Autor :Elena Stanculescu
Editura Universitara
Colectia Psihologie
An aparitie :2009, 2013
Editia a II-a
ISBN 978-606-591-766-8
Nr pagini :351
Format 130 x 200
Descrierea
editurii:
Elevii vin la scoala nu numai cu un bagaj de cunostinte care trebuie imbogatit, ci si cu emotii, dorinte, temeri, atitudini, fiecare avand un ritm propriu de invatare si adaptare. Daca nu se tine cont de toate aceste aspecte, scopul invatamantului nu va fi atins intrutotul. Se subintelege de ce rolul psihologiei educatiei in formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, in functie de cat de buni educatori au fost parintii si profesorii nostri, de masura si modul in care ne-au stimulat potentialul cu care ne-am nascut. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca genialitatea lui Einstein sau Edison nu i-ar fi ajutat sa depaseasca etichetele puse de profesorii lor. Ar fi ramas „in rezerva” talente uriase. Este cunoscut ca Edison, cel mai mare inventator din lume care a obtinut peste o mie de brevete, a fost considerat de profesorii sai un elev foarte slab. Einstein a marturisit ca profesorul de limba greaca i-a spus ca nu este bun de nimic, iar daca tatal sau s-ar fi lasat influentat de sugestiile acelui dascal, ar fi trebuit sa isi scoata copilul de la scoala. Alfred Adler a mentionat in cartea sa Psihologia scolarului greu educabil ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Oare cati copii nu neaparat geniali au fost afectati de astfel de erori, interpretari subiective, etichetari si false asteptari? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o buna cunoastere a psihologiei educatiei şi aplicarea principiilor sale in formarea copiilor.
Elevii vin la scoala nu numai cu un bagaj de cunostinte care trebuie imbogatit, ci si cu emotii, dorinte, temeri, atitudini, fiecare avand un ritm propriu de invatare si adaptare. Daca nu se tine cont de toate aceste aspecte, scopul invatamantului nu va fi atins intrutotul. Se subintelege de ce rolul psihologiei educatiei in formarea cadrelor didactice este deosebit de important. Suntem ceea ce suntem, in functie de cat de buni educatori au fost parintii si profesorii nostri, de masura si modul in care ne-au stimulat potentialul cu care ne-am nascut. Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca genialitatea lui Einstein sau Edison nu i-ar fi ajutat sa depaseasca etichetele puse de profesorii lor. Ar fi ramas „in rezerva” talente uriase. Este cunoscut ca Edison, cel mai mare inventator din lume care a obtinut peste o mie de brevete, a fost considerat de profesorii sai un elev foarte slab. Einstein a marturisit ca profesorul de limba greaca i-a spus ca nu este bun de nimic, iar daca tatal sau s-ar fi lasat influentat de sugestiile acelui dascal, ar fi trebuit sa isi scoata copilul de la scoala. Alfred Adler a mentionat in cartea sa Psihologia scolarului greu educabil ca a trebuit sa repete clasa din cauza aritmeticii, mai precis a unui profesor care il declarase cu totul inapt pentru aceasta materie, recomandandu-i tatalui sau sa il duca sa invete meseria de croitor. Oare cati copii nu neaparat geniali au fost afectati de astfel de erori, interpretari subiective, etichetari si false asteptari? Cum pot fi acestea prevenite? Printr-o buna cunoastere a psihologiei educatiei şi aplicarea principiilor sale in formarea copiilor.
Elena Stanculescu este profesor
universitar la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei,
Departamentul pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din
Bucuresti, doctor in Psihologie (2001), reprezentant de tara in
Reteaua Europeana de Psihologie Pozitiva, membra a Asociatiei
Internationale de Psihologie Scolara si in colectivul editorial al
Revistei de Psihologie a Academiei Romane.
Sustine la nivel de licenta cursul de Psihologia educatiei, iar in cadrul unor programe de master a initiat discipline noi, cum ar fi: Etica si deontologie in psihologia educatiei, Stimularea competentelor socio-emotionale in mediul educational, Inteligenta emotionala in copilarie si adolescenta, Psihologia pozitiva aplicata in scoala, Managementul stresului in mediul educational.S-a specializat in strainatate in domeniul Managementului crizelor in scoli, Programe de stimulare a competentelor socio-emotionale si a starii de bine psihic.
A realizat numeroase cercetari in cadrul campului educational, rezultatele acestora fiind prezentate la congrese si conferinte internationale.
A publicat in calitate de autor urmatoarele carti: Despre educatie (2004), Psihologia educatiei de la teorie la practica (2008), Etica in psihologia educatiei (2013), Fascinatia stereotipurilor in psihologia sociala (2013), Managementul stresului in mediul educational (2013).
Este coautor la Enciclopedia de Psihosociologie (2003).
Sustine la nivel de licenta cursul de Psihologia educatiei, iar in cadrul unor programe de master a initiat discipline noi, cum ar fi: Etica si deontologie in psihologia educatiei, Stimularea competentelor socio-emotionale in mediul educational, Inteligenta emotionala in copilarie si adolescenta, Psihologia pozitiva aplicata in scoala, Managementul stresului in mediul educational.S-a specializat in strainatate in domeniul Managementului crizelor in scoli, Programe de stimulare a competentelor socio-emotionale si a starii de bine psihic.
A realizat numeroase cercetari in cadrul campului educational, rezultatele acestora fiind prezentate la congrese si conferinte internationale.
A publicat in calitate de autor urmatoarele carti: Despre educatie (2004), Psihologia educatiei de la teorie la practica (2008), Etica in psihologia educatiei (2013), Fascinatia stereotipurilor in psihologia sociala (2013), Managementul stresului in mediul educational (2013).
Este coautor la Enciclopedia de Psihosociologie (2003).
Cuprins:
Prefata / 5
PARTEA INTAI
PROBLEME GENERAL‑TEORETICE ALE PSIHOLOGIEI EDUCATIEI / 11
1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI
EDUCATIEI / 13
2. FACTORII DEZVOLTARII PSIHICE
‑ EDUCABILITATEA / 24
2.1. Ereditatea psihica –
contributia geneticii comportamentale la intelegerea determinantului nativ / 24
2.2. Influentele de mediu
si diferentele individuale / 28
2.3. Rolul educatiei in
dezvoltarea psihica / 32
PARTEA A II‑A
STADIALITATEA DEZVOLTARII
PSIHICE / 37
3. STADIALITATEA DEZVOLTARII
COGNITIVE: Teoria psihogenezei
cunostintelor si operatiilor intelectuale elaborata de Jean Piaget / 39
4. STADIALITATEA DEZVOLTARII
MORALE (Jean Piaget, Lawrence Kohlberg)
/ 48
5. STADIALITATEA DEZVOLTARII
PSIHO‑SOCIALE: Teoria dezvoltarii identitatii – Erik
Erikson / 58
PARTEA A III‑A
ACTIVITATEA PSIHICA DE
INVATARE /71
6. INVATAREA – FUNDAMENTUL
DEZVOLTARII PSIHICE / 73
6.1. Delimitari conceptuale
/73
6.2. Tipuri, forme si
niveluri ale invatarii /75
7. Rolul metacognitiei in
activitatea de invatare /78
7.1. Ce este metacognitia
si ce rol are in invatare /78
7.2. Dezvoltarea
metacognitiei in scoala – tehnica Nolan de stimulare a gustului pentru lectura /80
8. INVATAREA SCOLARA /83
8.1. Delimitari conceptuale /83
8.2. Dimensiuni cognitiv‑emotionale ale adaptarii la cerintele scolare /83
9. INVATAREA AUTOREGLATA /91
9.1. Ce este invatarea autoreglata? /91
9.2. Modelul ciclic al
autoreglarii invatarii /93
9.3. Beneficiile
autoreglarii invatarii si modalitati de stimulare a acesteia in scoala /96
10. TEMELE PENTRU ACASA – ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA INVATARII
AUTOREGLATE, AUTOEFICACITATII SI PERFORMANTELOR SCOLARE /103
10.1. Opiniile
cercetatorilor despre rolul temelor pentru acasa in invatarea scolara /103
10.2. Implicarea
parentala in efectuarea temelor pentru acasa /106
10.3. Relatia dintre
temele pentru acasa, invatarea autoreglata, autoeficacitate si performante
scolare /109
10.4. Comportamentele
disfunctionale sau dezadaptative ale elevilor in realizarea temelor pentru
acasa /113
10.5. Atitudinile profesorilor
si elevilor fata de temele pentru acasa /117
11. CONTRIBUTIA TEORIILOR INVATARII SI INSTRUIRII LA EFICIENTIZAREA
ACTIVITATII DIDACTICE /123
11.1. Eduard Thorndike –
conexionismul si legitatile invatarii /123
11.2. Burrhus F. Skinner
– conditionarea instrumentala, masinile de invatare si instruirea programata /126
11.3. Teoria genetic‑cognitiva si structurala a invatarii – Jerome
Seymour Bruner /131
11.3.1. Bruner si
noul mod de a gandi educatia: de la revolutia cognitiva la cultura educatiei /131
11.3.2. Aspectele
prescriptive ale teoriei lui Bruner /134
11.4. Jean Piaget – de la
psihologia inteligentei la psihologia educatiei /136
11.5. Teoria
socioculturala elaborata de Lev Vigotski sau sursele sociale si culturale ale
cunoasterii /141
11.6. Rolul
organizatorilor cognitivi si anticipativi de progres in invatare – David P. Ausubel si Floyd G. Robinson ‑ /144
11.7. Invatarea cumulativ-ierarhica – Robert Gagné – /148
PARTEA A IV-A
MECANISMELE PSIHICE ALE
INVATARII /157
12. Rolul mecanismelor cognitive in invatarea scolara / 159
12.1. Mecanismele
cognitive primare (senzatii, perceptii si reprezentari) / 159
12.2. Mecanisme cognitive
superioare (gandire, memorie, imaginatie) /166
12.2.1. Gandirea /166
12.2.2. Memoria /174
12.2.3. Imaginatia
/178
13. MECANISMELE ENERGIZANTE ALE INVATARII SCOLARE /183
13.1. Rolul afectivitatii
in invatare /183
13.2. Anxietatea in
situatiile de evaluare – stimularea strategiilor de coping (adaptare) /188
13.4. Stimularea
motivatiei invatarii /197
14. MECANISME REGLATORII ALE
INVATARII SCOLARE /200
14.1. Atentia /200
14.2. Vointa /204
14.3. Comunicarea si
limbajul /205
15. MECANISMUL INTEGRATIV AL
INVATARII SCOLARE‑ PERSONALITATEA /209
15.1. Temperamentul /209
15.2. Aptitudinile /212
15.3. Caracterul /217
15.4. Creativitatea /218
PARTEA A V‑A
PERSPECTIVE IN ABORDAREA
INTELIGENTEI /223
16. INTELIGENTELE MULTIPLE /225
16.1. Conceptia lui
Howard Gardner asupra inteligentelor multiple /225
16.2. Implicatii educationale ale teoriei
lui Gardner / 232
16.3. Aprecieri critice
ale teoriei inteligentelor multiple /240
17. INTELIGENTA EMOTIONALA /243
17.1. Specificul
inteligentei emotionale /243
17.2. Implicatii
educationale ale teoriei inteligentei emotionale /246
18. INTELIGENTA SOCIALA /251
18.1. Scurt istoric al
conceptiilor despre inteligenta sociala /251
18.2. Relatia dintre
inteligenta sociala si agresivitate /253
19. INTELIGENTA SI DIFERENTELE DE GEN /261
19.1. Explicatii aduse
problematicii inteligentei si diferentelor de gen / 261
19.2. Diferentele de gen
in educatie /268
PARTEA A VI‑A
ALTE ASPECTE PSIHOLOGICE SI
PSIHO‑SOCIALE ALE VIETII SCOLARE
/273
20. MODALITATI DE STIMULARE A AUTOCUNOASTERII SI INTERCUNOASTERII
ELEVILOR /275
20.1. Analiza SWOT /275
20.2. Scala de masurare a
stimei de sine (Morris Rosenberg, 1965) /277
20.3. Scala de masurare a
autoeficacitatii (Ralph Schwarzer si
Matthias Jerusalem, 1995) /279
21. MODALITATI DE STIMULARE A COMPETENTEI SOCIO‑ EMOTIONALE A ELEVILOR /288
21.1. Competenta socio‑emotionala – factor fundamental in stabilirea si mentinerea relatiilor interpersonale armonioase /288
21.1.1.
Delimitari conceptuale /288
21.1.2.
Competenta sociala din perspectiva cognitiei sociale /290
21.2. Relatia dintre competenta
sociala, asertivitate si starea de bine psihic /291
21.3. Cauzele deficitului
de competenta sociala /294
21.4. Necesitatea
stimularii competentei socio‑emotionale
in scoala /296
21.5. Ghid pentru
stimularea competentei socio‑emotionale
in scoala /299
22. ELEVII CU DIFICULTATI EMOTIONALE SI COMPORTAMENT OPOZITIONAL /307
22.1. Elevii anxiosi /307
22.2. Elevii
perfectionisti /310
22.3. Elevii cu
comportament opozitional /310
23. FENOMENUL AGRESIVITATII IN SCOLI
/315
23.1. Cauzele
agresivitatii in scoli /315
23.2. Punctul de vedere
al lui Albert Bandura referitor la agresivitate, invatare sociala si modelare /318
23.3. Exemplu de bune
practici ‑ Programul de la Universitatea Harvard pentru prevenirea violentei scolare Schoolyard Bully Practicum /320
24. ROLUL PERSONALITATII PROFESORULUI IN EFICIENTIZAREA ACTIVITATII
DIDACTICE /323
24.1. Delimitari
conceptuale – competenta didactica, aptitudinea pedagogica, stil empatic /323
24.2. Calitatea relatiei
profesor‑elev /328
24.3. Mentinerea
disciplinei sau gestionarea eficienta a clasei de elevi /333
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu