Editura Trei
Colectia Psihologia pentru toţi
An aparitie :1995 (Oscar Print) 2014
Editia a II a
Titlul original: Self-Analysis, 1942
Traducerea Alexandru Macovescu
Traducerea Alexandru Macovescu
ISBN 978-973-707-864-3
Nr pagini : 264
Format 130 x 200
Anticariat
La data postarii nu am gasit oferte de vanzare a acestei carti
Disponibilitate BCU (ed 1995)
Este posibilă o autoanaliză? Dacă da, când, în ce măsură şi cu ce
limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a
ne rezolva problemele? Este introspecţia constructivă sau mai degrabă
inutilă? Acestea sunt întrebările pe care le abordează, în cartea sa,
Karen Horney, alături de prezentarea a numeroase studii de caz.
Argumente sunt destule, atât pro, cât şi contra: noi ne cunoaştem cel
mai bine pe noi înşine, introspecţia este constructivă în momentul în
care o utilizăm în slujba dorinţei de a deveni o fiinţă mai bună, mai
înzestrată şi mai puternică, iar insighturile obţinute prin autoanaliză
sunt mai bine primite; pe de altă parte, factorii emoţionali şi
rezistenţele constituie o dificultate importantă în acest demers.
Astfel, autoanaliza este, în viziunea autoarei, o încercare de a fi
pacient şi analist în acelaşi timp, metoda de bază rămânând aceeaşi ca
la orice psihanaliză: asocierile libere. Dincolo de tehnici şi metode,
mesajul este simplu şi percutant: pentru că viaţa ta este cel mai bun
psihoterapeut, crede în tine însuţi!
Fiecare autoanaliză reuşită sporeşte încrederea în sine, dar există şi un alt câştig, datorat faptului că ai cucerit în întregime un teritoriu prin iniţiativă proprie, perseverenţă şi curaj. Acest efect se manifestă în analiză, ca şi în alte aspecte ale vieţii. Să găseşti de unul singur o cărare pe munte îţi dă un sentiment mai deplin de putere, decât să mergi pe poteca indicată, deşi efortul şi rezultatul sunt aceleaşi. O astfel de realizare nu-ţi insuflă numai o mândrie justificată, ci şi un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situaţii grele şi de a nu te simţi pierdut în lipsa îndrumării.
Autoanaliza este o încercare de a fi pacient şi psihanalist în acelaşi timp. Să nu uităm că acest proces este nu numai suma dintre travaliul analistului şi cel al pacientului, dar şi o relaţie umană. Faptul că sunt implicate două persoane are o influenţă considerabilă asupra contribuţiei fiecăreia. Pacientul are trei sarcini principale. Prima este să se exprime cât mai complet şi sincer cu putinţă. A doua este să devină conştient de forţele pulsionale inconştiente şi influenţa lor asupra vieţii sale. Iar a treia e să-şi dezvolte capacitatea de a schimba acele atitudini care îi perturbă relaţiile cu sine însuşi şi cu lumea din jurul lui. [...] Dacă pacientul are capacitatea de a lucra singur pentru a găsi soluţia la o problemă, poate fi oare folosită această capacitate de o manieră deliberată?
Fiecare autoanaliză reuşită sporeşte încrederea în sine, dar există şi un alt câştig, datorat faptului că ai cucerit în întregime un teritoriu prin iniţiativă proprie, perseverenţă şi curaj. Acest efect se manifestă în analiză, ca şi în alte aspecte ale vieţii. Să găseşti de unul singur o cărare pe munte îţi dă un sentiment mai deplin de putere, decât să mergi pe poteca indicată, deşi efortul şi rezultatul sunt aceleaşi. O astfel de realizare nu-ţi insuflă numai o mândrie justificată, ci şi un sentiment de încredere în propria capacitate de a te confrunta cu situaţii grele şi de a nu te simţi pierdut în lipsa îndrumării.
Autoanaliza este o încercare de a fi pacient şi psihanalist în acelaşi timp. Să nu uităm că acest proces este nu numai suma dintre travaliul analistului şi cel al pacientului, dar şi o relaţie umană. Faptul că sunt implicate două persoane are o influenţă considerabilă asupra contribuţiei fiecăreia. Pacientul are trei sarcini principale. Prima este să se exprime cât mai complet şi sincer cu putinţă. A doua este să devină conştient de forţele pulsionale inconştiente şi influenţa lor asupra vieţii sale. Iar a treia e să-şi dezvolte capacitatea de a schimba acele atitudini care îi perturbă relaţiile cu sine însuşi şi cu lumea din jurul lui. [...] Dacă pacientul are capacitatea de a lucra singur pentru a găsi soluţia la o problemă, poate fi oare folosită această capacitate de o manieră deliberată?
Karen Homey (1885-1952) s-a născut la Hamburg, în Germania şi a studiat medicina la Universitatea din Berlin. Medic psihiatru şi psihanalist a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin şi la Institutului Psihanalitic din Chicago şi Institutului Psihanalitic din New York. Împreună cu Alfred Adler a fondat curentul neo-freudian,
Printre lucrările sale traduse in lb. romana:
Autoanaliza, Oscar Print 1995, Trei 2014
Directii noi in psihanaliza, Univers enciclopedic 1995, 2010
Conflictele noastre interioare, IRI 1998, Univers enciclopedic 2010
Personalitatea nevrotică a epocii noastre, IRI 1998, Univers enciclopedic 2010
Psihologia femeii, Trei 2012
Cuprins:
Introducere ... 7
1 Fezabilitatea şi dezirabilitatea autoanalizei ... 13
2 Forţele pulsionale în nevroze ... 35
3 Fazele înţelegerii psihanalitice ... 67
4 Contribuţia pacientului la procesul psihanalitic ... 91
5 Contribuţia analistului la procesul psihanalitic ... 110
6 Autoanaliza ocazională ... 134
7 Autoanaliza sistematică: preliminarii ... 153
8 Autoanaliza sistematică a unei dependenţe morbide ... 167
9 Spiritul şi regulile autoanalizei sistematice ... 214
10 Cum gestionăm rezistenţele ... 231
11 Limitările autoanalizei ... 247
1 Fezabilitatea şi dezirabilitatea autoanalizei ... 13
2 Forţele pulsionale în nevroze ... 35
3 Fazele înţelegerii psihanalitice ... 67
4 Contribuţia pacientului la procesul psihanalitic ... 91
5 Contribuţia analistului la procesul psihanalitic ... 110
6 Autoanaliza ocazională ... 134
7 Autoanaliza sistematică: preliminarii ... 153
8 Autoanaliza sistematică a unei dependenţe morbide ... 167
9 Spiritul şi regulile autoanalizei sistematice ... 214
10 Cum gestionăm rezistenţele ... 231
11 Limitările autoanalizei ... 247
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu