Editura Humanitas
Colectia Paşi peste graniţe
An aparitie : 2013
Traducerea Anca Barbulescu
ISBN 978-973-50-3853-3
Nr pagini : 464
Format 130 x 200
Pret : 47 lei la Editura, 30,60 lei la librarie.net
Descrierea
editurii:
Într-o lume în care determinismul, sub variatele lui forme, câştigă tot mai mult teren, eliminând de pretutindeni aleatoriul, liberul-arbitru al omului a părut multă vreme să rămână singura insulă de libertate pură. Psihologul Daniel Wegner ne oferă o nouă abordare, dintr-o perspectivă riguros ştiinţifică, a acestei probleme filozofice milenare. Voinţa conştientă, care stă la temelia oricărei acţiuni umane absolut libere, este pentru cercetătorul american o iluzie produsă de creier. Cercetate prin metode experimentale, nenumărate fenomene care se petrec la graniţa conştiinţei – automatismele, oamenii posedaţi de spirite, tulburările legate de disocierea personalităţii, inducerea transelor în hipnotism – arată că determinarea cauzală mentală a acţiunilor noastre este aparentă. Iluzia voinţei conştiente nu e totuşi o vulgară păcăleală acceptată dintotdeauna, ea ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, să ne atribuim actele pe care le săvârşim, dobândind astfel simţul responsabilităţii şi simţul moral, fără de care viaţa socială ar fi cu neputinţă.
DANIEL M. WEGNER (n. 1948) este profesor de psihologie socială la Universitatea Harvard. Cercetările sale se concentrează mai ales pe aplicarea tehnicilor de psihologie experimentală în domenii precum controlul mental al acţiunii umane şi voinţa conştientă. Totodată, a iniţiat studiile privitoare la mecanismele folosite de grupurile umane pentru a codifica, stoca şi reactiva cunoştinţele, pe care le-a numit memorie transactivă. Teoriile dezvoltate de Daniel Wegner pe baza cercetărilor de laborator răspund unor probleme cu mare impact asupra vieţii morale a indivizilor: teoria proceselor ironice, teoria liberului-arbitru iluzoriu, teoria determinării cauzale mentale aparente. A publicat numeroase articole în prestigioase reviste de psihologie şi psihiatrie, precum şi cărţi care au lărgit orizontul studiilor de psihologie: Implicit psychology: An introduction to social cognition (1977; în colaborare); The self in social psychology (1980; în colaborare); A theory of action identification (1985; în colaborare); White bears and other unwanted thoughts: Suppression, obsession, and the psychology of mental control (1989); Handbook of mental control (1993; în colaborare); Psychology (2008; în colaborare).
Într-o lume în care determinismul, sub variatele lui forme, câştigă tot mai mult teren, eliminând de pretutindeni aleatoriul, liberul-arbitru al omului a părut multă vreme să rămână singura insulă de libertate pură. Psihologul Daniel Wegner ne oferă o nouă abordare, dintr-o perspectivă riguros ştiinţifică, a acestei probleme filozofice milenare. Voinţa conştientă, care stă la temelia oricărei acţiuni umane absolut libere, este pentru cercetătorul american o iluzie produsă de creier. Cercetate prin metode experimentale, nenumărate fenomene care se petrec la graniţa conştiinţei – automatismele, oamenii posedaţi de spirite, tulburările legate de disocierea personalităţii, inducerea transelor în hipnotism – arată că determinarea cauzală mentală a acţiunilor noastre este aparentă. Iluzia voinţei conştiente nu e totuşi o vulgară păcăleală acceptată dintotdeauna, ea ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine, să ne atribuim actele pe care le săvârşim, dobândind astfel simţul responsabilităţii şi simţul moral, fără de care viaţa socială ar fi cu neputinţă.
DANIEL M. WEGNER (n. 1948) este profesor de psihologie socială la Universitatea Harvard. Cercetările sale se concentrează mai ales pe aplicarea tehnicilor de psihologie experimentală în domenii precum controlul mental al acţiunii umane şi voinţa conştientă. Totodată, a iniţiat studiile privitoare la mecanismele folosite de grupurile umane pentru a codifica, stoca şi reactiva cunoştinţele, pe care le-a numit memorie transactivă. Teoriile dezvoltate de Daniel Wegner pe baza cercetărilor de laborator răspund unor probleme cu mare impact asupra vieţii morale a indivizilor: teoria proceselor ironice, teoria liberului-arbitru iluzoriu, teoria determinării cauzale mentale aparente. A publicat numeroase articole în prestigioase reviste de psihologie şi psihiatrie, precum şi cărţi care au lărgit orizontul studiilor de psihologie: Implicit psychology: An introduction to social cognition (1977; în colaborare); The self in social psychology (1980; în colaborare); A theory of action identification (1985; în colaborare); White bears and other unwanted thoughts: Suppression, obsession, and the psychology of mental control (1989); Handbook of mental control (1993; în colaborare); Psychology (2008; în colaborare).
Cuprins:
Prefaţă /9
1. Iluzia /15
Părem să acţionăm voluntar,
dar e vorba de o iluzie.
2. Creier şi corp / 47
Voinţa conştientă e generată
de procese diferite, din punct de vedere psihologic şi anatomic, de cele prin
care mintea generează acţiunea.
3. Perceperea voinţei /83
Perceperea voinţei conştiente
are loc atunci când ne dăm seama că intenţia noastră conştientă a determinat
cauzal acţiunea voluntară pe care am îndeplinit- o, deşi atât intenţia, cât şi
acţiunea sunt determinate cauzal, la rândul lor, de procese mentale care nu ne
dau senzaţia că ar fi voluntare.
4. O analiză a automatismului /126
În anumite condiţii, percepţia
voinţei se poate reduce la niveluri foarte scăzute, chiar şi în cazul acţiunilor
voluntare, intenţionate şi complexe; tot ce rămâne este automatismul.
5. Apărarea iluziei /175
Iluzia voinţei e atât de
puternică, încât poate genera impresia că un act e intenţionat, când de fapt e imposibil
să fi fost. Oamenii par să aspire să fie agenţi ideali, care îşi cunosc toate
acţiunile dinainte.
6. Transferul acţiunii /225
Calitatea de autor al
propriilor acţiuni se poate pierde prin transferul de la sine la alte persoane,
grupuri sau chiar animale.
7. Forţa cauzală virtuală /264
Când ne transferăm acţiunile
asupra unor agenţi imaginari, creăm agenţi virtuali, surse aparente ale
propriilor noastre acţiuni. Procesul include cazurile de posedare şi tulburarea
de identitate disociativă, precum şi constituirea sinelui- agent.
8. Hipnoză şi voinţă /321
Sub hipnoză, individul îşi
pierde voinţa conştientă. Pierderea este însoţită de un aparent transfer al
controlului către altcineva şi de crearea unor forme excepţionale de control
asupra sinelui.
9. Busola minţii /372
Deşi percepţia voinţei conştiente
nu este o dovadă de determinare cauzală mentală, ea îi semnalează totuşi
individului că el este autorul acţiunii, influenţând astfel atât senzaţia de împlinire,
cât şi acceptarea responsabilităţii morale.
Bibliografie /405
Lucrarea aceeasta atat de sofisticata, incearca sa-mi explice ca am cumparat-o si am citit-o fiindca asa mi-au functionat mie mecanismele cerebrale, iar eu pentru ca am cumparat-o, acum cred ca am vrut s-o cumpar. Deci intai actiunea, si apoi iluzia ca actiunea a fost cauzata de curiozitatea mea stiintifica.
RăspundețiȘtergereSuperinteresant! Cant sunt fonduri guvernamentale pentru cercetare, psihologii pot sa-ti demonstreze ca tu esti un cal care se crede om