Autor : Ion Manzat
Editura Univers Enciclopedic Gold
Colectia Mica biblioteca de psihologie
Colectia Mica biblioteca de psihologie
An
aparitie :2010
Editia a II-arevizuita si adaugita
Editia a II-arevizuita si adaugita
ISBN 606-8162-62-1
Nr
pagini : 320
Format 130x200
Descrierea editurii:
Gânditor de elită, frământat şi scormonitor fără tihnă al lumii tainice a sufletului omenesc, prof. Ion Mânzat pleacă de la ideile lui Herman Haken (1971), întemeietor al sinergeticii şi le cultivă pe solul fertil al psihologiei omului, dezvoltând cu har şi cu o remarcabilă originalitate ştiinţa psihosinergeticii.Este impresionantă multitudinea unghiurilor de abordare, a cooperărilor sinergetice, cu o obstinaţie care aminteşte de asiduitatea unui mare creator în aria psihologică, Ştefan Odobleja, fondatorul psihologiei consonantiste (1938).
,,Sinergetica deschide orizonturi noi cercetarii psihologice nu numai in planul deschiderii si explicarii, ci si in acela a-l constructiei umanului. Sinergetismul poate favoriza o invigorare a demersului teoretic si experimental in psihologie, dupa cum psihologia poate sa-I furnizeze sinergeticii noi linii de ascensiune”. (I. Manzat)
Recenzie
După o perioadă foarte mare de timp, în care psihologia era parte integrantă a filosofiei, se realizează desprinderea de aceasta devenind o ştiinţă de sine stătătoare. Această desprindere este posibilă nu atât prin analiză psihologică, ci mai ales datorită avântului cercetărilor din domenii conexe, precum fizica generală a sistemului nervos şi psihofiziologia senzaţiilor.
În acest context teoria cuantică
este aplicată și în psihologie. Psihologia cuantică pleacă de la
interpretarea gândului ca informație. Universul interior al individului
este adevăratul univers cuantic. Acesta reprezintă o ordine micro. O
ordine pe care individul, prin intermediul conștiinței, o exportă în
ordinea macro, adică în lumea clasică. Astfel individul se autoreglează
exportând ordine cuantică și importând ordine clasică, exportând, deci,
incertitudine și importând certitudine.O relație ce face din fiecare
individ o realitate probabilă – posibilă.
În România, teoria cuantică aplicată în psihologie a fost abordată de Ion Mânzat în lucrarea Psihologia sinergetică. În căutarea umanului pierdut.
Lucrarea aceasta este împărțită, de către autorul său, în cinci parți, care la rândul lor sunt divizate în mai multe capitole, inegal împărțite.
În prima parte a lucrarii autorul argumentează faptul că psihicului uman nu i se poate atașa atributul de sistem pentru că este mult deosebit și superior tutur celorlalte sistemele cunoscute. Cu toate acestea psihologia trebuie să urmărească și să dezvolte cele mai eficiente metode prin care să transforme psihicul uman într-un sistem, sau altfel spus, să se încerce apropierea cât mai mult posibil a activității psihice de aceea a unui sistem. În acest mod, spune autorul, psihicul uman poate fi astfel orientat și organizat încât să tindă spre starea de sistem, ca o stare ideală pe care o va atinge.
Autorul concluzionează susținând faptul că psihicul uman poate fi caracterizat mai mult în sens metaforic ca un sistem deschis, imcomplet și complex. Astfel stând lucrurile, sistemicitatea psihicului uman poate fi luată în considerare doar ca o tendință.
A doua și a treia parte a cărții, autorul le dedică teoriei și psihologiei cuantice ca și premize ale teoriei sinergetice. Autorul aplică principiile cuantice în psihologie: principiul complexității (Niels Bohr), principiul incertitudinii (W. Heisenberg), principiul excluziunii (W. Pauli), ideea opoziției particulară – antiparticulară (Paul Dirac), etc. Autorul susține că în psihologie gândirea cuantică poate devenii pentru psiholog medodă de interpretare și teoretizare deoarece: cuantica respinge cauzalitatea univocă și îngust liniară (de tip cauză – efect) însă promovează o cauzalitate neliniară neliniară, colerată permanent cu probabilitatea, nu cu certitudinea; acceptă reversibilitatea și conexiunea multiplă și diversificată; acceptă nedetermnarea erorilor însă le măsoară matematic prin teste statistice, parametrice și neparametrice; determinismul este ierarhic și uneori subnivelar (Bohm – Vigir); principiul excluziunii (W.Pauli) conform căruia ceea ce prisoseste este exclus în favoarea echilibrului și optimizării (înțeleasă calitativ, nu cantitativ).
Preluând ideea lui Piagget cu privire la organizarea organizatoare Mânzat susține că psihicul uman generează în mod continuu organizare din dezorganizare și ajunge la autoorganizare de tip sinergetic.
A patra parte face referire la provocările sinergeticii, urmând ca în ulima parte să analizeze în amănunt abordarea psihicului cunoscută sub numele de psihologie sinergetică. Conform autorului sinergetica, ca știință, pledează pentru afirmarea unei viziuni armonice asupra lumii, în timp ce psihologia sinergetică cere aceeași viziune însă asupra omului ca personalitate. Să tinzi spre armonie înseamnă , de fapt, să tinzi spre echilibrul dinamic. Armonia psihică este rezultatul unor cooperări simultane și succesive în măsură să lumineze mecanismele desvoltării psihicului, susține Mânzat. În acest context, psihologia sinergetică susține că psihicul uman este extrem de dinamic, neaflându-se niciodată în stare de echilibru perfect, iar persoana umană este o autoorganizare sinergetică prin cooperarea unui mare număr de sisteme dotate cu capacitate de retroacțiune și de transformare.
Făcând referire la metodele psihologiei sinergetice, scriitorul consideră că acestea sunt: corelarea unor rezultate dispersate, dintre cele mai diverse și depărtate domenii și analogia.
În viziunea autorului psihologia sinergetică dezvăluie faptul că personalitatea este o articulare a tuturor componentelor, o interacțiune între toate nivelurile sale funcționale, într-un sistem integrat și autoorganizat.
O privire generală asupra acestei lucrări evidențiază eforturile autorului pentru a promova cu clarificări majore un tip nou de abordare a psihicului. Este un material bogat în date, demonstrații, cu foarte multe citate și referiri ale specialiștilor din domeniu, respectiv cu o bibliografie impresionantă, creând astfel un text comprehensibil și accesibil la scară largă. Poate fi considerat, cu ușurință, manual de psihologie sinergetică (prezintă în amănunt principiile psihologiei sinergetice, operațiile sinergetice ale psihicului uman,etc) însă și compendiu de gen, adresându-se atât cercetătorilor, cadrelor didactice și studenților interesați de acest domeniu.M.F.G.I.
(publicat pentru prima data in data de 21 decembrie 2010 (SURSA)În România, teoria cuantică aplicată în psihologie a fost abordată de Ion Mânzat în lucrarea Psihologia sinergetică. În căutarea umanului pierdut.
Lucrarea aceasta este împărțită, de către autorul său, în cinci parți, care la rândul lor sunt divizate în mai multe capitole, inegal împărțite.
În prima parte a lucrarii autorul argumentează faptul că psihicului uman nu i se poate atașa atributul de sistem pentru că este mult deosebit și superior tutur celorlalte sistemele cunoscute. Cu toate acestea psihologia trebuie să urmărească și să dezvolte cele mai eficiente metode prin care să transforme psihicul uman într-un sistem, sau altfel spus, să se încerce apropierea cât mai mult posibil a activității psihice de aceea a unui sistem. În acest mod, spune autorul, psihicul uman poate fi astfel orientat și organizat încât să tindă spre starea de sistem, ca o stare ideală pe care o va atinge.
Autorul concluzionează susținând faptul că psihicul uman poate fi caracterizat mai mult în sens metaforic ca un sistem deschis, imcomplet și complex. Astfel stând lucrurile, sistemicitatea psihicului uman poate fi luată în considerare doar ca o tendință.
A doua și a treia parte a cărții, autorul le dedică teoriei și psihologiei cuantice ca și premize ale teoriei sinergetice. Autorul aplică principiile cuantice în psihologie: principiul complexității (Niels Bohr), principiul incertitudinii (W. Heisenberg), principiul excluziunii (W. Pauli), ideea opoziției particulară – antiparticulară (Paul Dirac), etc. Autorul susține că în psihologie gândirea cuantică poate devenii pentru psiholog medodă de interpretare și teoretizare deoarece: cuantica respinge cauzalitatea univocă și îngust liniară (de tip cauză – efect) însă promovează o cauzalitate neliniară neliniară, colerată permanent cu probabilitatea, nu cu certitudinea; acceptă reversibilitatea și conexiunea multiplă și diversificată; acceptă nedetermnarea erorilor însă le măsoară matematic prin teste statistice, parametrice și neparametrice; determinismul este ierarhic și uneori subnivelar (Bohm – Vigir); principiul excluziunii (W.Pauli) conform căruia ceea ce prisoseste este exclus în favoarea echilibrului și optimizării (înțeleasă calitativ, nu cantitativ).
Preluând ideea lui Piagget cu privire la organizarea organizatoare Mânzat susține că psihicul uman generează în mod continuu organizare din dezorganizare și ajunge la autoorganizare de tip sinergetic.
A patra parte face referire la provocările sinergeticii, urmând ca în ulima parte să analizeze în amănunt abordarea psihicului cunoscută sub numele de psihologie sinergetică. Conform autorului sinergetica, ca știință, pledează pentru afirmarea unei viziuni armonice asupra lumii, în timp ce psihologia sinergetică cere aceeași viziune însă asupra omului ca personalitate. Să tinzi spre armonie înseamnă , de fapt, să tinzi spre echilibrul dinamic. Armonia psihică este rezultatul unor cooperări simultane și succesive în măsură să lumineze mecanismele desvoltării psihicului, susține Mânzat. În acest context, psihologia sinergetică susține că psihicul uman este extrem de dinamic, neaflându-se niciodată în stare de echilibru perfect, iar persoana umană este o autoorganizare sinergetică prin cooperarea unui mare număr de sisteme dotate cu capacitate de retroacțiune și de transformare.
Făcând referire la metodele psihologiei sinergetice, scriitorul consideră că acestea sunt: corelarea unor rezultate dispersate, dintre cele mai diverse și depărtate domenii și analogia.
În viziunea autorului psihologia sinergetică dezvăluie faptul că personalitatea este o articulare a tuturor componentelor, o interacțiune între toate nivelurile sale funcționale, într-un sistem integrat și autoorganizat.
O privire generală asupra acestei lucrări evidențiază eforturile autorului pentru a promova cu clarificări majore un tip nou de abordare a psihicului. Este un material bogat în date, demonstrații, cu foarte multe citate și referiri ale specialiștilor din domeniu, respectiv cu o bibliografie impresionantă, creând astfel un text comprehensibil și accesibil la scară largă. Poate fi considerat, cu ușurință, manual de psihologie sinergetică (prezintă în amănunt principiile psihologiei sinergetice, operațiile sinergetice ale psihicului uman,etc) însă și compendiu de gen, adresându-se atât cercetătorilor, cadrelor didactice și studenților interesați de acest domeniu.M.F.G.I.
Cuprins:
Cuvant inainte (pro.univ.dr. Constantin-Dulcan) 13
Introducere 19
I.
OMUL POATE FI CONSIDERAT SISTEM ? 23
1. Conceptul de sistem implica: interactiune,
finalitate, sinergie si miscare 23
2. De la organizare la
autoorganizare 29
2.1. Organizarea
- problemă prioritara a stiintei
moderne 29
2.2. Principiul
ordinii prin zgomot 31
2.3. Deplasarea atentiei de la
structură la organizarea sistemelor 31
2.4. De
la organizare la autoorganizare 34
2.5. Optimalitatea în organizarea psihismului uman 35
3. Elogiul elementaritătii 36
3.1. Relatia
parte-întreg în istoria gândirii stiintifice 36
3.2. Compunerea si înmănunchiereaelementelor 37
3.3.
Elementaritatea - criteriu organizational 37
3.4. Teoria
generală a sistemelor neglijază elementul 38
4. Principiile termodinamicii
sunt contrazise de gândirea stiintifica neclasică 39
4.1.Stiinta
neclasică impune schimbarea cadrului mintal global 39
4.2. Sinergetica
contrazice termodinamica clasică 41
4.3.
Termodinamica biologică este ,,antitermodinamică" 43
4.4. Stiinta
actuală reclamă
o
nouă dialectică 45
5. De la
cultura aristoteliană a lui ,,tertium non datur” la
cultura non-anstoteliană a lui ,,tertium datur synthesis” 48
5.1.
,,Realitatea fundamentala" este sinteză de tip ,,tertium
datur” (între stabil si instabil) 48
5.2. Prin „Tertul inclus” dialectica
devine trialectică 50
5.3. Infinitul
trebuie conceput si calitativ (nu numai cantitativ) 50
6. Omul - un univers
autoorganizat si organizator 51
6.1. Omul -
un univers multidimensional si autoorganizat 51
6.2. Criteriul
optimalitătii în autoorganizare 53
6.3. Psihologia
în ,,căutarea umanului pierdut" 55
7. Psihismul uman - un sistem? 59
II.
TEORIA CUANTICĂ - PREMISA TEORIEI
SINERGETICE 61
1. Interactiunea fizicalism-psihism 61
2. Mecanica cuantică –
cea mai importanta revoluti stiintifică a
secolului xx 66
3. Valentele
epistemologice ale teoriei cuantice si fundamentarea
determinismului neclasic 71
4. ,,Valea mirări"
în lumea cuantică 77
5. Particula si
spontaneitatea cuantică 78
6. Teoria „bootstrap"-ulul explică autoconsistenta
lumii 79
7. Complementaritatea si revolutionarea dialecticii 81
8. Cuantica anuntă zorile
sinergeticii 83
III.
PSIHOLOGIA CUANTICĂ 85
1. Determinismul psihologic ca
unitate a cauzalitătii si probabilitătii 85
1.1
Probabilismul în psihologie 85
1.2.
Determinismul intrapsihic 86
1.3. Principule
cuantice - premisa reconstructiei determinismului
în psihologie 88
2. Niels Bohr si
complementaritatea ca ,,suprema muzicalitate a gândiri" 93
3.Relatiile
de nedeterminare si exigentele
experimentului psihologic 98
4. Rădăcinile
arhaice ale gândirii cuantice 100
5. Extinderi ale
principiului complementaritătii în psihologie 106
5.1. Configuratii
ale complementaritătii în psihologia
omului 106
5.2. Extinderi ale principiului complementaritătii în cercetarea
psihologică 112
5.3. De la teoria
cuantică la teoria sinergetică în
psihologie 118
IV.
PROVOCAREA SINERGETICII 124
1. Sinergetica - abordare
neclasică a ordinii si organizării. 124
2. Laser-ul un model de „pionier"al sinergeticii 127
3. Obiectul si
metoda sinergeticii 129
4. Relatia
dintre sinergetică, teoria structurilor disipative si
teoria catastrofelor 132
5. Deschiderile epistemologice
ale sinergeticii 135
5.1 Sinteză integratoare
si creativă 135
5.2.
Autoorganizarea - concept princeps 138
5.3.Si
haosul devine obiect de cercetare 139
5.4. Dezordinea
creatoare (haoticitate si creativitate) 142
5.5 "Comunicarea"
rapida dintre componentele sistemelor
sinergetice 142
5.6.
Complexitatea poate fi controlată 143
5.7. Sincronismul ca ritmicitate si
armonicitate 144
5.8. Sinergetica
inspiră holonomia 1443
6. Dialectica sinergetică 147
7. Logica
sinergetică si matematica neliniara 150
7.1. Logica
cuantică nu mai satisfac? 150
7.2. Logica
sinergetică - o nouă
sperantă 151
7.3 Matematica neliniară si
sinergismul gândirii 155
V. PSIHOLOGIA SINERGETICĂ 157
1. Intrepătrunderii
fizicii si psihologiei 157
2. Psihologi cu gândire
prosinergetică 162
3. Caracteristicile psihologiei
sinergetice 164
3.1. Persoana
umană - o autoorganizare sinergetica 164
3.2. Principiile
psihologiei sinergetice 166
3.3. Operatii
sinergice ale psihismului uman 192
3.4. Specificul
cooperării în cadrul persoanei 201
3.5. Specificul
autoorganizării psihismului 206
4. Învătarea
sinergetică - speranta armonizării
omului 213
4.1. Evolutii
metodologice si terminologice 213
4.2. Învătarea
- adaptare si achizitie, dar si
constructie 215
4.3. Metoda de
instruire 216
4.4. Dezvoltarea
gândirii stiintifice la studenti 219
4.5. Valentele
învătării sinergetice 221
5. Tacerea Sinelui din perspectiva psihosinergetica 226
6. Iubirea spirituala este "tacerea impreuna si deodata" 231
5. Tacerea Sinelui din perspectiva psihosinergetica 226
6. Iubirea spirituala este "tacerea impreuna si deodata" 231
7. Alte argumente
experimentale în favoarea psihologiei sinergetice 233
7.1. „Tranzitia
de fază" si transferul 233
7.2. Conceptul -
un sistem sinergetic 235
7.3. Metafora stiintifică -
un complex sinergetic358
7.4. Sinergetica
si psihologia credintei
religioase 243
7.5 Sarpele
Kundalini din coloana lui Constantin Brâncusi 247
7.6. Abordarea
sinergetică a agresiunii psihologice 251
7.7. Psihoterapia unificarii 252
7.8. Psihicul, rezonanta a pulsatiilor sonoluminiscente 253
8. Sinergia dintre minte si inima 254
7.7. Psihoterapia unificarii 252
7.8. Psihicul, rezonanta a pulsatiilor sonoluminiscente 253
8. Sinergia dintre minte si inima 254
VI. OMUL POATE FI CONCEPUT CA SISTEM
SINERGETIC VIU SI DE GRADUL DOI 261
VII. SINRLE - SINERGIZORUL SUPREM AL PSIHICULUI 268
1.Sinele - sinteza si spirit 268
2.Sinele - arhetip al totalitatii, imago Dei in homine 271
VIII. SPIRITUL REALIZEAZA UNITATEA SINERGETICA A SUFLETULUI SI TRUPULUI 277
IX.MODELUL PENTADIMENSIONAL AL CONSTIINTEI - UN MODEL SINERGETIC 290
X.SINELE SE EXCENTREAZA SI SE COSMIZEAZA 293
Bibliografie 299
VII. SINRLE - SINERGIZORUL SUPREM AL PSIHICULUI 268
1.Sinele - sinteza si spirit 268
2.Sinele - arhetip al totalitatii, imago Dei in homine 271
VIII. SPIRITUL REALIZEAZA UNITATEA SINERGETICA A SUFLETULUI SI TRUPULUI 277
IX.MODELUL PENTADIMENSIONAL AL CONSTIINTEI - UN MODEL SINERGETIC 290
X.SINELE SE EXCENTREAZA SI SE COSMIZEAZA 293
Bibliografie 299
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu