miercuri, 14 mai 2014

MUZICA, VOCE, TERAPIE. Spectacolul minții.Spectacolul mintii

Autor : Ligiana M. Petre              

Editura SPER
Colectia Caiete Experiențiale
An aparitie :2014
      
ISBN  978-606-8429-35-9
Nr pagini :152
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 20 lei la Editura,19 lei la librariepsi,14 lei la librarie.net



Descrierea editurii:
Această carte a început să se scrie în urmă cu mulți ani, când relația mea cu muzica a căpătat noi valențe, transformându-se într-un angajament de parteneriat în calitate de co-terapeuți, eu și muzica, preocupați de asigurarea suportului și de recuperarea unui material uman profund destructurat de deficiența mentală. De-a lungul timpului, muzica și-a câștiga un spațiu terapeutic binemeritat și, dacă ai citit până aici, ai înțeles și de ce. Vocea umanizează cuvintele, iar muzica înlănțuie sunetele într-un limbaj simbolic universal. Mintea este însă marele regizor al experiențelor umane. Cu cât o cunoști mai bine, cu atât vocea ta câștigă în autenticitate, capătă focul ce strânge oamenii în jurul tău, te ancorează în Pământ și în realitate oferindu-ți putere, curge precum apa alinând când e nevoie și trezește inspirația precum aerul. Vocea face muzica și susține spectacolul minții. De data aceasta, protagoniștii au fost muzica și vocea. Spectacolul însă nu s-a încheiat. Alți actori, tot cu rol terapeutic, sunt pregătiți să intre pe scena vieții. Îi vei cunoaște în curând. Urmează partea a doua…
Autoarea
“Muzicoterapia este ca un meci. Fotbal, baseball, polo, tenis, nu contează. Meloterapeutul este perceput, într-un fel, cel puțin la începutul relației psihologice, ca un adversar. Nu te grăbi cu etichetarea mecanismelor de apărare ale scriitorului Față zâmbitoare (alb-negru). Muzica reprezintă un limbaj universal, e drept. Tot verticală stă însă și percepția multora dintre noi despre muzică. O invităm permanent la petreceri, dar, când chestiuni serioase sunt implicate, cum ar fi destructurarea psihică profundă, o credităm mai puțin. În plus, muzicoterapeutul aude sunete pe care majoritatea nu sunt antrenați să le perceapă, vede lucruri pe care alții încă nu le pot vizualiza și tot așa…
Nu este simplu pentru nimeni să se întâlnească cu el însuși după vreme îndelungată în care s-a ignorat, sabotat, rănit, maltratat, cu voie sau inconștient. Orice tip de relație am avea cu noi înșine sau cu ceilalți, ea este înscrisă în profunzimile psihicului nostru, iar noi simțim asta. Rezultatul? Oricine, fie că este delegat de client, cum e cazul psihoterapeutului, sau vreun salvator adus prin apropiere de propriile nevoi și de „intuiția” care îi șoptește că e ceva sau cineva de recuperat, reprezintă, la un anumit nivel, mai degrabă inconștient, un „adversar”. Este normal să fie așa, pentru că, dintr-o perspectivă generală, un dușman produce disconfort și suferință psihologică.
Că terapia este și o lună de fiere, asta e clar. Experiențe dureroase blocate sau aflate în desfășurare sunt (re)aduse în prezent pentru a fi restructurate, iar asta nu e deloc confortabil. Cel care concură la acest demers poate fi responsabilizat ca agent provocator. Aici trebuie clarificate lucrurile, chiar de la începutul relației terapeutice. Terapeutul sprijină clientul în procesul de recuperare, nu provoacă suferința. Este alături de client, creând un mediu securizant, propice identificării și alegerii de către acesta a unor strategii mai sanogene de gestionare a experiențelor, nu răsucește cuțitul în rană. Ventilează și reciclează durerea la nivel emoțional și rațional, nu o amplifică! Asistă clientul să își curețe rana emoțională și să se panseze adecvat, facilitând astfel vindecarea. Terapeutul nu lasă răni deschise și caută să reducă la minimum pericolul de infectare. Ca urmare, pe terenul muzicoterapiei, se derulează „partida” cooperării dintre formele de expresie muzicală și client. În tribune, suporterii au așteptări, dar și nevoi în relație cu ambele părți. Ei reprezintă rețeaua de suport: familii, cunoștințe, prieteni. Se joacă „meciul” dezvoltării și evoluției personale.”
(Fragment din cartea “Spectacolul Minții. Muzică, Voce, Terapie”, autor Ligiana M. Petre).

Cuprins:


„Toţi pentru unul, unul pentru toţi!”

Junk-food sau brain food? 9
Spectator, actor sau regizor? Sigur scenarist... 12
Argumente pentru cititorul-spectator: de la filozofie la știință 19
Accesorii obligatorii pentru iubitorii de psihologie: „ureche” acordată la muzica minții, voce în tonalitatea „sufletului” 23
Mintea – dirijor, vocea – prim solist. Psihodiagnoza vocală. 27
Tipologiile vocale. Vocea – „ancoră  la PĂMÂNT” 34
Vocea puterii sau „FOCul din voce” 38
Vocea compasiunii sau „Vocea intrată la APĂ” 40
Vocea „AERoport pentru idei” 44
Rețete pentru armonizarea timbrului  vocal interior cu cel fonic 47
Muzică și terapie. Meloterapie. 50
Rolul meloterapiei sau „Noi cu cine  jucăm?” 62
Tehnici de antrenament muzical. De la relaxare la restructurare mentală. 65
Audiție vs. improvizație și interpretare muzicală sau Meloterapie receptivă vs. Meloterapie activă 70
Procesul meloterapeutic receptiv  73


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu