Stanislav Grof

Dr. Stanislav Grof este un psihiatru cu o experienţă de peste 50 de ani în cercetarea stărilor modificate de conştiinţă şi unul dintre întemeietorii şi principalii teoreticieni ai psihologiei transpersonale.

S-a născut la Praga, unde şi-a făcut şi studiile universitare, obţinând titlul de medic la Chales University School of Medicine şi de doctor în medicină la Academia de Ştiinţe Cehoslovacă.

Primele cercetări ale dr. Stanislav Grof desfăşurate la Institutul de Cercetări Psihiatrice din Praga au avut ca obiect folosirea clinică a substanţelor psihedelice. La acest institut a deţinut funcţia de cercetător principal în cadrul unui program de explorare sistematică a potenţialului euristic şi terapeutic al LSD-ului şi al altor substanţe psihedelice.

În 1967 a fost invitat ca cercetător asociat la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland. La sfârşitul bursei de doi ani prevăzute în contract, a rămas în Statele Unite şi şi-a continuat cercetarea ca şef al Cercetării Psihiatrice la Centrul de Cercetări Psihiatrice din Maryland şi ca asistent universitar la Catedra de Psihiatrie de la Clinica Henry Phipps a Universităţii Johns Hopkins.

În 1973, dr. Stanislav Grof a fost invitat la Institutul Esalen din Big Sur, California, unde a trăit până în anul 1987 ca bursier rezident. Şi-a petrecut acest timp scriind mai multe cărţi şi articole, ţinând seminarii şi conferinţe şi dezvoltând împreună cu soţia sa, Christina, respiraţia holotropică, o formă inovatoare de psihoterapie experienţială. A făcut parte, de asemenea, din Comitetul Tutorial al Institutului Esalen.

Dr. Stanislav Grof este fondatorul Asociaţiei Transpersonale Internaţionale (ITA), fiind actualul ei preşedinte. În această calitate, a organizat împreună cu Christina Grof importante conferinţe internaţionale în Statele Unite, fosta Cehoslovacie, India, Australia şi Brazilia. În prezent locuieşte în Mill Valley, California, scrie cărţi, conduce seminarii de pregătire pentru profesionişti în domeniile respiraţiei holotropice şi ale psihologiei transpersonale (Grof Trans-personal Training) şi ţine conferinţe şi seminarii în toată lumea. Este, de asemenea, profesor de psihologie la California Institute of Integral Studies (CIIS) din San Francisco şi la Pacifica Graduate School în Santa Barbara.

Grof a demonstrat imensele resurse terapeutice şi modelatoare pe care le capitalizează stările neobişnuite ale conştiinţei. Cu acest prilej, şi aşa cum rezultă din lucrarea LSD Psychoterapy (1980), Grof a realizat şi o cartografiere mai profundă şi mai subtilă a inconştientului, care pe lângă nivelul biografic sau psihodinamic (lansat de clasicismul psihanalitic), conţine încă două niveluri suplimentare: cel perinatal (aferent trăirilor plasate în jurul naşterii) şi cel transpersonal (populat cu experienţe care exced cadrul spaţio-temporalităţii standard: experienţe colective, rasiale, filogenetice, ancestrale, cosmice, retrăirea vieţilor anterioare etc.). În pofida multiplelor dislocări paradigmatice pe care cercetarea psihedelică le-a provocat în multiple câmpuri disciplinare şi atitudinale (psihologia, psihoterapia, psihiatria, pedagogia numărându-se printre beneficiarele ei privilegiate), ea a fost abandonată în favoarea unor tehnici mai blânde şi mai inofensive, precum terapia holotropică.

***

Psihoterapia psihedelica utilizeaza substantele psihedelice ca un catalizator pentru experientele transcendentale, cu scopul de a rupe barierele psihologice aflate in calea comunicarii si a vindecarii. Aceasta abordare terapeutica difera de metodele ce analizeaza materialul psihodinamic prin dialog cu pacientul, fiind mai apropiata de psihologiile transpersonale decat de psihanaliza. Terapia psihedelica a fost initiata la jumatatea secolului XX, de Humphry Osmond si Abram Hoffer, aceste practici fiind continuate de Keith Ditman.

Tehnicile psihoterapiei psihedelice au devenit proceduri specializate pe inducerea experientei transpersonale de apogeu, de dizolvare a eului. Numita transcendentala, mistica sau spirituala, experienta de apogeu este o stare extatica ce se caracterizeaza prin dizolvarea limitelor intre eu (sine) si lumea exterioara, precum si senzatii intense de unitate cu umanitatea, natura, universul si divinitatea.