16/02/2013

PSIHOLOGIA COMUNICARII. Teorii si metode

Autor :
Jean-Claude Abric                
Editura Polirom
Colectia Collegium. Psihologie
An aparitie :2002, 2022
Editia a II-a rev. si adaugita
Traducerea Luminita si Florin Botosineanu
ISBN 978-973-46-8830-2
Nr pagini : 192
Format 165 x 235
Pret : 34,95 lei la Editura  , 33,20 lei la Libris
Disponibilitate BCU (ed 2002)



Descrierea editurii:

        Concepută în termeni simpli și accesibili, noua ediție, revăzută și adăugită, a Psihologiei comunicării prezintă diferite teorii aplicabile comunicării umane, precum și tehnicile ce decurg din acestea. Pornind de la ideea că orice comunicare este, înainte de toate, o interacțiune, autorul dezvoltă următoarele teme: factorii generali care intervin în situațiile de comunicare; comunicarea interindividuală, necesitatea unei ascultări atente și modelele circumscrise interviului; abordările experimentale ale fenomenelor de grup; dinamica proprie comunicării în grup, observarea și dirijarea instruirilor în grup; relațiile dintre comunicare și influență socială: conformismul, inovația, rolul minorităților și al majorităților. Avem în față o carte de inițiere în psihologia socială a comunicării, în cadrul căreia teoria și metodologia sunt strâns legate, garantând astfel o abordare riguroasă a situațiilor de comunicare, ce nu exclude implicațiile practice.

Jean-Claude Abric este profesor de psihologie sociala la Universitatea din Provence si conduce Laboratorul de psihologie sociala al acestei universitati. Autor al mai multor lucrari pe tema reprezentarilor sociale si creativitatii de grup. A publicat la Polirom „Psihologia comunicarii” (2002).

Cuprins:

Introducere  /9

Capitolul 1
Factorii generali ai comunicării  11
1. Comunicarea ca situaţie tehnică  11
2. Analiza psihosociologică a comunicării   12
3. Factorii determinanţi ai comunicării  13
    3.1.Rolul actorilor comunicării   13
    3.2. Factorii care influenţează codul şi canalul de comunicare   21
    3.3. Factorii de context şi de mediu   25
4. Comunicare bilaterala şi feedback   27

Partea   I. COMUNICAREA INTERINDIVIDUALĂ

Capitolul 2
Atitudini şi comunicare interindividuală. Abordarea nondirectivă  31
1. Noţiunea de atitudine 32
2. Funcţiile atitudinilor    32
3. Tipologia atitudinilor interindividuale     33
    3.1. Atitudinea de interpretare   33
    3.2. Atitudinea de evaluare  36
    3.3. Atitudinea de ajutor sau de consiliere 37
    3.4. Atitudinea de chestionare sau atitudinea de anchetă  40
    3.5. Atitudinea de comprehensiune 42
4. Situaţia optimă de comunicare    44
5. Orientarea nondirectivă     45
    5.1.  Acceptarea necondiţionată a celuilalt  46
    5.2. Neutralitatea binevoitoare  46
    5.3. Autenticitatea   46
    5.4. Empatia 47
    5.5. Originea industrială a interviului nondirectiv  48

Capitolul 3
Tehnicile de culegere a informaţiei în situaţie interindividuală  50
1. Interviul nondirectiv  50
    1.1. Preeminenţa climatului asupra tehnici    50
    1.2. Problema formulării temei  51
    1.3. Diferite tipuri de intervenţii    52
    1.4. Tăcerile în cadrul interviului  55
    1.5. Aplicaţiile interviului nondirectiv 57
2. Interviul ghidat  58
3. Interviul focalizat    60
4. Chestionarul  60
    4.1. Rolui esenţial jucat de ancheta preliminară    61
    4.2. Verificarea chestionarului preliminar 61
    4.3. Chestionarul final    62
    4.4. Diferitele tipuri de întrebări care pot fi utilizate  63
5. Relaţiile dintre situaţia de anchetă şi informaţia obţinută  64

Capitolul 4 
Dimensiunea nonverbală a comunicării   67 
1. Funcţiile comunicării nonverbale 68 
    1.1. Funcţia de informare cu privire la einiţător 68 
    1.2. Funclia de susţinere a limbajului  69 
    1.3. Funcţia cvasilingvistică  69 
2. Specificul limbajului nonverbal 70 
    2.1. Unitatea de loc 70 
    2.2. Unitatea de timp 70 
3. Rolul figurii şi al mimicii  71 
    3.1. Privirea  71 
    3.2. Surîsul 72 
4. Posturile şi gesturile în comunicare 72 
    4.1. Posturile 72 
    4.2. Gesturile  73 
5. Rolul spaţiului şi al distanţelor 75 
6. Importanţa nonverbalului în comunicare  76 


Partea a II-a. COMUNICAREA ÎN GRUPURI

Capitolul 5
Comunicare şi procese de grup  81
1. Curentul dinamic: contribuţia lui Kurt Lewin 82
    1.1. Funcţiile exercitate în grupuri  83
    1.2. Leadership-ul în grupuri   84
2. Curentul interacţionist 86
3. Curentul psihanalitic  87
4. Cercetări asupra fenomenelor de grup   92
    4.1. Stiluri de leadership şi procese de grup (Lippitt şi White, 1947)  92
    4.2. Devianţă, respingere şi comunicare în grupuri (Schachter, 1965)  94
    4.3. Coeziunea în grupuri   96
    4.4. Schimbarea socială în grupuri (Lewin, 1947) 98

Capitolul 6
Tehnici de grup 101
1. Situaţii de grup centrat pe grup:   grupul   de  diagnostic  101
    1.1. Tehnica grupului de diagnostic   102
    1.2. Evoluţia unui grup de diagnostic  103
    1.3. Avantaje şi aplicaţii ale grupului de diagnostic   104
    1.4. Freud şi teoria hoardei primitive 105
2. Situaţii de grup centrat pe sarcină: tehnica de conducere a întrunirilor  106
    2.1. Componentele unei situaţii de  grup centrat pe sarcină 106
    2.2. Funcţia de animator: principii generale    107
    2.3. Diferite tipuri de întruniri  108
    2.4. Tehnica de animare a unei întruniri  111
3 Principii şi tehnici ale creativităţii in grup 115
    3.1. Principii de bază ale creativităţii în grup115
    3.2. Exemplu de tehnică de creativitate în grup: brainstormig-ul 117
4.Observaţii finale   119

Capitolul 7
Observarea şi consemnarea proceselor de grup   120
1. Grila de observaţie a lui Bales  120
    1.1. Bazele teoretice  120
    1.2. Instrumentul de observare: categoriile lui Bales    121
    1.3. Metodologia codării  124
    1.4. Avantaje şi limite  124
2. Abordarea socioafectivă: sociometria   125
    2.1  Cele două notiuni de bază   125
    2.2. Principiile tehnicii 126
    2.3. Indicii sociometrici 127
    2.4. Reguli de interpretare   129
    2.5.Sociogramele   130
    2.6. Aplicaţiile sociometriei    133

Partea a III-a. ABORDĂRI EXPERIMENTALE ALE FENOMENELOR DE GRUP

Capitolul 8
Comunicare şi influenţă socială    137
1.  Abordarea experimentală a influenţei  137
2.  Informaţie şi influenţă: Celălalt absent 138 
    2.1.  Experimentul lui Moore (1921)  138
    2.2.  Experimentul lui Asch (1940)  140
3. Informaţia şi crearea de norme în grup (Sherif, 1936) 141
4. Conformismul de grup (Asch, 1951, 1956)   143
    4.1. Dispozitivul experimental  143
    4.2. Rolul unanimităţii 145
    4.3. Rolul dimensiunilor grupului   145
    4.4. Rolul autorităţii   146
    4.5. Erorile de compromis 146
    4.6. Elementele analizei: influenţa informaţională şi influenţa normativă  148
    4.7. Despre tehnica turului de masă  148
5.Subordonarea faţa de grup şi faţă de autoritate (Milgram, 1956, 1974)  149
    5.1. Subordonarea faţă de grup (Milgram, 1956, 1974)  150
    5.2. Subordonarea faţă de autoritate (Milgram, 1974) 153
6. Rolul minorităţilor (Moscovici, 1979)  155
7. Concluzie 157
    7.1. Crearea unor norme   158
    7.2. Socializarea individului  158
    7.3. Controlul social  158
    7.4. Inovaţia  158

Capitolul 9
Structura de grup, comunicarea şi performanţa grupurilor  160
1. Structura de comunicare în discuţiile de grup 160
    1.1. Noţiunea de structură de comunicare  160
    1.2. Efectul lui Steinzor (1950) 161
2. Reţeaua de comunicare şi funcţionarea grupurilor  163
    2.1. Noţiunea de reţea de comunicare 163
    2.2. Reţeaua de comunicare şi fenomenele de   grup  163
    2.3. Reţeaua de comunicare şi modelul de sarcină (Flament, 1965)  166
3. Natura sarcinii, structura de grup şi performanţa  (Faucheux şi Moscovici, 1960) 167   
4. Rolul reprezentărilor în cadrul fenomenelor de grup (Abric, 1971) 169    
5. Distorsiunea informaţiei în comunicarea prin relee (cf. Allport şi Postman, 1968) 174
    5.1. Cercetarea lui Ailport şi Postman (1968) 174
    5.2. Modelul lui Rouquette (1965)  177

Concluzie    179
Bibliografie  181
Index tematic   189

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu