INTRODUCERE IN LOGICA

Autor: Petre Botezatu,
Editura Polirom
Colectia Collegium. Filosofie
An aparitie : 1994 (ed.Graphix) , 1997
Editia a II-a
ISBN 973-683-022-5
Nr pagini : 290
Format 160 x 235
Anticariat
Pretul la data postarii : 22 lei la printre carti, 59 lei pe okazii, 59 lei la anticariat ursu
Disponibilitate BCU
pdf aici si aici

Descrierea editurii:

        „Nu am epuizat studiul gindirii. Mai ramine loc pentru o stiinta care sa cerceteze gindirea, facind aceeasi abstractie de legaturile ei cu obiectul cunoasterii, cit si de cele cu subiectul cunoasterii. Cu alte cuvinte, este necesar un studiu al structurii gindirii, al mecanismelor pe care gindirea le pune in joc atunci cind se argumenteaza. Acest studiu este necesar si da nastere unei stiinte speciale numite logica, fiindca structura gindirii este deosebit de complicata, iar cunoasterea ei poseda o mare importanta practica.” (Petre Botezatu)

        Petre Botezatu (1911-1981) este maestrul scolii logice din Iasi. Autor al unui tratat despre interpretarea moderna a silogismelor, devenit o lucrare de referinta imediat dupa aparitie (1976), Petre Botezatu este creatorul unei teorii generale a rationamentului, care cuprinde procedeele deductive complexe ale stiintei moderne in baza unei logici naturale. Reeditata la Polirom, lucrarea sa Introducere in logica isi reconfirma caracterul de carte fundamentala.

Cuprins:

Prefată  5

PARTEA I. Obiecte, legi, principii

CAPITOLUL 1. Obiectul şi importanta logicii 17

1.1. Precizări preliminare    17

1.2. Logica, teorie a gândirii  

1.2.1. Logica şi psihologia  18

1.2.2. Logica şi gnoseologia  19

1.3. Gândirea ca obiect al logicii  20

1.4. Utilitatea studiului logicii   23

Note  24

CAPITOLUL 2. Logica principiilor  25

2.1. Ideea de sistem logic  25

2.2. Legile logice şi caracteristicile lor    26

2.3. Principiile logice traditionale  28

2.3.1. Principiul identităţii  28

2.3.2. Principiul necontradictiei  32

2.3.3. Principiul tertului exclus  36

2.3.4. Principiul ratiunii suficiente  40

2.4. Principiile gândirii şi logica modernă  44

2.5. Statutul filosofic al " principiilor"  45

Note  46

PARTEA A II-A. Logica propoziţiilor

CAPITOLUL 3. Propozitia neanalizată  51

3.1. Propoziţia neanalizată şi propoziţia analizată  51

3.2. Caracterizarea propoziţiei   51

3.3. Propoziţia şi judecata  54

3.4. Aspectele propoziţiei  55

3.5. Valoarea de adevăr a propoziţiei   56

3.6. Problema antinomiilor generate de caracterul adevărat sau fals al propoziţiei 59

3.7. Relaţiile dintre propoziţii  60

3.7.1. Concepţia clasică despre opoziţia propoziţiilor   60

3.7.2. Principalele relaţii interpropoziţionale  61

3.8. Raporturile dintre propoziţii şi inferenţa  64

3.9. Clasificarea inferentelor  67

3.9.1. Clasificarea inferentelor În logica tradiţională  67

3.9.2. Clasificarea inferenţelor În logica modernă  67

3.10. Fragmentul clasic al logicii propoziţiilor  67

3.10.1. Inferente ipotetice   68

3.10.2. Utilitatea inferenţelor ipotetice  70

3.10.3. Inferente disjunctive  70

3.10.4. Utilitatea inferenţelor disjunctive   72

3.10.5. Formele dilemei   72

3.11. Logica propoziţională modernă  73

3.11.1. Propoziţii compuse  73

3.11.2. Metoda tabelelor de adevăr  77

3.11.3 . Legi logice confirmate de calculul propoziţional  80

3.11.4. Noi legi logice propoziţionale  81

3.11.4.1. Proprietăţi ale operaţiilor logice  81

3.11.4.2. Inferenţe conjunctive   82

3.11.4.3. Alte inferente disjunctive 82

3.11.4.4. Echivalenţe Între functori  82

3.11.4.5. Negaţii ale propoziţiilor compuse  82

3.11.4.6. Relaţii Între propoziţii compuse   83

3.11.4.7. Echivalenţele propoziţiei condiţionale   84

3.11.4.8. Legi ale implicaţiei  87

Note  89

PARTEA A III-A. Un fragment clasic al logicii predica te lor (al judecăţilor de predicatie)

CAPITOLUL 4. Propoziţia analizată  95

4.1. Structura propoziţiei logice  96

4.1.1. Analiza tradiţională a propozitiei  96

4.1.2. Propoziţia logică şi propoziţia verbală  97

4.2. Clasificarea propoziţiilor   98

4.2.1. Clasificarea tradiţională a judecăţilor  98

4.2.1.1. Clasificarea judecăţilor după calitate  98

4.2.1.2. Clasificarea judecăţilor după cantitate  99

4.2.1.3. Clasificarea combinată după calitate şi cantitate  101

4.2.1.4. Distribuţia termenilor În judecată 102

4.2.1.5. Clasificarea judecăţilor după relaţie  103

4.2.1.6. Clasificarea judecăţilor după modalitate  106

4.2.2. Clasificarea modernă a propoziţiilor  108

4.3. Legi ale logicii predicatelor  113

4.3.1. Negaţii ale cuantificatorilor  113

4.3.2. Legi de distribuţie  114

4.3.3. Legi de particularizare  114

Note   114

CAPITOLUL 5. Noţiunea  116

5.1. Teoria noţiunii in logica tradiţională şi in logica modernă   116

5.2. Noţiunea ca element al gândirii  116

5.3. Determinarea noţiunilor, scop ultim al cunoaşterii ştiinţifice  117

5.4. Probleme gnoseologice ale noţiunii  118

5.4.1. De la percepţii şi reprezentări la noţiuni  118

5.4.2. Noţiunea ca exprimare a esenţei   118

5.4.3 . Noţiunea ca exprimare a claselor  119

5.4.4. Elemente de teoria mulţimilor  120

5.4.5. Generalizarea  122

5.4.6. Abstractizarea  123

5.4.7. Noţiunea ca înţeles  124

5.4.8. Contextul sau universul discursului  126

5.5. Structura noţiunii  127

5.5.1. Sfera şi conţinutul  127

5.5.2. Sfera noţiunii  128

5.5.3. Conţinutul noţiunii 136

5.5.4. Raportul dintre sferă (extensiune) şi conţinut (intensiune)  140

5.6. Relaţiile dintre noţiuni  142

5.6.1. Raporturi extensionale determinate prin metoda formală (I)  142

5.6.2. Raporturi extensionale determinate prin metoda formală (II)  146

5.6.3. Raporturi extensionale determinate prin metoda genetică  148

5.6.4. Raporturi intensionale  151

5.7. Clasificarea noţiunilor  157

5.7.1. Diferenţieri psihologice şi gnoseologice    1 57

5.7.1.1. Noţiuni clare şi obscure, distincte şi confuze  157

5.7.1.2. Noţiuni abstracte şi concrete  158

5.7.2. Distincţii ontologice  159

5.7.2.1. Noţiuni de lucruri, de proprietăţi şi de relaţii  159

5.7.2.2. Noţiuni generale şi individuale   161

5.7.2.3. Noţiuni distributive şi colective  164

5.7.3. Diferenţieri logic-intensionale  167

5.7.3.1. Noţiuni simple şi compuse  167

5.7.3.2. Noţiuni pozitive şi negative   169

Note  171

CAPITOLUL 6. Operaţii logice constructive 173

6.1. Generalizarea şi specificarea  174

6.2. Diviziunea şi clasificarea  175

6.3. Analiza şi sinteza  177

6.4. Definiţia  178

6.4.1. Procedee de definire  178

6.4.2. Legile definiţiei  179

6.4.3. Felurile definiţiei  180

Note  182

CAPITOLUL 7. Logica claselor  183

7.1. Interferenţe imediate şi mediate  183

7.2. Interferenţe imediate  184

7.2.1. Opoziţia propoziţiilor categorice  184

7.2.1.1. Extinderea teoriei opoziţiilor  188

7.2.1.2. Teoria modernă a opoziţiei  188

7.2.2. Educţiile   190

7.2.2.1. Obversiunea  190

7.2.2.2. Conversiunea    191

7.2.2.3. Conversa obvertită  193

7.2.2.4. Contrapoziţia  193

7.2.2.5. Inversiunea   194

7.2.2.6. Concluzii  195

7.2.2.7. Educţiile în logica modernă  195

7.2.3. Inferenţele imediate şi logica modernă  195

7.3. Silogismul  196

7.3.1. Silogismul ca inferenţă deductivă  196

7.3.2. Silogismul ca inferenţă clasială  197

7.3.3. Legi ale structurii silogismului  199

7.3.4. Legile generale ale silogismului   199

7.3.5. Figurile şi modurile silogistice  201

7.3.6. Concluzii asupra moduri lor  205

7.3.7. Reducerea silogismelor  206

7.3.8. Autonomia figurilor  208

7.3.9. Forme prescurtate şi compuse ale silogismului  209

7.3.9.1. Entimema  209

7.3.9.2. Polisilogismul şi soritul   209

7.3.10. Verificarea silogismelor . 210

7.3.11. Valoarea silogismului  217

Note  218

PARTEA A IV-A. Alte obiecte logice

CAPITOLUL 8. Elemente de logică a relaţiilor  223

8.1. Operaţii cu relaţii  223

8.2. Proprietăţi formale ale relaţiilor (clasificarea relaţiilor)   224

8.3. Legi ale proprietăţilor relaţiilor  226

8.4. Inferenţe de relaţie  227

PARTEA A V-A. Logica nedeductivă

CAPITOLUL 9. Logică inductivă  233

9.1. Deducţie şi inducţie  233

9.2. Inferenţe inductive de la particular la particular  234

9.2.1. Transducţia  234

9.2.2. Inferenţa prin analogie   235

9.3. Inferenţe inductive de la particular la general  237

9.3.1. Inducţia incompletă şi reducţia  237

9.3.1.1. Inducţia prin simplă enumerare    239

9.3.1.2. Inducţia ştiinţifică  240

9.3.2. Inducţia completă (totalizantă)   241

9.3.2.1. Inducţia diferenţială  241

9.3.3. Inducţia matematică  242

9.4. Inducţia şi inferenţele probabile 243

9.5. Inferenţe cauzale  245

9.5.1. Dificultăţi în stabilirea legăturilor cauzale  245

9.5.2. Metodele pentru stabilirea legăturii cauzale  247

9.5.2.1. Metoda concordanţei   248

9.5.2.2. Metoda diferenţei  250

9.5.2.3. Metoda combinată a concordanţei şi diferenţei (metoda indirectă a diferenţei) 252

9.5.2.4. Metoda variaţiilor concomitente  253

9.5.2.5. Metoda rămăşiţelor (a reziduurilor)   254

9.5.2.6. Concluzii  255

Note  256

COROLAR

CAPITOLUL 10. Demonstraţia 259

10.1. Necesitatea demonstraţiei  259

10.2. Structura demonstraţiei  260

10.3. Specificul demonstraţiei deductive  261

10.4. Evoluţia demonstraţiei deductive   262

10.5. Revenire la demonstraţia neformalizată   264

10.6. Erori de demonstraţie  266

10.6.1. Cauzele erorilor   266

10.6.2. Clasificarea erorilor   267

10.6.2.1. Substituirea tezei (ignoratio elenchi) 267

10.6.2.2. Erori în fundament  . 268

10.6.2.3. Erori în procedeul demonstraţiei  268

Note  271

În loc de încheiere. Fals tratat de logică  272

An lntroduction to Logic  275

Introduction fi la logique  276