Autor : Adele Faber, Elaine Mazlish
Editura Teora
An aparitie :2012
Traducerea Alina Teodoru
ISBN 978-973-20-1333-5
Nr pagini :208
Format 125 x 195
Pretul la data postarii :
18,20 lei la Editura, 21 lei la elefant , 26,60 lei la librarie.net
18,20 lei la Editura, 21 lei la elefant , 26,60 lei la librarie.net
Descrierea
editurii:
Se iau doi copii care concurează pentru dragostea şi atenţia părinţilor. Se adaugă invidia unuia dintre copii faţă de realizările celuilalt; resentimentul fiecărui copil faţă de privilegiile celuilalt; frustrările personale, pe care nu îndrăznesc să le exteriorizeze în faţa nimănui, cu excepţia fratelui sau a surorii. Nu e greu de înţeles de ce, în toată ţara, relaţiile dintre fraţi înglobează suficientă dinamită emoţională pentru a declanşa salve de explozii cotidiene.
Ne-am întrebat dacă există vreun aspect pozitiv al rivalităţii dintre fraţi. Pentru părinţi, cu siguranţă, nu. Dar pentru copii era oare ceva util?
Din tot ce citiserăm reieşeau avantaje ale conflictelor dintre fraţi şi surori. Prin lupta pentru stabilirea unei poziţii dominante devin mai duri şi mai rezistenţi în faţa dificultăţilor. Din nesfârşitele jocuri violente îşi dezvoltă viteza şi agilitatea. Din duelurile verbale învaţă care este deosebirea dintre a fi amabil şi a jigni. Din neplăcerile fireşti traiului în comun învaţă cum să-şi afirme o poziţie, să se apere şi să ajungă la compromis. Iar, uneori, invidia faţă de talentele deosebite ale celuilalt îi îndeamnă să muncească mai mult, să nu se dea bătuţi şi să aibă propriile realizări.
Acestea sunt aspectele pozitive ale rivalităţii dintre fraţi. Cele negative, arătate imediat de părinţi, ar putea să demoralizeze grav pe unul dintre copii sau pe amândoi şi chiar să îi afecteze pentru toată viaţa. Deoarece în carte urma să ne ocupăm de prevenirea şi remedierea neajunsurilor de orice fel, am simţit că era important să reluăm studierea cauzelor competiţiei permanente dintre fraţi.
De unde începe totul? Experţii în domeniu par a fi de acord că la originea geloziei dintre fraţi stă dorinţa puternică a fiecărui copil de a se bucura în exclusivitate de dragostea părinţilor. De ce această dorinţă de a fi singurul? Deoarece de la mamă şi de la tată, această sursă formidabilă, se revarsă toate lucrurile de care copilul are nevoie pentru a supravieţui şi a se dezvolta: hrană, adăpost, căldură, un simţ al identităţii, un simţ al valorii, al faptului de a fi special. Lumina dragostei şi a încurajărilor părinteşti este cea care determină un copil să-şi dezvolte capacităţile şi, treptat, să ia în stăpânire mediul său înconjurător.
Cum ar fi posibil ca prezenţa fraţilor să nu arunce o umbră peste viaţa lui? Ei ameninţă tot ce este esenţial pentru bunăstarea lui. Simpla existenţă în familie a altui copil sau a mai multora ar putea însemna MAI PUŢIN. Mai puţin timp petrecut de el singur cu părinţii. Mai puţină atenţie faţă de suferinţe şi dezamăgiri. Mai puţine laude pentru realizări. Şi, cea mai mare spaimă, următorul gând: „Dacă mama şi tata arată atâta dragoste, grijă şi entuziasm faţă de fratele meu şi sora mea, poate că ei sunt mai importanţi decât mine. Şi, dacă sunt mai importanţi, înseamnă că eu sunt mai puţin important. Şi, dacă sunt mai puţin important, nu e bine deloc!"
Nu e de mirare că fiecare copil luptă din răsputeri pentru a îi primul sau cel mai bun. Nu e de mirare că îşi mobilizează întreaga energie pentru a avea mai mult sau cea mai mare parte. Sau, şi mai bine, TOTUL. Siguranţa înseamnă să îi ai numai pentru tine pe mama şi pe tata, toate jucăriile, toată mâncarea, tot spaţiul.
Cu ce problemă incredibil de dificilă se confruntă părinţii! Ei trebuie să găsească modalităţi de a convinge fiecare copil că se află în siguranţă, este deosebit şi este iubit; trebuie să-i ajute pe micii rivali să descopere satisfacţiile activităţilor comune şi ale cooperării; şi, cumva, trebuie să pregătească terenul pentru ca fraţii puşi pe harţă să se poată considera cândva o sursă de plăcere şi susţinere reciproce.
Cum se descurcau părinţii cu această mare responsabilitate? Pentru a afla, am imaginat un scurt chestionar.
Desfăşuraţi cu copiii vreo activitate care pare să îmbunătăţească relaţia dintre ei?
Ce anume, din ceea ce faceţi, pare s-o înrăutăţească?
Vă amintiţi ce acţiuni ale părinţilor dumneavoastră sporeau ostilitatea dintre dumneavoastră şi fraţi?
Părinţii dumneavoastră făceau vreodată ceva ce diminua această ostilitate?
Am mai întrebat cum se înţelegeau cu fraţii în copilărie, cum se înţeleg acum şi ce aspecte le-ar plăcea să fie tratate într-o carte despre rivalitatea dintre fraţi.
Totodată, am desfăşurat interviuri personale. Am înregistrat sute de ore de discuţii cu bărbaţi, femei şi copii din diverse categorii, cu vârste între trei şi optzeci şi opt de ani.
In final, am adunat laolaltă toate materialele, vechi şi noi, şi am desfăşurat câteva şedinţe în grupe de câte opt persoane, exclusiv pe tema rivalităţii dintre fraţi. Unii părinţi din acele grupe s-au entuziasmat chiar de la început; alţii au fost sceptici („Da, dar nu-i ştiţi pe copiii mei?, iar alţii erau la capătul puterilor, dispuşi să încerce orice. Toţi au participat activ - au luat notiţe, au pus întrebări, au desfăşurat jocuri de rol în clasă şi au împărtăşit între ei rezultatele experimentelor din „laboratoarele" de acasă.
In urma tuturor acestor întâlniri şi a întregii munci depuse de noi în anii anteriori, a luat fiinţă cartea de faţă, care ne prezintă convin¬gerea că noi, părinţii, putem să îmbunătăţim situaţia.
Putem fie să intensificăm competiţia, fie s-o atenuăm. Putem să acţionăm astfel încât ostilitatea să rămână ascunsă sau să fie eliberată în siguranţă. Putem să grăbim confruntarea sau să facem cooperarea posibilă.
Atitudinea şi cuvintele noastre au forţă. Când începe Războiul dintre Fraţi, nu trebuie să ne mai simţim frustraţi, înnebuniţi sau neajutoraţi. înarmaţi cu noi cunoştinţe şi un nou mod de înţelegere, ii putem conduce pe rivali către pace.
Se iau doi copii care concurează pentru dragostea şi atenţia părinţilor. Se adaugă invidia unuia dintre copii faţă de realizările celuilalt; resentimentul fiecărui copil faţă de privilegiile celuilalt; frustrările personale, pe care nu îndrăznesc să le exteriorizeze în faţa nimănui, cu excepţia fratelui sau a surorii. Nu e greu de înţeles de ce, în toată ţara, relaţiile dintre fraţi înglobează suficientă dinamită emoţională pentru a declanşa salve de explozii cotidiene.
Ne-am întrebat dacă există vreun aspect pozitiv al rivalităţii dintre fraţi. Pentru părinţi, cu siguranţă, nu. Dar pentru copii era oare ceva util?
Din tot ce citiserăm reieşeau avantaje ale conflictelor dintre fraţi şi surori. Prin lupta pentru stabilirea unei poziţii dominante devin mai duri şi mai rezistenţi în faţa dificultăţilor. Din nesfârşitele jocuri violente îşi dezvoltă viteza şi agilitatea. Din duelurile verbale învaţă care este deosebirea dintre a fi amabil şi a jigni. Din neplăcerile fireşti traiului în comun învaţă cum să-şi afirme o poziţie, să se apere şi să ajungă la compromis. Iar, uneori, invidia faţă de talentele deosebite ale celuilalt îi îndeamnă să muncească mai mult, să nu se dea bătuţi şi să aibă propriile realizări.
Acestea sunt aspectele pozitive ale rivalităţii dintre fraţi. Cele negative, arătate imediat de părinţi, ar putea să demoralizeze grav pe unul dintre copii sau pe amândoi şi chiar să îi afecteze pentru toată viaţa. Deoarece în carte urma să ne ocupăm de prevenirea şi remedierea neajunsurilor de orice fel, am simţit că era important să reluăm studierea cauzelor competiţiei permanente dintre fraţi.
De unde începe totul? Experţii în domeniu par a fi de acord că la originea geloziei dintre fraţi stă dorinţa puternică a fiecărui copil de a se bucura în exclusivitate de dragostea părinţilor. De ce această dorinţă de a fi singurul? Deoarece de la mamă şi de la tată, această sursă formidabilă, se revarsă toate lucrurile de care copilul are nevoie pentru a supravieţui şi a se dezvolta: hrană, adăpost, căldură, un simţ al identităţii, un simţ al valorii, al faptului de a fi special. Lumina dragostei şi a încurajărilor părinteşti este cea care determină un copil să-şi dezvolte capacităţile şi, treptat, să ia în stăpânire mediul său înconjurător.
Cum ar fi posibil ca prezenţa fraţilor să nu arunce o umbră peste viaţa lui? Ei ameninţă tot ce este esenţial pentru bunăstarea lui. Simpla existenţă în familie a altui copil sau a mai multora ar putea însemna MAI PUŢIN. Mai puţin timp petrecut de el singur cu părinţii. Mai puţină atenţie faţă de suferinţe şi dezamăgiri. Mai puţine laude pentru realizări. Şi, cea mai mare spaimă, următorul gând: „Dacă mama şi tata arată atâta dragoste, grijă şi entuziasm faţă de fratele meu şi sora mea, poate că ei sunt mai importanţi decât mine. Şi, dacă sunt mai importanţi, înseamnă că eu sunt mai puţin important. Şi, dacă sunt mai puţin important, nu e bine deloc!"
Nu e de mirare că fiecare copil luptă din răsputeri pentru a îi primul sau cel mai bun. Nu e de mirare că îşi mobilizează întreaga energie pentru a avea mai mult sau cea mai mare parte. Sau, şi mai bine, TOTUL. Siguranţa înseamnă să îi ai numai pentru tine pe mama şi pe tata, toate jucăriile, toată mâncarea, tot spaţiul.
Cu ce problemă incredibil de dificilă se confruntă părinţii! Ei trebuie să găsească modalităţi de a convinge fiecare copil că se află în siguranţă, este deosebit şi este iubit; trebuie să-i ajute pe micii rivali să descopere satisfacţiile activităţilor comune şi ale cooperării; şi, cumva, trebuie să pregătească terenul pentru ca fraţii puşi pe harţă să se poată considera cândva o sursă de plăcere şi susţinere reciproce.
Cum se descurcau părinţii cu această mare responsabilitate? Pentru a afla, am imaginat un scurt chestionar.
Desfăşuraţi cu copiii vreo activitate care pare să îmbunătăţească relaţia dintre ei?
Ce anume, din ceea ce faceţi, pare s-o înrăutăţească?
Vă amintiţi ce acţiuni ale părinţilor dumneavoastră sporeau ostilitatea dintre dumneavoastră şi fraţi?
Părinţii dumneavoastră făceau vreodată ceva ce diminua această ostilitate?
Am mai întrebat cum se înţelegeau cu fraţii în copilărie, cum se înţeleg acum şi ce aspecte le-ar plăcea să fie tratate într-o carte despre rivalitatea dintre fraţi.
Totodată, am desfăşurat interviuri personale. Am înregistrat sute de ore de discuţii cu bărbaţi, femei şi copii din diverse categorii, cu vârste între trei şi optzeci şi opt de ani.
In final, am adunat laolaltă toate materialele, vechi şi noi, şi am desfăşurat câteva şedinţe în grupe de câte opt persoane, exclusiv pe tema rivalităţii dintre fraţi. Unii părinţi din acele grupe s-au entuziasmat chiar de la început; alţii au fost sceptici („Da, dar nu-i ştiţi pe copiii mei?, iar alţii erau la capătul puterilor, dispuşi să încerce orice. Toţi au participat activ - au luat notiţe, au pus întrebări, au desfăşurat jocuri de rol în clasă şi au împărtăşit între ei rezultatele experimentelor din „laboratoarele" de acasă.
In urma tuturor acestor întâlniri şi a întregii munci depuse de noi în anii anteriori, a luat fiinţă cartea de faţă, care ne prezintă convin¬gerea că noi, părinţii, putem să îmbunătăţim situaţia.
Putem fie să intensificăm competiţia, fie s-o atenuăm. Putem să acţionăm astfel încât ostilitatea să rămână ascunsă sau să fie eliberată în siguranţă. Putem să grăbim confruntarea sau să facem cooperarea posibilă.
Atitudinea şi cuvintele noastre au forţă. Când începe Războiul dintre Fraţi, nu trebuie să ne mai simţim frustraţi, înnebuniţi sau neajutoraţi. înarmaţi cu noi cunoştinţe şi un nou mod de înţelegere, ii putem conduce pe rivali către pace.
Cuprins:
Mulţumiri ... ix
Cum a apărut această carte ... x
Nota autoarelor ... xiv
1. Fraţi şi surori — Trecut şi prezent ... 1
2. Până când resentimentele nu ies la iveală ... 11
3. Pericolele comparării ... 39
4. „La fel" înseamnă „mai puţin" ... 52
5. Rolurile fraţilor ... 70
Dacă el e aşa, eu sunt altfel ... 70
Să lăsăm copiii să se schimbe ... 78
Gata cu copiii-problemăl ... 90
6. Când copiii se bat ... 102
Cum să intervenim eficient ... 102
Cum să intervenim, astfel încât să ne putem retrage ... 119
Cum să-i ajutăm pe copii să rezolve conflicte grave ... 121
7. împăcarea cu trecutul ... 146
Incheiere ... 158
I. împăcarea fraţilor când sunt mici ... 165
II. Singuri acasă ... 179
III. Alte modalităţi de încurajare a bunelor sentimente între fraţi şi surori ... 185
Index ... 193
Cum a apărut această carte ... x
Nota autoarelor ... xiv
1. Fraţi şi surori — Trecut şi prezent ... 1
2. Până când resentimentele nu ies la iveală ... 11
3. Pericolele comparării ... 39
4. „La fel" înseamnă „mai puţin" ... 52
5. Rolurile fraţilor ... 70
Dacă el e aşa, eu sunt altfel ... 70
Să lăsăm copiii să se schimbe ... 78
Gata cu copiii-problemăl ... 90
6. Când copiii se bat ... 102
Cum să intervenim eficient ... 102
Cum să intervenim, astfel încât să ne putem retrage ... 119
Cum să-i ajutăm pe copii să rezolve conflicte grave ... 121
7. împăcarea cu trecutul ... 146
Incheiere ... 158
I. împăcarea fraţilor când sunt mici ... 165
II. Singuri acasă ... 179
III. Alte modalităţi de încurajare a bunelor sentimente între fraţi şi surori ... 185
Index ... 193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu