Editura Didactica si Pedagogica
An aparitie : 1978
Nr pagini : 332
Format 130 x 200
Anticariat
Dr. Sen Alexandru (1924-2010), numit in anul 1960 psiholog la Spitalul de Psihiatrie, Neurologie si
Neurochirurgie “Dr. Gh. Marinescu” (actual “Dr. Alexandru Obregia”),
psiholog principal (1965), psiholog coordonator (1976-1990), infinteaza
Laboratorul de psihologie clinica al spitalului.A desfasurat timp de
peste 30 de ani o munca de pionierat in domeniul psihologiei clinice,
generatii intregi de psihologi clinicieni datorandu-i formarea
profesionala.
Cuprins:
Argument
9
Capitolul I. Aspecte generale 11
1.1.
Diferenţiere şi integrare în ştiinţa contemporană 11
1.2.
Pedagogie şi medicină 12
Capitolul II. Motivarea unei pedagogii
terapeutice 16
2.1. Aspecte
generale 16
2.2. O
definiţie a educatiei implicînd funcţia sa terapeutică 18
2.3.
Orientarea integralistă în medicina contemporană 20
2.4.
Consecintele orientării integraliste a medicinii pentru instituirea unei
terapii educaţionale 24
Capitolul III. Actul educaţional terapeutic 28
3.1.
Definiţia actului educaţional terapeutic
28
3.2.
Structura actului educaţional terapeutic şi mecanismele sale de acţiune 36
3.3. Funcţia
de echilibrare a educaţiei 46
Capitolul IV. Domenii de acţiune ale
terapiei educaţionale 74
4.1.
Experienţa franceză: educatorii în spitalele de medicină generală 74
4.2. P.
Delore şi funcţia pedagogică a spitalului
76
4.3.
Neurologia şi psihiatria - domenii de elecţie ale terapiei educaţionale 79
4.4.
Psihologul clinician ca educator terapeut
85
Capitolul V. Originile educaţiei
terapeutice 91
5.1.
Consideraţii generale 91
5.2.
Elemente de terapie educaţională în medicina Orientului antic 92
5.3. Cultura
fizică în medicina Chinei antice 94
5.4. Hatha
Yoga - primul sistem constituit de educaţie terapeutică 95
5.5.
Filozofie, educaţie şi terapie în medicina Eladei antice 97
5.6. Un
educator terapeut în secolul lui August: L. Annaeus Seneca 110
5.7. Tema
raportului dintre educatie si medicatie în gîndirea religioasă medievală 115
Capitolul VI. Factorii constitutivi ai
educaţiei terapeutice 118
6.1.
Materialiştii francezi ai secolului al XVIII-lea ca precursori ai educaţiei
terapeutice 118
6.2. Primele
izvoare ale educaţiei terapeutice 122
6.3. Ph.
Pinel si reforma asistentei psihiatrice. Pedagogie si pedagogism în terapia
bolilor psihice 123
6.4.
Educarea deficientilor senzoriali ca sursă constitutiva a educatiei
terapeutice 120
6.5.
Contribuţia oligofrenopedagogiei la constituirea educaţiei terapeutice. J. M.
Itard si E. Séguin 133
6.6. Auguste
Comte despre educaţie şi medicatie 149
6.7. Dezvoltarea
educatiei terapeutice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea 151
6.8.
Nevrozele, domeniu de elecţie al educatiei terapeutice 153
6.9.
Definitii ale actului educaţional terapeutic la sfîrşitul secolului al XIX-lea
160
6.10.
Sugestie, hipnoză şi educaţie - Valentele educational-terapeutice ale
autosugestiei 164
6.11. Metode
educaţional-terapeutice în neurologie şi psihiatrie la sfarşitul secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea 174
6.12.
Pedagogia medicală şi ortopedia mintală 190
6.13.
Contribuţii teoretice şi sistematice la fundamentarea terapiilor educationale
în psihiatria interbelică 196
6.14.
Dezvoltarea ergoterapiei şi conturarea esentei sale educationale la Herman
Simon din Gutersloh 204
6.15.
Terapeutica lui Morita 211
6.16.
Progresele logopediei în perioada interbelică
214
6.17.
Contributia psihoterapiilor de inspiratie psihanalitică la edificarea terapiei
educaţionale (Freud, Jung, Adler, A. Kronfeld şi psihagogia) 219
6.18.Influenţa
psihanalizei asupra pedagogiei curative
239
6.19.
Psihoterapia la sfîrşitul perioadei interbelice. Orientări teoretice şi
practice în spiritul terapiei educationale
240
Capitolul VII. Terapiile educaţionale în
psihiatria contemporană 243
7.1.
Apariţia terapiei cu psihotrope si influenta ei asupra dezvoltării terapiei
educaţionale 243
7.2.
Clasificarea metodelor de terapie educaţională 251
7.3.
Conceptii şi tehnici educational-terapeutice în sfera educatiei
intelectuale 251
7.3.1. Învăţarea ca factor
terapeutic 251
7.3.2. Terapia prin înţelegere 253
7.3.3. P. Marchais şi psihoterapia
raţională 255
7.3.4. Terapia comportamentală (Behavior
Therapy) 257
7.3.5. Terapia prin instruire (School
Therapy, Class Therapy) 259
7.3.6. Biblioterapia 262
7.4.
Conceptii şi tehnici educaţionale terapeutice în sfera educaţiei fizice 264
7.4.1. Metoda reeducării corporale a
funcţiilor mintale (P. Sivadon şi F. Gontheret)
266
7.4.2. Antrenamentul autogen (J. H.
Schultz) 268
7.4.3. Alte contribuţii la educarea
capacităţii de relaxare si control a comportamentului 271
7.5.
Conceptii şi tehnici educaţional-terapeutice în sfera educaţiei morale, a
restructurării personalităţii şi comportamentului 273
7.5.1. Chitamnia lui H. Baruk 273
7.5.2. Orientarea antropologică la
reformatorii contemporani ai psihanalizei şi consecinţele sale
educaţional-terapeutice (K. Horney si E. Fromm)
274
7.5.3. V. Frankl şi logoterapia
(nooterapia) 278
7.5.4. Reeducarea personalităţii
nevrotice în perspectiva psihiatriei dinamice
279
7.5.5. O replică marxistă: Psihoterapia
concretă (P. Bequart şi B. Muldworf)
281
7.6. Funcţia
educogenă a colectivului ca factor terapeutic
283
7.6.1. Aspecte psihagogice în
psihoterapiile de grup 284
7.6.2. Psihodrama (J. L. Moreno) . 286
7.6.3. Psihoterapia colectivă
sovietică 287
7.6.4. Terapia de mediu
(socioterapiile) 289
7.7.
Conceptii şi tehnici educaţional-terapeutice in sfera educatiei prin muncă 290
7.8.
Conceptii şi tehnici educaţional-terapeutice în sfera educaţiei estetice 296
7.8.1. Artterapia 298
7.8.2. Meloterapia (Muzicoterapia) 299
7.8.3. Functia terapeutică a învăţării
artei dramatice 300
7.9. O
încercare de sinteză: R. Lafon şi „Psihopedagogia medico-socială“ 304
7.10. Metode
educaţional-terapeutice în psihiatria românească 306
Concluzii
312
Bibliografie
315
