Autor : Théodule Ribot
Editura Univers Enciclopedic Gold
Colectia Mica biblioteca de psihologie
An aparitie :2010
Editia originala 1905
Traducerea Leonard Gavriliu
ISBN 978-606-8162-45-4
Nr pagini :176
Format 130 x 200
Descrierea
editurii:
Eseul lui Ribot intitulat Logica sentimentelor ne ofera posibilitatea
operarii unor diferentieri semnificative intre adevar si eroare,
demonstratie lucida si justificare, judecata rationala si ratiune
afectiva, convingere fundamentata obiectiv si credinta intemeiata
subiectiv.
In datele sale definitorii, conceptia psihologica a lui
Ribot isi mentine valabilitatea si astazi. El a demonstrat, inaintea
psihanalizei, ca esenta motivatiei comportamentului uman este
preponderent afectiva si ca se impun cercetari stiintifice serioase,
daca vrem sa avem o psihologie eficienta.
Théodule-Armand Ribot (1839-1916) Théodule-Armand Ribot este considerat părintele psihologiei ştiinţifice franceze. Este cunoscut mai ales pentru contribuţiile sale la studiul imaginaţiei creatoare, definirea legilor regresiei memoriei şi studiile asupra psihologiei sentimentelor.
La noi au fost traduse:
Filosofia lui Schopenhauer, Ed. Tehnica 1993
Patologia personalitatii, Stiintifica 1996
Vointa si patologia ei, IRI 1997
Psihologia pasiunilor, IRI 2000
Natura placerii (si alte eseuri de psihologie a afectivitatii), Moldo Press 2002
Psihologia conceptelor, IRI 2002
Ereditatea psihologica, IRI 2002
Cuprins:
Theodule Ribot,
precursor al psihanalizei, studiu introductiv de dr. LEONARD GAVRILIU 9
Prefaţă
33
Capitolul I Asociaţia stărilor afective 37
Confuzia
frecventă între asociaţie şi judecată în psihologia contemporană. -Are
asociaţia loc între stări pur afective? - Cazuri aparente care trebuie
eliminate: transferul. - Asociaţia prin asemănare: formă completă, formă
incompletă, formă afectivă pură. Este ea o asociaţie veritabilă? - Asociaţia
prin contiguitate. Contrastul. Dezacordul asupra acestui subiect. - Două
categorii: Contrastul intelectual; natura sa; acesta presupune două momente,
din care unul singur este asociativ. Contrastul afectiv: natura sa diferită.
Originea sa în variaţiile fiziologice ale organismului. Nu este o asociaţie. -
Concluzie: rolul judecăţii în aşa-zisele asociaţii.
Capitolul II Elementele constitutive ale
logicii sentimentelor 52
Poate exista o
logică extraraţională? - Facultatea de a infera s-a manifestat mai întâi într-o
formă compozită şi eterogenă. Cercetare cu privire la epoca primitivă, în care
cele două logici (raţională şi afectivă) se confundau. -Raţionamentul practic:
termenii săi medii, concluzia. - Cum a avut loc separarea treptată a celor două
logici. - Constituirea definitivă a logicii raţionale. Supravieţuirea celeilalte.
- Organismul şi mecanismul logicii
afective. 1.
Termenii. Aceştia sunt judecăţi şi concepte de valoare. - Istoricul problemei.
- Natura „valorilor" şi diversele lor definiţii. Acestea includ două
elemente: unul ţinând de reprezentare, celălalt de viaţa afectivă. - Este
valoarea obiectivă sau subiectivă? - Domeniul valorilor şi al logicii
sentimentelor: morală, estetică, sociologie, politică, religie. - 2.
Raporturile. Are raţionamentul afectiv punctul său de plecare în vreo
propoziţie generală? Cele două forme principale, formele fruste. - Principiul
care guvernează întreaga logică a sentimentelor şi care îi dă unitate este
principiul finalităţii. - Două procedee principale pentru ordonarea termenilor
medii: acumularea, gradarea. -Valoare-scop şi valoare-mijloc. - In
raţionamentul raţional seria condiţionează concluzia; în raţionamentul afectiv
concluzia condiţionează seria. - Logica sentimentelor se poate lipsi de
cuvinte: exemple extrase din istoria religiilor. -Principiul contradicţiei.
Acesta este total străin logicii sentimentelor: exemple. - Viaţa afectivă este
constituită din trebuinţe şi din dorinţe care, toate, tind să fie satisfăcute.
- Contrare şi contradictorii sunt noţiunile intelectuale aplicate pe nedrept
logicii afective.
Capitolul III Principalele forme ale logicii
sentimentelor 84
Dificultatea unei
clasificări; reducerea la cinci forme principale
Secţiunea I - Raţionamentul pasional 84
Distincţia între
emoţie şi pasiune. - Raţionamentul pasional studiat în trei forme: 1. depresiv:
timiditatea; 2. expansiv: iubirea; raţionamentul acesta apare în formele
intermediare, ca şi în formele intelectualizate (dragostea cavalerească); 3.
mixt: gelozia.
Secţiunea a Il-a - Raţionamentul inconştient 92
Putem admite
raţionamente inconştiente? Dificultatea acestei ipoteze. -Examinarea a două
tipuri: 1. Conversiunile. Acestea sunt opera nu a reflecţiei, ci a
transformării sentimentelor. - Orice conversiune este o alterare parţială a
personalităţii în elementele sale afective. Intervenţia valorilor. -
Conversiuni morale, estetice etc. Exemplul lui Nietzsche. - 2. Transformările
afective. Determinarea prin observaţie a naturii lor. Ele nu operează prin
substituţie. -Rolul raţionamentului prin analogie.
Secţiunea a IlI-a - Raţionamentul imaginativ 103
Este forma
afectivă a raţionamentului euristic. - Prin ce diferă de imaginaţia creatoare.
- Rolul său în viaţa individuală şi colectivă a umanităţii; studierea câtorva
cazuri. - 1. Concluzii privitoare la viaţa viitoare. Diverse concepţii despre
nemurire. Raţiuni cu privire la instituirea acesteia. - 2. Arta divinaţiei, opera
cea mai importantă a raţionamentului imaginativ. - Caracterul său universal. -
Mecanismul său logic: elemente imaginative, afective, raţionale. -Logica magiei
este mai degrabă intelectuală decât afectivă. - Căror trebuinţe le răspunde
logica imaginativă. Erorile necesare.
Secţiunea a IV-a - Raţionamentul justificativ 113
Aparţine tipului
afectiv pur. - Este o manifestare parţială a instinctului de conservare:
exemple luate din viaţa de toate zilele, din tezele susţinute de istorici,
teologi, filosofi, în care ceea ce pare demonstraţie nu este decât justificare.
- Raţionamentul de consolare: efort de restabilire artificială a cantităţii de
viaţă şi de energie pierdute.
Secţiunea a V-a - Raţionamentul mixt sau
compozit 117
Logica
sentimentelor încearcă uneori să descopere, alteori să demonstreze: ultimul caz
este acela al raţionamentului mixt. - Acesta este o pledoarie. - II întâlnim
pretutindeni: cele două moduri de utilizare a sa, după cum utilizatorul este
convins sau nu de legitimitatea tezei sale. - Raţionamentul mixt tipic este
elocinţa: ea constituie o dovadă de fapt a necesităţii unei logici emoţionale.
-Tratatele de retorică au fost o încercare de constituire a unei logici a
sentimentelor. - Probe de fapt: obiceiuri oratorice, stilul figurat.
-Raţionamentul mixt are un caracter social. - Pledoaria este o formă de luptă.
-Efectul social al marilor convingeri. - Reducerea formelor de raţionament
afectiv la două tipuri: aceasta contribuie la conservarea sau la expansiunea
individului.
Capitolul VI Imaginaţia creatoare afectivă 128
Logica
sentimentelor în serviciul creaţiei estetice. Adesea ea îşi pierde caracterul
practic. - Două cazuri: 1. logica se apropie de forma compozită; 2. sau se
apropie de pura asociaţie. - Scopul ei nu este să judece după aparenţe sau să
demonstreze, ci să organizeze. - Transformare: eliminarea de concepte-valoare;
utilizarea de abstracţiuni emoţionale. - Cazuri extreme în care sentimentele nu
sunt produse decât de sunete. - Examinarea a trei cazuri de creaţie afectivă.
I.Invenţia
muzicală. - Două opinii asupra naturii sale. Discutarea acestui subiect. -
Condiţiile fundamentale ale acestui mod de creaţie. - Problema imaginaţiei
afective constă în a da, la ceea ce este vag şi fugitiv prin natură, o
preciziune şi o stabilitate relative. Cum sunt create, în muzică, personaje şi
caractere. - Dansul, formă stinsă, a fost o creaţie a imaginaţiei afective.
II.Formele
incomplete. - Literatura simbolistă: teoria şi procedeele sale. -Misticismul
religios. De ce acesta se pretează prea puţin creaţiei afective şi depăşeşte
rareori stadiul simplei reproduceri. - Romanul de dragoste mistic: exemple.
Concluzie
168
Este logica
sentimentelor un capitol al logicii sofismelor? - Două surse diferite de erori:
intelectuale, morale. - Logica sentimentelor judecată de logica raţională;
judecată în ea însăşi. - Fiecare dintre cele două logici dispune de un domeniu
propriu. - Raporturile logicii sentimentelor cu credinţa. - Ea nu se află nici
exclusiv în serviciul oricărei credinţe: excepţii. - Logica sentimentelor
constituie un efort de raţionalizare a instinctelor. Exemplul unui caz de acest
gen. - Unitatea originară a celor două logici: aceasta constă în utilitatea
lor. -Logica raţională îşi pierde câteodată caracterul practic. Logica
emoţională şi-l păstrează cu consecvenţă. - Neverosimilitatea dispariţiei
logicii sentimentelor.
