AMELIORAREA PERFORMANTELOR INDIVIDUALE PRIN TEHNICI DE PSIHOTERAPIE

Autor : Irina Holdevici                 

Editura  Lider

An aparitie : 2008 

ISBN  978-973-629-181-4

Nr pagini : 400

Format ?

Pret : 29,90 lei la librarie.net

14,99 la Anticariat Targul Cartii

Irina Holdevici : Nascuta in 1949 in Bucuresti, a absolvit “Facultatea de Filozofie-Sectia de psihosociologie a Universitatii Bucuresti", in 1972. A obtinut titlul de doctor in psihologie in anul 1980. In present este profesor universitar la "Universitatea Bucuresti", la "Universitatea Titu Maiorescu", precum si la "Academia Nationala de Informatii." Detine specializari in psihoterapie, in psihopatologie si psihologia sportului De asemenea, este psihoterapeut formator in cadrul masterului de psihodiagnostic clinic si psihoterapie al "Facultatii de Psihosociologie si Stiintele Educatiei din cadrul Universitatii Bucuresti". In calitatea de psihoterapeut practician are o experienta de peste 20 de ani in tratamentul unor afectiuni nevrotice si psihosomatice, ca si in directia optimizarii comportamentului uman. A publicat 15 carti si peste 1000 de studii si articole, in tara si in strainatate, avand ca subiect hipnoza clinica, psihoterapia cognitiv-comportamentala si asistenta psihologica a sportivilor de inalta performanta. A fost aleasa presedinta Societatii Romane de Sugestie si Hipnoza si vicepresedinta Colegiului National de Psihoterapie. De curand a devenit membra in Comitetul Director al Federatiei Europene de Psihologia Sportului. Sursa

Cuprins:

Capitolul 1

Orientarea comportamentala si cognitiv-comportamentala in psihoterapie si autoreglarea comportamentului /9

Capitolul 2

Tulburarile de dispozitie /26

Capitolul 3

Relaxarea – metoda de psihoterapie si autoreglare a starilor psihice /51

Capitolul 4

Respiratie si relaxare /66

Capitolul 5

Hipnoza in terapia cognitiv-comportamentala /87

Capitolul 6

Autoprogramarea mentala si comportamentul eficient /105

Capitolul 7

Desensibilizarea sistematica – metoda de terapie comportamentala in cadrul fobiilor /127

Capitolul 8

Restructurarea mentala – nucleul terapiei cognitive /143

Capitolul 9

Psihoterapia tulburarilor de dispozitie /189

Capitolul 10

Psihoterapia atacurilor de panica /240

Capitolul 11

Modelul comprehensiv de terapie comportament – cognitiva a tulburarilor anxioase /258

Capitolul 12

Psihoterapia asertiva /271

Capitolul 13

Metode cognitiv – comportamentale de optimizare a comunicarii /306

Capitolul 14

Modelul contextual-modular in psihoterapie si optimizarea performantelor umane /352

Bibliografie selectiva /386

PSIHOPATOLOGIA SCHIZOFRENIEI

Autor : Mihai Selaru                 

Editura Timpul 

An aparitie : 2007 

ISBN  973-8425-08-5

Nr pagini : 1100 

Format ?

Pret : 85,02 lei la lumeacartii 

Descriere lumeacartii:

         Domeniile de cunoaştere şi respectiv de discipline ştiinţifice angajate în cercetarea clinică şi psihopatologică a schizofreniei sunt cuprinse pe un portativ imens, ce pleacă de la fizica şi biochimia cuantică, până la disciplinele psiho-socio-spirituale, de la studiul mentalităţii primitive şi a psihologiei genetice, la lingvistică şi sociologie, de la antropologie la cele mai diferite curente filozofice, până la studiile de logică, de la cunoaşterea funcţionării celulei cerebrale şi până la studiile modificărilor organismului şi a diverselor sale sisteme şi aparate, în egală măsură fiind implicată teoria sistemelor şi teoria informaţiei, şi poate că nu ar fi lipsit de interes să amintim inclusiv despre legile corpului solid şi ale bioenergeticii, etc. Toate aceste preocupări sunt direct sau indirect legate de studiul schizofreniei, toate confirmând conceptul despre homo totus, despre omul considerat ca un microcosmos care include şi rezumă în efemera sa existenţă legităţile macrocosmice, omul fiind în aparenta sa simplitate un univers de universuri.
          Abordarea studiului privind psihopatologia schizofreniei, în perspectiva celor afirmate mai sus dacă avem vedere faptul că numai sub raport clinic studiul schizofreniei implică totodată în mod necesar întreaga patologie umană ţine cont de faptul considerat de noi că schizofrenia angajează în procesul patologic în întregime fiinţa umană.
        Cele ce urmează a fi expuse în prezentul volum cu privire la psihopatologia schizofreniei constituie o încercare mai mult decât temerară, pe care o considerăm riscantă şi prin care ne-am străduit să ne apropiem, cu respectul cuvenit, de concepţiile marilor cercetători privind domeniul amintit, conştienţi fiind de dificultăţile cu care ne confruntăm în încercarea de a sintetiza, cel puţin, cât mai multe informaţii pe de o parte, şi tentativa riscantă de a găsi şi exprima un punct de vedere personal, acolo unde vom considera că avem temeiul practic şi conceptual spre a-l afirma, pe de altă parte.  

       

Cuprins:

Cuvant inainte /5

SCURT ITINERAR

Marturii antice despre schizofrenie /13

Willis si Sydenharn despre “stupiditate” /13

Pinel si “idiotia limitata” /13

Esquirol si idiotiile castigate /14

A.J.Bayle despre “arahnitis cronique” /14

Reactia lui Max Parchappe /14

Benedict-Augustine-Morel si “dementa precoce”/15

Magnan si delirurile cronice cu evolutie sistematizata /16

Kahlbaum si Hecker despre hebrefrenie si catatonie /16

Hecker /17

Kahlbaum/17

V.H.Kandinski si “ideofrenia” /19

S.S.Korsakov despre “disnoia”/19

E.Kraepelin si dementa precoce /20

Sancte de Sanctis di Heller despre dementa precocisima /22

Leo Kanner – despre autismul infantil precoce /23

S.Freud si teoria psihanalitica privind schizofrenia /23

C.G.Jung si problematica schizofreniei /25

E.Bleuer despre grupa schizofrenilor /28

Ph.Chaslin si fobiile discordante /33

G.de Clerambault despre automatismul mintal /34

E.Minkovski – autismul bogat, autismul sarac si pierderea contactului vital cu realitatea /36

H.Claude – schizoidia, schizomania, schizofrenia /37

Ed.Pichon – schizonoia /38

H,Baruk si catatonia experimentala /38

A.Obregia despre ciclofrenie /39

C.vonMonakov, R.Morgue/42

J.Kasanin – psihozele schizo-afective acute /42

E.Kretschmer si tipul psihologic leptosom /42

H.Jackson – simtome pozitive, simptome negative si disolutia functiilor neuro-psihice /44

H.Ey – creatorul teoriei organodinamice /47

A.Meyer si teoria psihobiologica a schizofreniei /50

Curentul fenomenologic si conceptul de “analiza existentiala” /54

K.Jasper si incomrehensibilitatea simptomelor in schizofrenie /56

P.Guiraud /58

K.Schneider si problematica simptomelor de prim rang in schizofrenie /60

K.Kleist si clasificarea simptomatica a schizofreniei /61

K.Leonhard si schizofrenia sistematizata si nesistematizata /64

S.Trostoff despre raportul dintre temperament si psihoza /67

G.Langfeld despre psihozele schizoforme /69

M.Bleuer despre schizofrenia nucleara si marginala /70

H.Rumke si pseudoschizofreniile /72

A.D.Pokorny si principiile de clasificare ale schizofreniei /72

H.Kruge /72

V.O.Kerbikov despre unitatea schizofreniei /73

A.D.Zurabasvili si cautarile sale teoretice si practice in psihologia schizofreniei /74

V.M.Banscikov si E.N.Kameneva – “date fundamentale” despre procesualitatea schizofrenica /76

V.Snejnevski – psihopatologia schizofreniei intre nosos si patos /81

P.F.Malkin /82

Meyer-Gross si extensia grupului schizofreniilor /82

J.Guyotat si Lasson J.P. despre dinamica psihopatologica in schizofrenie /84

H.S.Sullivan – schizofrenia si relatiile interpersonale /86

E.Kahn si A.Pokorny despre lipsa unitatii schizofreniei /86

J.H.Weakland – schizofrenia si teoria “dublei inchideri” /87

B.Frisch, Shapiro, Halpern, R.Wile /89

Godfard /89

E.A.Nutenko /91

Slater E. si Beard, A.W. si problematica psihozelor epileptice de tip schizoform /91

Anatomopatologii si neurofiziologii in cautarea secretelor psihopatologiei schizofreniei /91

Misykalezy, C.Csuky /92

T.J.Crow – schizofrenia de tip I si schizofrenia de tip II /95

Schizofrenia, neurolepticele si problematica neurotransmitatorilor /95

P.Branzei, intre teoria constitutionalista si tentativa de explicare intuitiva biopsihosociala in schizofrenie /96

Criterii de clasificare si explorarea simptomelor psihopatologice in schizofrenie /98

N.C.Andreasen – simptome pozitive si negative in schizofrenie /98

Criteriile OMS – chestionar IPSS /99

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie dupa DSM – IV /100

Simptome si diagnostic clinic dupa ICD /101

L.Binswanger – si “diagnosticul prin sentiment sau impenetratie” /102

EXEMPLIFICARI PSIHOPATOLOGICE CU CAZURI CLINICE DE BOLNAVI SUFERINZI DE SCHIZOFRENIE

Iustina (sau unul din modurile de a intra in schizofrenie) /104

Violeta /113

Ana si umbra /121

Robotul /128

Maria C. /130

Stupoarea catatonica /141

Tulburarea schizofrenica determinata de intoxicatia experimentala cu mescalina /144

CONCEPTUL ROMANESC BIO-PSIHO-SOCIAL /148

C.Radulescu-Motru si conceptia sa prioritara nationala si internationala despre personalitate ca structura bio-psiho-sociala /148

I. Petrovici si N. Bagdasar despre personalitate ca structura bio-psiho-sociala /162

V.Pavelcu si conceptul bio-psiho-social despre personalitate /163

M.Ralea si T.Herseni despre personalitate ca structura bio-psiho-sociala /170

P.Branzei si criteriologia bio-psiho-sociala a clasificarii tulburarilor psihice /177

N.Margineanu, de la “psihologia persoanei” la “conditia umana” – aspectul ei bio-psiho-social si cultural /178

Incercari de promovare a conceptului bio-psiho-social despre personalitate in medicina americana /183

DISOCIATIA /189

Bazele neurofiziologice ale organizarii si integrarii structural-functionale cerebrale /189

Blocurile principale de integrare unitara cerebrala /209

     Dubla disociere morfologica si functionala si analiza sindromatico-sistemica a activitatii neuropsihice /209

     I.Tulburarea primului bloc sau a blocului reglarilor tonusului cortical si al starii de veghe /212

     Disocierea dintre lobul prefrontal si sistemul limbic /218

     II. Tulburarea blocului de receptie, prelucrare si codificare a informatiei /220

     III. Tulburarea celui de-al treilea bloc de integrare unitara cerebrala /221

     Interrelatiile functionale ale celor trei blocuri in organizarea activitatii psihice /230

     Fenomene disociative la nivelul blocului III /231

Conceptul neurofiziologic al lui P.Anohin despre sistemul functional de integrare /237

Componentele sistemului functional (P.K.Anohin) /241

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV – PARTE COMPONENTA A SISTEMULUI CENTRAL DE INTEGRARE FUNCTIONALA A ORGANISMULUI /281

Fenomenele de integrare neuro-endocrina, componenta a aparatului functional cerebral de integrare /284

H.Wallon despre integrarea si disocierea functionala psihologica /295

V.Pavelcu despre dinamica fenomenului de integrare constienta /300

Tipuri disociative /305

Cum sa ne organizam viata pe gand sau pe “du-l tu” /313

Din jurnalul unui medic psihiatru bolnav de schizofrenie, despre disociatia sau discordanta schizofrenica /352

Abiotrofie si/sau apoptoza in schizofrenie /361

Disociatia (Discordanta) normala sau la interferenta cu normalitatea psihica /365

Hipnoza, inconstientul si disocierea functionala interemisferica cerebrala /366

Hipnoza, inconstientul si emisfera non-dominanta /367

Tulburarile disociative in psihosindroamele la interferenta cu normalitatea /375

Cazul Mac-Nish /380

Personalitatea multipla – cazul Felida X… /381

Tulburarea de depersonalizare /385

Tulburarea de identitate cu disociatia constiintei de sine de tip schizoform /390

Tulburarea disociativa fara alta specificatie /393

Meditatia, toxicomaniile si schizofrenia /396

Transexualismul si disocierea psihica /428

Despre disocierea eului /434

Disociatie psihica la o bolnava suferind de epilepsie temporala cu tulburari schizoforme pe fond premorbid conversiv /445

Transa orgasmica disociativa /447

Transa orgasmica deliranta spiritualizata schizofrenica /449

Transa orgasmica disociativa prin autoerotism anal realizat de un tanar la debutul schizofreniei /452

Halucinogenele si starile disociative de tip schizoform /456

Tulburare schizofrenica determinata de intoxicatia experimentala cu mescalina /460

DISOCIATIA (DISCORDANTA) AFECTIVA /479

Structuri si niveluri de integrare afectiv-emotionala /494

Dezorganizarea disociativa si paradoxalitatea manifestarilor afective in schizofrenie /508

Stresul psihosocial si semnificatia reactivitatii afective la bolnavii de schizofrenie /568

Depresia post-schizofrenica /578

Structuri morfo-functionale cerebrale implicate in integrarile afectiv-emotionale /587

Sistemul limbic si semnificatia sa in integrarile afective /591

Implicarea lobului frontal in tulburarile afectiv-cognitive din schizofrenie /595

Neuropatalogia sistemului temporo-limbice in schizofrenie /600

Observatii clinice la bolnavii de schizofrenie cu leziuni cingulare /602

Alte formatiuni cerebrale implicate in schizofrenie /606

AUTISMUL SAU ACTIVITATEA PSIHICA SUBJACENTA /611

Discordanta psihomotorie /638

Tulburari instinctive /659

Tulburarile instinctive in schizofrenie – Disociatia intrainstinctuala in schizofrenie /662

Tulburarile motivationale ale conduitelor instinctuale si afective primare (emotionale) in schizofrenie /662

Denaturarile (perversiunile) instinctului sexual la bolnavii de schizofrenie /674

Tulburarile instinctului sexual in functie de alegerea partenerului /677

Disocierea intrainstinctuala /678

Disociatia senzitivo-perceptuala /680

Tulburarile proceselor perceptive /682

Perceptualizarea fenomenelor pseudohalucinatorii (reprezentarilor) /703

TULBURARI DE MEMORIE IN SCHIZOFRENIE /706

ILUZIILE (dr. Dorina Donciu) /732

Exemplificare introductiva la studiul tulburarilor iluzionale si pseudohalucinatorii in schizofrenie /734

Halucinatiile /737

C.Radulescu-Motru despre perceptie, reprezentare, iluzii, halucinatii si vise /741

Relatia halucinatie-delir /747

Tulburarea fondului energetic cerebral in schizofrenie si halucinatiile /749

Electronografie in schizofrenie si alte boli psihice /757

Teorii ale halucinatiilor bazate pe input si rolul dominantei /771

Teorii ale halucinatiilor fondate pe output /773

Treptele dinamice ale notiunilor – halucinatiile si incoerenta /776

Self-monitoringul si fenomenul halucinator /783

Rolul si semnificatia participarii unor formatiuni cortico-subcorticale in geneza halucinatiilor /786

Tipuri de personalitate si halucinatii /791

Tulburari iluzionale /796

Iluzii antagoniste /796

Iluzii dismegalopsice (Wilson, 1916) sau dismetropsice /797

Iluzii macropelopsice /798

Iluzii pareidolice (Pareidoliile) /800

Iluzia sosiilor /806

Iluzii tactile /815

Iluzii teleopsice /815

HALUCINOZELE (dr. Dorina Donciu) /816

Halucinoza prehalucinatorie si posthalucinatorie /816

Halucinatiile /817

Halucinatiile si starile de vis /818

Halucinatiile si disociatia hipnica in schizofrenie /831

Modalitati de a halucina, dupa H.Ey /836

Halucinoid /847

Halucinatiile algice /847

Halucinatiile antropomorfe /849

Halucinatiile aperceptive exogene /850

Halucinatiile auditive /851

Halucinatiile auditive intrapsihice /855

Halucinatiile auditive comune /862

Halucinatiile auditive unilaterale /863

Halucinatiile auditive elementare /864

Halucinatiile autoscopice /864

Heautoscopie dupa stres traumatic /866

Alte tipuri de autoscopie /868

Halucinatiile cenestezice sau corporale /870

Halucinatiile cenestopatice /871

Halucinatiile genezice /874

Halucinatiile hedonice /874

Halucinatiile imperative /875

Halucinatiile psihice (Baillarger), halucinatii motrice verbale (Ribot) /875

Halucinatiile psihosenzoriale /878

Halucinatiile vizuale /880

Halucinatii vizuale guliverice sau macropsice /884

PSEUDOHALUCINATIILE (dr. Dorina Donciu)/887

Pseudohalucinatiile auditive /887

Pseudohalucinatiile complexe /887

Furtul gandirii /908

Sindromul de actiune exterioara /916

Halucinatiile extracampine /932

Pseudohalucinatiile vizuale /944

Pseudohalucinatiile kinestezice /949

Pseudohalucinatiile olfactive, gustative, haptice, cenestezice /949

Sindromul Kandinski-Clerambault /950

TULBURARILE GANDIRII IN SCHIZOFRENIE /957

Intuitia deliranta /970

Mentalitatea primitiva /972

Mentalitatea primitiva (paleologica) si schizofrenia /972

E.Bleuler despre rolul si semnificatia complexelor afective in psihopatologia schizofreniei /985

E.Minkowski despre complexele afective si problematica deliranta /991

K.Golstein despre tulburarile de gandire in schizofrenie /999

J.Piaget – dezvoltarea intelectuala a copilului – gandirea si limbajul egocentric autist–complexuale /1008

L.S.Vagotski despre modificarea patologica a notiunilor si semnificatia gandirii complexuale in psihopatologia schizofreniei /1020

N.Cammeron si conceptul despre Overinclusive thingking /1041

T.Lidz despre transmiterea irationalitatii sau teoria regresiei cognitive egocentrice in schizofrenie /1057

IDEILE DELIRANTE SI DELIRURI IN SCHIZOFRENIE (dr. Dorina Donciu)/1062

Ideea autohtona Wernicke /1062

Idei erotice /1062

Idei de grandoare /1063

Idei de influenta /1064

Idei intuitive /1064

Idei ipohondrice /1064

Idei de otravire /1066

Idei de persecutie /1066

Idei de referinta /1068

Idei religioase /1068

Idei de transformare /1069

Idei xenopatice /1069

Delirul de actiune hipnotica /1069

Delirul de actiune fizica /1069

Delirul brusc /1070

Delirul catatonic /1070

Delirul composit /1070

Delirul cosmogonic /1070

Delirul dogmatic /1070

Delirul de dominare /1071

Delirul erotic /1072

Delirul erotoman /1072

Delirul de graviditate /1074

Delirul halucinator /1074

Delirul halucinator cronic /1074

Delirul de influenta /1074

Delirul de influenta de tip Seglas-de Clerambault /1076

Delirul infralogic /1076

Delirul ipohondriac /1077

Delirul ipohondriac “explicativ” /1078

Delirul ipohondriac de posesiune demonomaniaca /1079

Delirul ipohondriac schizofren /1079

Delirurile cronice /1080

Delirul ipohondriac demential /1080

Delirul manicheist /1080

Delirul mistic /1081

Delirul nesistematizat /1084

Delirul obsesiv /1085

Delirul paranoid /1085

Delirul primar /1086

Delirul de reverie /1089

Delirul schizofren /1090

Delirul senzorial /1092

De acelas autor /1095

GANDIRE RAPIDA, GANDIRE LENTA

Autor :Daniel Kahneman                  

Editura Publica (click pentru a cumpara de la editura)

Colectia

An aparitie : 2012

Traducerea Dan Crăciun 

ISBN  978-606-8360-15-7 

Nr pagini : 752 

Format 145 x 205

Pret : 71,25 lei

Disponibilitate BCU :cota 159.9/K16.S4

Descrierea editurii:

„Gândire rapidă, gândire lentă se adresează celor interesați de psihologie, economie, investiții și felul în care omul ia decizii, propunându-și să ridice nivelul conversației curente și să îi facă pe oameni să gândească mai complex atunci când judecă deciziile altor persoane. O carte fundamentală și o lectură obligatorie pentru cei interesați de modele de decizie și felul în care gândesc oamenii.”

PÉTER BARTA, Director Executiv, Fundația Post-Privatizare

 Descriere pshisoshop

Daniel Kahneman, psiholog laureat al premiului Nobel pentru Economie, prezinta in cartea -Gandire rapida, gandire lenta, progresele facute de psihologia cognitiva si de cea sociala in cercetarea mintii umane. Bazat pe zeci de ani de studii realizate in domeniul psihologiei si economiei, volumul exploreaza mecanismele functionarii a doua sisteme ce stau la baza luarii deciziilor, denumite de autor - gandire rapida si gandire lenta.

Articol preluat de pe site-ul descopera.ro

Cele două sisteme care ne ghidează

Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în cogniţie şi pionier al economiei comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale ale creierului uman şi a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenţează deciziile fără să ne dăm seama. În 2002, Kahneman a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrările sale ce au demonstrat că omul nu este un „actor raţional”, aşa cum susţineau mulţi specialişti în economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuiţiei. Nobelul decernat lui Kahneman a reprezentat o premieră, fiind pentru pentru prima dată când cel mai important premiu pentru economie a fost acordat unui specialist din alt domeniu (în acest caz, psihologia).

Kahneman susţine că gândirea umană este controlată de două sisteme: sistemul 1, pe care îl numeşte „thinking fast” (gândire rapidă) este inconştient, intuitiv şi nu necesită efort voluntar sau control, pe când sistemul 2, denumit „thinking slow” (gândire lentă) este conştient, foloseşte raţionamente deductive şi necesită mult efort.

Pentru a observa că persoana din imagine este furioasă nu este nevoie de un efort conştient, acest lucru realizându-se instant şi involuntar, într-un exemplu de gândire rapidă, tipică sistemului 1. În schimb, pentru a rezolva o problemă precum operaţiunea de înmulţire a lui 17 cu 25 este nevoie de direcţionarea conştientă a atenţiei spre un efort voluntar, fără de care răspunsul nu poate fi obţinut. Acesta din urmă este un exemplu de aplicare a celui de-al doilea sistem.

Sistemul 1 este înnăscut, o consecinţă a evoluţiei şi rezultatul adaptării la mediu de-a lungul timpului, pe când sistemul 2 este o componentă specifică omului. De altfel, ceea ce noi percepem ca specific propriei persoane este sistemul 2 - sinele conştient şi raţional, cel care gestionează credinţe, opţiuni şi decizii.

Deşi trăim cu impresia că sistemul 2 e răspunzător de majoritatea deciziilor pe care le luăm, viaţa noastră este controlată în mare parte de primul sistem. Motivul? În fiecare zi trebuie să luăm foarte multe decizii, ceea ce face imposibilă folosirea celui de-al doilea sistem pentru majoritatea. Pentru că deciziile raţionale necesită timp pentru analiză şi deducţie, eforturi ce consumă energie, cel de-al doilea sistem este folosit arareori.

De cele mai multe ori, sistemul 1 generează sugestii pentru cel de-al doilea (impresii, intuiţii, intenţii şi sentimente) pe care acesta le adoptă fără a le modifica. Sistemul 2 intervine atunci când sistemul 1 nu oferă un răspuns imediat (de exemplu, în cazul problemei 17 x 24) sau atunci când detectează că urmează să aibă loc o greşeală (ca atunci când ne abţinem să reacţionăm într-un mod nepotrivit într-o situaţie dificilă, când mecanismul de control al sistemului 2 blochează intenţia generată de sistemul 1). Sistemul 2 are, însă, limite: cercetătorii au descoperit că atunci când o persoană este ocupată cu o problemă ce necesită folosirea sistemului 2, capacitatea de autocontrol scade, fiind mai probabil ca aceasta să cedeze tentaţiilor.

Sistemul 1 prezintă însă anumite erori sistemice, erori cognitive ce duc, de multe ori, la adoptarea unor decizii eronate. În cea mai recentă carte a sa, Thinking Fast and Slow, dr. Daniel Kahneman expune câteva dintre aceste greşeli de gândire, sperând ca prin elucidarea lor să-i ajute pe ceilalţi să le identifice şi să-şi înţeleagă mai bine propriile decizii.

Pentru că sistemul 1 este activ tot timpul (spre deosebire de sistemul 2, ce necesită un efort conştient), suntem mai predispuşi la erori cognitive. O exemplificare a autonomiei sistemului 1 o reprezintă iluzia optică Müller-Lyer, în care două linii paralele par a avea lungimi diferite. Chiar dacă măsurăm cele două linii şi ne convingem (cu ajutorul sistemului 2) că lungimea lor este aceeaşi, sistemul 1 va continua să le perceapă ca fiind inegale.

La fel ca iluziile optice, iluziile cognitive tind să fie greu de depăşit, însă primul pas spre ieşirea de sub dominaţia acestor greşeli de gândire este conştientizarea lor. Atunci când oamenii se află într-un moment de criză, în situaţii incerte, deciziile sunt luate de sistemul 1. De aceea, este esenţial să cunoaştem slăbiciunile acestuia.

Greşelile cognitive care ne influenţează deciziile

Esenţial este să înţelegem că nu există persoane care nu să nu fie afectate de slăbiciunile sistemului 1. Acest lucru este demonstrat de un test simplu pe care Kahneman l-a aplicat de mii de ori: „O bâtă de baseball şi o minge costă împreună 1,10 dolari. Bâta costă cu un dolar mai mult decât mingea. Cât costă mingea?”. Chiar şi în cazul celor mai inteligenţi studenţi, precum cei de la Harvard şi Princeton, mai bine de jumătate au dat răspunsul evident, oferit de sistemul 1, dar totodată greşit: 10 cenţi. Răspunsul corect era, desigur, 5 cenţi.

Una dintre erorile cognitive cele mai răspândite este „the overconfidence bias” - tendinţa de a avea încredere în exces în forţele proprii. Statisticile arată că şansele ca o companie nou fondată în SUA să funcţioneze timp de 5 ani sunt de aproximativ 35%. Cu toate acestea, un sondaj efectuat printre antreprenori a arătat că aceştia tind să estimeze şansele de succes ale unei companii noi la 60%, iar şansele propriei companii la 81%. Kahneman afirmă că optimismul este motorul capitalismului, lucru confirmat de faptul că liderii, inventatorii şi celelalte persoane ce influenţează viaţa unui număr mare de oameni tind să fie optimişti, asumându-şi riscuri convinşi fiind că vor avea succes în încercarea lor.

O altă eroare cognitivă identificată de Kahneman este „the planning fallacy” - eroarea de estimare în planificare. Psihologul a întâlnit această problemă pentru prima dată în anii 1970, când Ministerul Educaţiei din Israel i-a cerut să conceapă un manual şi o programă de studiu având ca subiect luarea deciziilor. Kahneman a format o echipă de specialişti, printre care se număra şi un expert în conceperea de programe, iar după un an de lucru le-a cerut colegilor săi să estimeze cât timp considerau că le mai era necesar. Cei mai mulţi au estimat finalizarea proiectului peste aproximativ 2 ani, cu o marjă de eroare de 6 luni. Apoi, Kahneman l-a întrebat pe expertul în programe cât durau asemenea proiecte, în medie. El a explicat că durata medie a acestora era de 7 - 10 ani, iar 40% dintre ele nu se finalizau. Deşi ştia acest lucru, chiar şi acest expert prognozase o perioadă de lucru de încă 2 ani. În cele din urmă, proiectul a fost finalizat în 8 ani, iar între timp Ministerul Educaţiei nu mai era interesat.

Un alt exemplu al erorii în planificare vine din SUA. Un sondaj efectuat în rândul proprietarilor de locuinţe a arătat că aceştia se aşteptau să cheltuiască, în medie, 18.500 de dolari pe reamenajarea bucătăriei. Costul mediu real se ridica, însă, la 39.000 de dolari. Un exemplu din Scoţia demonstrează că diferenţele pot fi chiar mai mari: în 1997, când a fost dezvăluit planul pentru o nouă clădire a Parlamentului, estimările de cost se ridicau la 40 de milioane de lire sterline. În 2004, când construcţia a fost finalizată, costul total a fost de 431 milioane de lire sterline.

O altă greşeală a gândirii este ceea ce Kahneman numeşte „the availability bias” - tendinţa de a judeca pe baza a ceea ce ne vine mai uşor în minte. Un sondaj în rândul americanilor a relevat că aceştia cred că probabilitatea unui accident fatal este de 300 de ori mai mare decât cea a decesului cauzat de diabet, deşi rata reală este de 1:4. Kahneman consideră acest lucru o dovadă a faptului că mass-media influenţează felul în care percepem riscurile, ceea ce poate avea consecinţe negative asupra vieţii noastre. Un studiu efectuat după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 a arătat că mulţi americani au preferat în acel an să şofeze pe distanţe mari în loc să ia avionul. Dintre aceştia, aproximativ 1.500 au murit în accidente rutiere, subestimând riscul unei călătorii cu maşina şi supraestimându-l pe cel al unui atac terorist.

O eroare cognitivă gravă este „the anchor effect” - efectul de ancorare. Unul din exemplele care ilustrează această „scurtătură” a gândirii este un studiu efectuat pe un grup de judecători germani cu peste 15 ani de experienţă. În cadrul experimentului, acestora li s-a citit descrierea unui caz în care inculpata fusese prinsă furând într-un magazin, iar înainte de a decide pedeapsa, judecătorilor li s-a cerut să arunce cu două zaruri. Acestea fuseseră măsluite, astfel că însumau fie 3, fie 9. Apoi li s-a cerut să decidă pedeapsa corectă pentru inculpată. Deşi zarurile nu ar fi trebuit să influenţeze decizia unor specialişti cu experienţă, cercetătorii au descoperit că judecătorii ale căror zaruri însumaseră 9 au decis, în medie, o pedeapsă de 8 luni de închisoare, iar cei ale căror zaruri însumau 3 au dat, în medie, o pedeapsă de 5 luni de închisoare. Eficienţa acestei erori a dus la exploatarea sa constantă în comerţ, pentru a modela aşteptările de preţ ale cumpărătorilor. De exemplu, o companie ar putea oferi 3 variante ale aceluiaşi serviciu, astfel încât cea mai ieftină variantă să pară mai atrăgătoare în comparaţie cu variantele mai costisitoare decât dacă ar fi singura propusă. Din acelaşi motiv, în cadrul licitaţiilor se stabileşte de obicei un preţ de pornire.

Un alt aspect important al sistemului 1 este faptul că, atunci când este confruntat cu o întrebare dificilă, el tinde să ofere răspunsul la o altă întrebare, mai simplă, fără ca noi să ne dăm seama. Profesorul Kahneman oferă ca exemplu un studiu efectuat pe un grup de studenţi germani. O parte dintre aceştia au primit următoarele două întrebări: „Cât de fericit eşti?” şi „Câte întâlniri romantice ai avut luna trecută?”. Ceilalţi au primit întrebările în ordine inversă. Dacă în primul caz nu exista nicio corelaţie între răspunsuri, în cel de-al doilea caz se putea observa o corelaţie între numărul de întâlniri şi nivelul fericirii indicat de studenţi. Profesorul Kahneman explică: „Pentru a răspunde corect la întrebarea «Cât de fericit eşti?», e nevoie să ne gândim mai mult. Studenţii care fuseseră întrebaţi mai întâi despre întâlnirile romantice nu au mai simţit nevoia să se gândească, pentru că au substituit răspunsul la această întrebare cu răspunsul la o alta - «cât de fericit sunt în viaţa mea sentimentală?». Studenţii sunt conştienţi că viaţa lor sentimentală nu este singurul aspect important pentru ei, dar sistemul 1 le-a oferit un răspuns facil, iar ei l-au folosit”.

În ceea ce priveşte fericirea, explică dr. Kahneman, amintirile joacă un rol important. Oamenii nu au un singur sine, ci două: sinele experimental (the experiencing self) şi sinele memoriei (the remembering self).

Majoritatea oamenilor sunt ghidaţi de cel de-al doilea. Pentru a exemplifica, dr. Kahneman pune o întrebare cititorilor: aţi fi dispuşi să plătiţi pentru o vacanţă grozavă, dar la finalul căreia ar trebui să beţi o poţiune care ar şterge orice amintire a călătoriei şi aţi rămâne totodată fără fotografii şi înregistrări video? Probabil că nu.

Pentru a ilustra diferenţa dintre amintiri şi experienţe, Kahneman relatează dialogul pe care l-a purtat cu un membru al publicului după o prelegere. Interlocutorul a povestit despre momentul în care asculta captivat o simfonie excepţională, la finalul căreia s-a auzit un zgomot infernal, din cauză că discul era zgâriat. „Finalul mi-a stricat audiţia”, a afirmat acesta. Kahneman i-a explicat că, de fapt, experienţa nu a fost distrusă, căci el se bucurase de muzică timp de 20 de minute. Fusese afectată, într-adevăr, amintirea despre această experienţă.

Confuzia celor două aspecte reprezintă o eroare cognitivă ce poate avea consecinţe neplăcute. Acest lucru a fost demonstrat într-un experiment în care voluntarii au fost supuşi la 2 experienţe dureroase. Rugaţi apoi să aleagă una dintre acestea pentru a fi repetată, aceştia au ales-o pe cea mai dureroasă dintre ele, per total, care durase mai mult dar se încheiase cu o durere mai puţin intensă, deoarece aceasta lăsase în urmă o amintire mai bună. „Sinele experimental tinde să nu aibă o voce suficient de puternică atunci când ne planificăm activităţile. Atunci când oamenii iau decizii nu se întreabă «ce voi simţi şi pentru cât timp?» şi tind să neglijeze trăirea în favoarea amintirii cu care vor rămâne”, afirmă Kahneman. „Din trecut învăţăm, de obicei, să maximizăm calitatea viitoarelor amintiri, nu calitatea viitoarelor experienţe. Numesc asta «tirania sinelui memoriei»”, scrie Kahneman.

Cum putem evita greşelile în gândire?

Doar dacă ne înţelegem punctele slabe vom fi mai pregătiţi să identificăm greşelile de gândire, chiar dacă nu vom le vom putea evita întotdeauna. „Pentru a contracara erorile sistemului 1 există, în principiu, o soluţie simplă: recunoaşterea semnelor ce sugerează că ne găsim într-o situaţie delicată, încetinirea procesului de decizie şi apelul la sistemul 2”, sugerează psihologul. „Nu putem face asta tot timpul, dar atunci când este vorba de o decizie importantă, trebuie să reflectăm şi să ne întrebăm dacă nu cumva cădem într-o capcană a gândirii”, adaugă Kahneman.

Un alt lucru pe care trebuie să-l luăm în seamă este faptul că folosirea sistemului 2 implică un consum de resurse, iar în absenţa acestora sistemul 1 preia controlul. Un exemplu este oferit de un studiu efectuat în Israel asupra unui grup de 8 judecători ce au rolul de a decide eliberarea condiţionată a persoanelor condamnate. Decizia predominantă este respingerea solicitărilor de eliberare condiţionată, doar 35% dintre acestea fiind aprobate. Cercetătorii au descoperit că deciziile favorabile condamnaţilor sunt adoptate în mare parte imediat după pauza de masă a judecătorilor, rata aprobărilor scăzând apoi treptat, până la un nivel minim înregistrat chiar înainte de următoarea pauză de masă. Concluzia cercetătorilor a fost că judecătorii obosiţi şi înfometaţi tind să aleagă decizia cea mai comună, ce nu implică folosirea sistemului 2: respingerea cererii de eliberare condiţionată.

Chiar dacă ştim care sunt greşelile de gândire, nu suntem feriţi de ele. „Gândirea mea este predispusă la a comite aceste greşeli la fel ca înainte să le studiez”, a explicat Daniel Kahneman. Ce putem face, în acest caz? Sfatul lui Kahneman este să folosim în vocabularul curent expresiile ce descriu aceste greşeli, iar apoi să apelăm la prieteni. Pentru că oamenilor le e mai uşor să recunoască greşelile altora decât pe cele proprii, discuţiile cu apropiaţii, folosind un vocabular ce cuprinde indicii ale greşelilor cognitive, ne vor ajuta să le evităm. „Scopul cărţii mele este acela de a ridica nivelul conversaţiei curente, de a face oamenii să gândească mai complex atunci când judecă deciziile altor persoane. Dacă am avea o societate în care oamenii folosesc un limbaj mai bogat atunci când discută despre aceste lucruri, cred că ea ar avea un efect indirect asupra deciziilor noastre, pentru că ţinem seama mereu de opiniile altora despre noi”, concluzionează Kahneman.

Cuprins:

Cuvant inainte de Peter Barta /7

Introducere /13

PARTEA INTAI: Doua sisteme

1. Personajele din poveste /37

2. Atentie si efort /55

3. Controlorul lenes /67

4. Masina asociativa /85

5. Lejeritatea cognitiva /99

6. Norme, surprize si cauze /117

7. O masina de tras concluzii pripite /129

8. Cum se emit judecatile evaluative /145

9. Raspunsul la o intrebare mai usoara /157

PARTEA A DOUA: Euristici si biasuri

1. Legea numerelor mici /173

2. Ancore /189

3. Stiinta disponibilitatii /205

4. Disponibilitate, emotie si risc /217

5. Specialitatea lui Tom W /231

6. Linda: mai putin inseamna mai mult /245

7. Cauzele taie statistica /261

8. Regresiunea spre medie /275

9. Moderarea predictiilor intuitive /289

PARTEA A TREIA: Increderea de sine excesiva

1. Iluzia intelegerii /307

2. Iluzia validitatii /323

3. Intuitii versus formule /343

4. Intuitia experta: cand putem avea incredere in ea? /361

5. Perspectiva exterioara /379

6. Motorul capitalismului /395

PARTEA A PATRA: Alegeri

1. Erorile lui Bernoulli /415

2. Teoria estimarii sanselor /429

3. Efectul de posesie /447

4. Evenimente nefaste /465

5. Modelul cvadripartit /481

6. Evenimente rare /499

7. Politici de risc /517

8. Scorul emotional 529

9. Inversari /547

10. Incadrari si realitate /561

PARTEA A CINCEA: Doua euri

1. Doua euri /583

2. Viata ca o poveste /597

3. Experienta starii de bine /605

4. Cum gandim despre viata /617

Concluzii /633

Apendice A /651

Apendice B /675

Note /699

Multumiri /749