PROFESIA DE RELATIONIST

Autor: Bernard Dagenais
Editura Polirom
Colectia Collegium. Relații publice și publicitate
An aparitie : 2002
Editia I
Editia originala: Le métier de relationniste
Traducerea Anca-Magdalena Frumusani
ISBN 978-973-6811-42-5
Nr pagini : 232
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 9,99 lei la Editura, 9,15 lei la elefant, 7,99 lei la libris
Disponibilitate BCU

Descrierea editurii:

         Orice intreprindere, organism sau persoana care vrea sa prospere trebuie sa stie sa se puna in valoare, sa se faca acceptata, sa se impuna si chiar sa se apere. Accesul la mass-media ii este deci indispensabil, nu pentru a le controla, ci, mai degraba, pentru a se asigura ca opinia publica ii este favorabila. Intr-o organizatie, una dintre sarcinile relatiilor publice este de a afla ce gindeste publicul. Serviciul de relatii publice gestioneaza schimbarea, crizele, climatul de munca, imaginea publica sau reputatia. Relatiile publice insotesc organizatia in toate activitatile sale, si atunci cind lucrurile merg bine, dar si cind totul merge rau. Dar cine poate practica aceasta meserie complexa ce tine in egala masura de jurnalism, publicitate, propaganda sau lobby? Ce studii sau ce experienta ofera pregatirea pentru meseria de relationist? Care sint sarcinile unui relationist? Ce loc ocupa el in ierarhia organizatiei? „Profesia de relationist” raspunde tuturor acestor intrebari. Cartea prezinta modul in care relationistii utilizeaza cunoasterea exacta a strategiilor si tehnicilor, pentru a construi o imagine de cistigator a angajatorului lor.

        Bernard Dagenais este profesor de relatii publice la Departamentul de Informare si Comunicare al Universitatii Laval. A practicat meseria de comunicator timp de douazeci de ani, intii ca jurnalist, apoi ca agent de informatie, consilier de presa si director de comunicare in diverse ministere ale Guvernului Quebec-ului. 

        La noi au fost traduse"

Profesia de relationist, Polirom 2002 ,

Campania de relatii publice, Polirom  2003

Cuprins:

Introducere  13 

CAPITOLUL 1 - Ce sunt publice?   17 

1. De ce se practică relaţiile publice?   18 

1.1. Pentru că nu putern trăi fără comunicare  18 

1.1.1. Obtigaţia de a comunica   19 

1.1.2. Necesnatea de a recurge la mass-media   20 

1.2. Pentru a atrage atentia   21 

1.3. Pentru a informa 26 

1.4. Pentru a crea un climat de simpatie   30 

1.5. Pentru a rezolva o problemă   32 

1.6. Pentru a gestiona o provocare  33 

1.7. Pentru a dezvolta o imagine  33 

1.8. Pentru a ne apăra  34 

1.9. Pentru a influenta opinia publicului   35 

1.10. Pentru a răspunde jurnalistilor şi publicului   36 

1.11. Pentru a face fată complexitătii socioeconomice   37 

1.11.1. Structura sociala complexa   37 

1.11.2. Consumatorii  38 

1.11.3. Jurnalismul  38 

1.11.4. Restricţiile bugetare   39 

1.11.5. Prevenirea   39 

2. Ce sunt relaţiile publice?   40 

2.1. O stare de spirit  40 

2.2. Un instrument de gestiune   41 

2.2.1. Luarea decizillor   41 

2.2.2. Gestiunea mizelor  44 

2.3. O indemânare  45 

2.4. O arta si o stiinţă   48 

2.5. O profesie exigentă  49 

2.6. O practică democratică   50 

2.7. Un control asupra realitătii   53 

2.8. O industrie   53 

2.9. Un sistem de valori   54 

3. O definitie  54 

3.1. O activitate de conducere  55 

3.1.1. A fi membru al conducerii  56 

3.1.2. A participa la decizii   57 

3.2. Cu caracter perrnanent şi organizat  60 

3.3. in slujba organizatiei   61 

3.4. Pentru a crea un curent de simpatie  61 

3.5. Pentru a gestiona provocările   62 

3.6. Pe lăngă diferitele categorii de public   63 

3.7. O practică de informare 65 

3.8. Căutarea interesului comun 66 

3.9. Concluzii   66 

4. Relatille publice şi celelalte profesii ale comunicării   67 

4.1. Jurnalismul   67 

4.2. Publicitatea   68 

4.3. Marketingul  70 

4.4. Afacerile publice şi lobby-ul  71 

4.5. Propaganda  72 

4.6. Concluzii   73 

5. Putină istorie   73 

5.1. Practica ancestrală   74 

5.2. Naşterea relatiilor publice moderne 75 

5.3. Lectiile unei crize  77 

CAPITOLUL 2 - Abilitătile necesare pentru a reuşi in această profesie   81 

1. Calitătile personale   81 

1.1.O cultură generală solidă   81 

1.2. Imaginatie   82 

1.3. Aptitudini particulare  83 

2. Cunoştinte specifice   84 

2.1. Cunoaşterea organizatiei   84 

2.2. Cunoaşterea publicului   85 

2.3. Cunoaşterea mediului  87 

2.4. Cunoaşterea tehnicilor de cercetare   89 

3. Exigentele profesionale   90 

3.1. Cunoaşterea mass-media  90 

3.2. Cunoaşterea strategiilor de cornunicare  93 

3.2.1. Inţelegerea problemei : un rol de analist   94 

3.2.2. Formularea obiectivelor si alegerea tintelor: un rol de consilier   95 

3.2.3. Prezentarea strategiei : un rol de strateg   97 

3.2.4. Alegerea tehnicilor : un rol de expertiză  98 

3.2.5. Alegerea mass-media : un rol tehnic  99 

3.2.6. Alegerea suporturilor : un rol de imaginaţie  100 

3.2.7. Mesajele: un rol de creativitate   100 

3.2.8. Producţia : un rol de specialist   101 

3.2.9. Bugetul calendarul : un rol de logistică   101 

3.2.10. Evaluarea : un rol de cercetare   102 

3.3. Cunoaşterea tehnicilor de comunicare   102 

3.3.1. Tehnica de bază : scriitura  103 

3.3.2. Comunicarea de masă  104 

3.3.3. Comunicarea internă   110 

3.3.4. Comunicarea personalizată   111 

3.4. Cunoaşterea suporturilor  113 

3.4.1. Suporturile scrise   113 

3.4.2. Suporturile audiovizuale  114 

3.4.3. Suporturile tridimensionale   115 

4. Munca de relationist   116 

4.1. Sarcinile de execuţie   116 

4.2. Sarcinile de decizie   116 

4.3. A fi generalist sau specialist   117 

4.4. Sarcinile pe care le poate indeplini   118 

4.4.1. Cercetarea   118 

4.4.2. Conceperea   118 

4.4.3. Realizarea  118 

4.4.4. Evaluarea   118 

CAPITOLUL 3 - Formarea   121 

1. Continutul formării ideale   121 

2. Problemele formării   123 

2.1. Pasiunea pentru ştiintele comunicării   123 

2.2. Formarea la locul de muncă   123 

2.3. Formarea generală de bază  124 

2.4. Neglijenţa organizatiilor   126 

3. Diversitatea formărilor   127 

3.1. Comunicarea instrumentală   127 

3.2. Comunicarea strategică   128 

3.3. Ştiinţa comunicării   128 

4. Formarea in instituţii şcolare   129 

4.1. Formarea in colegii   129 

4.2. Formarea in universităti   129 

4.2.1. Cursurile obisnuite de ciclul intăi   130 

4.2.2. Cursurile de formare continuă  131 

4.2.3. Cursurile de ciclul al doilea   133 

5. Formarea profesională   134 

5.1. Societatea Relaţioniştilor din Quebec  134 

5.2. Organizaţiile   135 

5.3. Benchmarking-ul: invătarea prin exemplu  135 

5.4. Formarea privată   136 

6. Realitatea formării  136 

6.1. Absenta formării  137 

6.2. Cultura de bază  138 

6.3. O formare comună pentru jurnalism şi pentru relaţiile publice   138 

6.4. Preocupările divergente ale intervenientilor   140 

6.5. Formarea este o necesitate   140 

CAPITOLUL 4 - Curn se organizează profesia   143 

1. Starea de fapt   143 

1.1.O profesie nedelimitată   143 

1.2. O meserie complexă   145 

1.3. Specificitatea sarcinilor   151 

1.3.1. Tehnicianul in informare  151 

1.3.2. Profesionistul fn comunicare  152 

1.3.3. Directorul de comunicare  152 

2. Activitatea in organizaţie   153 

2.1. Raţiunea de a fi a unui departament de comunicare   153 

2.1.1. Presiunea externă   154 

2.1.2. Presiunea internă  156 

2.2. Un conţinut specific   158

2.3. O realitate complexă  160 

2.4. O funcţie politică şi administrativă   162 

2.5. Situarea sa in organigramă   164 

2.6. Organizarea unui departament de comunicare   165 

2.6.1. Serviciile oferite   166 

2.6.2. Sarcinile ce trebuie realizate   167 

2.7. Raporturile cu cabinetele de consiliere   169 

2.8. Comunicarea integrată   170 

3. Munca intr-o agenţie  171 

3.1. Structura unei agentii de PR   171 

3.2. Principalele agentii  174 

3.3. Diferiţii clienti   174 

4. Consultantul independent in relaţii publice  178 

5. Relatiile cu jurnaliştii   178 

5.1. Punerea in valoare a relationistului   180 

5.2. Jurnalistul pune in scenă  182 

5.3. O neincredere reciprocă   183 

6. Asociatiile profesionale   185 

7. Etica   186 

7.1.O definiţie   187 

7.2. Cazurile de conştiintă   189 

8. Angajările  189 

CAPITOLUL 5 - Imaginea relaţionistului   191 

1. Notiunea de imagine   191 

1.1. Personalitatea  193 

1.2. Imaginea proiectată   193 

1.3. Imaginea percepută   193 

1.4. Imaginea-răspuns   194 

2. Imaginile propuse  194 

2.1. Zeul Hermes  194 

2.2. Ambasadorul   195 

2.3. Interpretul   195 

2.3.1. Interpretul publicului   196 

2.3.2. Interpretul evenimentelor  196 

2.3.3. Interpretul organizatiei   197 

2.3.4. Interpret intre părţi  197 

2.4. Generozitatea   198 

2.5. Cavalerul medieval   198 

2.6. Adevăul inainte de toate   199 

3. Imaginile percepute  200 

3.1. Relationistul monden  200 

3.2. Relationistul agent de presă  201 

3.3. Manipulatorul   202 

3.4. Ventilatorul  203 

3.5. Spin doctor-ul   203 

3.6. Docilul   204 

4. Imaginile trăite   204 

4.1. Schizofrenicul   205 

4.2. Nebunul regelui  205 

4.3. Ambalatorul   206 

4.4. Mercenarul  206 

4.5. Gestionarul de imagini  207 

4.6. Machiorul  207 

4.7. Vănzătorul de produse  208 

4.8. Avocatul   209 

4.9. Pompierul   209 

4.10. Democratul  210 

4.11. Temerarul   211 

4.12. ConcIuzie  211 

CAPITOLUL 6 - Provocările viitorului 213 

1. Pe plan profesional  213 

1.1. Credibilitatea relationistului  213 

1.2. Imaginea profesiei   214 

1.3. Specificitatea formării 215 

1.4. Evaluarea 215 

1.5. Comunicarea internă 216 

1.6. Gestiunca mizelor  217 

1.7. Intoarcerea la individ 218 

2. Pe plan societal  218 

2.1. Responsabilitatea socială 219 

2.2. Depersonalizarea   220 

2.3. Impărtăşirea cunoaşterii  220 

2.3.1. Complexitatea mesajelor 221 

2.3.2. Specializare supraspecializare  221 

2.3.3. Informaţie şi putere  222 

2.4. Paradoxul comunicărilor  222 

2.5. Valorile sociale  223 

2.6. Diferenta culturală   224 

2.7. Mondializarea   224 

3. Relaţiile publice slujesc bine societatea ?   225 

Bibliografie  227 

Lista exemplelor   231