Titlu complet : DC:0-3 Studii de caz: un ghid pentru utilizarea "Clasificarii diagnostice a sanatatii mentale si a tulburarilor de dezvoltare ale copilariei timpurii" în procesul de evaluare si de planificare a tratamentului
Autor colectiv
Editori : Alicia F. Lieberman, Serena Wieder, Emily Fenichel
Editura RTS Cluj Napoca (click pentru a cumpara de la editura)
An aparitie :2010
Traducerea Amfiana Gherman
ISBN ?
Nr pagini :400
Pret : 70 lei
Descrierea
editurii:
Sistemul DC:0-3 Clasificarea Diagnostică a Sănătăţii Mentale şi a Tulburărilor de Dezvoltare ale Copilăriei Timpurii încurajează clinicienii să încerce să înţeleagă complexitatea proceselor de dezvoltare din primii ani de viaţă. DC:0-3 este realizat pentru a ajuta clinicienii: a) să recunoască diferenţele individuale în modalităţile în care copiii mici procesează senzaţii, îşi organizează experienţa şi implementează acţiunea; b) să observe şi să înţeleagă interacţiunile copiilor cu părinţii lor; c) să exploreze impactul familiei, culturii şi al comunităţii asupra dezvoltării copilului; şi d) să surprindă calitatea proceselor adaptative ale copilului, precum şi provocărilor de dezvoltare la care copilul trebuie să facă faţă. În acest volum, DC:0-3, Studii de caz se arată cum pot folosi clinicienii dintr-o varietate de domenii profesionale acest sistem bazat pe caracteristici de dezvoltare în mai multe tipuri de servicii din Statele Unite şi Canada.
DC:0-3 conceptualizează procesul de diagnostic drept unul continuu, care permite niveluri tot mai adânci de conştientizare care permit modificarea concluziilor diagnostice, pe măsură ce clinicianul câştigă o înţelegere mai complexă a copilului şi a familiei. Orice profesionist experimentat, care lucrează cu copii sau cu familii, indiferent de disciplină, va recunoaşte utilitatea acestei abordări, pentru că schimbarea rapidă, continuă şi complexă este esenţa dezvoltării timpurii; judecăţile rapide sau prea reducţioniste sunt probabil inadecvate şi astfel periculoase. Din păcate, clinicienii din ziua de astăzi se află sub o presiune enormă de a trage concluzii prea devreme, foarte des bazate pe informaţii inadecvate. O sursă de presiune vine din eforturile de a justifica costurile din sănătatea mentală, dezvoltarea copiilor şi serviciile sociale, care limitează numărul şedinţelor sau restricţionează sursele de informaţii pe care le poate utiliza un clinician despre un copil şi familia lui. O a doua sursă de presiune este conceptuală şi se referă la faptul că, profesioniştii pregătiţi în cadre teoretice ortodoxe tind să se uite numai la simptomele prezente sau la indicatorii biologici în diagnosticarea tulburărilor mentale şi de dezvoltare la sugari şi copii mici. Aşa cum ilustrează multe din capitolele acestei cărţi, a ignora relaţiile unui copil, patternurile familiale şi dinamica complexă a interacţiunilor cu oamenii importanţi din viaţa lui/ei în timpul procesului de evaluare, înseamnă a risca un diagnostic greşit, care poate avea costuri şi consecinţe nedorite pentru viaţa acelui copil. Pe de altă parte, o evaluare complexă, bazată pe o alianţă puternică cu părinţii şi cu alte persoane cheie care îngrijesc copilul va duce nu numai la o planificare corectă a tratamentului, ci şi la evidenţierea unor schimbări în mediul copilului care sunt suficiente pentru a repara problemele în dezvoltarea copilului cu un minimum de intervenţie din partea profesionistului.
Aşa cum este conceptualizat în DC:0-3, procesul de evaluare şi diagnostic trebuie să permită clinicianului să observe direct toate dimensiunile critice pentru viaţa unui copil. Acest proces ar trebui să includă întâlniri cu părinţii pentru a auzi în detaliu observaţiile lor despre punctele tari şi dificultăţile copilului în ceea ce priveşte funcţionarea fizică, cognitivă, a limbajului, emoţională şi familială, precum şi observaţiile lor despre dezvoltarea copilului şi experienţele lor parentale începând cu sarcina. Timpul petrecut cu părinţii sau cu alte persoane cheie ar trebui să includă oportunitatea ca membrii familiei şi clinicianul să discute aspecte relevante despre familie, identificând ariile de funcţionalitate şi problemele. Foarte important este faptul că, procesul de diagnostic ar trebui să includă una sau mai multe observaţii prelungite ale copilului interacţionând spontan cu părinţii săi şi cu alte persoane care au grijă de acesta. Pentru a observa cel mai înalt nivel de funcţionare al copilului, clinicianul ar trebui, atunci când este posibil, să sugereze modalităţi în care părintele poate facilita interacţiunea. Pentru a explora mai departe abilităţile copilului de a utiliza suportul oferit de mediu, clinicianul poate dori să interacţioneze personal cu copilul.
Alte surse importante de informaţii includ observaţiile copilului realizate de profesionişti în îngrijirea copilului, cum ar fi medicii de familie sau pediatrii şi totodată trebuie incluse în evaluare şi consultaţiile de la specialişti gen terapeuţi ocupaţionali, neuropsihologi, endocrinologi şi nutriţionişti sau specialişti în evaluarea unor arii de funcţionare specifică, cum ar fi limbajul sau dezvoltarea procesării senzoriale. Acestea sunt utile pentru a răspunde la întrebările care se nasc din discuţia cu părinţii sau din şedinţele de observaţie – nu ca parte din protocolul standard de evaluare, care poate submina de multe ori începutul alianţei cu părinţii.
Aşa cum subliniază capitolele din această carte, o evaluare bazată pe DC:0-3 va duce la informaţii complexe despre punctele tari şi problemele familiei, istoricul său de dezvoltare şi resursele familiei sau ale comunităţii. Abordarea multi-axială a DC:0-3 a diagnosticului şi recomandările pentru stabilirea diagnosticului potrivit sunt realizate pentru a ajuta clinicianul să-şi organizeze informaţiile. Profilul narativ şi diagnostic oferă clinicianului un ghid pentru discuţiile cu membrii familiei şi pentru planificarea intervenţiei şi identificarea întrebărilor care rămân. Chiar dacă sunt indicate anumite tipuri de intervenţie, formulările diagnostice iniţiale pot fi revizuite ulterior, căci se poate ajunge la noi niveluri de înţelegere din experienţa copilului şi a familiei cu acele tipuri intervenţie.
Fiecare capitol din Studiile de caz oferă o imagine a modului în care un anumit clinician sau o echipă de clinicieni dezvoltă înţelegerea unui copil şi a familiei acestuia, utilizând DC:0-3 pentru a-şi forma această înţelegere. Aşa cum va observa şi cititorul, în funcţie de pregătirea şi orientarea sa teoretică, tipul instituţiei care oferă serviciile, priorităţile familiei şi alţi factori, unele capitole din Studii de caz se pot focaliza mai mult pe un aspect sau altul din funcţionarea copilului sau a familiei (de exemplu pe prezentarea problemelor copilului, a dinamicii familiale sau a diferenţelor individuale între stadiile de dezvoltare). În timp, se va observa o focalizare egală pe toate ariile relevante pentru funcţionare. La fel cum domeniul sugarului şi a copilului mic este în extindere, la fel se extinde şi abordarea noastră faţă de evaluare şi diagnostic.
Cititorii vor găsi probabil multe modalităţi în care să utilizeze studiile de caz din acest volum, care ar trebui citit alături de o copie a DC:0-3. Unii vor utiliza aceste studii de caz pentru a-şi îmbogăţi înţelegerea fiecărei categorii de diagnostic pentru ei înşişi, alţii le vor utiliza pentru a-şi testa propriile abilităţi de diagnostic, imaginându-şi că sunt clinicieni şi că îşi pun întrebări pe parcursul stadiilor de evaluare în legătură cu ce informaţii ar mai putea avea nevoie, şi în legătură cu informaţiile care le-ar putea modifica ipotezele preliminare de diagnostic. Mulţi cititori se pot focaliza pe descrierea procesului de evaluare sau de intervenţie, proces care ar trebui să fie continuu, dar care, având în vedere complexitatea şi constrângerile sistemului de servicii de sănătate mentală actuale şi a circumstanţelor familiale, de multe ori întâmpină bariere şi alegeri mai puţin optime.
DC:0-3 este un sistem dinamic care încearcă să surprindă un proces şi mai dinamic – dezvoltarea din primii ani de viaţă. Procesul înţelegerii, diagnosticării şi intervenţiei la copii mici trebuie văzut întotdeauna ca o sarcină continuă. Categoriile diagnostice din DC:0-3 care sunt ilustrate în Studii de caz sunt realizate ca instrumente pentru înţelegerea mai multor sugari, copii mici şi a familiilor, şi pentru a planifica intervenţii potrivite pentru a le susţine sau a le îmbunătăţi dezvoltarea. Sperăm ca aceste instrumente să se dovedească utile, pentru că este foarte mult de lucru în acest domeniu.
Stanley I. Greenspan, M.D.
Sistemul DC:0-3 Clasificarea Diagnostică a Sănătăţii Mentale şi a Tulburărilor de Dezvoltare ale Copilăriei Timpurii încurajează clinicienii să încerce să înţeleagă complexitatea proceselor de dezvoltare din primii ani de viaţă. DC:0-3 este realizat pentru a ajuta clinicienii: a) să recunoască diferenţele individuale în modalităţile în care copiii mici procesează senzaţii, îşi organizează experienţa şi implementează acţiunea; b) să observe şi să înţeleagă interacţiunile copiilor cu părinţii lor; c) să exploreze impactul familiei, culturii şi al comunităţii asupra dezvoltării copilului; şi d) să surprindă calitatea proceselor adaptative ale copilului, precum şi provocărilor de dezvoltare la care copilul trebuie să facă faţă. În acest volum, DC:0-3, Studii de caz se arată cum pot folosi clinicienii dintr-o varietate de domenii profesionale acest sistem bazat pe caracteristici de dezvoltare în mai multe tipuri de servicii din Statele Unite şi Canada.
DC:0-3 conceptualizează procesul de diagnostic drept unul continuu, care permite niveluri tot mai adânci de conştientizare care permit modificarea concluziilor diagnostice, pe măsură ce clinicianul câştigă o înţelegere mai complexă a copilului şi a familiei. Orice profesionist experimentat, care lucrează cu copii sau cu familii, indiferent de disciplină, va recunoaşte utilitatea acestei abordări, pentru că schimbarea rapidă, continuă şi complexă este esenţa dezvoltării timpurii; judecăţile rapide sau prea reducţioniste sunt probabil inadecvate şi astfel periculoase. Din păcate, clinicienii din ziua de astăzi se află sub o presiune enormă de a trage concluzii prea devreme, foarte des bazate pe informaţii inadecvate. O sursă de presiune vine din eforturile de a justifica costurile din sănătatea mentală, dezvoltarea copiilor şi serviciile sociale, care limitează numărul şedinţelor sau restricţionează sursele de informaţii pe care le poate utiliza un clinician despre un copil şi familia lui. O a doua sursă de presiune este conceptuală şi se referă la faptul că, profesioniştii pregătiţi în cadre teoretice ortodoxe tind să se uite numai la simptomele prezente sau la indicatorii biologici în diagnosticarea tulburărilor mentale şi de dezvoltare la sugari şi copii mici. Aşa cum ilustrează multe din capitolele acestei cărţi, a ignora relaţiile unui copil, patternurile familiale şi dinamica complexă a interacţiunilor cu oamenii importanţi din viaţa lui/ei în timpul procesului de evaluare, înseamnă a risca un diagnostic greşit, care poate avea costuri şi consecinţe nedorite pentru viaţa acelui copil. Pe de altă parte, o evaluare complexă, bazată pe o alianţă puternică cu părinţii şi cu alte persoane cheie care îngrijesc copilul va duce nu numai la o planificare corectă a tratamentului, ci şi la evidenţierea unor schimbări în mediul copilului care sunt suficiente pentru a repara problemele în dezvoltarea copilului cu un minimum de intervenţie din partea profesionistului.
Aşa cum este conceptualizat în DC:0-3, procesul de evaluare şi diagnostic trebuie să permită clinicianului să observe direct toate dimensiunile critice pentru viaţa unui copil. Acest proces ar trebui să includă întâlniri cu părinţii pentru a auzi în detaliu observaţiile lor despre punctele tari şi dificultăţile copilului în ceea ce priveşte funcţionarea fizică, cognitivă, a limbajului, emoţională şi familială, precum şi observaţiile lor despre dezvoltarea copilului şi experienţele lor parentale începând cu sarcina. Timpul petrecut cu părinţii sau cu alte persoane cheie ar trebui să includă oportunitatea ca membrii familiei şi clinicianul să discute aspecte relevante despre familie, identificând ariile de funcţionalitate şi problemele. Foarte important este faptul că, procesul de diagnostic ar trebui să includă una sau mai multe observaţii prelungite ale copilului interacţionând spontan cu părinţii săi şi cu alte persoane care au grijă de acesta. Pentru a observa cel mai înalt nivel de funcţionare al copilului, clinicianul ar trebui, atunci când este posibil, să sugereze modalităţi în care părintele poate facilita interacţiunea. Pentru a explora mai departe abilităţile copilului de a utiliza suportul oferit de mediu, clinicianul poate dori să interacţioneze personal cu copilul.
Alte surse importante de informaţii includ observaţiile copilului realizate de profesionişti în îngrijirea copilului, cum ar fi medicii de familie sau pediatrii şi totodată trebuie incluse în evaluare şi consultaţiile de la specialişti gen terapeuţi ocupaţionali, neuropsihologi, endocrinologi şi nutriţionişti sau specialişti în evaluarea unor arii de funcţionare specifică, cum ar fi limbajul sau dezvoltarea procesării senzoriale. Acestea sunt utile pentru a răspunde la întrebările care se nasc din discuţia cu părinţii sau din şedinţele de observaţie – nu ca parte din protocolul standard de evaluare, care poate submina de multe ori începutul alianţei cu părinţii.
Aşa cum subliniază capitolele din această carte, o evaluare bazată pe DC:0-3 va duce la informaţii complexe despre punctele tari şi problemele familiei, istoricul său de dezvoltare şi resursele familiei sau ale comunităţii. Abordarea multi-axială a DC:0-3 a diagnosticului şi recomandările pentru stabilirea diagnosticului potrivit sunt realizate pentru a ajuta clinicianul să-şi organizeze informaţiile. Profilul narativ şi diagnostic oferă clinicianului un ghid pentru discuţiile cu membrii familiei şi pentru planificarea intervenţiei şi identificarea întrebărilor care rămân. Chiar dacă sunt indicate anumite tipuri de intervenţie, formulările diagnostice iniţiale pot fi revizuite ulterior, căci se poate ajunge la noi niveluri de înţelegere din experienţa copilului şi a familiei cu acele tipuri intervenţie.
Fiecare capitol din Studiile de caz oferă o imagine a modului în care un anumit clinician sau o echipă de clinicieni dezvoltă înţelegerea unui copil şi a familiei acestuia, utilizând DC:0-3 pentru a-şi forma această înţelegere. Aşa cum va observa şi cititorul, în funcţie de pregătirea şi orientarea sa teoretică, tipul instituţiei care oferă serviciile, priorităţile familiei şi alţi factori, unele capitole din Studii de caz se pot focaliza mai mult pe un aspect sau altul din funcţionarea copilului sau a familiei (de exemplu pe prezentarea problemelor copilului, a dinamicii familiale sau a diferenţelor individuale între stadiile de dezvoltare). În timp, se va observa o focalizare egală pe toate ariile relevante pentru funcţionare. La fel cum domeniul sugarului şi a copilului mic este în extindere, la fel se extinde şi abordarea noastră faţă de evaluare şi diagnostic.
Cititorii vor găsi probabil multe modalităţi în care să utilizeze studiile de caz din acest volum, care ar trebui citit alături de o copie a DC:0-3. Unii vor utiliza aceste studii de caz pentru a-şi îmbogăţi înţelegerea fiecărei categorii de diagnostic pentru ei înşişi, alţii le vor utiliza pentru a-şi testa propriile abilităţi de diagnostic, imaginându-şi că sunt clinicieni şi că îşi pun întrebări pe parcursul stadiilor de evaluare în legătură cu ce informaţii ar mai putea avea nevoie, şi în legătură cu informaţiile care le-ar putea modifica ipotezele preliminare de diagnostic. Mulţi cititori se pot focaliza pe descrierea procesului de evaluare sau de intervenţie, proces care ar trebui să fie continuu, dar care, având în vedere complexitatea şi constrângerile sistemului de servicii de sănătate mentală actuale şi a circumstanţelor familiale, de multe ori întâmpină bariere şi alegeri mai puţin optime.
DC:0-3 este un sistem dinamic care încearcă să surprindă un proces şi mai dinamic – dezvoltarea din primii ani de viaţă. Procesul înţelegerii, diagnosticării şi intervenţiei la copii mici trebuie văzut întotdeauna ca o sarcină continuă. Categoriile diagnostice din DC:0-3 care sunt ilustrate în Studii de caz sunt realizate ca instrumente pentru înţelegerea mai multor sugari, copii mici şi a familiilor, şi pentru a planifica intervenţii potrivite pentru a le susţine sau a le îmbunătăţi dezvoltarea. Sperăm ca aceste instrumente să se dovedească utile, pentru că este foarte mult de lucru în acest domeniu.
Stanley I. Greenspan, M.D.
Cuprins:
Mulţumiri
Cuvânt înainte
Stanley I. Greenspan, M.D.
Utilizarea sistemului DC:0-3 pentru a ghida evaluarea și planificarea tratamentului la sugari și copii mici
Axa I: Diagnosticul primar
100. Tulburarea de stres posttraumatic
Theodore J. Gaensbauer, M.D.
Austin, 2 ani și 10 luni
200. Tulburări afective
201. Tulburarea de anxietate
Robin C. Silverman, Ph.D., Alicia F. Lieberman, Ph.D, și Judith H. Pekarsky, Ph.D.
Andy, 22 luni
202. Reacţia prelungită de doliu/pierdere
Alicia F. Lieberman, Ph.D.
Turner, 9 luni
202. Reacţia prelungită de doliu/pierdere
Lee Tidmarsh, M.D. FRCPC
Joey, 21 de luni
203. Depresia în copilăria mică
Molly Romer Witten, Ph.D.
Donny, 29 de luni
204. Tulburarea mixtă a expresivităţii emoţionale
Jean M. h omas, M.D., M.S.W.
Carrie, 2 ani
204. Tulburarea mixtă a expresivităţii emoţionale
Sharon Levy, Ph.D., Karen Frankel, Ph.D., Robert Harmon, M.D.
Anton, 3 ani
205. Tulburarea de identitate de gen a copilăriei
Susan W. Coates, Ph.D. și Sabrina M. Wolfe, Ph.D.
Colin, de 3 ani și jumătate
Kathy, de 4 ani și jumătate
206. Tulburarea de atașament reactiv de deprivare/maltratare
Alicia F. Lieberman, Ph.D.
Reggie, 22 de luni
300. Tulburarea de adaptare
J. Martin Maldonado-Duran, M.D.
Jalil, 9 luni
400. Tulburările de autoreglare
401. Tipul I: Hipersensibil
Lois M. Black, PhD.
Sara, 2 ani și jumătate
401. Tipul I: Hipersensibil
G. Gordon Williamson, Ph.D., OTR și Gambi White-Tennant, M.S., Ed.
Nathan, 16 luni
402. Tipul II: Subreactiv
Barbara Kalmanson, PhD.
Jerry, 32 de luni
403. Tipul III: Procesare motrică - impulsivitate și dezorganizare
Judith Ahrano, M.D.
Amanda, 35 de luni
500. Tulburarea de somn
Klaus Minde, M.D., FRCP(C)
Jamie, 15 luni
Deborah, 6 luni
600. Tulburarea de comportament alimentar
Irene Chatoor, M.D.
Marz, 17 luni
700. Tulburări de relaţionare și comunicare
701. 702. 703. Tulburarea de dezvoltare multisistemică
Serena Wieder, Ph.D.
701. Tim, 2 ani; 702. Jody, 2 ani; 703. Mary, 28 de luni
702. Tulburarea de dezvoltare multisistemică (MSDD), tipul B
Rebecca Shahmoon-Shanok, M.S.W., Ph.D.
Simon, 3 ani și 3 luni
Axa II. Tulburări de relaţionare
905. Mixtă și 902. Subimplicată
Roseanne Clark, Ph.D., Mary Seidl, M.S. și Andrew Paulson, Ph.D.
902. Sammy, 8 luni; 905. Cody, 25 de luni
Autori.
Mulţumiri
Cuvânt înainte
Stanley I. Greenspan, M.D.
Utilizarea sistemului DC:0-3 pentru a ghida evaluarea și planificarea tratamentului la sugari și copii mici
Axa I: Diagnosticul primar
100. Tulburarea de stres posttraumatic
Theodore J. Gaensbauer, M.D.
Austin, 2 ani și 10 luni
200. Tulburări afective
201. Tulburarea de anxietate
Robin C. Silverman, Ph.D., Alicia F. Lieberman, Ph.D, și Judith H. Pekarsky, Ph.D.
Andy, 22 luni
202. Reacţia prelungită de doliu/pierdere
Alicia F. Lieberman, Ph.D.
Turner, 9 luni
202. Reacţia prelungită de doliu/pierdere
Lee Tidmarsh, M.D. FRCPC
Joey, 21 de luni
203. Depresia în copilăria mică
Molly Romer Witten, Ph.D.
Donny, 29 de luni
204. Tulburarea mixtă a expresivităţii emoţionale
Jean M. h omas, M.D., M.S.W.
Carrie, 2 ani
204. Tulburarea mixtă a expresivităţii emoţionale
Sharon Levy, Ph.D., Karen Frankel, Ph.D., Robert Harmon, M.D.
Anton, 3 ani
205. Tulburarea de identitate de gen a copilăriei
Susan W. Coates, Ph.D. și Sabrina M. Wolfe, Ph.D.
Colin, de 3 ani și jumătate
Kathy, de 4 ani și jumătate
206. Tulburarea de atașament reactiv de deprivare/maltratare
Alicia F. Lieberman, Ph.D.
Reggie, 22 de luni
300. Tulburarea de adaptare
J. Martin Maldonado-Duran, M.D.
Jalil, 9 luni
400. Tulburările de autoreglare
401. Tipul I: Hipersensibil
Lois M. Black, PhD.
Sara, 2 ani și jumătate
401. Tipul I: Hipersensibil
G. Gordon Williamson, Ph.D., OTR și Gambi White-Tennant, M.S., Ed.
Nathan, 16 luni
402. Tipul II: Subreactiv
Barbara Kalmanson, PhD.
Jerry, 32 de luni
403. Tipul III: Procesare motrică - impulsivitate și dezorganizare
Judith Ahrano, M.D.
Amanda, 35 de luni
500. Tulburarea de somn
Klaus Minde, M.D., FRCP(C)
Jamie, 15 luni
Deborah, 6 luni
600. Tulburarea de comportament alimentar
Irene Chatoor, M.D.
Marz, 17 luni
700. Tulburări de relaţionare și comunicare
701. 702. 703. Tulburarea de dezvoltare multisistemică
Serena Wieder, Ph.D.
701. Tim, 2 ani; 702. Jody, 2 ani; 703. Mary, 28 de luni
702. Tulburarea de dezvoltare multisistemică (MSDD), tipul B
Rebecca Shahmoon-Shanok, M.S.W., Ph.D.
Simon, 3 ani și 3 luni
Axa II. Tulburări de relaţionare
905. Mixtă și 902. Subimplicată
Roseanne Clark, Ph.D., Mary Seidl, M.S. și Andrew Paulson, Ph.D.
902. Sammy, 8 luni; 905. Cody, 25 de luni
Autori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu