STIINTA INVATARII. De la teorie la practica

   

Autor : Ion Negret-Dobridor, Ion-Ovidiu Panisoara
Editura Polirom
Colectia COLLEGIUM
An aparitie : 2005

ISBN 978-973-46-1076-1 

Nr pagini :256 

Format 160 x 235

Pretul la data postarii : 26,95 lei la Editura, 24,79 la elefant, 15,07 la librarie.net

Descrierea editurii:

        Un demers ambitios care ofera cititorului libertatea de a intelege si regindi aria de semnificatie a notiunii de invatare eficienta. Ca manual practic si, in egala masura, tratat stiintific, volumul expune teoriile fundamentale formulate de reprezentantii diferitelor directii de cercetare, dar si o gama larga de metode practice, venind astfel in sprijinul celor interesati (de la studenti si cadre didactice pina la angajati, angajatori, cercetatori si practicieni etc.) in alegerea celor mai adecvate tehnici de invatare.

           Ion Negret‑Dobridor este profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. A fost redactor la Revista de pedagogie (1978‑1979), cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1981‑1982), inspector scolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (1986‑1990), sef de sector in Guvernul Romaniei (1990‑1993). A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l‑a descris in lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C. Radulescu‑Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in lucrarea Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna

        Ion‑Ovidiu Pânişoară este profesor univ. dr. la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti, director al Departamentului de Formare a Profesorilor şi conducător de doctorat în domeniul ştiinţele educaţiei. Expert şi key‑speaker în conferinţe naţionale şi internaţionale de educaţie şi în organisme naţionale de profil, a fost şi este implicat în elaborarea de politici educaţionale în domeniul formării cadrelor didactice. A publicat multe studii şi cercetări în domeniu şi 28 de cărţi, dintre care:

Comunicarea eficientă, Polirom 2003, 2004, 2006, 2015 

Managementul resurselor umane (coautor), 2004, 2005, 2016

Motivarea eficientă. Ghid practic (coautor), Polirom 2005

Stiinta învatarii. De la teorie la practica (coautor), Polirom 2005, 2008

Profesorul de succes.59 de principii de pedagogie practică, Polirom 2009

Enciclopedia metodelor de învățământ (coord), Polirom 2022

Cuprins:

Prefata  11

Partea I
Teorii semnificative

1.Teoria conexionista a invatarii  15
      1.1.Viata si opera lui E.L. Thorndike 15
      1.2.Aventura sistemului conexionist  17
      1.3.Teoria originii naturale a dorintelor, intereselor si motivelor  18
      1.4.Legea pregatirii  20
      1.5.Legea exercitiului  22
      1.6.Legea efectului 23
      1.7.Legile sbusidiare ale efectului  25
      1.8.Controlul invatarii  27
      1.9.Apartenenta  28
      1.10.Principiul polaritatii  29

2.Teoria invatarii prin contiguitate  31
      2.1.Viata si opera lui Edwin Guthrie  31
      2.2.Teoria invatarii prin contiguitate  33
      2.3.Teoria inhibitiei asociative  35
      2.4.Teoria uitarii  39
      2.5.Teoria motivatiei  40

3.Teoria conditionarii operante si a instruirii programate  43
      3.1.Viata si opera lui B.F.Skinner  43
      3.2.Ideile fundamentale ale "skinnerismului" 44
      3.3.Teoria probabilitatilor de consolidare  46
      3.4.Teoria comportamentului operator  49
      3.5.Teoria celor doua tipuri de conditionare si de stingere  51
      3.6.Legile dinamice ale fortei reflexului  52
      3.7.Teoria intaririi  54
      3.8.Programe de intarire  55
      3.9.Teoria manipulării  58
      3.10.Teoria pedepsei 59
      3.11.Discriminarea operatorie 60
            A.Discriminarea stimulilor 60
            B.Diferenţierea răspunsului 61
      3.12.Instruirea programată şi maşinile de preda 62
      3.13.Eşecurile şi triumfurile skinnerismului 65

4.Teoria modelării şi învăţării sociale 67
      4.1.Viata şi opera lui Albert Bandura 67
      4.2.Teoria modelării : unele tradiţii, curente şi dispute 68
      4.3.Analiza cercetărilor de condiţionare operantă 70
      4.4.Analiza invăţării sociale 72
            4.4.1.Procesele de atenţie 72
            4.4.2.Procesele de retenţie 73
            4.4.3.Procesele de reproducere motorie 75
            4.4.4.Procesele motivationale şi de întărire 76
      4.5.Teoria procesului de modelare socială 78

5.Teoria consolidată a învăţării sociale 81
      5.1.Viaţa şi opera „gemenilor M&D" 81
      5.2.Cele patru principii fundamentale ale învăţării  83
            5.2.1.Un experiment simplu 83
            5.2.2.Patru feciori ai învăţării 85
      5.3.Procesul învăţării  86
            5.3.1.Anihilarea (extinction)  86
            5.3.2.Recuperarea spontană (spontaneous recovery) 86
            5.3.3.Descreşterea generalizării. Generalizarea stimulului intrinsec 87
            5.3.4.Discriminarea (discrimination) 87
            5.3.5.Descreşterea efectelor recompensei (gradient in the effects of renard) 88
            5.3.6.Răspunsul anticipativ (anticipatory response) 88
            5.3.7.Răspunsurile achiziţionate şi recompensele achiziţionate (acquired drives and acquired rewards) 89
            5.3.8.Anxietatea ca impuls care se poate dobândi (anxiety as an ocquirable drive) 89
            5.3.9.Mânia ca un impuls care poate fi dobândit (anger as an acquirable drive) 90
      5.4.Procese mentale superioare 90
            5.4.1.Limba  90
            5.4.2.Raţionamentul/judecata 90
      5.5.învăţarea socială şi imitaţia 91
            5.5.1.Învăţarea prin imitaţie (leaming by imitation) 91
            5.5.2.Modele de prestigiu 91
            5.5.3.Stimulul-impuls, stimulul de grup şi puterea răspunsului 91
            5.5.4.Copiere şi difuziune 92
            5.5.5.Postulatele comportamentului conflictual (conflict behavior) 92
      5.6.Teoria comportamentului cibernetic flexibil 93
            5.6.1.Analiza cibernetică a orientării răspunsului prin legături feedback 93
            5.6.2.Rolul feedbackului proprioceptiv 95
            5.6.3.Învăţarea corectării distorsiunilor - capacitatea omului de a acţiona ca un computer 95
            5.6.4.Indiciu multiplu (multiple cue) si potenţialităţi ale răspunsului (response potentialities) 96
            5.6.5.Maturizarea conceptelor - seturi ale învăţări 97

6.Teoriile gestaltiste ale invătării 99
      6.1.Ce este gestaltismul ? 99
      6.2.Viaţa fi opera lui Wolfgang Köhler 101
      6.3.Teoria învăţării prin iluminare 102
      6.4.Teoria „iluminării" 103

7.Teoria disonantei cognitive 109
      7.1.Viaţa fi opera lui Leon Festinger 109
      7.2.Definiţia si esenţa teoriei 110
      7.3.Situaţii implicand disonanta cognitivă 111
      7.4.Legile magnitudinii disonanţei si consonanţe 112
      7.5.Teoria octadică a învăţării cognitive 113
      7.6.Teoria minimizării disonanţei cognitive 114

8.Teoriile umaniste ale învăţării 117
      8.1.Viaţa fi opera lui Cari Rogers 117
      8.2.Teoria libertăţii de a învăţa 118
            A.Transmiterea corpusului de cunostinţe stocate 120
            B.îmbogăţirea procesului de descoperire 120
      8.3.Critica educaţiei clasice 121
      8.4.Principiile educaţiei umaniste 122
      8.5.Teoria facilitării învăţării 126
      8.6.Teoria finalităţii educaţionale absolute 128
      8.7.Implicaţii practice 128
      8.8.Viaţa fi opera lui A.H. Maslow 133
      8.9.Teoria umanistă a învăţării intrinsece 133
      8.10.Teoria psihologică a valorilor 135
      8.11.Imperativul paidetic maslowian: a invăţa să fii o persoană 139
      8.12.Învăţarea intrinsecă versus invăţarea extrinsecă 139
      8.13.Experienţele culminante 141
      8.14. Cunoasterea fiinţei şi experienţele culminante 142

Bibliografie 145

PARTEA A II-A
Metode eficiente

1.Teoriile condiţionării şi metodologia învăţării 153
      1.1.Învăţarea - de la animale la fiinţa umană 153
      1.2.Teorii ale condiţionării - un suport pentru metodologia didactică 154
      1.3.John B Watson şi „Give me the baby” 156
      1.4.Autodirecţionarea invăţării (self-directed larning) 157
      1.5.Învăţarea folosind principiul lui Premack 157
      1.6.Instruirea programată 159
      1.7.Grupul de aprofundare profesională (GAP) 159
      1.8.Tehnici de prospectivă 160
      1.9.Tehnica „Harta obstacolelor” 161
      1.10.Fişa personală 162
      1.11.Cercul „complimentelor" 162
      1.12.Învăţarea pe baza inteligenţei emoţionale. Dezvoltarea de sentimente în mediul de învăţare 162

2.Teoriile învăţării sociale şi învăţarea prin cooperare 165
      2.1.De la condiţionare la învăţarea socială 165
      2.2.Învăţarea cu ajutorul celuilalt 167
      2.3.Învăţarea prin cooperare 168
      2.4.Metoda învăţării cooperative 120
      2.5.Baza de date 120
      2.6.Seminarul socratic 122
      2.8.Tehnica plusurilor şi minusurilor 124
      2.9.Microgrupurile de memorat 124
      2.10.Metoda mozaicului 125
      2.11.Predarea reflexivă 126
      2.12.Tehnica ziarului 122
      2.13.Metoda interacţiunii observate (fishbowl) 127
      2.14.Alte tehnici de tip fishbowl 178
      2.15.Grupurile de discuţie tutoriale 129
      2.16.Reuniunea Phillips 66  179
      2.17.Tehnica grupului nominal 180
      2.18.Tehnica: Oferta de 100 de lire 181

3.Utilizarea conflictului in învăţare 183
      3.1.Controversa creativă 183
      3.2.Tehnica controversei decizionale  184
      3.3.Tehnica „dezbaterilor" 185
      3.4.Tehnica focus-group 186

4.Metode bazate pe rezolvarea problemelor (problem-solving) 191
      4.1.Metode de analiză 191
            4.1.1.Tehnici de prioritizare 191
            4.1.2.Analiza SWOT 192
            4.1.3.Tehnica fishboning 193
            4.1.4.Analiza cauzelor şi consecinţelor 194
            4.1.5.Metoda copacului cu erori 195
            4.1.6.Analizele segmentelor de decizie interactivă (AIDA) 195
            4.1.7.Cardurile cu sarcini (task cards) 196
            4.1.8.Analiza câmpurilor de forţă 197
            4.1.9.Diagrama Venn 197
            4.1.10.Harta kinestezică 198
            4.1.11.Matricea obţinerii de date 199
            4.1.12.Metoda imunizării 199
            4.1.13.Tehnica lecturii şi a scrisului 200
            4.1.14.Metoda SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii şi a Gândirii) 202
      4.2.Metode de rezolvare de probleme 203
            4.2.1.Reflecţia personală 203
            4.2.2.Problematizarea 203
            4.2.3.învăţarea prin categorisire 205
            4.2.4.Metoda concasării 206
            4.2.5.Cubul 207
            4.2.6.Tehnica bisocierii 207
            4.2.7.Metoda rezolvării creative de probleme 207
            4.2.8.Recensământul problemelor 209
            4.2.9.Discuţia-panel 210
            4.2.10.Brainstorming-ul 211
            4.2.11.Tehnica galaxiilor 214
            4.2.12.Brainwriting-ul 215
            4.2.13.Metoda divizării 216
            4.2.14.Tehnica votării anonime 217

5.Metode de dezvoltare a abilităţilor de comunicare 219
      5.1.Tehnica „sus şi jos" 219
      5.2.Tehnica teatrului 219
      5.3.Jocul de rol 220
      5.4.Metoda jocului de rol 221
      5.5.Jocul strategiilor de gândire 223
      5.6.De la jocul de rol la dramatizarea creativă 224
      5.7.Exerciţiile/Jocurile de spargere a gheţii (ice-breaking) 224
      5.8.Definirea personală 226
      5.9.Tehnica „Obiecte găsite" 226
      5.10.Turul galeriei 226
      5.11.Tehnica „Adevărat şi fals" 227

6.Metode bazate pe experienţă (reali şi simulaţi 229
      6.1.Dezvoltarea competenţei de învăţare 229
      6.2.Jurnalul cu dublă intrare 230
      6.3.Observarea sistematică şi independentă 230
      6.4.Metoda anchetei 232
      6.5.Tehnica IIO (Intervievator - Intervievat - Observator) 233
      6.6.Tehnica Delphi 233
      6.7.Experimentul 233
      6.8.Tehnica HEI (Ipoteză - Experiment -  Instruire) 235
      6.9.Metoda studiului de caz 235
      6.10.Tehnica minicazurilor 238
      6.11.Incidentul critic 239
      6.12.Simulările 239

Bibliografie 245
Index  251

TEORIA GENERALA A CURRICULUMULUI EDUCATIONAL

Autor :Ion Negret-Dobridor

Editura Polirom

Colectia COLLEGIUM.Stiintele educatiei

An aparitie :2008

ISBN  978-973-46-0870-6

Nr pagini :440

Format 160 x 235

Pret : 39,95 lei la Editura, 38,21 lei la elefant ,36 lei la librarie.net

Disponibilitate BCU

Download pdf  pe scribd

Descrierea editurii:
Conceptul curriculum tinde sa acopere aproape toate domeniile cuprinse in secolul al XIX-lea in pedagogia generala, a carei pulverizare in numeroase „stiinte ale educatiei” in secolul XX e supusa actualmente, odata cu evolutia teoriei curriculumului, unui proces de reintegrare teoretica si practica. Teoria curriculumului educational a devenit, in opinia multora, cea mai importanta disciplina pedagogica. Nu este inca o stiinta pe deplin constienta de importanta ei teoretica, de gravitatea responsabilitatilor sale morale si sociale, dar exista dovezi ca stiinta curriculumului a progresat foarte mult si ca se afla deja in pragul maturitatii. Lucrarea urmareste evolutia teoriei curriculumului in spatiul educational euroatlantic, prezentind diversele ei etape, pentru ca in final sa fie consemnate tendintele si conceptia autorului cu privire la optimizarea curriculara in prezent si in viitor.
Ion Negret‑Dobridor este profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. A fost redactor la Revista de pedagogie (1978‑1979), cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1981‑1982), inspector scolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (1986‑1990), sef de sector in Guvernul Romaniei (1990‑1993). A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l‑a descris in lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C. Radulescu‑Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in lucrarea Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna. Dintre lucrarile publicate, amintim: Psihologie genetica si educatie (1980); Formarea personalitatii umane (1981); Catastrofa pedagogica (1995); Prelegeri pedagogice. Accelerarea psihogenezei. Cercetari experimentale si hermeneutica pri­vind puterea educatiei asupra naturii umane (2001, in colaborare); Teoria curriculumului educational (2000); Mitul lui Chiron. Explorari hermeneutice privind destinul paideutic al omenirii (2001); Inspectia scolara si designul instruc­tional (2004, in colaborare); Didactica Nova sau Arta de a‑i invata pe toti (aproape) totul (2005); Stiinta invatarii. De la teorie la practica (2005, in colaborare).

Cuprins:

Precizare propedeutica /11

Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic   15

Cacophony of voices  15

Decriptarea şi arheologia semnificaţiilor curriculumului  17

        Clarificări etimologice  17

                Sensul denotativ  18

                Sensuri conotative   19

        Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative  20

         „Predestinarea” ştiinţifică şi responsabilităţile cercetătorului, designerului şi managerului de curriculum educaţional 23

Sensuri şi semnificaţii operaţionale 24

        Definiţii şi înţelesuri antice 24

        Definiţii şi înţelesuri medievale 24

        Definiţii practice moderne şi contemporane  25

Conflictul definiţiilor şi orientărilor din perspectivă postmodernă 25

        Diveigenţa teoriilor 26

        Lista lui Eisner şi Valance  26

        Cartografierea lui Kliebard  27

Pentru o definiţie şi o teorie generală a curriculumului 27

Note şi referinţe bibliografice 28

Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educaţional 33

1.1.O disciplină eminamente teleologică 33

1.2. Abordarea diacronică 34

1.3. De Ia „realismul practic” Ia „hiperrealitate” 34

1.4. Etapele modernismului perpetuu 36

1.5. Ultramodernismul şi formarea „omului total”  39

Note şi referinţe bibliografice 40

Capitolul II. Primele curricula implicite şi tacite 43

2.1. Preistoria curriculumului educaţional 43

2.2. Primele curricula ale umanităţii 45

        2.2.1. Curriculumul e-dubba 45

        2.2.2. Curriculumul „Casei Vieţii” 46

2.3. Curricula în Grecia antică 48

2.4. Polymatheia sofistă  49

2.5. Curricula ezoterice 50

        2.5.1. Misterele de la Eleusis 50

        2.5.2. Misterele dionisiace  51

        2.5.3. Misterele orfice 52

        2.5.4. Misterele pitagoreice 52

Note şi referinţe bibliografice 56

Capitolul III. Curriculumul eironic şi metoda maieutică 67

3.1. Primul teoretician al curriculumului 67

3.2. O cercetare peirastică a curriculumului  68

3.3. Theaitetos - omul care se va desăvârşi  71

Note şi referinţe bibliografice  71

Capitolul IV. Curricula akademic şi isocratic 77

4.1. Şcolile „veacului de aur” 77

4.2. Platon şi Akademia sa 77

4.3. Curriculumul platonic       79

4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca naiSeia  81

4.5. Duelul marilor maeştri 83

4.6. Idealul pepaideumenic şi formarea „omului de cultură” 83

Note şi referinţe bibliografice 84

Capitolul V. Enkyklios paideia  89

5.1. Curriculumul suprem 89

5.2. Programa matematico-kosmopoietică 90

5.3. Idealul „omului desăvârşit” 93

Note şi referinţe bibliografice 94

Capitolul VI. Supravieţuirea curriculumului polymatheic    97

6.1. Şcolile şi marile invazii barbare  97

6.2. îmblânzirea barbarilor prin educaţie 98

6.3. Restauraţia curriculară 99

6.4. Curricula „barbare”   101

6.5. Pauperizarea paideia-ei 102

Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic  109

7.1. Coenobium - o şcoală pregătitoare 109

7.2. Regula monachorum - un curriculum educaţional?  111

7.3. Regula, Enkyklios paideia şi Imitatio Christi  112

7.4. Curriculumul lerinian  113

7.5. Insuficienţa curriculumului cenobitic  115

Note şi referinţe bibliografice  115

Capitolul VIII. Schola palatina şi cele septem artes liberales 121

8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene 121

8.2. Alcuin şi Carol cel Mare 122

8.3. Alcuin şi schola palatina 124

8.4. Curriculumul alcuinian 126

8.5. Răspândirea curriculumului bazat pe septem artes liberales 127

Note şi referinţe bibliografice 128

Capitolul IX. Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicat 133

9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetat  133

9.2. Comenius şi frăţia invizibililor 135

9.3. Pansofia şi Societatea Regală 142

9.4. Fundamentele reformei pansofice şi ale curriculumului „iluminat” 146

9.5. Curriculum vitae - un curriculum pansofic „total” 152

9.6. De la curriculumul „iluminat” la curricula „iluministe”  155

Note şi referinţe bibliografice 156

Capitolul X. Modernitatea pedagogică şi curricula explicite 159

10.1. Premodemitate, modernitate, postmodemitate, hipermodemitate  159

10.2. Condiţiile apariţiei primelor curricula explicite 160

10.3. Naşterea teoriei ştiinţifice a curriculumului 161

10.4. Teoria lui Bobbitt 163

10.5. Modelul curricular al lui Bobbitt şi Charters 165

10.6. Modelul raţional al lui Tyler (1949) 166

10.7. Modelul interacţionist al Hildei Taba (1962) 168

10.8. Modelul naturalist al lui Walker (1972)  169

10.9. Modelul dinamic al lui McGee (1997)  170

10.10. Curricula modeme la apogeu  171

Note şi referinţe bibliografice 172

Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX  175

11.1. O cale comprehensivă printre curricula moderne 175

11.2. Progresivismul şi ideile auriculare moderne 176

11.3. Curricula progresiviste versus curricula efîcientiste 177

11.4. Resurecţia eficientistă postbelică 178

11.5. Declinul criticist şi restaurator 179

11.6. Deceniul marii literaturi curriculare  180

11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice şi curriculumul in anii ’60-’70 181

Note şi referinţe bibliografice 182

Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului: teoria şi tehnologia 185

12.1. O problemă terminologică 185

12.2. Accepţiuni moderne 187

12.3. Optimizarea curriculară modernă: o viziune convergentă 189

12.4. Etapele optimizării curriculare moderne 191

        12.4.1. Două aspecte fundamentale 191

        12.4.2. Modelul pentafazic al optimizării curriculare moderne 192

12.5. Factorii optimizării curriculare moderne 198

        12.5.1. Factorii determinanţi 198

                12.5.1.1. Trebuinţele celui care învaţă 199

                12.5.1.2. Structurile şcolare 200

        12.5.2. Factorii dominanţi 201

                12.5.2.1. Dezvoltarea cunoaşterii 201

                12.5.2.2. Comunitatea locală 201

                12.5.2.3. Progresul societăţii  202

12.6. Orientarea optimizării curriculumului modern 202

        12.6.1. Criteriile orientării curriculumului modern 203

        12.6.2. O metodă raţională de orientare a curriculumului modern  206

12.7. Alegerea câmpurilor de învăţare în curriculumul modern  212

12.8. Organizarea curriculumului modern 215

        12.8.1. ABC-ul organizării curriculare moderne 215

        12.8.2. Structuri tipice de organizare a curriculumului modem 218

12.9. Scheme şi paradigme de fundamentare a optimizării curriculare moderne ... 221

        12.9.1. Curriculum centrat pe sarcini de dezvoltare (developmental tasks) .. 221

        12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia obiectivelor pedagogice 222

        12.9.3. Curriculum centrat pe zetetica 222

        12.9.4. Curriculum holist 223

        12.9.5. Curriculum bazat pe demersuri transdisciplinare 224

        12.9.6. Curriculum centrat pe competenţe şi capacităţi 225

12.10. Optimizarea curriculumului şi reforma curriculară  226

12.11. Produsele curriculare modeme 228

12.12. Microproiectul pedagogic ca produs curricular modem 232

Note şi referinţe bibliografice 232

Capitolul XIII. Preludii la simfonia curriculară postmodernă 235

13.1. Antimodemismul  235

13.2. Eşecul ştiinţei pozitive a curriculumului 237

13.3. Viziuni şi modele curriculare bizare 238

13.4. Naşterea „curentelor curriculare distructive”   240

13.5. Imposibilitatea formulării teoriei generale şi reumanizarea curriculumului ....242

13.6. Descoperirea „curriculumului ascuns” 244

13.7. Moartea curriculumului modern 245

13.8. Curriculumul „centrat pe primatul persoanei” şi „antiinginerismul” 247

13.9. Maturizarea antimoderniştilor şi postmodemismul 250

Note şi referinţe bibliografice 251

Capitolul XIV. Deceniul cataclismelor curriculare 253

14.1. Liniştea dinaintea furtunii  253

14.2. Moartea Casandrei din Hyde Pârk 254

14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne 257

14.4. Către curriculumul umanist: „garanţii” şi „futuriştii” 261

14.5. De la „curriculumul caricaturizat” Ia „curriculumul înnobilat” 266

14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american  268

14.7. Seismul instituţiilor şi decesul curriculumului modern 270

Note şi referinţe bibliografice 273

Capitolul XV. Stenochoria şi metamorfozele curriculumului educaţional în era postmodernă 277

15.1. Despre un realism halucinant 278

        15.1.1. Un alt mod de a gândi 278

        15.1.2. De la realismul practic la hiperrealitate 280

                15.1.2.1. Teorema de incompletitudine 281

                15.1.2.2. Experimentul Einstein-Podolsky-Rosen 282

                15.1.2.3. Teorema lui Bell 283

                15.1.2.4. Teoria bootstrap 283

        15.1.3. Creierul liber şi buimac 285

        15.1.4. Curriculumul şi cultura de masă... postmodernă 289

15.2. Panorama gândirii curriculare postmodeme  292

        15.2.1. Expansiunea „imperială” 292

        15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmodeme 294

15.3. Viziuni, accente, poziţii şi simptome curriculare postmodeme 306

        15.3.1. De la criticism la postmodemism 306

        15.3.2. „Stafia rezistenţei” şi repudierea „reproducţiei sociale”   311

        15.3.3. McCarthy şi imposibilitatea curriculumului multicultural 313

        15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmodeme 317

        15.3.5. Max van Manen şi cercetarea curriculară fenomenologică 319

        15.3.6. Elaborarea hermeneutică a curriculumului fenomenologic 325

        15.3.7. Cherryholmes şi utopia curriculumului poststructuralist 330

        15.3.8. Doll jr. şi postmodemizarea modernismului 334

        15.3.9. Hiperraţionalizarea curriculumului 341

        15.3.10. Curriculumul global 345

15.4. Evoluţii şi devoluţii recente 350

        15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor 350

        15.4.2. Geografia „iraţională” a curriculumului 351

        15.4.3. Reîntemeierea raţională a curriculumului 357

                15.4.3.1. în secolul sintezei 357

                15.4.3.2. Trei concepţii despre lume şi idealurile ei 358

                15.4.3.3. Genunea culturală şi naşterea postmodemismului  361

                15.4.3.4. „Deconstrucţia” modelelor de design instrucţional 362

                15.4.3.5. Fbstmodemismul şi constructivismul 364

                15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmodeme 365

Note şi referinţe bibliografice 371

În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular ultramodern şi teoria generală a curriculumului 397

Note şi referinţe bibliografice 407

Bibliografie selectivă 409