56 
3.1.2. A participa la decizii   57 
3.2. Cu caracter perrnanent şi organizat  60 
3.3. in slujba organizatiei   61 
3.4. Pentru a crea un curent de simpatie  61 
3.5. Pentru a gestiona provocările   62 
3.6. Pe lăngă diferitele categorii de public   63 
3.7. O practică de informare 65 
3.8. Căutarea interesului comun 66 
3.9. Concluzii   66 
4. Relatille publice şi celelalte profesii ale comunicării   67 
4.1. Jurnalismul   67 
4.2. Publicitatea   68 
4.3. Marketingul  70 
4.4. Afacerile publice şi lobby-ul  71 
4.5. Propaganda  72 
4.6. Concluzii   73 
5. Putină istorie   73 
5.1. Practica ancestrală   74 
5.2. Naşterea relatiilor publice moderne 75 
5.3. Lectiile unei crize  77 

CAPITOLUL 2 - Abilitătile necesare pentru a reuşi in această profesie   81 
1. Calitătile personale   81 
1.1.O cultură generală solidă   81 
1.2. Imaginatie   82 
1.3. Aptitudini particulare  83 
2. Cunoştinte specifice   84 
2.1. Cunoaşterea organizatiei   84 
2.2. Cunoaşterea publicului   85 
2.3. Cunoaşterea mediului  87 
2.4. Cunoaşterea tehnicilor de cercetare   89 
3. Exigentele profesionale   90 
3.1. Cunoaşterea mass-media  90 
3.2. Cunoaşterea strategiilor de cornunicare  93 
3.2.1. Inţelegerea problemei : un rol de analist   94 
3.2.2. Formularea obiectivelor si alegerea tintelor: un rol de consilier   95 
3.2.3. Prezentarea strategiei : un rol de strateg   97 
3.2.4. Alegerea tehnicilor : un rol de expertiză  98 
3.2.5. Alegerea mass-media : un rol tehnic  99 
3.2.6. Alegerea suporturilor : un rol de imaginaţie  100 
3.2.7. Mesajele: un rol de creativitate   100 
3.2.8. Producţia : un rol de specialist   101 
3.2.9. Bugetul calendarul : un rol de logistică   101 
3.2.10. Evaluarea : un rol de cercetare   102 
3.3. Cunoaşterea tehnicilor de comunicare   102 
3.3.1. Tehnica de bază : scriitura  103 
3.3.2. Comunicarea de masă  104 
3.3.3. Comunicarea internă   110 
3.3.4. Comunicarea personalizată   111 
3.4. Cunoaşterea suporturilor  113 
3.4.1. Suporturile scrise   113 
3.4.2. Suporturile audiovizuale  114 
3.4.3. Suporturile tridimensionale   115 
4. Munca de relationist   116 
4.1. Sarcinile de execuţie   116 
4.2. Sarcinile de decizie   116 
4.3. A fi generalist sau specialist   117 
4.4. Sarcinile pe care le poate indeplini   118 
4.4.1. Cercetarea   118 
4.4.2. Conceperea   118 
4.4.3. Realizarea  118 
4.4.4. Evaluarea   118 

CAPITOLUL 3 - Formarea   121 
1. Continutul formării ideale   121 
2. Problemele formării   123 
2.1. Pasiunea pentru ştiintele comunicării   123 
2.2. Formarea la locul de muncă   123 
2.3. Formarea generală de bază  124 
2.4. Neglijenţa organizatiilor   126 
3. Diversitatea formărilor   127 
3.1. Comunicarea instrumentală   127 
3.2. Comunicarea strategică   128 
3.3. Ştiinţa comunicării   128 
4. Formarea in instituţii şcolare   129 
4.1. Formarea in colegii   129 
4.2. Formarea in universităti   129 
4.2.1. Cursurile obisnuite de ciclul intăi   130 
4.2.2. Cursurile de formare continuă  131 
4.2.3. Cursurile de ciclul al doilea   133 
5. Formarea profesională   134 
5.1. Societatea Relaţioniştilor din Quebec  134 
5.2. Organizaţiile   135 
5.3. Benchmarking-ul: invătarea prin exemplu  135 
5.4. Formarea privată   136 
6. Realitatea formării  136 
6.1. Absenta formării  137 
6.2. Cultura de bază  138 
6.3. O formare comună pentru jurnalism şi pentru relaţiile publice   138 
6.4. Preocupările divergente ale intervenientilor   140 
6.5. Formarea este o necesitate   140 

CAPITOLUL 4 - Curn se organizează profesia   143 
1. Starea de fapt   143 
1.1.O profesie nedelimitată   143 
1.2. O meserie complexă   145 
1.3. Specificitatea sarcinilor   151 
1.3.1. Tehnicianul in informare  151 
1.3.2. Profesionistul fn comunicare  152 
1.3.3. Directorul de comunicare  152 
2. Activitatea in organizaţie   153 
2.1. Raţiunea de a fi a unui departament de comunicare   153 
2.1.1. Presiunea externă   154 
2.1.2. Presiunea internă  156 
2.2. Un conţinut specific   158
2.3. O realitate complexă  160 
2.4. O funcţie politică şi administrativă   162 
2.5. Situarea sa in organigramă   164 
2.6. Organizarea unui departament de comunicare   165 
2.6.1. Serviciile oferite   166 
2.6.2. Sarcinile ce trebuie realizate   167 
2.7. Raporturile cu cabinetele de consiliere   169 
2.8. Comunicarea integrată   170 
3. Munca intr-o agenţie  171 
3.1. Structura unei agentii de PR   171 
3.2. Principalele agentii  174 
3.3. Diferiţii clienti   174 
4. Consultantul independent in relaţii publice  178 
5. Relatiile cu jurnaliştii   178 
5.1. Punerea in valoare a relationistului   180 
5.2. Jurnalistul pune in scenă  182 
5.3. O neincredere reciprocă   183 
6. Asociatiile profesionale   185 
7. Etica   186 
7.1.O definiţie   187 
7.2. Cazurile de conştiintă   189 
8. Angajările  189 

CAPITOLUL 5 - Imaginea relaţionistului   191 
1. Notiunea de imagine   191 
1.1. Personalitatea  193 
1.2. Imaginea proiectată   193 
1.3. Imaginea percepută   193 
1.4. Imaginea-răspuns   194 
2. Imaginile propuse  194 
2.1. Zeul Hermes  194 
2.2. Ambasadorul   195 
2.3. Interpretul   195 
2.3.1. Interpretul publicului   196 
2.3.2. Interpretul evenimentelor  196 
2.3.3. Interpretul organizatiei   197 
2.3.4. Interpret intre părţi  197 
2.4. Generozitatea   198 
2.5. Cavalerul medieval   198 
2.6. Adevăul inainte de toate   199 
3. Imaginile percepute  200 
3.1. Relationistul monden  200 
3.2. Relationistul agent de presă  201 
3.3. Manipulatorul   202 
3.4. Ventilatorul  203 
3.5. Spin doctor-ul   203 
3.6. Docilul   204 
4. Imaginile trăite   204 
4.1. Schizofrenicul   205 
4.2. Nebunul regelui  205 
4.3. Ambalatorul   206 
4.4. Mercenarul  206 
4.5. Gestionarul de imagini  207 
4.6. Machiorul  207 
4.7. Vănzătorul de produse  208 
4.8. Avocatul   209 
4.9. Pompierul   209 
4.10. Democratul  210 
4.11. Temerarul   211 
4.12. ConcIuzie  211 

CAPITOLUL 6 - Provocările viitorului 213 
1. Pe plan profesional  213 
1.1. Credibilitatea relationistului  213 
1.2. Imaginea profesiei   214 
1.3. Specificitatea formării 215 
1.4. Evaluarea 215 
1.5. Comunicarea internă 216 
1.6. Gestiunca mizelor  217 
1.7. Intoarcerea la individ 218 
2. Pe plan societal  218 
2.1. Responsabilitatea socială 219 
2.2. Depersonalizarea   220 
2.3. Impărtăşirea cunoaşterii  220 
2.3.1. Complexitatea mesajelor 221 
2.3.2. Specializare supraspecializare  221 
2.3.3. Informaţie şi putere  222 
2.4. Paradoxul comunicărilor  222 
2.5. Valorile sociale  223 
2.6. Diferenta culturală   224 
2.7. Mondializarea   224 
3. Relaţiile publice slujesc bine societatea ?   225 

Bibliografie  227 
Lista exemplelor   231