An aparitie :2013, 2021
Editia a II-a
Titlul original: Seeing Voices,1989
Traducerea Doina Lica
ISBN 978-973-50-7283-4
Nr pagini :240
Format 130 x 200
Descrierea
editurii:
În martie 1988, la o universitate americană pentru surdomuţi s-au
declanşat ample proteste: studenţii nu cereau doar schimbarea
rectorului, ci, în ultimă instanţă, acceptarea statutului lor aparte,
greu de înţeles pentru lumea din jur care aude.
Incitat de acest eveniment, Oliver Sacks întreprinde o cercetare a universului surzilor şi a limbajului semnelor – un limbaj de o formidabilă bogăţie şi plasticitate, posedând o gramatică proprie, a cărei înţelegere ne conduce spre cele mai profunde straturi ale gândirii.
Văzând glasuri e o carte revelatoare. Ne îndeamnă să medităm asupra limbajului în genere şi ne spune povestea emoţionantă a unor oameni care sunt la fel ca noi, şi totuşi foarte diferiţi. Ne apropie de esenţa condiţiei umane.
Incitat de acest eveniment, Oliver Sacks întreprinde o cercetare a universului surzilor şi a limbajului semnelor – un limbaj de o formidabilă bogăţie şi plasticitate, posedând o gramatică proprie, a cărei înţelegere ne conduce spre cele mai profunde straturi ale gândirii.
Văzând glasuri e o carte revelatoare. Ne îndeamnă să medităm asupra limbajului în genere şi ne spune povestea emoţionantă a unor oameni care sunt la fel ca noi, şi totuşi foarte diferiţi. Ne apropie de esenţa condiţiei umane.
"Relaţia
dintre limbaj şi gândire este problema cea mai importantă, problema
fundamentală, atunci când luăm în considerare dificultăţile cu care se
confruntă sau se pot confrunta cei care s-au născut surzi ori au devenit surzi
foarte devreme.
Termenul
„surd“ este vag sau mai degrabă este atât de general, încât zădărniceşte
examinarea gradelor foarte diferite de surditate, grade cu semnificaţie
calitativă şi chiar „existenţială“. Există „cei tari de ureche“, aproximativ
cincisprezece milioane în Statele Unite, care reuşesc să audă câte ceva
folosind proteze auditive, există şi cei cu „hipoacuzie severă“, mulţi cu boli
ale urechii sau
traumatisme la începutul vieţii; dar ei, ca şi cei tari de ureche, mai pot să
audă, în special cu noile proteze auditive sofisti. Sunt apoi cei „complet
surzi“, care nu au nici o speranţă să audă, indiferent ce progrese tehnologice
se fac în lume. Cei complet surzi nu pot conversa în modul obişnuit –
ei trebuie fie să citeas că pe buze , fie să folosească limbajul
mimico-gestual, fie ambele.
Nu contează
numai gradul de surditate, ci şi – extrem de important – vârsta sau stadiul în
care apare :dacă auzul e absent la naştere sau se pierde în fragedă copilărie, înainte de însuşirea limbii.
Cei afectaţi astfel – prelingual –, care n-au auzit niciodată, care
n-au amintiri, imagini sau asociaţii auditive, nu poate exista nici măcar
iluzia sunetului. Ei trăiesc într-o lume a tăcerii şi liniştii desăvârşite,
neîntrerupte.De aceştia şi doar de aceştia ne vom ocupa aici, situaţia şi
starea lor fiind unice. De ce este aşa? Căci aceia care suferă de surditate prelinguală,
incapabili să-şi audă părinţii, riscă să rămână grav retardaţi, chiar cu deficienţe permanente în însuşirea limbajului, dacă
nu se iau imediat măsuri eficiente. Iar a avea deficienţe de limbaj este pentru
un om una dintre cele mai mari nenorociri, fiindcă numai prin limbaj ne
dobândim în întregime condiţia umană şi cultura, comunicăm liber cu semenii,
primim şi răspândim informaţii. Din
acest motiv, cei congenital surzi sau „2muţi“ au fost timp de mii de ani
consideraţi „idioţi“ şi judecaţi după o lege stupidă drept „incompetenţi“ –
neputând să moştenească proprietăţi, să se căsătorească, să primească o educaţie, să
aibă o slujbă stimulatoare – şi li s-au refuzat drepturile fundamentale ale
omului."(Autorul)
OLIVER SACKS (9 iulie 1933 – 30 august 2015) s-a născut la Londra, într-o familie de medici, şi a studiat medicina la Queen's College, Oxford. La începutul anilor '60 s-a stabilit în Statele Unite, la San Francisco. Din 1965 a locuit la New York, unde a fost profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine. Preocuparea sa constantă a fost lucrul cu pacienţii suferind de boli neurologice pentru a-i ajuta sa trăiască în condiţii cât mai apropiate de normalitate. Oliver Sacks a îmbinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională - au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Sursa informatiilor despre autor
Din lucrarile sale traduse la noi:
Muzicofilia. Povestiri despre muzică și creier, Humanitas 2009, 2013, 2021
Halucinatii, Humanitas 2012, 2021
Omul care isi confunda sotia cu o palarie, Humanitas 2005, 2019, 2021
In miscare. O viata, Humanitas 2015, 2017
Revenirea la viata, Humanitas 2012, 2021
Recunostinta, Humanitas 2017, 2021
Un picior de sprijin, Humanitas 2013
Ochiul mintii. Cum se vede lumea cand vederea da gres, Humanitas 2014
Vazand glasuri. O călătorie in lumea surzilor, Humanitas 2012, 2021
Unchiul Tungsten. Amintiri dintr-o copilarie chimica, Humanitas 2017
Fluviul constiintei, Humanitas 2020
Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povesti, Humanitas 2021
Cuprins:
Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
O lume a surzilor. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Gândirea în limbajul semnelor . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Revoluţia surzilor . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Sugestii de lectură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu