Editura Polirom
Colectia COLLEGIUM.Stiintele educatiei
An aparitie :2008
ISBN 978-973-46-0870-6
Nr pagini :440
Format 160 x 235
Pret : 39,95 lei la Editura,
38,21 lei la elefant ,36 lei la librarie.net
Disponibilitate BCU
Descrierea
editurii:
Conceptul curriculum tinde sa acopere aproape toate domeniile cuprinse in secolul al XIX-lea in pedagogia generala, a carei pulverizare in numeroase „stiinte ale educatiei” in secolul XX e supusa actualmente, odata cu evolutia teoriei curriculumului, unui proces de reintegrare teoretica si practica. Teoria curriculumului educational a devenit, in opinia multora, cea mai importanta disciplina pedagogica. Nu este inca o stiinta pe deplin constienta de importanta ei teoretica, de gravitatea responsabilitatilor sale morale si sociale, dar exista dovezi ca stiinta curriculumului a progresat foarte mult si ca se afla deja in pragul maturitatii. Lucrarea urmareste evolutia teoriei curriculumului in spatiul educational euroatlantic, prezentind diversele ei etape, pentru ca in final sa fie consemnate tendintele si conceptia autorului cu privire la optimizarea curriculara in prezent si in viitor.
Ion Negret‑Dobridor este profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. A fost redactor la Revista de pedagogie (1978‑1979), cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1981‑1982), inspector scolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (1986‑1990), sef de sector in Guvernul Romaniei (1990‑1993). A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l‑a descris in lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C. Radulescu‑Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in lucrarea Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna. Dintre lucrarile publicate, amintim: Psihologie genetica si educatie (1980); Formarea personalitatii umane (1981); Catastrofa pedagogica (1995); Prelegeri pedagogice. Accelerarea psihogenezei. Cercetari experimentale si hermeneutica privind puterea educatiei asupra naturii umane (2001, in colaborare); Teoria curriculumului educational (2000); Mitul lui Chiron. Explorari hermeneutice privind destinul paideutic al omenirii (2001); Inspectia scolara si designul instructional (2004, in colaborare); Didactica Nova sau Arta de a‑i invata pe toti (aproape) totul (2005); Stiinta invatarii. De la teorie la practica (2005, in colaborare).
Cuprins:Conceptul curriculum tinde sa acopere aproape toate domeniile cuprinse in secolul al XIX-lea in pedagogia generala, a carei pulverizare in numeroase „stiinte ale educatiei” in secolul XX e supusa actualmente, odata cu evolutia teoriei curriculumului, unui proces de reintegrare teoretica si practica. Teoria curriculumului educational a devenit, in opinia multora, cea mai importanta disciplina pedagogica. Nu este inca o stiinta pe deplin constienta de importanta ei teoretica, de gravitatea responsabilitatilor sale morale si sociale, dar exista dovezi ca stiinta curriculumului a progresat foarte mult si ca se afla deja in pragul maturitatii. Lucrarea urmareste evolutia teoriei curriculumului in spatiul educational euroatlantic, prezentind diversele ei etape, pentru ca in final sa fie consemnate tendintele si conceptia autorului cu privire la optimizarea curriculara in prezent si in viitor.
Ion Negret‑Dobridor este profesor universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei a Universitatii din Bucuresti. A fost redactor la Revista de pedagogie (1978‑1979), cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice (1981‑1982), inspector scolar la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (1986‑1990), sef de sector in Guvernul Romaniei (1990‑1993). A devenit cunoscut prin conceperea si experimentarea in scolile din Bucuresti a unui model instructional original de tip mastery learning, pe care l‑a descris in lucrarea Invatarea eficienta (1994, in colaborare). Este laureat al Premiului „C. Radulescu‑Motru” al Academiei Romane (1996) si al Medaliei Jubiliare „Comenius” (2003). In prezent exploreaza metamorfozele gindirii educationale contemporane, pe care le va expune in lucrarea Pedagogia postmoderna si educatia ultramoderna. Dintre lucrarile publicate, amintim: Psihologie genetica si educatie (1980); Formarea personalitatii umane (1981); Catastrofa pedagogica (1995); Prelegeri pedagogice. Accelerarea psihogenezei. Cercetari experimentale si hermeneutica privind puterea educatiei asupra naturii umane (2001, in colaborare); Teoria curriculumului educational (2000); Mitul lui Chiron. Explorari hermeneutice privind destinul paideutic al omenirii (2001); Inspectia scolara si designul instructional (2004, in colaborare); Didactica Nova sau Arta de a‑i invata pe toti (aproape) totul (2005); Stiinta invatarii. De la teorie la practica (2005, in colaborare).
Precizare propedeutica /11
Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15
Cacophony of voices 15
Decriptarea şi arheologia
semnificaţiilor curriculumului 17
Clarificări etimologice 17
Sensul denotativ 18
Sensuri conotative 19
Hermeneutica mitologică a sensurilor
conotative 20
„Predestinarea”
ştiinţifică şi responsabilităţile cercetătorului, designerului şi managerului
de curriculum educaţional 23
Sensuri şi semnificaţii
operaţionale 24
Definiţii şi înţelesuri antice 24
Definiţii şi înţelesuri medievale 24
Definiţii practice moderne şi
contemporane 25
Conflictul definiţiilor şi
orientărilor din perspectivă postmodernă 25
Diveigenţa teoriilor 26
Lista lui Eisner şi Valance 26
Cartografierea lui Kliebard 27
Pentru o definiţie şi o
teorie generală a curriculumului 27
Note şi referinţe bibliografice 28
Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului
educaţional 33
1.1.O disciplină eminamente
teleologică 33
1.2. Abordarea diacronică 34
1.3. De Ia „realismul
practic” Ia „hiperrealitate” 34
1.4. Etapele modernismului
perpetuu 36
1.5. Ultramodernismul şi
formarea „omului total” 39
Note şi referinţe bibliografice 40
Capitolul II. Primele curricula implicite şi tacite 43
2.1. Preistoria
curriculumului educaţional 43
2.2. Primele curricula ale
umanităţii 45
2.2.1. Curriculumul e-dubba 45
2.2.2. Curriculumul „Casei Vieţii” 46
2.3. Curricula în Grecia
antică 48
2.4. Polymatheia sofistă 49
2.5. Curricula ezoterice 50
2.5.1. Misterele de la Eleusis 50
2.5.2. Misterele dionisiace 51
2.5.3. Misterele orfice 52
2.5.4. Misterele pitagoreice 52
Note şi referinţe bibliografice 56
Capitolul III. Curriculumul eironic şi metoda maieutică 67
3.1. Primul teoretician al
curriculumului 67
3.2. O cercetare peirastică a
curriculumului 68
3.3. Theaitetos - omul care
se va desăvârşi 71
Note şi referinţe bibliografice 71
Capitolul IV. Curricula akademic şi isocratic 77
4.1. Şcolile „veacului de
aur” 77
4.2. Platon şi Akademia sa 77
4.3. Curriculumul platonic 79
4.4. Fundamentarea absolută a
curriculumului ca naiSeia 81
4.5. Duelul marilor maeştri 83
4.6. Idealul pepaideumenic şi
formarea „omului de cultură” 83
Note şi referinţe bibliografice 84
Capitolul V. Enkyklios paideia 89
5.1. Curriculumul suprem 89
5.2. Programa
matematico-kosmopoietică 90
5.3. Idealul „omului
desăvârşit” 93
Note şi referinţe bibliografice 94
Capitolul VI. Supravieţuirea curriculumului polymatheic 97
6.1. Şcolile şi marile
invazii barbare 97
6.2. îmblânzirea barbarilor
prin educaţie 98
6.3. Restauraţia curriculară 99
6.4. Curricula „barbare” 101
6.5. Pauperizarea paideia-ei 102
Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic 109
7.1. Coenobium - o şcoală
pregătitoare 109
7.2. Regula monachorum - un
curriculum educaţional? 111
7.3. Regula, Enkyklios
paideia şi Imitatio Christi 112
7.4. Curriculumul lerinian 113
7.5. Insuficienţa
curriculumului cenobitic 115
Note şi referinţe bibliografice 115
Capitolul VIII. Schola palatina şi cele septem artes
liberales 121
8.1. Geneza „prăpastiei
culturale” europene 121
8.2. Alcuin şi Carol cel Mare
122
8.3. Alcuin şi schola palatina
124
8.4. Curriculumul alcuinian 126
8.5. Răspândirea
curriculumului bazat pe septem artes liberales 127
Note şi referinţe bibliografice 128
Capitolul IX. Pansophia - un curriculum teoretizat, dar
neaplicat 133
9.1. De la Adevărul Revelat
la Adevărul Cercetat 133
9.2. Comenius şi frăţia
invizibililor 135
9.3. Pansofia şi Societatea
Regală 142
9.4. Fundamentele reformei
pansofice şi ale curriculumului „iluminat” 146
9.5. Curriculum vitae - un
curriculum pansofic „total” 152
9.6. De la curriculumul „iluminat”
la curricula „iluministe” 155
Note şi referinţe bibliografice 156
Capitolul X. Modernitatea pedagogică şi curricula explicite 159
10.1. Premodemitate,
modernitate, postmodemitate, hipermodemitate 159
10.2. Condiţiile apariţiei
primelor curricula explicite 160
10.3. Naşterea teoriei
ştiinţifice a curriculumului 161
10.4. Teoria lui Bobbitt 163
10.5. Modelul curricular al
lui Bobbitt şi Charters 165
10.6. Modelul raţional al lui
Tyler (1949) 166
10.7. Modelul interacţionist
al Hildei Taba (1962) 168
10.8. Modelul naturalist al
lui Walker (1972) 169
10.9. Modelul dinamic al lui
McGee (1997) 170
10.10. Curricula modeme la
apogeu 171
Note şi referinţe bibliografice 172
Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX 175
11.1. O cale comprehensivă
printre curricula moderne 175
11.2. Progresivismul şi
ideile auriculare moderne 176
11.3. Curricula progresiviste
versus curricula efîcientiste 177
11.4. Resurecţia eficientistă
postbelică 178
11.5. Declinul criticist şi
restaurator 179
11.6. Deceniul marii
literaturi curriculare 180
11.7. Explozia cercetărilor
psihopedagogice şi curriculumul in anii ’60-’70 181
Note şi referinţe bibliografice 182
Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului: teoria
şi tehnologia
185
12.1. O problemă
terminologică 185
12.2. Accepţiuni moderne 187
12.3. Optimizarea curriculară
modernă: o viziune convergentă 189
12.4. Etapele optimizării
curriculare moderne 191
12.4.1. Două aspecte fundamentale 191
12.4.2. Modelul pentafazic al
optimizării curriculare moderne 192
12.5. Factorii optimizării
curriculare moderne 198
12.5.1. Factorii determinanţi 198
12.5.1.1. Trebuinţele celui care învaţă
199
12.5.1.2. Structurile şcolare 200
12.5.2. Factorii dominanţi 201
12.5.2.1. Dezvoltarea cunoaşterii 201
12.5.2.2. Comunitatea locală 201
12.5.2.3. Progresul societăţii 202
12.6. Orientarea optimizării
curriculumului modern 202
12.6.1. Criteriile orientării
curriculumului modern 203
12.6.2. O metodă raţională de orientare
a curriculumului modern 206
12.7. Alegerea câmpurilor de
învăţare în curriculumul modern 212
12.8. Organizarea
curriculumului modern 215
12.8.1. ABC-ul organizării curriculare
moderne 215
12.8.2. Structuri tipice de organizare
a curriculumului modem 218
12.9. Scheme şi paradigme de
fundamentare a optimizării curriculare moderne ... 221
12.9.1. Curriculum centrat pe sarcini
de dezvoltare (developmental tasks) .. 221
12.9.2. Curriculum centrat pe taxonomia
obiectivelor pedagogice 222
12.9.3. Curriculum centrat pe zetetica 222
12.9.4. Curriculum holist 223
12.9.5. Curriculum bazat pe demersuri
transdisciplinare 224
12.9.6. Curriculum centrat pe
competenţe şi capacităţi 225
12.10. Optimizarea
curriculumului şi reforma curriculară 226
12.11. Produsele curriculare
modeme 228
12.12. Microproiectul pedagogic
ca produs curricular modem 232
Note şi referinţe bibliografice 232
Capitolul XIII. Preludii la simfonia curriculară postmodernă 235
13.1. Antimodemismul 235
13.2. Eşecul ştiinţei
pozitive a curriculumului 237
13.3. Viziuni şi modele
curriculare bizare 238
13.4. Naşterea „curentelor
curriculare distructive” 240
13.5. Imposibilitatea
formulării teoriei generale şi reumanizarea curriculumului ....242
13.6. Descoperirea
„curriculumului ascuns” 244
13.7. Moartea curriculumului
modern 245
13.8. Curriculumul „centrat
pe primatul persoanei” şi „antiinginerismul” 247
13.9. Maturizarea
antimoderniştilor şi postmodemismul 250
Note şi referinţe bibliografice 251
Capitolul XIV. Deceniul cataclismelor curriculare 253
14.1. Liniştea dinaintea
furtunii 253
14.2. Moartea Casandrei din
Hyde Pârk 254
14.3. Ultimii titani ai
pedagogiei moderne 257
14.4. Către curriculumul
umanist: „garanţii” şi „futuriştii” 261
14.5. De la „curriculumul
caricaturizat” Ia „curriculumul înnobilat” 266
14.6. Atacurile „perfidului
Albion” asupra curriculumului american 268
14.7. Seismul instituţiilor
şi decesul curriculumului modern 270
Note şi referinţe bibliografice 273
Capitolul XV. Stenochoria şi metamorfozele curriculumului
educaţional în era postmodernă 277
15.1. Despre un realism
halucinant 278
15.1.1. Un alt mod de a gândi 278
15.1.2. De la realismul practic la
hiperrealitate 280
15.1.2.1. Teorema de incompletitudine 281
15.1.2.2. Experimentul
Einstein-Podolsky-Rosen 282
15.1.2.3. Teorema lui Bell 283
15.1.2.4. Teoria bootstrap 283
15.1.3. Creierul liber şi buimac 285
15.1.4. Curriculumul şi cultura de
masă... postmodernă 289
15.2. Panorama gândirii
curriculare postmodeme 292
15.2.1. Expansiunea „imperială” 292
15.2.2. Cele zece „provincii
curriculare” postmodeme 294
15.3. Viziuni, accente,
poziţii şi simptome curriculare postmodeme 306
15.3.1. De la criticism la postmodemism
306
15.3.2. „Stafia rezistenţei” şi
repudierea „reproducţiei sociale” 311
15.3.3. McCarthy şi imposibilitatea
curriculumului multicultural 313
15.3.4. Soteriologia curriculară a
Satanei postmodeme 317
15.3.5. Max van Manen şi cercetarea
curriculară fenomenologică 319
15.3.6. Elaborarea hermeneutică a
curriculumului fenomenologic 325
15.3.7. Cherryholmes şi utopia
curriculumului poststructuralist 330
15.3.8. Doll jr. şi postmodemizarea
modernismului 334
15.3.9. Hiperraţionalizarea
curriculumului 341
15.3.10. Curriculumul global 345
15.4. Evoluţii şi devoluţii
recente 350
15.4.1. Sensul confruntării
paradigmelor 350
15.4.2. Geografia „iraţională” a
curriculumului 351
15.4.3. Reîntemeierea raţională a
curriculumului 357
15.4.3.1. în secolul sintezei 357
15.4.3.2. Trei concepţii despre lume şi
idealurile ei 358
15.4.3.3. Genunea culturală şi naşterea
postmodemismului 361
15.4.3.4. „Deconstrucţia” modelelor de
design instrucţional 362
15.4.3.5. Fbstmodemismul şi
constructivismul 364
15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice
postmodeme 365
Note şi referinţe bibliografice 371
În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular
ultramodern şi teoria generală a curriculumului 397
Note şi referinţe
bibliografice 407
Bibliografie selectivă 409
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu