VIATA SECRETA A COPACILOR. Cum comunica, ce simt. Descoperirea unei lumi ascunse

Autor: Peter Wohlleben
Editura: Publica
Colectia Co-lectia de stiinta
An aparitie : 2017
Editia I
Editia originala: Das geheime Leben der Bräume, 2015
Traducerea Dana Gheorghe
ISBN 978-606-722-256-2
Nr pagini : 280
Format 145 x 205
Pretul la data postarii : 36 lei la Editura, 45 lei la elefant, 42,75 lei la librarie.net


Descrierea editurii:

În pădure se petrec cele mai uluitoare lucruri: copacii comunică între ei. Nu doar că au grijă cu multă dragoste de puieți, ci îngrijesc cu atenție vecinii bolnavi sau bătrâni. Copacii au senzații, sentimente, memorie. Incredibil, dar adevărat!

Pădurarul Peter Wohlleben face lumină în desișul întunecat al pădurilor și ne dezvăluie aspecte surprinzătoare dintr-un univers misterios. Prin intermediul poveștilor sale fascinante despre capacitățile nebănuite ale copacilor, Peter Wohlleben vorbește atât despre cele mai noi descoperiri din domeniul științific, cât și despre propriile experiențe. O declarație de dragoste făcută pădurii.

Pentru mulți oameni, pădurea reprezintă un spațiu al nostalgiei, simbolul liniștii și al naturii neatinse. În cartea de față, renumitul pădurar Peter Wohlleben ne dezvăluie crâmpeie din viața secretă a copacilor, scoțând la iveală detalii uluitoare despre aceștia: copacii au memorie, comunică între ei, simt durerea și pot chiar să facă insolație sau, pe măsură ce înaintează în vârstă, să le apară riduri.

Anumiți copaci, cum ar fi stejarii, comunică prin mesaje olfactive: atunci când un exemplar e atacat, emană anumite substanțe prin care-și avertizează semenii din imediata apropiere. Alții produc în decurs de câteva minute seve amare, care alungă insectele.

Cuprins:

Introducere  9

1. Prietenii  13
2. Limba copacilor  19
3. Protecţie socială  27
4. Dragoste  33
5. Loteria copacilor  39
5. Cătinel, cătinel  45
7. Eticheta la copaci  51
8. Şcoala copacilor  57
9. Unde-s doi puterea creşte  63
'10. Enigmaticul transport al apei  71
11. Copacii îşi arată vârsta  75
12. Stejarul - un papă-lapte?  83
13. Specialisti 89
14. A fi sau a nu fi copac? 95
15. Înîmpărătia întunericului 101
15. Aspiratorul de CO2 109
17. Sistemul lemnos de climatizare 115
18. Pădurea ca o pompa de apa 121
19. Al meu sau al tău? 129
20. Locuinta socială 141
21. Navele purtătoare ale biodiversitătii 147
22. Hibernare 153
23. Sentimentul timpului 163
24. O chestiune de de caracter 169
25. Copacul bolnav 175
16. Să se facă lumină 183
17. Copiii străzii 191
18. Bum-out 201
19. Spre nord! 209
30. Rezistent, nu glumă 219
31. Vremuri furtunoase 225
31. lmigranţi 233
33. Aerul sanatos al padurii? 243
34. De ce e pădurea verde? 251
35. Redaţi libertăţii 257
35. Bioroboţi? 253


Mulţumiri 259

WONDERLAND. Cum a creat jocul lumea moderna

Autor: Steven Johnson
Editura: Publica
Colectia Stiinta
An aparitie : 2017
Editia I
Editia originala: Wonderland, 2016
Traducerea Dan Crăciun
ISBN 978-606-722-248-7
Nr pagini : 384
Format 145 x 205
Pretul la data postarii : 47,20 lei la Editura, 56,05 lei la libris, 56,05 lei la librarie.net



Descrierea editurii:

Jocul a fost întotdeauna mai important decât realizează cei mai mulți dintre noi. În această analiză plină de viață a forței jocului și a delectării, Steven Johnson ne oferă o istorie surprinzătoare a divertismentului popular. Autorul abordează domenii variate – de la bucătăria medievală și tavernele antice, până la cazinouri și malluri – și identifică ideile inovatoare din orice loc în care oamenii se străduiesc să se amuze pe ei înșiși, dar și pe alții.

Narațiunea lui Johnson este la fel de amuzantă ca și invențiile pe care le descrie. De-a lungul acestei călătorii, face nenumărate opriri surprinzătoare, de la concepte simple, la sisteme moderne complexe. Ne face cunoștință cu pitoreștii inovatori ai timpului liber: exploratorii, patronii, showmenii și artiștii care au schimbat mersul istoriei, inventând articole de lux, instrumente muzicale, mâncăruri exotice, spații publice, jocuri video și spectacole de magie. Johnson demonstrează că aceste tărâmuri de basm ale divertismentului au făcut mai mult decât să-i distreze pe deținătorii lor. În plus, acestea au contribuit în mod direct la revoluțiile economice și sociale care au transformat lumea modernă.

Johnson pledează convingător pentru ideea că oricine dorește să afle încotro se îndreaptă tehnologia și curentele sociale ar trebui să acorde maximă atenție modului în care ne jucăm. Dacă sunteți în căutarea viitorului, îl veți găsi oriunde oamenii se amuză la maximum.

        Steven Johnson este autorul a șapte cărți aflate la intersecția dintre știință, tehnologie și experiență personală. Scrierile lui au exercitat influență în nenumărate direcții, de la modul în care campaniile politice folosesc internetul și până la ideile de avangardă în materie de urbanism, trecând și prin bătălia împotriva terorismului de secol XXI. Colaborează cu Wired și predă la Facultatea de Jurnalism a Universității Columbia.

    La noi au fost traduse cartile:

De unde vin ideile bune. Istoria naturală a inovației, Publica 2011

Cum am ajuns aici. Sase inovatii care au facut lumea moderna, Publica 2016

Wonderland. Cum a creat jocul lumea modernă, Publica 2017

Vizionar. Cum luăm deciziile care contează cel mai mult, Publica 2019

Cuprins:

Introducere  9

     1. Moda si cumparaturile 29
     2. Muzica 83
     3. Gustul 135
     4. Iluzia 177
     5. Jocurile 225
     6. Spatiul public 281

Concluzie 333
Multumiri 341
Note 345

Bibliografie  365

ILUZIA CUNOASTERII. De ce nu gandim niciodata singuri

Autor: Steven Sloman, Philip Fernbach
Editura: Publica
Colectia Stiinte sociale
An aparitie : 2017
Editia I
Editia originala: The Knowledge Illusion,
Traducerea Dan Craciun
ISBN 978-606-722-266-1
Nr pagini : 344
Format 145 x 205
Pretul la data postarii : 36 lei la Editura, 45 lei la elefant, 42,75 lei la librarie.net



Descrierea editurii:

Oamenii au construit societăți și tehnologii de o complexitate extraordinară, dar cei mai mulți dintre noi nu știm nici măcar cum funcționează un pix sau o toaletă. Cum am realizat atât de mult în pofida faptului că înțelegem atât de puțin? Steven Sloman și Philip Fernbach, experți în științe cognitive, susțin că supraviețuim și prosperăm în ciuda carențelor noastre mintale deoarece trăim într-o comunitate cognitivă bogată. Cheia inteligenței noastre se află în oamenii și lucrurile care ne înconjoară. Constant extragem informațiile și expertiza care sunt stocate în afara capetelor noastre: în corpurile noastre, în lucrurile aflate în posesia noastră și în comunitatea cu care interacționăm – și, de obicei, nici măcar nu ne dăm seama de acest lucru.

Mintea omenească este deopotrivă sclipitoare și jalnică. Am supus focul, am creat instituții democratice, am pus piciorul pe Lună și am reconstituit genomul. Cu toate acestea, cu toții suntem predispuși să comitem erori, câteodată iraționali și adeseori ignoranți. Natura în esență comunitară a inteligenței și a cunoașterii explică motivele pentru care presupunem frecvent că știm mai mult decât cunoaștem în realitate, pentru care este atât de grea schimbarea opiniilor politice și a falselor convingeri și pentru care abordările educației și ale managementului care se axează asupra individului dau greș adeseori. Dar mințile noastre deschise către colaborare ne dau, de asemenea, posibilitatea de a face lucruri uimitoare. Această carte susține că adevăratul geniu poate fi găsit în modalitățile în care creăm inteligența folosind comunitatea din jurul nostru.

STEVEN SLOMAN este profesor în cadrul departamentului de Științe cognitive, lingvistice și psihologice la Brown University. Interesul lui științific se axează pe modul în care gândesc oamenii: raționamente cauzale, probabilități cognitive și teoria argumentării. Este editor-șef al revistei Cognition. Locuiește împreună cu soția sa în Providence, Rhose Island. Cei doi copii ai săi și-au luat zborul din casa părintească.

PHILIP FERNBACH este specialist în științe cognitive și profesor de marketing la University of Colorado's Leeds School of Business. Locuiește în Boulder, Colorado, împreună cu soția și cei doi copii.

Cuprins:

Introducere  9

1. Ce stim  31

2. De ce gandim 51

3. Cum gandim 65

4. De ce gandim lucrurile altfel decat sunt 87

5. Gandirea cu corpul nostru si cu lumea 105

6. Gandirea impreuna cu ceilalti oameni 131

7. Gandirea cu sprijinul tehnologiei 159

8. Gandirea despre stiinta 185

9. Gandirea despre politica 207

10. Noua definitie a inteligentei 233

11. Cum ii facem pe oameni mai inteligenti 257

12. Decizii mai bune 277

Concluzie: evaluarea ignorantei si a iluziei 301

Multumiri 313

Note 315

GHID PRACTIC DE DETECTARE A MINCIUNII. Gandirea critica in era post-adevar

Autor: Daniel J. Levitin
Editura: Publica
Colectia Stiinte sociale
An aparitie : 2017
Editia I
Editia originala: A Field Guide To Lies, 2016
Traducerea Mihaela Sofonea
ISBN 978-606-722-255-5
Nr pagini : 336
Format 154 x 205
Pretul la data postarii : 39 lei la Editura, 46,55 lei la libris, 49 lei la librarie.net



Descrierea editurii:

        Pornind de la o serie de investigații ale unor informații bazate pe cifre, Daniel Levitin demonstrează că manipularea statisticii și a graficelor ne poate oferi o perspectivă radical distorsionată, care ne poate conduce la decizii îngrozitoare.

        Argumentele stufoase, pe de altă parte, pot fi persuasive, căci se îndepărtează de la fapte într-un mod captivant, dar pot induce în eroare. În această carte, autorul expune în detaliu pașii pe care îi putem face pentru a evalua mai bine știrile, reclamele și rapoartele. În plus, analizează fundamentul capacității noastre de a determina dacă ceva este adevărat sau fals: metoda științifică. Levitin tatonează limitele a ceea ce știm și ce nu știm și ne oferă studii de caz pentru a demonstra aplicațiile gândirii logice într-o serie amplă de circumstanțe, de la depoziții la tribunal și decizii medicale până la magie, fizică modernă și teorii ale conspirației.

Această carte de care avem stringent nevoie ne ajută să evităm extrema credulității pasive și a respingerii cinice. După cum dovedește Levitin, adevărul contează. O eră post-adevăr este o eră a iraționalității deliberate, care răstoarnă toate marile progrese pe care le-a făcut umanitatea. Eufemisme precum ,,teorii marginale”, ,,perspective extremiste”, ,,adevăr alternativ” și chiar ,,știri false” pot fi de-a dreptul periculoase. Haideți să dăm în vileag minciunile și să îi prindem în flagrant delict pe cei care le comit.

         Daniel J. Levitin (n. 1957) este neurocercetător, specialist în psihologie cognitivă, muzician, producător muzical și autor a patru bestsellere New York Times. În prezent, este profesor de psihologie și neuroștiințe la Universitatea McGill, unde, din 2000 până în 2017, a fost directorul Laboratorului de Percepție, Cogniție și Expertiză Muzicală. Sursa: Ed.Litera

        La noi au fost traduse: 

Mintea organizata. Cum sa gandesti corect in era supraincarcarii informatiei, Publica 2015

Ghid practic de detectare a minciunilor. Gandirea critica in era post-adevar, Publica 2017

Creierul nostru muzical. De ce suntem fascinati de armoniile sonore, Humanitas 2010, Litera 2022

Revolutia longevitatii. Ce ne invata neurostiintele despre viata lunga si fericita, Litera 2023

Cuprins:

Introducere: Să gândim critic 11

PARTEA ÎNTAI   Evaluarea cifrelor 

1. Cât de plauzibile sunt datele 25

2. Să ne distrăm cu mediile 33

3. Tertipurile axei 49

4 Raportarea cifrelor ne joacă feste 67

5. Cum sunt colectate cifrele 101

6. Probabilităţi 125

PARTEAA DOUA   Evaluarea cuvintelor

7. De unde ştim? 151

8. Identificarea experţilor 157

9. Explicatii alternative trecute cu vederea si subevaluate 183

10. Contracunoaşterea 201

PARTEA A TRElA   Evaluarea lumii

11. Cum funcţionează ştiinţa  213

12. Erorile logice  229

13. A şti ce nu ştii  243

14. Gândirea bayesiană în ştiinţă şi la tribunal  249

15. Patru studii de caz  255

Concluzie: Descoperiţi-vă propria cale  285

Anexă: Aplicarea regulii Iui Bayes  285

Glosar  291

Note  299

Multumiri  323

PRE-SUASIUNE. O metoda revolutionara de a influenta si de a convinge

Autor: Robert Cialdini
Editura: Publica
Colectia Stiinte sociale
An aparitie : 2017
Editia I
Editia originala : Pre-suasion: A Revolutionary Way to Influence and Persuade, 2016
Traducerea Dan Bălănescu
ISBN 978-606-722-223-4
Nr pagini : 456
Format 145 x 205
Pretul la data postarii : 44  lei la Editura, 55 lei la elefant, 52,25 lei la librarie.net


Descrierea editurii:

Ce diferențiază persuadatorii obișnuiți de cei care se bucură de succes? Utilizând aceeași combinație de cercetări științifice riguroase și accesibilitate care a făcut din cartea sa, Influence, un bestseller emblematic, Robert Cialdini arată modul în care cei mai buni comunicatori profită de „momentele privilegiate ale schimbării”, în care publicul devine receptiv la un mesaj înainte să-l cunoască. Persuasiunea optimă se obține printr-o pre-suasiune optimă. Pentru a schimba spiritele, pre-suadatorii inteligenți schimbă, mai întâi, „stările de spirit”.

În cea mai recentă carte a sa, Pre-suasiune, Robert Cialdini explică metodele de acțiune ale marilor pre-suadatori. Schimbarea atitudinilor, a credințelor sau a experiențelor celor care ascultă nu este necesară, spune Cialdini – tot ce trebuie să faci este să modifici centrul atenției publicului chiar înainte de a-i solicita întreprinderea unei acțiuni relevante. Cialdini se inspiră dintr-o multitudine de studii și relatări, de la campanii online de marketing, la eforturi eficiente de propagandă pe timp de război, ilustrând modul în care canalizarea iscusită a atenției duce la o pre-suasiune puternică și la rezultate pozitive.

Cuprins:

Multumiri  9
Nota autorului  11

Partea I
PRE-SUASIUNE: Concentrarea atentiei la inceput  
     1. PRE-SUASIUNE: introducere  17
     2. Momente privilegiate  39
     3. Importanta atentiei... este importanta  59
     4. Ce este central este determinant  87
     5. Comandantii atentiei 1: punctele de atractie  111
     6. Comandantii atentiei 2: hipnotizatorii  133

Partea a II-a
PROCESELE: Rolul asocierii 
7. Intaietatea asocierilor: unesc, deci gandesc  159
8. Geografii persuasive: toate locurile bune, toate urmele bune  185
9. Mecanica pre-suasiunii: cauze, constrangeri si rectificari  211

Partea a III-a
CELE MAI BUNE PRACTICI: Optimizarea pre-suasiunii 
10. Principalele sase cai spre schimbare: mari bulevarde ca mici scurtaturi  239
11. Unitatea 1: suntem impreuna  273
12. Unitatea 2: actionam impreuna  301
13. Practici etice: o apreciere pre-pre-suasiva  327
14. Post-suasiune: efecte ulterioare 349

Bibliografie  365

IN LOGICA STIINTELOR CRIMINALE. Analize juridice si strategii de coping in materie penala. Valorificarea psihologiei criminologice si criminologiei in actul de justitie.

Autor: Alin Les, Ruxandra Rascanu
Editura: Pro Universitaria
Colectia Psihologie
An aparitie : 2016
Editia I
ISBN 978-606-26-0612-1
Nr pagini : 160
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 30 lei la Editura, 22,50 lei la universjuridic




Descrierea editurii:

        Dintru inceput, aducem la cunoștința cititorului ca aceasta lucrare este una de sinteza. Perspectivele din care au fost abordate subiectele tratate includ Noul Cod Penal și Vechiul Cod Penal (printr-o analogie), drept procesual penal comparat, proceduri speciale, drept execuțional penal, infracțiuni prevazute in legi speciale, investigarea fenomenului criminalitații organizate, metodica, tactica și tehnica criminalistica, psihologie criminologica, elemente de psihologie penitenciara, psihiatrie și psihopatologie clinica. Autorii au avut in vedere integrarea cunoștințelor acelor studii și formari profesionale intr-un corpus metodologico-științific in care fie magistratul, fie avocatul sau procurorul, fie studentul la psihologie, drept, sociologie, medicina sau criminologie sa poata apela cu perspicacitate, tenacitate și chiar ochi critic. Elementele supuse dezbaterii pe tema criminalitații sunt un scurt exemplu de acceptare a pluri-, inter- și transdisciplinaritații care coboara tot mai mult in spațiul juridic.

        Orice magistrat are in vedere ca, pentru individualizarea calitativa a pedepsei, adesea este nevoit sa recurga la starea de „dispoziție” (regasita in coping și strategiile de coping din psihologie) in sentințarea acesteia. Ori, individualizarea calitativa a pedepselor stipuleaza tocmai un alt tip/soi de expertiza, cea psihologic-criminologica sau psiho-criminologica (diferita in forma de cea medico-legala, dar apropiata de fondul acesteia), știindu-se ca expertiza medico-legala vizeaza patologia/psihopatologia persoanei, pe cand expertiza psiho- criminologica aspectele ce țin de recidiva persoanei, chiar daca vorbim sau nu de o boala psihica implicata. Dar ce sunt strategiile de coping? Influențați de latura psihologiei și a psihopatologiei clinice, mai ales in cadrul diverselor expertize care sunt cerute și se efectueaza in planul penal și civil, am ajuns la concluzia ca cea mai buna forma de exprimare a tendinței juridicului de a se ralia și laturii calitative (umane) in actul deciziei din procesul justițional (pe langa psihologia martorului, a marturiei – mincinoase sau nu – sau al interogatoriului judiciar) se poate realiza prin apel la puterea analogiei. In psihologia clinica, psihologul clinician face adesea referire (atat in teorie cat și in practica, mai ales in redactarea raportului psihologic, cand poate direcționa și trimite la psihoterapeut persoana respectiva) la mecanismele de aparare și/sau la strategiile de coping. Sau așa ar trebui. Parerile sunt imparțite in literatura de specialitate, cel mai adesea aratandu-se ca mecanismele de aparare sunt folosite mai ales de catre terapiile psihodinamice, pe cand strategiile de coping de terapiile cognitive, comportamentale și cognitiv-comportamentale. Neintrand in profunzime aici, aratam doar ca unii specialiști din spațiul psihologiei (Jerome Blackman) afirma ca mecanismele de aparare sunt mai mult de o suta, alți autori sau cadre universitare afirmand ca exista doar un singur mecanism de aparare.

        Sa revenim la intrebarea principala: cum se definesc strategiile de coping? Din perspectiva psihologiei și a psihopatologiei clinice, am ales acel punct de vedere, acea definiție de plecare in demersul nostru considerata cea mai potrivita: aceea a lui Lazarus și Folkman. Lazarus și Folkman (1984) definesc coping-ul ca ansamblul eforturilor cognitive și comportamentale destinate controlarii, reducerii sau tolerarii exigențelor interne și externe care amenința sau depașesc resursele unui individ. Chiar daca tipurile de coping sunt de mai multe feluri – centrat pe emoție (vizand reglarea tulburarii emoționale), centrat pe problema (vizand gestionarea problemei aflate in prim-planul psihic al persoanei), centrat pe evitare (vizand reducerea tensiunii emoționale prin apelarea la fuga, refuz, resemnare, evitare, impotrivire etc.) și centrat pe vigilența (vizand tot ceea ce este acțiune in viața subiectului, ca modalitate de a fi „la zi” cu tot ceea ce ii poate oferi satisfacție: cautarea informațiilor, a mijloacelor, a susținerii sociale etc.), itemii discutați in diferitele instrumente de evaluare a coping-ului pot cuprinde o serie de problematici și de strategii prin care se pot face fața problemelor (situațiilor noi/vechi fara ieșire). Dar ceea ce ne intereseaza cel mai mult este ideea conform careia coping-ul este perceput ca o trasatura stabila de personalitate/raspuns la anumite situații stresante specifice: coping-ul este studiat din ce in ce mai mult intr-o perspectiva integrativa, care ține cont deopotriva de abordarea tip „dispoziție” și de abordarea tip „context”. Prin extrapolare, avand la baza acest model și exemplu, putem afirma ca intervențiile autorilor, pe langa literatura de specialitate in domeniul dreptului citata (intr-o continua dinamica) au vizat acele „locații-cheie” juridice in care psihologia și criminologia ar trebui mult mai bine/mult fructificate pentru a) om, ca persoana și membru al unei societați cu standarde tot mai inalte și confuze, b) pentru societate, ca și colectivitate care decide, prin norme, legi, prejudecați, stigme și stereotipii, soarta unui membru al ei și c) pentru justiție, ca entitate de sine statatoare care concura, prin toți membrii ei, la asumarea unor decizii cand aplaudate, cand vehement combatute.

        ALIN LES este doctor în psihologie criminologica (criminological psychology) al Universitatii din Bucuresti, pe tema fantasmelor sexuale normale si parafilice in populatia normala si la agresorii sexuali violatori. Detine studii si specializari in psihologie clinica, criminologie, drept penal, tehnica poligraf, stiintele educatiei si teologie.Este atestat de Colegiul Psihologilor din România la Comisiile de Psihologie pentru Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională, specializarea „Psihologie judiciară – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf” și Psihologie Clinică, specializarea „Psihologie clinică”.

        Autorul este cunoscut in plan autohton pentru construirea unicului instrument psihologic de masurare a sexualitatii bazat pe dovezi stiintifice: Chestionar de Evaluare a Fantasmelor Sexuale (CEFS). De asemenea, acesta este membru al Diviziei 39 a Asociatiei Americane de Psihologie: Societatea de Psihanaliza si Psihologie Psihanalitica.

        Dintre lucrarile publicate in domeniul psihologiei criminologice, sociale, psihanalitice, comportamentale si de cuplu amintim: 

Monologuri PSI despre cuplul modern. Psihologie aplicata (Paideia, 2013)

Criminologie si psihologie criminologica (Oscar Print, 2013),  

Psihologie si "stiinta raului" (Presa Universitara Clujeana, 2014)

Psihologie criminologica. Individul si multimea in note, impresii si realitati subiective 2012-2013 (Oscar Print, 2014)

Psihologie criminologica. Caiet de documentare si elemente de psihodiagnostic in stiintele criminale (Pro Universitaria, 2015)

In logica stiintelor criminale (co-autor Ruxandra Rascanu) (Pro Universitaria, 2015), 

Simulare versus disimulare (Paideia, 2015), 

Sarcini cognitive. Caiet nepremeditat (Paideia, 2015)

Psihologie fenomenologica. Stiinta,observatie si simt comun in problematica raului (Pro Universitaria, 2016)

Psihopatologia fantasmelor sexuale (Universul Juridic, 2018), 

Psihologie criminologica. Rolul psiho(pato)logiei clinice in descifrarea comportamentului criminal (Editura Universitara, 2020), 

101 llibertati  in vremea pandemiei. Realitati psiho-socio-comportamentale ale romanilor (Editura Universitara, 2020), 

Despre minciuna (Editura Universitara, 2020), 

Sexualitate, viol, personalitate. O contributie stiintifica. Breviar de psihologie si criminologie in fantasmele sexuale (Editura Universitara, 2021)

Impenitenta sociala. Neputinta de a accepta neconventionalul (Editura Universitara, 2021)

        Ruxandra Rășcanu este profesor universitar emerit la Facultatea de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, unde predă cursuri de psihanaliză, psihosomatică și psihologie clinică. Cu o formație puternică de psiholog clinician, veghează ca această ramură a psihologiei să fie cât mai adecvat reprezentată și îmbrățișată de tinerii studenți, făcând eforturi pentru integrarea studenților în diferite zone ale activității umane (spitale, grădinițe, școli pentru persoane cu dizabilități, centre de dezintoxicare pentru persoane dependente de droguri etc.).

        Alte carti ale autorului

Psihologia comportamentului deviant, Ed. Univ din Bucuresti, 1994

Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri, 1999

Psihologie aplicata, 2007

Dependenta si drog : aspecte teoretice si clinic ameliorative, 2008

Psihologie clinica: de la traditie la modernitate (coord), 2009

Copilul: un candidat la umanitate sau un complex cu multiple necunoscute?(coautor), 2011

Dezvoltare, diferente, disfunctii în peisajul psihologic actual (coord), 2011

In logica stiintelor criminale. Analize juridice si strategii de coping in materie penala (coautor), 2016

Destainuiri cu psihologul: de la copilarie la vârsta întelepciunii, 2017

Cuprins:

In loc de introducere   11
Cuvânt înainte I  14
Cuvânt înainte II  15

SECȚIUNEA 1
1/ Analiză comparativă a reglementării participației în vechiul cod penal și în noul cod penal  17
2/Urmele de spermă. tehnică criminalistică, expertiză judiciară și infracțiuni cu privire la viața sexuală  29
3/ Investigarea actelor de terorism. analiză de factură juridic-criminologică, psihologic-criminologică (psihiatrică, psihopatologică) și de tactică criminalistică   45

SECȚIUNEA 2
4/ Aspecte de drept procesual penal comparat privind procedura arestării preventive în codul penal român și în codul penal german. prevederi ale cedo în materie   61
5/ Drogurile și infracțiunile privind regimul și consumul ilicit al acestora. aspecte generale, subiecții infracțiunii, laturile subiectivă și obiectivă, cauzalitate, psihologie, psihiatrie și psihopatologie clinică  71
6/ Dependența de drog. fenomen complex psiho-social al tranziției românești   87
7/ Incidente la locul de detenție. aspecte și analize din perspectivă juridică, psihologică și psihiatrică  97
8/ Proceduri speciale privind procedura în cauzele cu minori cu comportament delincvențial. Analiză juridică și psihologică   109

SECȚIUNEA 3
9/ Spălarea banilor. analiză juridică și criminologică   123
10/ Răspunderea penală a persoanei juridice. ajutorul persoanei fizice, infracțiuni și sancțiuni ale persoanei juridice, cumul de infracțiuni „persoane fizice - persoane
juridice”, pedepse complementare  135

11/  Noua reglementare a formelor pluralității de infracțiuni în noul cod penal  145 

AUTISMUL SI SINDROMUL ASPERGER. Ghid pentru asistenti medicali

Autor: Christopher Barber
Editura: All
An aparitie : 2013
Editia I
Editia originala:  Autism and Asperger’s Conditions, 2011
Traducerea George Tudorie
ISBN 978-606-587-059-8
Nr pagini : 288
Format 130 x 200
Pretul la data postarii :24,67 lei la Editura, 26,53 lei la diverta, 37 lei la psihoshop



Descrierea editurii:

Autismul şi sindromul Asperger - Ghid pentru asistenţi medicali acoperă o gamă largă de teme privind îngrijirea şi asistenţa persoanelor cu aceste afecţiuni. Cartea îşi propune să amelioreze interacţiunile pe care asistenţii medicali le au în context profesional cu persoanele care suferă de tulburări din spectrul autismului prin îmbunătăţirea conştientizării, cunoaşterii şi înţelegerii acestor afecţiuni, a posibilelor cauze, a dificultăţilor legate de diagnostic, a intervenţiilor de asistenţă, a istoriei autismului, precum şi a problemelor care îi afectează pe copiii, adolescenţii şi adulţii cu autism şi sindrom Asperger şi pe membrii familiilor acestora.

Christopher Barber este asistent medical calificat şi a lucrat în mai multe specializări clinice, printre care dizabilităţi de învăţare, autism şi sănătate mintală. În prezent, este membru al comitetelor de redacţie pentru mai multe reviste specializate: British Journal of Nursing, British Journal of Health Care Assistants şi Journal of Psychiatric and Mental Health Nursing.

Cuprins:

Mulțumiri  10
Capitolul 1. Introducere  11
     Scop   13
     Scopuri și obiective  18
     Privire de ansamblu asupra cărții  19
     Concluzii  23
     Bibliografie   24
Capitolul 2. Ce sunt și ce nu sunt autismul și sindromul Asperger  26
     Ce nu este autismul  26
     Incidența autismului și a sindromului Asperger  29
     Ce sunt autismul și sindromul Asperger ?   31
     Autismul   33
     Sindromul Asperger   37
     Triada de dizabilități a lui Yoshida  40
     Bibliografie   43
Capitolul 3. O istorie a autismului și a tulburărilor din spectrul autismului   44
     Introducere și obiective  44
     Perioada I : până în anul 1860   45
     Perioada a II‑a : 1860‑1940   47
     Perioada a III‑a : 1940‑1960   48
     Perioada a IV‑a : 1960‑1980    50
     Perioada a V‑a : 1980‑1995    53
     Perioada a VI‑a : 1995‑2010    55
     Perioada a VII‑a : după anul 2010    58
     Concluzii   59
     Bibliografie    61
Capitolul 4. Cauzele autismului și ale sindromului Asperger   63
     Introducere  63
     Origine idiopatică   64
     „Mamele frigider“   65
     Leziuni ale creierului   67
     Cauze ambientale  69
     Cauze genetice   71
     Concluzii   76
     Bibliografie   78
Capitolul 5. Diagnosticul   80
     Ce este un diagnostic ?   80
     De ce se dorește obținerea unui diagnostic ?   82
     Cum se obține un diagnostic   83
     Metode de diagnostic   85
     Schimbări ale criteriilor de diagnostic   90
     Un diagnostic sau o etichetă ?   92
     Să dezvălui diagnosticul sau nu ?   93
     Bibliografie   96
Capitolul 6. Diagnosticul – o experiență personală  97
Capitolul 7. Copiii cu autism și tulburări din spectrul autismului   113
     Introducere  113
     Obținerea unui diagnostic   114
     Ziua diagnosticării   115
     Beneficiile disponibile după stabilirea unui diagnostic   116
     Abordarea multidisciplinară  117
     Managementul comportamentului   118
     Serviciile de asistență complementară de scurtă durată   119
     Găsirea unei școli  120
     Activitățile sociale   121
     Concluzii  123
     Bibliografie   124
Capitolul 8. Adolescenții cu autism și tulburări din spectrul autismului  125
     Introducere  125
     Definiția și semnificația adolescenței  126
     Diagnostic   127
     Dezvăluirea   127
     Tranziția de la școala primară la învățământul secundar  128
     Pubertatea   129
     Abilitățile sociale   131
     Intimidarea  132
     Sexualitatea și relațiile erotice   133
     Tranziția de la școală la colegiu, universitate sau loc de muncă  134
     Concluzii  135
     Bibliografie   136
Capitolul 9. Adulții cu capacități reduse care prezintă tulburări din spectrul autismului   137
     Introducere  137
     Problemele de sănătate  138
     Mascarea diagnosticului  140
     Concluzii  141
     Bibliografie   142
Capitolul 10. Problemele de sănătate mintală și tulburările din spectrul autismului   144
     Introducere 144
     Ce este sănătatea mintală ?  145
     Boala mintală  145
     Probleme de sănătate mintală  146
     Incidența afecțiunilor de sănătate mintală la persoanele cu tulburări din spectrul autismului  152
     Tratament  153
     Tratament medicamentos  153
     Terapiile fizice  154
     Terapiile psihologice  154
     Discuție  155
     Concluzii  157
     Bibliografie   159
Capitolul 11. Autismul și sistemul de justiție penală  160
     Introducere  160
     Ce este sistemul de justiție penală ?   161
     Victimele agresiunilor  162
     Martorii infracțiunilor  164
     Făptașii infracțiunilor  165
     Studiu de caz  166
     Concluzii  169
     Bibliografie   171
Capitolul 12. Intervențiile de asistență : trecut, prezent și viitor  172
     Introducere  172
     Intervențiile de asistență : trecut  173
     Intervențiile de asistență : prezent (2000‑2015)  177
     Intervențiile de asistență : viitor (după 2015)  179
     Discuție  181
     Concluzii  182
     Bibliografie   183
Capitolul 13. Planificarea centrată pe individ  184
     Introducere  184
     Ce înseamnă „centrat pe individ“ ?   
     Care este originea abordării centrate pe individ ?  188
     Planificarea centrată pe individ   191
     Instrumente de evaluare centrate pe individ   193
     Cum poate fi adaptată planificarea centrată pe individ pentru tinerii cu autism ?   195
     Provocări pentru utilizarea unei abordări centrate pe individ  196
     Concluzii  197
     Bibliografie   198
Capitolul 14. Personalizarea  200
     Introducere  200
     Ce este personalizarea ?   201
     Personalizarea pentru persoanele cu tulburări din spectrul autismului  202
     Beneficiile personalizării   204
     Provocările personalizării   206
     Concluzii  208
     Bibliografie   208
Capitolul 15. Autismul și problemele senzoriale   210
     Introducere  210
     Ce sunt stimulii senzoriali ?  211
     Efectele senzoriale la persoanele cu tulburări din spectrul autismului   213
     Efecte asupra intervențiilor de asistență  220
     Concluzii  224
     Bibliografie   225
Capitolul 16. Intervențiile de asistență pentru adulții care trăiesc independent  227
     Introducere și obiective  227
     Înainte, în timpul și după punerea diagnosticului   228
     Accesul la serviciile de asistență medicală   230
     Accesul la serviciile de asistență socială  234
     Relațiile sociale  235
     Locul de muncă  236
     Abilitățile sociale   238
     Probleme cu locuința   239
     Doliul  239
     Concluzii  240
     Bibliografie   241
Capitolul 17. Intervențiile de asistență pentru îngrijitorii nespecializați   242
     Introducere  243
     Cum definim un îngrijitor nespecializat  243
     Probleme generale legate de îngrijire  244
     Experiențe ale celor care îngrijesc persoane cu tulburări din spectrul autismului  247
     Experiențele îngrijitorilor care au ei înșiși o tulburare din spectrul autismului  252
     Rolul asistentului medical și al altor specialiști în sănătate   253
     Concluzii  256
     Bibliografie   257
Capitolul 18. Luarea deciziilor : acordul pacientului  259
     Cum stabilim dacă o persoană adultă are competența necesară pentru a lua decizii ?  262
     Ce ar trebui făcut dacă persoana a cărei capacitate este pusă sub semnul întrebării refuză să se supună evaluării ?  263
     Ce ar trebui făcut dacă ni se pare că o persoană nu are capacitatea de a lua decizii ?  263
     Cum se pot determina interesele unei persoane ?   264
     Cine ia decizii privind interesele pacientului ?   266
     Ce este o „decizie anticipată“ ?   268
     Ce este un reprezentant numit de instanță ?  270
     Concluzii  271
     Bibliografie   272
Capitolul 19. Autismul : un fel de anarhie ?   273
     Introducere  273
     Autismul ca anarhie   274
     Schimbări de limbaj legate de tulburările din spectrul autismului  276
     Cum influențează schimbările de limbaj modul în care sunt percepute autismul și sindromul Asperger   279
     Cum influențează schimbările de percepție evoluțiile din domeniul limbajului și al concepțiilor filosofice   281
     Concluzii  283
     
     Bibliografie   285
     Resurse  286

FACTORI COMUNI IN PSIHOTERAPIE. Perspectiva integrativ-strategica

Autor: Oana Maria Popescu , Viscu Ileana Loredana

Editura Pro Universitaria

An aparitie :2017
Editia I
ISBN 978-606-26-0668-8
Nr pagini : 244
Format 170 x 240
Pretul la data postarii :32 lei la Editura, 28,80 lei la libris

Descrierea editurii:

        Cele mai multe studii arata ca rezultatul cercetarilor in psihoterapie este influențat in proporție de 70% de loialitatea terapeutului fața de o anumita școala de psihoterapie (Messer și Wampold, 2002). Ca urmare, in decursul timpului au existat mai multe curente de opinie privitor la modelele psihoterapeutice. Proponenții modelului terapiei validate empiric susțin ca trebuie sa stabilim care forme de psihoterapie sunt eficace pentru o anumita tulburare și sa folosim preferențial acele psihoterapii (Chambless și colab., 1998). Susținatorii modelului factorilor comuni spun ca a fost deja stabilit științific faptul ca psihoterapia este in general eficienta, toate psihoterapiile avand eficacitate egala, iar factorii comuni tuturor psihoterapiilor sunt cei responsabili de schimbarea terapeutica, nu o anumita tehnica care aparține unei anumite școli de psihoterapie (Beutler, 2000). In sfarșit, proponenții modelului recuperarii susțin ca pacienții/clienții ar trebui sa aiba o mai mare libertate in alegerea tratamentului și ar trebui sa participe activ la sistemul de sanatate mentala (Frese, Stanley, Krass și Vogel-Scibilla, 2001), opinie bazata pe faptul ca atunci cand clientul are putere in cadrul sistemului de sanatate mentala, crește locusul intern al controlului, astfel ca este imbunatațita sanatatea psihologica.

        In secolul 21 s-a ajuns la „un acord puternic in randul experților ca psihoterapiile au rezultate similare și problemele, in general, nu raspund mai bine la tehnicile terapeutice specifice comparativ cu cele nespecifice” (Boisvert și Faust, 2003) (p. 511). Exista insa mai multe ipoteze privitor la motivul pentru care diversele psihoterapii au eficacitate aparent egala (Sprenkle și Blow, 2004):

– diversele modele psihoterapeutice ajung la rezultate similare, dar prin mecanisme ale schimbarii care sunt diferite (totuși, exista dovezi care sprijina ipoteza ca mecanismele schimbarii se suprapun in mare masura in ciuda orientarilor psihoterapeutice diferite) (Henggeler și Sheidow, 2002);

– nu avem metode de cercetare adecvate pentru a scoate in evidența diferențele de eficacitate a variatelor forme de psihoterapie (dar se pare ca aceste diferențe nu sunt suficient de mari pentru a considera ca o psihoterapie este superioara altora) (Sprenkle, 2002); și

– exista mecanisme comune ale schimbarii in toate psihoterapiile (Wampold, 2001).

        Factorii comuni in psihoterapie au fost definiți ca aspecte nespecifice ale modelelor de tratament, incluzand dimensiuni cum sunt clientul, psihoterapeutul, relația terapeutica și expectanța (Sprenkle și Blow, 2004). „…orice formare in psihoterapia integrativa bazata pe abordarea factorilor comuni ne va forța sa decidem care factori comuni vor fi studiați in cursul formarii și ce dimensiuni ale intervențiilor terapeutice vor fi considerate importante in practica și in supervizare (…). Pe de alta parte, nu putem formula un caz și realiza un plan de tratament numai pe baza factorilor comuni. Cat de mult ar ajuta pe cineva daca supervizorul sau i-ar spune: Bine, acum du-te și creaza o buna alianța terapeutica? Pentru ca un psihoterapeut sa știe ce sa faca și ce sa nu faca pentru a crea o buna alianța terapeutica, trebuie sa se bazeze pe o ințelegere explicita sau implicita a problemelor clientului, respectiv pe un anumit cadru teoretic. In consecința, vom avea nevoie de un model al funcționarii și schimbarii psihologice umane, fie ca este vorba de un model integrativ, fie de un alt model psihoterapeutic.” (Castonguay, 2000) (p.265). Pentru un program de formare in psihoterapie integrativa va fi necesar sa combinam o teorie integrativa cu abordarea factorilor comuni.

        Oana Maria Popescu este psihoterapeut certificat la nivel european, formator si supervizor in psihoterapie integrativa si psihoterapia integrativa a copilului si adolescentului, presedinte fondator al Asociatiei de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa. Este presedinte al comisiei de acreditare din cadrul Asociatiei Europene de Psihoterapie Integrativa si coordonatorul standardelor de formare in psihoterapie integrativa in Europa. Conduce grupe de formare in specialitatile psihoterapie integrativa, psihoterapie integrativ-expresiva si psihoterapia integrativa a copilului. Sursa Letras

        Dintre cartile sale:

Supervizarea în psihoterapia integrativă strategică (coautor), Junimea 2017

Psihoterapie integrativă strategică. Teorie şi aplicaţii practice (coautor), Liber Mundi 2016

Factorii comuni în psihoterapie. O abordare integrativ-strategică (coautor), Pro Universitaria 2017

Psihoterapie integrativa strategica vol. 1.Teorie şi aplicaţii practice, Letras 2021

Psihoterapie integrativa strategica Vol. 2: Psihopatologia adultului, Letras 2022

Psihoterapie integrativa strategica: Caiet de dezvoltare personala, Letras 2022

        Loredana-Ileana Vîșcu (Loredana Drobot/Loredana Cadariu) este profesor universitar doctor, fiind şi directorul Centrului de Cercetări Calitative în Consiliere şi Psihoterapie, din cadrul Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Tibiscus” din Timişoara. Ca practician este psiholog şi psihoterapeut în orientarea psihoterapie integrativă, fiind şi membru fondator și vicepreşedinte al Asociaţiei de Cercetare, Consiliere şi Psihoterapie Integrativă (ACCPI), în cadrul căreia este şi formator şi supervizor. Activitatea didactică și științifică este concretizată în numeroase lucrări și cărți. Sursa Universul academic

        Dintre cartile sale:

Psihoterapie integrativă strategică. Teorie şi aplicaţii practice (coautor), Liber Mundi 2016

Supervizarea în psihoterapia integrativă strategică (coautor), Junimea 2017

Factorii comuni în psihoterapie. O abordare integrativ-strategică (coautor), Pro Universitaria 2017

Studii in psihoterapia integrativa strategica (coautor), Pro Universitaria 2017

Modelul integrativ strategic de supervizare, Universul Academic 2018

Studii in psihoterapie. Abordare integrativa (coautor), Universul Academic 2019

Cuprins:

Introducere 11

CAPITOLUL 1. DEFINITIA sI CLASIFICAREA FACTORTLOR COMUNI 13

1.1. De ce este eficace psihoterapia?  13

1.2. Factorii psihoterapeutici comuni  17

1.3. Modele ale factorilor psihoterapeutici comuni 21

1.3.1. Modelul relational-procedural-persuasiune 21

1.3.2. Modelul principiilor metodologice si abilitatilor 21

1.4. Clasificarea factorilor comuni 22

CAPITOLUL 2. VARIABILA CLIENT IN PSIHOTERAPIE 27

2.1. Clientul - cel mai important factor comun in psihoterapie 27

2.2. Stadiile schimbarii si rezistenta la schimbare 28

2.2.1. Stadiile schimbarii in psihoterapie 28

2.2.2. Rezistenta clientului la schimbare 32

2.2.3. Gestionarea rezistentei la schimbare 37

2.3. Motivatia pentru psihoterapie 39

2.3.1. Tipurile de motivatie 39

2.3.2. Motivatia pentru schimbare si stadiile schimbarii in psihoterapie 43

2.3.3. Motivatia si procesul schimbarii 45

2.3.4. Schimbarea terapeutica si interviul motivational  47

2.3.5. Interventii terapeutice pentru cresterea motivatiei pentru schimbare 50

2.4. Problema de prezentare si gradul de afectare functional 55

2.5. Dezvoltarea sinelui clientului 57

            2.5.1. Conștientizarea globală a sinelui 58          

            2.5.2. Disocierea   59

2.6. Stima de sine, auto-eficacitatea și neajutorarea învățată 61

            2.6.1. Conceptul de stimă de sine 61

            2.6.2. Tipuri de stimă de sine 64

            2.6.3. Auto-eficacitatea   66

            2.6.4. Neajutorarea învățată 68

            2.6.5. Stima de sine crescută și scăzută   69

            2.6.6. Rușinea 71

            2.6.7. Lucrul cu stima de sine scăzută   73

2.7. Stilul de coping  75

2.8. Stilul de atașament  78

            2.8.1. Teoria atașamentului  78

            2.8.2. Stilul de atașament al adultului 79

            2.8.3. Stilul de atașament al clientului și procesul terapeutic 80

2.9. Personalitatea clientului  82

2.10. Tulburările de personalitate   83

2.11. Capacitatea de a asimila experiențele problematice 85

2.12. Valorile și preferințele clientului 86

2.13. Variabile demografice și de diversitate 87

CAPITOLUL 3. VARIABILA PSIHOTERAPEUT   91

3.1. Psihoterapeutul – agent al schimbării  91

3.2. Variabilele relaționale 93

            3.2.1. Empatia 93

            3.2.2. Acceptarea necondiționată     96

            3.2.3. Autenticitatea  98

            3.2.4. Stilul de atașament 98

3.3. Variabilele profesionale 100

3.4. Variabilele de personalitate 105

3.5. Variabilele developmentale 106

            3.5.1. Calități personale sau dezvoltare personală? 106

            3.5.2. Dezvoltarea personală și atașamentul 108

            3.5.3. Contratransferul și dezvoltarea personală a psihoterapeutului 109

            3.5.4. Cât de ”dezvoltat personal” trebuie să fie un psihoterapeut? 110

3.6. Variabile demografice și de diversitate 111

CAPITOLUL 4. FACTORII COMUNI RELAȚIONALI   113

4.1. Alianța terapeutică  113

            4.1.1. Definiția și componentele alianței terapeutice 113

            4.1.2. Evaluarea alianței terapeutice 116

            4.1.3. Locul alianței terapeutice în procesul psihoterapeutic 125

            4.1.4. Aspecte particulare ale alianței terapeutice 128

            4.1.5. Neurobiologia alianței terapeutice  130

            4.1.6. Construirea și întărirea alianței terapeutice 131

            4.1.7. Rupturile alianței  133

            4.1.8. Repararea rupturilor alianței  138

4.2. Relația terapeutică 142

            4.2.1. Construirea și menținerea relației terapeutice 142

            4.2.2. Principii relaționale în psihoterapie  144

            4.2.3. Modelul celor șase modalități ale relațiilor 146

4.3. Transferul și contratransferul 150

CAPITOLUL 5. FACTORII COMUNI TRANS -TEORETICI 153

5.1. Decizia clinică  153

5.2. Contextul terapeutic   153

5.3. Placebo, speranța și expectanța  156

            5.3.1. Efectul placebo 156

            5.3.2. Expectanțele în psihoterapie  156

            5.3.3. Speranța 158

5.4. Procesul terapeutic 158

5.5. Adaptarea strategiei la problema de prezentare 159

5.6. Schimbarea extraterapeutica 162

CAPITOLUL 6. FACTORII COMUNI STRATEGICI 163

6.1. Mitul terapeutic  163

6.2. Procesul de evaluare 167

            6.2.1. Diagnosticul și formularea cazului   167

            6.2.2. Evaluarea riscului 171

            6.2.3. Diagnosticul categorial versus diagnosticul dimensional  172       

            6.2.4. Diagnosticul dimensional  176

            6.2.5. Diagnosticul proiectiv 177

            6.2.6. Diagnosticul relațional 201

6.3. Întărirea eului  202

6.4. Procesarea emoțională  207

6.5. Insight-ul 213

6.6. Experiențele de învățare 216

            6.6.1. Experiențele de învățare interpersonală 216

            6.6.2. Experința emoțională corectivă    217

6.7. Atribuirea rezultatelor psihoterapiei  218

6.8. Ritualurile și tehnicile terapeutice  219

            6.8.1. Tehnicile psihoterapeutice ca factori comuni   219

            6.8.2. Puterea ritualurilor psihoterapeutice 220

            6.8.3. Principiul expunerii 222

            6.8.4. Eclectismul tehnic în psihoterapia integrativă 222

Bibliografie 225