Autor : Bruce H. Lipton
Editura For You
An aparitie : 2008
Editia originala: The Biology of Belief, Unleashing the Power of
Consciousness, Matter and Miracles , 2005
Editia originala: The Biology of Belief, Unleashing the Power of
Consciousness, Matter and Miracles , 2005
Traducerea Laura Cristiana
ISBN 978-973-1701-39-4
Nr pagini : 279
Pretul la data postarii : 30 lei la Editura, 30 lei la Libris, 30 lei la emag
Download pdf pe slideshare
Download pdf pe slideshare
Descriere:
Pozitia lui Bruce Lipton
venind dinspre biologie, ca un buldozer care intoarce pamantul cu susu’n jos, spre a-l fertiliza, reprezinta cred, una din
marile schimbari de paradigma la care ar fi trebuit sa ne asteptam : materialismul ca fiind cea mai mare eroare ideologica , prelungita si in
stiinte.
Pentru exemplificarea
spiritului interdisciplinaritatii dintre o stiinta exacta cum este biologia
celulara si etica, citez din
subcapitolul “Supravietuirea
celor mai iubitori” pag 264
“…
Cel mai adesea, violenta umana este asociata cu achizitia de posesiuni
materiale care depasesc necesarul pentru supravietuire […].Poate cea mai
raspandita si mai insidioasa forma de violenta umana este controlul ideologic.
De-a lungul istoriei , miscarile religioase si guvernele si-au indemnat mereu
alegatorii la agresiune si violenta, pentru a-i elimina pe necredinciosi sau pe
cei care au alte pareri .
Violenta umana nu e nici
necesara, nici nu e o aptitudine “animalica” de supravietuire, genetica si
innascuta. Avem capacitatea – si cred ca avem si obligatia – sa oprim violenta.
[…] Supravietuirea celor mai iubitori
este singura atitudine etica ce poate sa asigure nu numai o viata personala
sanatoasa, ci si o planeta sanatoasa.”
Opinia lui Cristian Ciuberea despre carte :
Dr. Bruce Lipton este un specialist în biologia celulară, cercetator şi profesor la Universitatea din Wisconsin. Şi-a descoperit pasiunea pentru celule la şapte ani, când s-a uitat prima dată prin lentila microscopului şi a văzut un parameci. Din acel moment, viaţa lui avea să se schimbe. Şi-a convins mama să-i cumpere un microscop la care petrecea ore în şir şi a urmat facultatea de medicină. La facultate a făcut cunoştiinţă cu un microscop electronic care era de 1000 de ori mai puternic decât cel clasic iar la 10 ani de la acest episod era titular la facultatea de medicină a Universităţii din Wisconsin şi era recunoscut internaţional pentru cercetările sale pe celule stem clonate.
Până să citesc cartea, nu m-am gândit niciodată că suntem alcătuiţi dintr-o comunitate de 50 de trilioane de celule care conlucrează. În Biologia credintei, Bruce Lipton vorbeşte despre cum ne pot ne pot învăţa celulele noastre despre mecanismele vieţii, dar şi cum să trăim o viaţă împlinită şi plină de abundenţă.
Dacă vechea biologie susţinea că suntem victimele genele noastre, şi că dacă ne-am născut cu gene “nenorocoase” nu avem ce să facem în privinţa acestui lucru, noua biologie, demonstrează că nu genele, ci noi, deţinem controlul asupra vieţii noastre.
E adevărat că venim pe lume având anumite gene, că suntem predispuşi spre anumite comportamente, dar mediul e cel care contează cu adevărat. Genele sunt corelate cu anumite comportamente, dar nu genele sunt răspunzătoare pentru acele comportamente. De exemplu, cheia maşinii e corelată cu funcţionarea maşinii. Dar dacă laşi cheia în contact, maşina nu o să pornească de capul ei. Tu eşti cel care controlează cheia, şi apoi maşina. Tu eşti răspunzător pentru ca maşina să pornească, nu cheia! Cheia e doar un element din acest sistem.
La fel, genele pot fi corelate cu anumite comportamente, dar în lipsa unui mediu adecvat, care să le activeze, ele sunt inofensive.
Pentru multă vreme, s-a crezut că nucleul este creierul celulei. Studiile aprofundate au descoperit însă, că mebrana e creierul celulei. Imaginează-ţi un sandviş făcut din 2 felii de pâine unse cu unt. Dacă torni o linguriţă de vopsea pe o parte, ea se va opri când ajunge la unt. Acum, imaginează-ţi că intre felii pui măsline umplute cu ardei şi măsline fără sâmburi.
La fel, torni vopsea pe o parte. Când vopseaua va ajunge la o măslină umplută cu ardei, ea se va opri. Însă când vopseaua va ajunge la o măslină goală, ea va trece prin ea(pentru că măslina îi furnizează un canal) şi va ajunge pe cealaltă parte a sandvişului. Asta se întâmplă şi cu mebrana celulei: ea lasă să treacă subtanţele nutritive şi blochează substanţele toxice.
Ei aceste măsline, sunt de fapt proteine receptoare şi proteine efectoare. Proteinele receptoare sunt organele de simţ ale celulei, echivalentul ochilor, nasului, etc. Ele sunt ca nişte antene care răspund la anumite semnale din mediu. Acestea pot fi active sau inactive. Când sunt active, ele recepţionează semnale din mediu, iar apoi în funcţie de ce recepţionează transmit celulei ce să facă. Ele sunt ca nişte antene, pot primi semnale fizice, dar şi câmpuri de energie vibraţională. Proteinele efectoare sunt cele care aranjează celula în funcţie de semnalele primite de proteinele receptoare.
Primul lucru extraordinar e că dacă antenele primesc şi semnale fizice şi semnale vibraţionale, înseamnă că le poţi da ordine şi fizic(prin mâncare-nutrienţi, medicamente), dar şi prin gând sau altă formă de energie. Asta explică de ce există legaturi între psihic şi fizic. Şi că prin felul în care gândeşti îţi poţi programa viaţa, sănătatea!
Ok, la prima vedere pare foarte simplu. Prin puterea gândului, le poţi “ordona” celulelor să facă ce vrei tu. Dacă e aşa, de ce nu se vindecă oamenii singuri, de ce au atâtea probleme?
Pentru că facem conştient doar 5% din lucruri. 95% le facem inconştient. Bruce Lipton vorbeşte despre felul în care celula seamănă cu un calculator. Aceasta are propriul ei hard, pe care stochează programe. Apoi, rulează programele care sunt instalate. Ultimele studii arată că bebeluşii sunt programaţi încă de când sunt în burta mamei. Felul în care se simte mama în timp ce e însărcinată, felul în care mănâncă, vor avea efecte asupra copilului după ce se naşte.
Apoi, conform studiulului Dr. Rima Laibow, Quantitative EEG and Neurofeedback, creierul funcţionează pe 5 frecvenţe. Până la vârsta de 2 ani, creierul funcţionează pe unde delta, apoi între 2 şi 6 ani, unde teta. La aceste frecvenţe, creierul întră într-o stare deschisă la sugestie şi programare. Dacă până la vârsta de 6 ani părinţii îi spun copilului că este prost, urât, rău, etc, el crede pe bune şi este afectat toată viaţa. Fără a mai lua în calcul că invăţăm şi prin cele 3 şcoli ale neajutorării sau imitarea comportamentului celorlalţi.
La o vârsta fragedă, subconştientul nostru e programat negativ. Apoi toată viaţa rulăm aceste programe fără a ne da seama măcar de acest lucru. Pentru a putea face o schimbare de durată, e nevoie deci, de reprogramare subconştientului(NLP-ul e una din cele mai cunoscute metode).
Biologia credintei e o carte excepţională. O recomand tuturor celor care vor să afle mai multe despre cum funcţionează corpul, despre cum funcţionează credinţele, dar şi câte ceva despre fizica cuantică şi cum o putem folosi în avantajul nostru în viaţa de zi cu zi.
Până să citesc cartea, nu m-am gândit niciodată că suntem alcătuiţi dintr-o comunitate de 50 de trilioane de celule care conlucrează. În Biologia credintei, Bruce Lipton vorbeşte despre cum ne pot ne pot învăţa celulele noastre despre mecanismele vieţii, dar şi cum să trăim o viaţă împlinită şi plină de abundenţă.
Dacă vechea biologie susţinea că suntem victimele genele noastre, şi că dacă ne-am născut cu gene “nenorocoase” nu avem ce să facem în privinţa acestui lucru, noua biologie, demonstrează că nu genele, ci noi, deţinem controlul asupra vieţii noastre.
E adevărat că venim pe lume având anumite gene, că suntem predispuşi spre anumite comportamente, dar mediul e cel care contează cu adevărat. Genele sunt corelate cu anumite comportamente, dar nu genele sunt răspunzătoare pentru acele comportamente. De exemplu, cheia maşinii e corelată cu funcţionarea maşinii. Dar dacă laşi cheia în contact, maşina nu o să pornească de capul ei. Tu eşti cel care controlează cheia, şi apoi maşina. Tu eşti răspunzător pentru ca maşina să pornească, nu cheia! Cheia e doar un element din acest sistem.
La fel, genele pot fi corelate cu anumite comportamente, dar în lipsa unui mediu adecvat, care să le activeze, ele sunt inofensive.
Pentru multă vreme, s-a crezut că nucleul este creierul celulei. Studiile aprofundate au descoperit însă, că mebrana e creierul celulei. Imaginează-ţi un sandviş făcut din 2 felii de pâine unse cu unt. Dacă torni o linguriţă de vopsea pe o parte, ea se va opri când ajunge la unt. Acum, imaginează-ţi că intre felii pui măsline umplute cu ardei şi măsline fără sâmburi.
La fel, torni vopsea pe o parte. Când vopseaua va ajunge la o măslină umplută cu ardei, ea se va opri. Însă când vopseaua va ajunge la o măslină goală, ea va trece prin ea(pentru că măslina îi furnizează un canal) şi va ajunge pe cealaltă parte a sandvişului. Asta se întâmplă şi cu mebrana celulei: ea lasă să treacă subtanţele nutritive şi blochează substanţele toxice.
Ei aceste măsline, sunt de fapt proteine receptoare şi proteine efectoare. Proteinele receptoare sunt organele de simţ ale celulei, echivalentul ochilor, nasului, etc. Ele sunt ca nişte antene care răspund la anumite semnale din mediu. Acestea pot fi active sau inactive. Când sunt active, ele recepţionează semnale din mediu, iar apoi în funcţie de ce recepţionează transmit celulei ce să facă. Ele sunt ca nişte antene, pot primi semnale fizice, dar şi câmpuri de energie vibraţională. Proteinele efectoare sunt cele care aranjează celula în funcţie de semnalele primite de proteinele receptoare.
Primul lucru extraordinar e că dacă antenele primesc şi semnale fizice şi semnale vibraţionale, înseamnă că le poţi da ordine şi fizic(prin mâncare-nutrienţi, medicamente), dar şi prin gând sau altă formă de energie. Asta explică de ce există legaturi între psihic şi fizic. Şi că prin felul în care gândeşti îţi poţi programa viaţa, sănătatea!
Ok, la prima vedere pare foarte simplu. Prin puterea gândului, le poţi “ordona” celulelor să facă ce vrei tu. Dacă e aşa, de ce nu se vindecă oamenii singuri, de ce au atâtea probleme?
Pentru că facem conştient doar 5% din lucruri. 95% le facem inconştient. Bruce Lipton vorbeşte despre felul în care celula seamănă cu un calculator. Aceasta are propriul ei hard, pe care stochează programe. Apoi, rulează programele care sunt instalate. Ultimele studii arată că bebeluşii sunt programaţi încă de când sunt în burta mamei. Felul în care se simte mama în timp ce e însărcinată, felul în care mănâncă, vor avea efecte asupra copilului după ce se naşte.
Apoi, conform studiulului Dr. Rima Laibow, Quantitative EEG and Neurofeedback, creierul funcţionează pe 5 frecvenţe. Până la vârsta de 2 ani, creierul funcţionează pe unde delta, apoi între 2 şi 6 ani, unde teta. La aceste frecvenţe, creierul întră într-o stare deschisă la sugestie şi programare. Dacă până la vârsta de 6 ani părinţii îi spun copilului că este prost, urât, rău, etc, el crede pe bune şi este afectat toată viaţa. Fără a mai lua în calcul că invăţăm şi prin cele 3 şcoli ale neajutorării sau imitarea comportamentului celorlalţi.
La o vârsta fragedă, subconştientul nostru e programat negativ. Apoi toată viaţa rulăm aceste programe fără a ne da seama măcar de acest lucru. Pentru a putea face o schimbare de durată, e nevoie deci, de reprogramare subconştientului(NLP-ul e una din cele mai cunoscute metode).
Biologia credintei e o carte excepţională. O recomand tuturor celor care vor să afle mai multe despre cum funcţionează corpul, despre cum funcţionează credinţele, dar şi câte ceva despre fizica cuantică şi cum o putem folosi în avantajul nostru în viaţa de zi cu zi.
Cuprins:
Multumiri /10
Prolog /16
Introducere /21
Magia
celulelor /21
Magia celulelor – Déjà vu /28
Lectiile invatate de la celule
/34
Lumina iese din vechile limitari
/36
Capitolul 1:
Lectii din vasul
Petri : Cu veneratie pentru celulele inteligente si pentru studentii
inteligenti /39
Probleme in Paradis /39
Celulele ca oameni in miniatura
/44
Originile vietii: Celulele
inteligente devin si mai inteligente /50
Evolutia fara ghearele
insangerate /54
Celulele – povestea explicata
/61
Capitolul 2:
“Este mediul,
prostule” /64
Proteina: materialul din care e
facuta viata /68
Cum creeaza proteinele, viata
/73
Suprematia AND-ului /78
Proiectul “Genomul uman” /81
Notiuni de baza despre biologia
celulara – si ceva in plus /85
Epigenetica: Noua stiinta a
obtinerii puterii personale /88
Experientele din viata
parintilor modeleaza caracterul genetic al copiilor lor /93
Capitolul 3:
Membrana magica
/97
Paine, unt, masline si ardei /99
Proteine integrale pentru
membrana /104
Cum functioneaza creierul /110
Secretul vietii /114
Capitolul 4:
Noua fizica: cu
amandoua picioarele ferm …in aer /122
Vocea interioara /125
Iluzia materiei /228
Nu sunt efecte secundare… sunt
efecte! /131
Doctorii: Tapii ispasitori ai
industriei farmaceutice /140
Fizica si medicina: Cu o zi
intarziere si cu dolar mai putin /141
Cumpararea farmaceuticelor /145
Vibratii bune, vibratii proaste
si limbajul energiei /148
Capitolul 5:
Biologia si
credinta /158
Atunci cand gandirea pozitiva o
ia razna /163
Mintea e mai tare decat corpul
/165
Emotiile: sa simtim limbajul
celulelor /170
Cum controleaza mintea, corpul
/176
Placebo: efectul credinta /178
Efectul nocebo: Puterea
credintelor negative /185
Capitolul 6:
Dezvoltare si
protectie /190
Sistemul biologic de aparare al
patriei /193
Frica ucide /197
Capitolul 7:
Cum sa fim parinti
constienti: parintii – specialisti in inginerie genetica /203
Parintii conteaza /203
Programarea parinteasca: Puterea
mintii subconstiente /207
Programarea umana: Atunci cand
mecanismele bune merg prost /213
Mintea constienta: creatorul
launtric /219
Mintea subconstienta: Eu tot
strig dar nu raspunde nimeni /224
O sclipire in ochii parintilor
vostri: Conceperea constienta si sarcina constienta /227
Principalul program de start al
naturii /233
A fi mama si tata in mod
constient /235
Epilog :
Spiritul si
stiinta /241
Vremea alegerii /244
Suntem facuti dupa chipul
universului /249
Sondele spatiale pentru
studierea Pamantului /255
Evolutia fractalica – o teorie
cu care am putea face casa buna /258
Supravietuirea celor mai
iubitori /264
Anexa /268
Bibliografie
/272
Cuprins /279
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu