Editura Univers Enciclopedic Gold
Colectia Dictionare domeniale
An aparitie :1998, 2000, 2009
Editia a III-a
Editia originala 1964 publicata de Librăria LarousseTraducere, avanprefata si completari Leonard Gavriliu
ISBN 978-606-92-1594-4
Nr pagini :352
Format 147 x 205
Pretul la data postarii : Stoc epuizat la Editura, 27
lei la carti de psihologie , 29,30 lei la librarie.net
Descrierea
editurii:
Dicţionarul de psihologie
al lui Norbert Sillamy, membru al Societăţii Franceze de Psihologie,
cuprinde 1 100 de articole care oferă cititorului o informaţie concisă
şi exactă din domeniul psihologiei.
O parte importantă a dicţionarului apărut sub egida prestigioasei Edituri Larousse este consacrată pedagogiei şi educaţiei, deoarece mulţi părinţi, profesori şi educatori sunt confruntaţi cu termeni tehnici sau cu sigle cărora nu le cunosc sensul exact. Psihanaliza, biotipologia, caracterologia sunt şi ele dezvoltate, spre a-i permite cititorului o informaţie concisă, însă exactă, asupra acestor discipline adesea pe nedrept ignorate.
În afară de aceasta, orice cititor va găsi în dicţionar informaţii privind neuropsihiatria, etiologia sau statistica.
Cu acordul editorului francez, în versiunea românească au fost introduse 23 de articole consacrate unora dintre cele mai reprezentative personalităţi ale psihologiei şi neuropsihologiei româneşti.
O parte importantă a dicţionarului apărut sub egida prestigioasei Edituri Larousse este consacrată pedagogiei şi educaţiei, deoarece mulţi părinţi, profesori şi educatori sunt confruntaţi cu termeni tehnici sau cu sigle cărora nu le cunosc sensul exact. Psihanaliza, biotipologia, caracterologia sunt şi ele dezvoltate, spre a-i permite cititorului o informaţie concisă, însă exactă, asupra acestor discipline adesea pe nedrept ignorate.
În afară de aceasta, orice cititor va găsi în dicţionar informaţii privind neuropsihiatria, etiologia sau statistica.
Cu acordul editorului francez, în versiunea românească au fost introduse 23 de articole consacrate unora dintre cele mai reprezentative personalităţi ale psihologiei şi neuropsihologiei româneşti.
Lista conceptelor (cu definirea succinta)
ABANDON, acţiune de părăsire a unei fiinţe, lipsă de preocupare pentru soarta acesteia.
ABANDONIC, subiect care, fără a fi realmente abandonat, trăieşte teama permanentă de a fi părăsit.
ABAZIE, incapacitate de a merge.
ABERAŢIE CROMOZOMICA, anomalie privind numărul de cromozomi sau structura unuia sau a mai multor cromozomi.
ABRAHAM (Karl), medic şi psihanalist german (Bremen, 1877 - Berlin 1925).
ABREACŢIE, reacţie afectivă amânată a organismului, prin care acesta se eliberează brusc de o impresie neplăcută.
ABSENTEISM, lipsă de la şcoală sau de la locul de muncă.
ABSENTĂ - STARE DE ABSENŢĂ.
ABULIE, deficienţă a voinţei, lipsă de voinţă.
ACCIDENT, eveniment întâmplător, de obicei vătămător pe plan corporal, mental sau material.
ACOMODARE, proces de adaptare datorită căruia un organ sau un organism poate suporta, fără pericol, modificările mediului exterior.
ACTING OUT, această expresie englezească este utilizată spre a traduce ceea ce S. Freud numeşte agieren (= a acţiona, a produce un efect, a juca un rol etc).
ACTIVARE, creştere a excitabilităţii sistemului nervos central sub influenţa unui stimul de origine periferică (senzaţie vizuală, auditivă...) sau corticală.
ACTIVITATE, ansamblu de acte ale unei fiinţe vii
ACTIVITATE LUDICĂ, conduită de joc
ACT RATAT, fapt al vieţii cotidiene, în general lipsit de importanţă, care survine pe neaşteptate, accidental, în comportamentul normal al unei persoane
ACŢIUNE PSIHOLOGICĂ, ansamblu de mijloace, altele decât armele, puse în practică pentru a influenţa opinia publică şi comportamentul populaţiilor amice sau neutre a căror combativitate vrem să o sporim, obţinând ajutor sau cel puţin asigurându-ne simpatia.
ACULTURAŢIE, modificare a modelelor culturale a două sau mai multor grupuri de indivizi, in urma contactului direct şi continuu al culturilor lor diferite.
ADAPTARE, ajustare a unui organism la mediul său
ADLER (Alfred), medic şi psiholog austriac (Viena, 1870 - Aberdeen, Scoţia, 1937).
ADOLESCENŢĂ, perioadă a vieţii care se situează între copilărie, pe care o continuă, şi vârsta adultă.
ADOPŢIUNE, act deliberat al unei persoane care doreşte să ia în mod legal, în calitate de fiu sau de fiică, un copil pe care nu l-a procreat.
ADU ALISM, termn introdus în psihologie de J.M. Baldwin (1895) spre a desemna starea de nediferenţiere primitivă în care se găseşte copilul mic, care confundă Eul şi non-Eul.
AFAZIE, alterare patologică a limbajului.
AFECT, aspect inanalizabil şi elementar al afectivităţii, diferit atât de emoţie, care este traducţia neurovegetativâ a afectelor, cât şi de sentimentele mai elaborate.
AFECTIVITATE, ansamblu al stărilor afective: sentimente, emoţii şi pasiuni ale unei persoane.
AFIŞ, anunţ publicitar sau oflcial, sub formă de placarda, expus într-un loc public.
AGITAŢIE, activitate excesivă, confuză, dezordonată
AGNOZIE, incapacitate de a recunoaşte obiectele uzuale, în pofida păstrării intacte a organelor de simţ şi a unei inteligenţe normale.
AGORAFOBIE, teamă nejustificată, uneori însoţită de vertij, pe care unele persoane o trăiesc atunci când se găsesc în locuri publice, în largi spaţii descoperite.
AGRAFIE, pierdere a capacităţii de a scrie, independentă de orice tulburare motorie, pierdere care survine la o persoană care mai înainte a scris normal.
AGRESIVITATE, tendinţă de a ataca.
AJUTOARE SPECIALIZATE, sprij in oferit de şcoală elevilor aflaţi în dificultate
ALAIN (Emile Auguste Chartier, zis), filosof şi pedagog fi-ancez (Montagneau- Perche, Orne, 1868 - Le Vesinet, Yvelines, 1951).
ALĂPTARE, acţiune de a hrăni cu lapte un bebeluş.
ALCOOL ETILIC, produs de distilare a băuturilor fermentate.
ALCOOLISM, ansamblu de tulburări fizice şi mentale datorate consumului de băuturi alcoolice.
ALERGIE, hipersensibilizare a unui individ la anumite substanţe (sau situaţii) numite alergenl.
ALEXANDER (Franz), psihanalist american de origine maghiară (Budapesta, 1891 - Palmspring, California, 1964)
ALEXIE, pierdere a capacităţii de a înţelege limbajul scris
ALIENARE MENTALĂ, nebunie, tulburare a spiritului care face imposibilă viaţa socială.
ALIMENTARE, actul de a hrăni, de a se hrăni.
ALTRUISM, termen creat de Auguste Comte spre a desemna grija dezinteresată pentru binele semenului.
ALZHEIMER - BOALA LUI ALZHEIMER.
AMBIANŢĂ, mediu fizic şi moral înconjurător
Ambidextrie aptitudine de a se servi cu aceeaşi dexteritate atât de mâna dreaptă cât şi de cea stângă.
AMBIEGAL, tip psihologic la care tendinţele extratensive şi introversive se echilibrează.
AMBIŢIE, aspiraţie la un statut superior
AMBIVALENŢĂ, stare a unui subiect care, într-o situaţie dată, trăieşte concomitent sentimente contradictorii.
AMBLIOPIE, slăbire accentuată a văzului (acuitatea vizuală se situează între 1/20 şi 4/10).
AMFETAMINA, substanţă chimică din grupa aminelor psihotonice, numite şi „amine de trezire" sau „psihamine".
AMINTIRE, fapt care revine în spirit.
AMNEZIE, slăbire sau pierdere a memoriei.
AMORF, tip de personalitate care se defineşte, în caracterologia lui G. Heymans şi E. Wiersma, printr-o slabă emotivitate- (nE), inactivitate (nA) şi ecou imediat şi pasager al impresiilor (P).
ANALIZĂ, descompunere a unui întreg în elementele sale.
ANALIZĂ DIDACTICĂ
ANALIZĂ FACTORIALA, ramură a matematicii aplicate, concepută de CE. Spearman pentru analiza rezultatelor obţinute prin administrarea mai multor teste mentale
ANALIZĂ TRANZACŢIONALĂ, psihoterapie de grup datorată psihiatrului american E. Berne (1962) şi bazată pe analiza relaţiilor interindividuale.
ANALIZOR, sistem neurofiziologic care permite să fie percepută şi analizată lumea.
ANAMNEZĂ, ansamblu de informaţii culese de la bolnav şi de la anturajul acestuia, referitoare la istoria sa personală şi a maladiei de care suferă.
ANGOASĂ, nelinişte dusă la extrem, frică iraţională.
ANIMISM, credinţă că orice lucru este animat şi purtător de intenţie.
ANOREXIE MENTALĂ, refuzul alimentării.
ANORMAL, ceea ce este în afara normelor, care nu este frecvent.
ANOXIE, rarefiere sau suprimare a oxigenului distribuit de sânge ţesuturilor.
ANTICIPARE, acţiune de a devansa.
ANTIPSIHIATRIE, mişcare filosofică şi medicală care supune criticii concepţia occidentală despre nebunie şi rolul medicilor psihiatri în societatea noastră.
ANTROPOLOGIE, ştiinţă a omului şi a operelor sale.
ANULARE. Mecanism prin care o persoană se străduieşte să suprime în mod magic o idee sau un act, imaginând sau efectuând o acţiune inversă celei precedente ANXIETATE, stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz.
APARAT PSIHIC, model teoretic imaginat de S. Freud pentru a reprezenta şi a face inteligibilă funcţionarea vieţii mentale.
APATIC, în caracterologia lui G. Heymans şi E. Wiersma, tip de personalitate care se defineşte printr-o slabă emotivitate' (nE), inactivitate (nA) şi lentoarea reacţiei la impresii (S).
APATIE, indolenţă, lipsă de energie, aparentă insesibilitate la stimulările afective.
APRAXIE, pierdere a capacităţii de a executa gesturi sau acte elementare, fără ca aceasta să se datoreze unei paralizii sau deficienţe motorii.
APTITUDINE, dispoziţie naturală şi dobândită de a efectua anumite sarcini.
ARHETIP, model primitiv etern.
ARIERAŢIE, stare a unui copil sau a unui adult întârziat în dezvoltarea sa.
ARSENI (Constantin), neurolog şi neurochirurg român (Dolhasca, jud. Suceava, 1912-Bucureşti, 1994).
ASIMILARE, conduită activă prin care modificăm mediul în loc să ne acomodăm acestuia.
ASOCIAŢIE, acţiune de a apropia, de a reuni
ASPIRAŢIE, ansamblu de tendinţe care îl propulsează pe om către un ideal.
ASTAZIE, imposibilitate de a se menţine în poziţie verticală.
ASTENIC. în biotipologia lui E. Kretschmer, tip morfologic caracterizatprin aspectul său longilin. - leptosom
ASTENIE, lipsă sau slăbire a fortelor
ATAŞAMENT, ansamblu de legături care s-au stabilit între un nou-născut şi mama sa, începând cu senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de aceasta şi, reciproc, ale mamei faţă de copilul ei.
ATELIER PROTEJAT, loc în care lucrează muncitori handicapaţi care nu se pot adapta marii colectivităţi sau care sunt incapabili să satisfacă exigenţele obişnuite ale patronilor.
ATENŢIE, concentrare a spiritului asupra a ceva.
ATITUDINE, manieră de a fi într-o situaţie.
ATLETIC, se spune despre un subiect care are caracteristicile fizice ale atletului.
ATOM SOCIAL, expresie datorată lui J. L. Moreno şi care desemnează reţeaua de relaţii ale unui individ cu anturajul său, schematizate sub formă de atracţii şi de repulsii reciproce.
AUTISM, excesivă închidere în sine, ducând la o desprindere de realitate şi la o intensificare a vieţii imaginative.
AUTOEROTISM, juisare sexuală în absenţa partenerului.
AUTOMATISM, activitate care scapă controlului voluntar şi se realizează independent de acesta.
AUTOPUNITIUNE pedeapsă pe care ne-o aplicăm noi înşine.
AUTORITATE, influenţă impusă altora spre a se face ascultat într-un anumit domeniu.
AVIDITATE, dorinţă arzătoare, excesivă, privind un anumit lucru.
BABINSKI (Joseph), neurolog francez (Paris, 1857 -id., 1932).
BABY-TEST, ansamblu de probe care se bazează pe observarea sistematică a dezvoltării sugarilor şi copiilor mici.
BAGDASAR (Dumitru), medic roman, specialist în neurochirurgie (Roşiesti, jud. Vaslui. 1893-Bucureşti, 1946).
BALANSARE, mişcare alternativă a corpului.
BALBISM - BÂLBÂIALĂ. .
BALINT (Michael), psihanalist britanic de origine maghiară (Budapesta, 1896 - Londra, 1970).
BANALITATE, caracter a ceea ce este comun.
BANDĂ, grup de indivizi.
BARAJ, in schizofrenie reprezinta intreruperea brusca a unui act inceput
BARBITURIC, medicament cu toxicitate redusă folosit în mod curent in medicină pentru proprietăţile sale calmante şi hipnotice.
BATERIE DE TESTE, ansamblu de probe psihometrice.
BATESON (Gregory). antropolog american de origine engleză (Grantchester. Marea Britanie, 1904 -San Francisco, 1980).
BĂTRÂNEŢE, a treia vârstă a vieţii, după vârstele de creştere şi vârsta adultă.
BÂLBÂIALĂ, tulburare a vorbirii în care unele silabe sunt repetate (bâlbâială repetitivă), iar altele nu pot fi pronunţate (bâlbâială explozivă).
BEHAVIORISM, psihologie obiectivă.
BEHTEREV (Vladimir Mihailovici), psihoflziolog rus (Sorali [Kirov], Rusia, 1857- Leningrad, azi S&nkt-Petersburg, 1927).
BENEDICT (Ruth Fulton), etnolog american (New Tork, 1887 - id., 1948).
BENEFICIILE BOLII. Freud a arătat că simptomele nevrotice sunt „formaţiuni de compromis"
BENIUC (Mihai), scriitor si psiholog român (Sebiş, Jud. Arad, 1907 -Bucureşti, 1988).
BERGER (Gaston), filosof şi psiholog francez (Saint-Louis-du-Senegal, 1896 - Longjumeau. 1960).
BERGSON (Henri), filosof francez (Paris. 1859-id., 1941).
BERLYNE (Daniel Ellis). psiholog englez (Salford, 1924 - Toronto. 1976).
BESTIALITATE, perversiune sexuală care constă în raportul sexual cu un animal.
BETTELHEIM (Bruno), psihanalist american de origine austriacă (Viena, 1903 - Silver Spring, Washington, 1990).
BIBERI (Ion), scriitor, psihiatru şi psiholog român (Turnu Severin, 1904 - Bucureşti, 1990).
BILINGVISM, practică a două limbi.
BILIOS, temperament în care predomină sau se crede că predomină bila (fierea).
BINET (Alfred), psiholog francez (Nisa, 1 8 5 7- Paris, 1911).
BINSWANGER (Ludwig), psihiatru elveţian (Kreuzlingen, 1881 - id., 1966).
BIOENERGIE, terapeutică a cărei finalitate este conştientizarea curenţilor vegetativi care circulă în interiorul corpului, resimţirea acestora, înţelegerea disfuncţionalităţilor lor şi restaurarea armoniei „corp-spirit" prin înlăturarea inhibiţiilor şi descătuşarea fluxului energetic.
BION (Wlfred Ruprecht), psihiatru şi psihanalist britanic (Muttra, azi Mathură, India, 1897 - Oxford, 1979).
BIOTIPOLOGIE, ştiinţa care cercetează, pentru flecare individ, relaţiile posibile între structura corpului şi comportamentul psihologic.
BLEULER (Eugen), medic psihiatru elveţian (Zollikon, în apropiere de Zurich, 1857 - id., 1939).
BOALA LUI ALZHEIMER, formă de demenţă presenilă descrisă de A. Alzheimer (1864-1917).
BOALA LUI PARKINSON, afecţiune nervoasă descrisă de medicul englez J. Parkinson (1817), caracterizată prin tremurături generalizate, hipertonie musculară şi aspectul împietrit al feţei.
BORDERLINE • CAZ LIMITĂ.
BOREL- MAISONNY (Suzanne), pedagog şi ortofonist francez (Paris, 1900).
BOSUMFLARE, stare a unei persoane supărate.
BOVARYSM, stare de insatisfacţie datorată decalajului existent între aspiraţiile unei persoane — care se iluzionează cu privire la ea însăşi, care se închipuie diferită, superioară celei care este în realitate — şi condiţiile sale de viaţă.
BRADIPSIHIE, încetinire a cursului gândirii.
BRAINSTORMING, tehnică de grup bazată pe metoda asociaţiilor libere, vizând descoperirea de idei noi şi originale în legătură cu o problemă determinată.
BUHLER (Charlolte) psiholog american de origine germana (Berlin, 1893-U14 Angeles. 1974).
BUHLER (Karl), psiholog german (Meckesheim, Bade, 1879 - Pasadena, California, 1963).
BULIMIE, apetit excesiv care îl face pe subiect să mănânce în mod exagerat.
BUYTENDIJK (Frederik Jacobus Johannes), psiholog olandez (Breda, 1887- Heerlen. Olanda. 1974).
CAFEA, infuzie preparată din grăunţele măcinate ale arborelui de cafea.
CALCUL, operaţie efectuată cu numere.
C.A.M.P.S. • CENTRU DE ACŢIUNE MEDICOSOCIALÂ PRECOCE.
CAMUFLAJ, artă de a disimula.
CANNABIS, pudră obţinută din florile, din frunzele şi tulpinile uscate de canepa indiana
CAPACITATE, posibilitate de a reuşi în îndeplinirea unei sarcini sau într-o întreprindere.
CAPTATIVITATE, tendinţă de a-şi atribui şi de a conserva pentru sine bunurile şi afecţiunea persoanelor din anturaj.
CAPTIVITATE, pierdere a libertăţii.
CARACTER, mod de a fi, de a simţi şi de a reacţiona al unui individ sau al unui grup.
CARACTEROLOGIE, studiul caracterelor.
CARENŢĂ AFECTIVĂ, lipsă sau insuficienţă a afecţiunii.
CASĂ DE AJUTORARE SPECIALIZATĂ (M.A.S.), stabiliment rezervat adulţilor handicapaţi, incapabili de autonomie şi având nevoie de îngrijiri permanente, sub supraveghere medicală.
CASTRARE, ablaţie sau distrugere chirurgicală, accidentală sau criminală, a organelor de reproducere.
CATALEPSIE, stare patologică ce se caracterizează prin pierderea momentană a sensibilităţii şi contractilităţii voluntare a muşchilor.
CATATONIE, sindrom complex care cuprinde tulburări psihomotoare şi perturbări neurovegetative;
CATHARSIS, cuvânt grecesc care înseamnă „purificare", „purgatie".
CAZ LIMITĂ, subiect care se situează într-o zonă de frontieră, la
CENTRU DE GUIDANCE, centru medico-psihologic, în care medici, psihologi, reeducatori şi asistenţi sociali examinează copiii inadaptaţi si îi călăuzesc
CENTRU MEDICO-PSIHOPEDAGOGIC (CM.P.P.), stabiliment public sau privat unde se operează depistarea şi tratamentul copiilor şi adolescenţilor aflaţi în situaţia de eşec şcolar
CENZURĂ, control critic al actelor unei persoane.
CEREBRAL, persoană la care predomină viaţa intelectuală.
CEREBROTONIE, în tipologia' lui W. H. Sheldon, componentă a temperamentului în care predomină tensiunea nervoasă, îndoiala şi inhibiţia.
CHARCOT (Jean Martin), neurolog francez (Paris, 1825 - Lac Ies Settons, Nievre, 1893.
CHESTIONAR, serie de întrebări standardizate, orale sau scrise, puse în cadrul unei anchete.
CHILDREN APPERCEPTION TEST vezi THEMATIC APPERCEPTION TEST.
CHIMIOTAXIE, reacţie de atracţie sau de respingere a unui animal provocată de un agent chimic.
CHIROLOGIE, ştiinţă a mâinii.
CIBERNETICĂ, ştiinţă a comunicărilor şi reglărilor oricărui sistem organizat şi autoreglat (maşină sau fiinţă vie).
CICLOIDIE, în tipologia lui E. Kretschxner, grad extrem de ciclotimie, la limita patologicului.
CICLOTIMIE, dispoziţie care evoluează, fazic, între veselie şl tristeţe.
CINEMA, tehnică audiovizuală care prezintă mari calităţi din punct de vedere pedagogic.
CINEZĂ sau KINEZĂ. Reacţie motoare nedirijată a unor fiinţe vii, provocată de o variaţie durabilă a intensităţii unul agent fizic (lumină, căldură etc.) sau chimic extern.
CIRCUMCIZIE, intervenţie chirurgicală benignă constând din excizarea prepuţulul.
CLAPAREDE (Edouard), psiholog şi pedagog elveţian (Geneva, 1873-1940).
CLASĂ DE ADAPTARE, clasă în care intră temporar elevi aflaţi în dificultate şi în care se face totul spre a le permite sâ se reintegreze în cel mal scurt timp in învăţământul normal.
CLASĂ DE INTEGRARE ŞCOLARA, clasă specială, care primeşte în mod diferenţiat, în unele şcoli elementare sau, excepţional, în grădiniţe de copii, copii care suferă de un handicap motor, senzorial sau mental
CLASĂ DE PERFECŢIONARE, clasă specială care primeşte şcolari atinşi de o deficienţă intelectuală uşoară sau medie şi care nu prezintă tulburări de comportament.
CLASIFICARE, operaţie care constă în regruparea într-un anumit număr de „clase” a elementelor care prezintă unul sau mai multe caractere comune.
CLASTOMANIE, impulsie morbidă de a distruge.
CLAUSTROFOBIE, teamă morbidă de spaţii închise.
CLEPTOMANIE, impulsie irezistibilă de a fura fară necesitate.
CLIMAT, ambianţă intelectuală şi morală care domneşte intr-un grup.
CLIVAJ -> Klein (Melanie)
CLONIE sau CLONUS. Repetarea spasmodică, în bâlbâială, a unei silabe sau a unui cuvânt.
COARCTAT, retractat.
COCAINĂ, substanţă toxică extrasă din frunzele arbustului coca (Erytroxylon Coca).
COEFICIENT DE DEZVOLTARE (Q.D.). Raport între nota obţinută la o scară de dezvoltare psihomotoare şi aceea care se presupune că a fost obţinută de un copil mediu
COEFICIENT DE EFICIENTĂ (Q.E.), comparare a notei obţinute de un adult la un test de inteligenţa cu aceea a unul individ mediu apar-
ţinând unei clase de vârsta determinate
COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ (Q.I.), raport dintre vârsta mentală a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reala
COGNIŢIE, act de cunoaştere.
COLECŢIONISM, tendinţă de a acumula obiecte.
COLERIC. Tip de personalitate care se defineşte, în clasificarea lui G. Heymans şi E. D. Wiersma,printr-o puternică emotivitate (E), o mare nevoie de activitate (A) şi reacţii imediate (R).
COMANDĂ, mod de a conduce.
COMISIE DEPARTAMENTALĂ DE EDUCAŢIE SPECIALĂ (C.D.E.S.), instanţă creată în fiecare departament francez, ca urmare a legii din 30 iunie 1975, în favoarea persoanelor handicapate, aplicabilă la copii şi adolescenţi.
COMISIE TEHNICA DE ORIENTARE 51 DE RECLASARE PROFESIONALA (Co.T.O.Re.P.), instanta
creată în flecare departament francez, ca urmare a legii din 30 iunie 1975. în favoarea persoanelor handicapate, aplicabilă la adulţi.
COMIŢIALITATE. Sinonimul epileptic
COMPENSARE, acţiune de contrabalansare a unei deficienţe.
COMPETIŢIE, aspiratie simultana a mai multor indivizi la acelas statut sau titlu
COMPORTAMENT, conduită a unui subiect luat în considerare într-un mediu şi într-o unitate de timp dată.
COMPORTAMENT MATERN, ataşamentul mamei faţă de progenitura sa.
COMPULSIE, tendinţă imperioasă de a săvârşi un act.
COMUNICARE, relaţie între indivizi.
CONAŢIE, termen utilizat în psihologia franceză cu sensul de „efort de voinţă".
CONCEPT, reprezentare mentală abstractă şi generală a unui obiect.
CONDENSARE, acumulare de sensuri într-un singur element.
CONDIŢIONARE, ansamblu de operaţii asociative prin care se provoacă un nou comportament la animal sau la om.
CONDIŢIONARE OPERANTĂ, tehnică de învăţare pusă la punct deB.F. Skinner(1938).
CONDUITĂ, ansamblu de acţiuni prin care un organism caută să se adapteze la o situaţie determinată.
CONFLICT, luptă de tendinţe, de interese; situaţie în care se găseşte un individ supus unor forţe vectorial opuse şi de puteri aproape egale
CONFORMISM, atitudine care vizează menţinerea individului în acord cu grupul său social.
CONFUZIE MENTALA, stare patologica in care ideile sunt încâlcite.
CONSERVARE
CONSILIER DE ORIENTARE
CONSTITUŢIE, ansamblu de dispoziţii congenitale, morfologice şi psihofiziologice ale unui individ.
CONŞTIINŢĂ, cunoaştere imediată pe care flecare dintre noi o are despre existenţa sa, despre actele sale şi despre lumea exterioară.
CONTAGIUNE MENTALĂ, transmitere involuntară a simptomelor mentale patologice la alte persoane.
CONTRACEPŢIE -» REGLAREA NAŞTERILOR.
CONTRATRANSFER - TRANSFER
CONVERSIUNE, transformare a unei emoţii, a unui afect refulat în manifestare corporală.
CONVORBIRE, conversaţie logic închegată.
CONVULSIE, contracţie bruscă şi involuntară a muşchilor, datorată unei descărcări neuronale
COORDONARE MOTORIE, legătura armonioasă a mişcărilor.
COPII SĂLBATICI, copii abandonaţi, crescuţi de animale.
COPILĂRIE, perioadă de viaţă care se intinde de la naştere la adolescenţă.
COPIL INTARZIAT, copii care nu ţine pasul cu ritmul normal al achiziţiilor şcolare.
COPIL MALTRATRAT, copil victimă a violenţelor sau a unor tratamente blamabile.
COPIL UNIC, singurul copil dintro familie.
COPROLALIE, limbaj obscen sau murdar.
COPROFAGIE, ingerarea de excremente.
COREE, maladie nervoasă, numită de obicei „dansul Sfântului Guy".
CORELAŢIE, raport de termeni, dintre care unul îl evocă în mod logic pe celălalt.
Co.T.O.Re.P. - COMISIE TEHNICĂ DE ORIENTARE SI DE RECLASARE PROFESIONALA.
CREATIVITATE, dispoziţie de a crea care există în stare potenţială la orice individ şi la toate vârstele.
CREDINŢĂ, atitudine a unei persoane faţă de o idee sau faţă de un fapt pe care le consideră întemeiate.
CREIER, formaţie nervoasă constituită din emisferele cerebrale şi din structurile care le unesc.
CREŞTERE, proces dinamic de dezvoltare.
CRIMĂ, infracţiune grava in raport cu legea civili sau morali.
CRIMINOLOGIE, ştiinţă care studiază cauzele comportamentului antisocial al fiinţei umane şi caută să-l remedieze.
CRIZĂ, manifestare bruscă a unei ruperi de echilibru.
CRONOBIOLOGIE, ştiinţă care are drept obiect de studiu periodicitatea fenomenelor biologice.
CULOARE, impresie calitativă produsă de lumină asupra ochiului.
CULPABILITATE, stare a celui care a comis o faptă condamnabilă.
CULTURĂ, dezvoltare a corpului şi a spiritului sub acţiunea mediului social.
CUNOŞTINŢĂ, noţiune privind un lucru sau un fenomen, căpătată în familie, la şcoală sau prin proprie experienţă.
CURBA LUI GAUSS, curbă care reprezintă repartizarea normală a efectivelor, în funcţie de valorile lor
CVARTILARE, etalonare care divizează o distribuţie În patru părţi egale -* OGIVA IO GALTON.
CVERULENŢĂ, reacţie revendicativă şi agresivă a persoanelor care se cred frustrate.
DEBILITATE MINTALĂ -> DEFICIENTĂ INTELECTUALĂ.
DECILAJ, divizare a unui ansamblu statistic, reprezentativ pentru o populaţie determinată
DECIZIE, alegere dintre mai multe posibilităţi.
DECROLY (Ovide), medic şi psiholog belgian (Renaix, Belgia, 1871 -Uccle, 1932).
DEDIFERENŢIERE, evoluţie a unui proces care merge de la complex la mai simplu.
DEFICIENT, subiect care prezintă o insuficienţă mentală, motrice sau senzorială.
DEFICIENTĂ INTELECTUALĂ, insuficienţă sau întârziere in dezvoltarea inteligenţei.
DEFULARE, acţiune de aducere în conştiinţă a ideilor şi tendinţelor refulate -> ABREACTIE.
DEGENERESCENTĂ, degradare progresivă a personalităţii, care se accentuează din generaţie în generaţie.
DELAY (Dean), medic şi psihofizio-log francez (Bayonne, 1907 - Paris, 1987).
DELINCVENTĂ, totalitatea infracţiunilor în raport cu legile societăţii
DELIR, dezordine a gândirii care face ca fapte imaginare să fie luate drept fapte reale->HALUCINAŢIE; PARANOIA; SCHIZOFRENIE.
DEPENDENŢĂ
DELIRIUM TREMENS, delir alcoolic acut sau delir tremurător.
DEMENŢĂ, istovire psihică, globală şi progresivă, datorată unei afecţiuni organice a creierului > BOALA IUI ALZHEIMER
DEPENDENŢĂ, stare a unei persoane care este supusă unei fiinţe sau unui lucru.
DEPLASARE, mecanism psihologic prin care o şarjă afectivă (emoţie, pulsiune) este transferată de la obiectul său veritabil către un element de substituţie.
DEPRESIE, stare morbidă, mai mult sau mai puţin durabilă, caracterizată îndeosebi de tristeţe şi de o scădere a tonusului şi energiei -> CARENŢA AFECTIVA
DEPRINDERE, dispoziţie relativ stabilă generată de un exerciţiu prelungit.
DESEN, ansamblu de linii şi contururi ale unei figuri.
DETECTOR DE MINCIUNI, aparataj complex bazat pe asocierea de cuvinte şi pe efectele fiziologice ale emoţiilor.
DETERIORARE MENTALĂ, vlăguire intelectuală
DEVEREUX (George), etnopalholog american, originar din România (Lugoj. 1908-Paris, 1985).
DEVIAŢIE STANDARD, Indice statistic referitor la dispersia rezultatelor in Jurul valorii centrale.
DEWEY (John), psiholog şl pedagog american (Burlington, Vermont, 1859-New York. 1952).
DEZACORD CONJUGAL, neînţelegere durabilă între soţi.
DEZECHILIBRU MENTAL, anomalie a peraonalitiţil care antrenează după ea inadaptarea socială.
DEZORIENTARE, rătăcire, perplexitate .
DEZVOLTARE, serie de etape prin care trece fiinţa vie spre a-şi atinge deplina realizare de sine.
DIAGNOSTIC, concluzie logică a o serie de investigaţii destinate înţelegerii comportamentului unei persoane, a funcţionării unui grup sau a situaţiei unei întreprinderi.
DIDACTOGENIE, ansamblu de tulburări psihologice sau psihosomatice provocate la elevi de unele cadre didactice.
DIFERENŢIERE, trecerea de la general la particular, de la o condiţie globală şi omogenă la alta mai specială şi eterogenă.
DIGESTIV, în clasificarea lui C. Sigaud (1908), unul dintre cele patru tipuri morfologice esenţiale
DIPSOMANIE, tendinţă excesivă de a consuma băuturi alcoolizate, tendinţă care se manifestă intermitent, uneori periodic.
DISARMONIE, discordanţă în dezvoltarea anumitor funcţii, dezvoltare care nu se realizează în modul aşteptat, sincron şi armonios.
DISARTRIE, tulburare a vorbirii ->DlSLALE.
DISCALCULIE, perturbare în învăţarea calculului la copii care posedă totuşi o inteligenţă normală ->TEORIA OPERATORIE
DISFORIE, tulburare de dispoziţie caracterizată printr-o slăbire a interesului pentru viaţă şi un sentiment general de insatisfacţie.
DISGRAFIE, tulburare a scrisului.
DISLALIE, tulburare de articulare verbală datorată malformaţiilor sau unor leziuni ale organelor periferice ale fonaţiei ->DlSARTRIE.
DISLEXIE, tulburare privind învăţarea cititului.
DISOCIERE, ruptură de armonie, dislocare a personalităţii.
DISONANŢĂ COGNITIVĂ, concept propus de L. Festinger pentru a desemna indispoziţia psihică datorată faptului partajării între două sau mai multe idei contradictorii.
DISORTOGRAFIE, tulburare privind învăţarea ortografiei.
DISPLASTIC, în clasificarea Iui E. Kretschmer, tip fizic care reuneşte caracteristicile ce aparţin celorlalte trei tipuri: picnic, leptosom şi atletic
DISPLAZIE, tulburare a dezvoltării corporale caracterizată de dizarmonie şi diformităţi.
DISPOZIŢIE, stare afectivă fundamentală care poate să oscileze între polii extremi ai mâhnirii şi bucuriei.
DISTRACŢIE, deplasare a atenţiei unui’subiect asupra unui obiect diferit de acela care îi ocupa iniţial câmpul conştiinţei.
DIVORŢ, rupere legală a căsătoriei.
DOCIMOLOGIE, studiu ştiinţific al metodelor de practicare a examenelor şi concursurilor.
DOPAJ sau DOPING, termen derivat din verbul englez to dope, care traduce utilizarea unui excitant.
DOPAMINĂ - MEDIATOR CHIMIC.
DORINŢĂ, tendinţă devenită conştientă de obiectul ei.
DRĂGHICESCU (Dimitrie), sociolog şi psiholog român (Zăvoieni, jud. Vâlcea, 1875-Bucureşti, 1945).
DROG, produs natural sau sintetic capabil să modifice comportamentul consumatorului şi să genereze o dependenţă.
DUBLĂ LEGĂTURĂ, mesaje contradictorii, frecvent repetate, care angajează două sau mai multe persoane într-o situaţie imposibilă.
DUMAS (Georges), psiholog francez (Ledignan, Gard, 1866 - id., 1946).
DURERE, senzaţie neplăcută, de origine fizică sau psihică,
DURKHEIM (Emile), sociolog francez (EpinaJ, 1858-Paris, 1917)
EBBINGHAUS (Hermann), psiholog german (Barmen, azi în Wuppertal, 1850-Halle, 1909)
ECOFRAZIE - ECOLALIE.
ECOLALIE sau ECOFRAZIE, repetare ca un ecou, de către un subiect, a cuvintelor şi frazelor pronunţate în faţa sa.
ECOLOCAŢIE sau ECOLOCALIZARE, mod de reperare a unui obstacol sau a unui corp în spaţiu, prin utilizarea fenomenului ecoului.
ECOLOGIE, ştiinţă a raporturilor care există între fiinţele vii şi mediul lor.
ECTOMORF. în tipologia lui WH. Sheldon, subiect zvelt, delicat şi fragil, cu muşchi subţiri şi membre relativ lungi
ECTOMORFIE sau ECTOMORFISM, în tipologia lui W.H. Sheldon, ansamblu de caracteristici ale ectomorfului.
EDUCAŢIE, artă de a dezvolta calităţile morale, intelectuale, artistice şi fizice pe care copilul le posedă în stare potenţială.
EFORT, mobilizare a forţelor individuale pentru a învinge o dificultate.
EGO, cuvânt latin care înseamnă „Eu".
EGOCENTRISM, tendinţă de a face din sine centrul universului.
EGOISM, iubire de sine excesivă, ba chiar exclusivă.
ELABORARE, ansamblu de operaţii intelectuale prin care elemente simple (senzaţii, dorinţe etc.) sunt transformate în percepţii, imagini, amintiri sau idei.
ELECTROŞOC sau SISMOTERAPIE, terapeutică din psihiatrie, care constă în provocarea unei crize epileptice artificiale să treacă o descărcare electrică prin creier
EMOTIVITATE, aptitudine de a reacţiona la evenimente, chiar la cele anodine, trăind emoţii.
EMOŢIE, reacţie globală, intensă şi de scurtă durată a organismului la o situaţie neaşteptată, însoţită de o stare afectivă de tonalitate plăcută sau neplăcută.
EMPATIE, rezonanţă, comunicare afectivă cu semenul.
ENCOPRESIE, incontinenţă involuntară a materiilor fecale
ENDOMORF. Termen propus de W. H. Sheldon pentru a desemna subiectul al cărui corp este gras, moale, rotund, fără relief muscular
ENDOMORFIE sau ENDOMORFISM, în tipologia Iui W. H. Sheldon, ansamblul caracteristicilor endomorfului
ENDORFINĂ, substanţă peptidică provenită chiar din organism, având proprietăţile farmacologice ale morfinei.
ENUREZIE, emisiune involuntară şi inconştientă de urină.
EONISM, pervesiune sexuală, diferită de homosexualitate, cazîn care bărbatul se travesteşte în femeie pentru propria-i plăcere.
EPILEPSIE, boală nervoasă, caracterizată în general prin convulsii şi pierderea cunoştinţei.
EPILEPSIE MUZICOGENICA, crize convulsive consecutive unor audiţii muzicale observate la unii subiecţi.
EPILEPTOIDIE. Constituţie mentală descrisă îndeosebi de E. Kretschmer şi F. Minkowska.în care s-ar regăsi trăsăturile presupuse ale mentalităţii epileptoide
EREDITATE, transmitere a caracterelor fizice şi psihice ale părinţilor la descendenţi.
ERGOGRAF, aparat care serveşte la înregistrarea travaliului unui muşchi sau a unui membru. .
ERGONOMIE, ansamblu de studii şi cercetări care au drept scop organizarea metodică a muncii şi amenajarea echipamentului de lucru în aşa fel încât să facă sistemul „om-maşină" cât mai eficient posibil.
ERGOTERAPIE, metodă de reeducare şi de tratament prin muncă pentru handicapaţii fizici şi mintali.
ERIKSON (Erik Homburger), psihanalist american de origine germană (Frankfurt pe Main, 1902 - Harwich, Massachusetts, 1994).
EROS, în teoria freudianâ, ansamblu al impulsiilor vieţii -> IUBIRE
EROTISM, senzualitate.
EŞANTION, fracţiune reprezentativă a unui ansamblu definit -> SONDAJ; STATISTICĂ.
EŞEC, insucces.
ETALONARE, scară stabilită cu referire la un eşantion cât mai reprezentativ posibil pentru o populaţie definită şi omogenă, la care se raportează notele obţinute de un subiect.
ETER, lichid volatil obţinut prin acţiunea acidului sulfuric asupra alcoolului etilic -> DROG.
ETNOCENTRISM, atitudine a spiritului, universal răspândită, care constă în raportarea tuturor fenomenelor sociale la acelea care ne sunt familiare
ETNOPSIHIATRIE, studiu şi tratament al maladiilor mentale in
funcţie de grupurile etnice sau culturale cărora le aparţin subiecţii.
ETOLOGIE, ştiinţa moravurilor,ramură a psihologiei animale -> LORENZ.
EU, persoană conştientă şi afirmată.
EUGENIE sau EUGEN ISM, metodă derivată din studiul eredităţii, care are drept scop ameliorarea speciei
EU IDEAL, perfecţiune a Eului.
EUNUCOIDISM, stare morfopsi-hologică observabilă la bărbat în anumite cazuri de insuficienţă genitală.
EXCITAŢIE, stimulare a unui receptor senzorial.
EXHIBIŢIONISM, impulsie morbidă de a-şi arăta organele genitale în locuri publice.
EXPECTATIVĂ, aşteptare din partea unui subiect care, bazându-se pe elemente obiective, speră într-o anumită reuşită.
EXPERIMENT CRONIC, acţiune experimentală de durată.
EXPERTIZĂ MENTALĂ, -examen al personalităţii efectuat de un medic psihiatru ori de un psiholog clinician, la cererea unei autorităţi judiciare sau administrative.
EXPRESIE, manifestare exterioară a gândirii sau a stărilor psihice.
EXTAZ, stare inefabilă în care subiectul pare cufundat în încântare.
EXTEROCEPTOR, receptor senzitiv localizat pe suprafaţa corpului.
EXTRATENSIV, Conceptul de extratensiune este legat de acela de extraversiune
EXTRAVERSIUNE, în tipologia lui C. G. Jung, trăsătură de personalitate caracterizată de o tendinţă de exteriorizare a sentimentelor.
EXTRAVERTIT, tip psihologic definit de C.G. Jung, tip a cărui trăsătură esenţială constă în deschiderea faţă de lumea exterioară.
FABULAŢIE, relatare imaginară prezentată ca reală.
FALUS, In Antichitate, reprezentare figurată a membrului viril in stare de erecţie, ca imsLgine religioasă.
FAMILIE, instituţie socială bazată pe sexualitate şi pe tendinţele materne şi paterne
FANTASM, fantazare stabila fi ataşantâ.
FANTEZIE, imaginaţie creatoare.
FARMACODEPENDENŢĂ, dependenţă fizică fi/sau psihică faţă de un drog utilizat iniţial în scop terapeutic.
FARMACOVIGILENŢĂ > IATROGENIE
FECHNER (Gustav Theodor), filosof şl psiholog german (Nlederlausitz, 1801 - Leipzig, 1887).
FEROMON sau FERORMON, substanţă chimică secretată de un individ care, emisa in (aer sau apă), constituie un mesaj pentru semeni, inducându-le acestora un comportament determinat şi provocând modificări în fiziologia lor.
FERRIÈRE (Adolphe), psiholog şi pedagog elveţian (Geneva, 1879 -id.. 1960).
FETIŞISM, deviaţie sexuală care se manifestă prin ataşamentul erotic faţă de un obiect (încălţăminte, chiloţi etc.)
FIGURA, formă care se detaşează dintr-un ansamblu.
FIXAŢIE, ataşament excesiv faţă de o persoană, un obiect sau o reprezentare inconştientă (imago).FIZIOGNOMONIE, arta de a cunoaşte caracterul după aspectul fizic şi îndeosebi după fizionomie.
FLEGMATIC, tip caracterologic ale cărui trăsături principale sunt mefienţa faţă de emotivitate, stăpânirea de sine, respectul faţă de reguli.
FOAME, senzaţie care însoţeşte trebuinţa de a mânca >Alimentare; Anorexie; Bulimie.
FOBIE, teamă iraţională şi obsedantă referitoare la anumite obiecte sau la anumite situaţii.
FORCLUZIE, termen propus de J. Lacan pentru a desemna un mecanism de apărare specific psihozei, constând in respingerea în afara universului simbolic al subiectului a unei reprezentări insuportabile şi a afectului care i se ataşează.
FORMAŢIE REACTIONALĂ, conduită generată de un conflict intre simţul moral şi o tendinţă inacceptabilă.
FORMĂ, organizare în care fiecare element nu există decât prin rolul său în construcţie.
FORŢA, putere de acţiune.
FOTOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie a unui organism mobil sub influenţa luminii.
FREINET (Celestin), pedagog francez (Gars, Alpes-Maritimes, 1896 -Vence, 1966).
FRENOLOG1E, teorie a lui F. J. Gali şi G. Spurzheim, potrivit căreia ar exista o relaţie strânsă între forma craniului şi dezvoltarea funcţiilor intelectuale şi morale.
FREUD (Anna), psih&nalistâ englezi de origine austriacă (Viena, 1895 -Londra, 1982).
FREUD (Sigmund). neuropsihiatru austriac, fondator al psihanalizei (Freiberg, Moravia, azi Pribor, Cehoslovacia, 1856-Londra, 1939).
FRICĂ, sentiment de nelinişte trăit în prezenţa sau la gândul unui pericol.
FRIEDMANN (Georges), sociolog francez (Paris, 1902 -id., 1977).
FRIGIDITATE, imposibilitate, pentru femeie, de a trăi senzaţii volup-tuoase in raporturile sexuale.
FRISCH (Karl von), zoopsiholog austriac (Viena, 1886 - Munchen, 1982).
FRdBEL (Friedrich), pedagog german (Oberweissbach, 1782-Marienthal, 1852).
FROMM (Erich), psihanalist american de origine germană (Frankfurt pe Main, 1900 - Muralto, Elveţia, 1980
FRUSTRARE, stare a celui care este privat de o satisfacţie legitimă, care este înşelat în speranţele sale.
FUGĂ, părăsire a domiciliului,escapadă.
FUGĂ DE IDEI, exaltare psihică.
FUNCŢIE, ansamblu de operaţii strict dependente unele de altele, al căror joc armonios exprimă viaţa organismului.
FUNCŢIE SIMBOLICĂ ->TEORIA OPERATORIE.
FUNCŢIONAL, care priveşte o funcţie.
FURIE, emoţie subită, cu tendinţă agresivă, care se manifestă printr-o vie animaţie expresivă, gestuală şi verbală, uneori incontrolabilă.
FURT, fapt de a-ţi însuşi bunul altuia, prin forţă sau fără ştirea păgubaşului-> CLEPTOMANTE
GALLUP (George Horace), ziarist şi statistician american (Jefferson, Towa, 1901 - Tschingel, Elveţia, 1984).
GALVANOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie a unui organism mobil supus acţiunii unui curent electric continuu.
G.A.P.P. -> GRUP DE AJUTORARE PSIHOPEDAGOGICĂ.
GÂNDIRE, ansamblu de fenomene psihice.
GÂNDIRE DEREALÂ, sistem de gândire în dezacord cu realul şi logica.
GÂNDIRE PRACTICĂ, activitate a spiritului orientată spre rezolvarea de probleme concrete ale vieţii cotidiene sau pur tehnice.
GÂNDIRE SCHEMATICĂ, gândire în care cunoştinţele şcolare, prejudecăţile, bagajul cultural biruie structurile intelectuale construite de subiectul însuşi.
GÂNGURIT, stadiu prelingvistic al copilului, care se caracterizează printr-o emisiune de sunete mal mult sau mal puţin articulate, fără semnificaţie şl care apare spre luna a treia de viaţă.
GELOZIE, stare afectivă caracterizată de teama de a te vedea deposedat de un lucru la care tii (putere, persoana iubita)
GENIU, subiect eminent, dotat cu o creativitate excepţionala
GEORGIADE (Constantin), psiholog român (Braila , 1898 - 1991).
GEOTAXIE, reacţie de orientare şl de locomoţie a unui organism animal, provocată şi întreţinută de câmpurile de gravitaţie, în special de greutate.
GERONTOLOGIE, studiere a condiţiilor şi consecinţelor bătrâneţii.
GESELL (Arnold), psiholog american (Alina, Wisconsin, 1880 - New Haven. 1961).
GESTALTPSYCHOLOGIE sau GESTALTISM, psihologia formei.
GLISROIDIE, vâscozitate mentală.
GLOSOLALIE, creaţie voluntară a unei limbi în aparenţi noi.
GOLDSTEIN (Kurt). neurolog american de origine germani (Kattowitz, azi Katowice, Polonia, 1978 - New York, 1965).
GRAFOLOGIE, studiu al scrisului.
GRAFOTERAPIE, formă de psihoterapie bazata pe exerciţii de scris.
GRAVIDITATE, stare psihoflziologica femeii care aşteaptă un copil.
GREGARISM, tendinţă de a se aduna, de a trăi în grup.
GRUP, ansamblu uman structurat, ale cărui elemente se influenţează reciproc.
GRUP DE AJUTORARE PSIHO-PEDAGOGICĂ (G.A.P.P.), echipa formată dlntr-un psiholog şi unul sau mai mulţi educatori, care veghează la adaptarea şcolară a elevilor, prin observarea continuă a acestora.
GRUP DE DIAGNOSTIC ->Diagnostic.
GUILLAUME (Paul), psiholog francez (Chaumont, 1878 - Lannes, Haute-Marne, 1962).
GUNGUNIT - GAngurit.
GUST, înclinaţie, dorinţă.
HABITAT, spaţiu ocupat de o specie animală sau vegetala, in care ea trăieşte şi se dezvoltă. Prin extensie, totalitatea condiţiilor de locuit ale omului.
HALUCINAŢIE, percepere, de către un subiect in stare de veghe a unul obiect care în realitate nu există.
HALUCINOGEN, drog de origine vegetali sau sintetici susceptibil si genereze halucinaţii.
HANDICAPAT, persoană diminuata pe plan fizic sau care prezintă o deficienţă mentală.
HAŞIŞ, substanţă exaltantă, extrasă din cânepa indiană (Cannabis indica).->TOXICOMANIE.
HERBART (Johann Friedrich). pedagog şi psiholog german (Oldenburg, 1776 - Gottingen, 1841).
HERMAFRODITISM, dualitate sexuală.
HEROINĂ, pudră albă cristalină, cu gust amar, derivată din morfină.
HESNARD (Angelo Louis Marie), psihiatru şi psihanalist francez (Pontivy, 1886-Rochefort, 1969).
HIPERACTIVITATEA COPILULUI-> Instabilitate.
HIPEREMOTIVITATE, dispoziţie de a reacţiona în mod exagerat la evenimente.
HIPERKINEZIE ->INSTABILITATE.
HIPOACUZIC, subiect a cărui acuitate auditivă este foarte diminuată.
HIPNOZĂ, stare nu prea bine definită, apropiată de un somn parţial
HIPOMANIE, stare de exaltare care, sub o formă atenuată, evocă mania
HOLISM, teorie nonanalitică ai cărei promotori se străduiesc să examineze inteligenţa, funcţionarea creierului sau a organismului in totalitatea lor.
HOMEOSTAZIE, tendinţă generală a organismului care vizează să menţină constante condiţiile de echilibru ale mediului său ->ADAPTARE
HOMOSEXUALITATE, inversiune sexuală.
HORMON, substanţă chimică complexă care, secretată direct in curentul sanguin, exercită o acţiune specifică asupra unor organe.
HORNEY (Karen), psihanalistă americană de origine norvegiană (Hamburg, 1885-New York, 1952).
HOSPITALISM, ansamblu de tulburări grave, psihologice şi corporale, generate la sugari de o şedere prelungită în mediul spitalicesc.
IATROGENIE, ansamblu de tulburări neprevăzute generate de acţiunea medicală -> FARMACOVIGILENŢĂ
IDEAL DE EU, model care se speră să fie egalat.
IDEE FIXA, idee permanentă, preo-cupantă, obsedantă, care rezistă analizei intelectuale şi de care subiectul nu poate scăpa.
IDEI DE PERSECUŢIE, convingere a unui subiect care se crede expus relei-voinţe a anturajului său.
IDENTIFICARE, mecanism psihologic inconştient prin care un individ Işi modelează conduita spre a semăna altei persoane.
IDIOTIE, starea cea mai grava a deficienţei intelectuale, caracterizată prin imposibilitatea de a accede la vorbire şl totala incapacitate de a se îngriji de sine.
IGIENĂ MENTALĂ, ramură a medicinel care studiază mijloacele adecvate de păstrare a sănătăţii mentale.
ILUMINAT, distribuţie a luminii.
ILUZIE, eroare a simţurilor sau a spiritului care ne face să luăm aparenţa drept realitate.
IMAGINAŢIE, aptitudine de a ne reprezenta obiectele absente şi de a combina imaginile.
IMAGINE, reprezentare mentală a unui obiect absent.
IMAGO, imagine a unei persoane, formată în prima copilărie.
IMBECILITATE, deficienţă intelectuală care face ca o persoană să fie incapabilă de a utiliza şi înţelege limbajul scris şi de a se îngriji de propria-i întreţinere.
IMITAŢIE, reproducere a unor fenomene.
I.M.P. - Institut meoico-peoagogic.
IMPOTENŢĂ, imposibilitate de a săvârşi actul sexual, din lipsă de erecţie.
IMPREGNAŢIE sau AMPRENTĂ PERCEPTIVĂ, sensibilizare profundă şi durabilă a unui individ Ia un ansamblu de „stimuli-semne" specific unei specii.
IMPULSIE, tendinţă de a acţiona iraţional, greu de controlat de către voinţă.
INADAPTARE, carenţă a integrării in mediu.
INCEST, relaţii sexuale între doi membri din aceeaşi familie care, date fiind legăturile lor de rudenie, nu s-ar putea căsători.
INCONŞTIENT, ansamblu de procese care acţionează asupra conduitei, dar care scapă conştiinţei.
INCONTINENTĂ, micţlune sau defecaţie involuntară, dar conştientă, datorată alterării controlului sflncterian.
INDICIU, element perceptiv legat in mod natural de o situaţie.
INDIFERENTĂ, stare a celui care, părând detaşat de contingenţele materiale, nu manifestă nici un interes pentru lumea care îl înconjoară şi pare să nu trăiască nici o emoţie.
INDIVIDUALIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, metodă pedagogică de adaptare a actului didactic la vârsta, la aptitudinile şi caracterul fiecărui copil.
INFANTICID, asasinare a unui nou-născut.
INHIBIŢIE, diminuare sau stopare a unei funcţii.
INJURIE, expresie verbală, atitudine sau aluzie cu conţinut simbolic, percepută şi trăită de subiect ca fiind devalorizantâ şi jignitoare pentru dânsul.
INSIGHT (termen englez, fără echivalent in limba franceză, în afară de termenul intuiţie, rezervat psihologiei umane). înţelegere bruscă, de către un animal, a unei situaţii determinate.
INSTABILITATE, agitaţie excesivă a unui copil care nu are astâmpăr, trece de la o activitate la alta, se deplasează şl flecâreşte întruna.
INSTINCT, comportament spontan, înnăscut fi variabil, comun tuturor indivizilor dintr-o specie şi care pare adaptat unul scop de care subiectul nu este conştient.
INSTINCT DE CONSERVARE, ansamblu de mobiluri care îl împinge pe un individ să-şi conserve viaţa.
INSTITUT MEDICO-PEDAGOGIC (I.M.P.), stabiliment public sau privat, cu internat sau fără, care primeşte copii de varstă şcolară care prezintă o deficienţă intelectuală. cel mai adesea asociată cu alte tulburări.
INSTITUTUL DE PSIHOLOGIE,organism al Academiei Române menit să promoveze cercetarea in toate ramurile psihologiei
INTELECTUALIZARE, distanţare de emoţii şi de conflictele psihice prin exprimarea lor sub formă de propoziţii abstracte.
INTELIGENTĂ, aptitudine de a înţelege relaţiile care există între elementele unei situaţii şi de a te dapta în aşa fel încât sâ-ţi realizezi propriile scopuri.
INTELIGENTĂ SENZORIOMOTOARE -> Teoria operatorie.
INTEREDUCAŢIE, educare a copiilor de către copii.
INTERES, ceea ce prezintă importanţă la un moment dat.
INTEROCEPTOR, receptor senzitiv care Inervează suprafaţa internă a corpului (C. S. Sherrington).
INTERPRETARE, explicare în termeni clari a unui fenomen obscur sau greu comprehensibil.
INTROIECŢIE, mecanism psihologic inconştient de încorporare imaginară a unui obiect sau a unei persoane.
INTROSPECŢIE, metodă de observaţie a stărilor de conştiinţă ale unui subiect practicată de el însuşi,
INTROVERSIUNE, retragere în sine.
INTROVERSIV, în clasificarea Iul Rorschach. tip de "rezonanţă intimă“ pus în evidenţă prin psihodiagnostic
INTUIŢIE, înţelegere imediată şi iraţională a realului.
IPOHONDRIE, preocupare excesivă a unei persoane de starea sănătăţii sale.
ISTERIE, nevroză care se exprimă corporal.
ISTEROID, caracter psihologic în care regăsim, intr-o formă atenuata, trăsături de personalitate ale istericilor
ITARD (Jean). medic francez (Oraison. Alpes-de-Haute-Provence, 1774 -Passy, Seine, 1838).
ITEM, element al unui test.
IUBIRE, elan al inimii care ne îndreaptă apre o altă fiinţă.
IZOLARE, mecanism psihic care are drept efect slăbirea unei reprezentări (amintirea unui fapt care a provocat o emoţie puternică, de exemplu), izolând-o de contextul şi de suportul ei afectiv.
ÎNDOIALĂ, ezitare, incertitudine cu privire la realitatea unui fapt, a adev&rului unul enunţ, cu privire la o atitudine de adoptat*
ÎNTĂRIRE, acţiune produaă de un agent întăritor, cum eate hrana aan o aprobare, având drept efect consolidarea unui anumit comportament. ->RECOMPENSA.
ÎNTÂRZIAT (Copil), copil care nu ţine pasul cu ritmul normal al achiziţiilor şcolare. --> Copil Intarziat
ÎNTÂRZIERE ->Arieratie
ÎNTOARCEREA IN CONTRARIU -> Ranversarea in contrariu.
ÎNTOARCERE IN CONTRA PROPRIEI PERSOANE, mecanism de apărare al Eului care constă in raportarea la propria persoană a sentimentelor provocate dc alţii.
ÎNŢĂRCARE, suprimare a alăptării la un copil. Prin extensie, suprimarea unui drog la un toxicoman.
ÎNVĂŢARE, dobândirea unui nou comportament, ca urmare a unul antrenament apecial.
ÎNVATAMANT, acţiune de transmitere de cunoştinţe.
ÎNVATAMANT SPECIAL, ansamblu de mijloace pedagogice şl de măsuri educative puse in practici pentru a le permite copiilor şl adolescenţilof să-şi dezvolte toate posibilităţile, in vederea unei inserţii sociale şl profesionale optime.
JAMES (William), filosof american (New York, 1842 - Chocorua, New Hampshire, 1910.
JANET (Pierre), psiholog francez (Paris, 1859 -id., 1947).
JASPERS (KarI), filosofşi psihiatru german (Oldenburg, 1883 - Basci, 1960)
JOC, activitate fizică sau mentală fără finalitate utilă, căreia i te dedici din simplă plăcere.
JOCOTERAPIE, terapeutică folosită in medicina psihiatrică, terapeutică în care se recurge la jocuri
JONES (Ernest), neurolog şi psihanalist englez (Rhosfelyn, azi Gowerton, Ţara Galilor, 1879 -Londra, 1958).
JUCARE DE ROLURI, tehnică de grup, destinată învăţământului şi formării participanţilor.
JUCĂRIE, obiect folosit de copii pentru a se amuza.
JUDECATĂ, apreciere a unui raport între diferite idei; concluzie a unui raţionament.
JUNG (Cari Gustav), psiholog şi psihiatru elveţian
KERSCHENSTEINER (Georg), pedagog german (München, 1854-id., 1932).
KINEZĂ-> CINEZA
KINSEY (Alfred Charles), biolog american (Hoboken, New Jersey, 1894-Bloomington, Indiana, 1956).
KLEIN (Melanie), psihanalistă engleză de origine austriacă (Viena, 1882-Londra, 1960)
KOMENSKY (Jan Amos), pedagog ceh (Nivnice, Moravia, 1592 -Amsterdam, 1670).
KREINDLER (Artur), neurolog român (Bucureşti, 1900 -id 1988).
KRETSCHMER (Ernst), psihiatru german (Wüstenrot, in apropiere de Heilbronn, 1888-Tübingen, 1964)
LABILITATE, termen preluat din chimie pentru a caracteriza o componentă instabilă a personalităţii, în special atenţia şi afectivitatea atunci când acestea sunt foarte nestatornice.
LACAN (Jacques Mărie), medic şi psihanalist francez (Paris, 1901 -id., 1981).
LAGACHE (Daniel), psihanalist francez (Paris, 1903-id., 1972)LALAŢIUNE - GÂNGURIT.
LAPSUS, eroare comisă în vorbire sau în scris -> ACT RATAT; UITARE
LATERALITATE, dominanţă funcţională a unei laturi a corpului uman asupra celeilalte-> DISLEXIE; STÂNGĂCIE
LAVATER (Johann Kaspar), filosof elveţian (Zurich, 1741 -id., 1801).
LECTURĂ, acţiune prin care luăm cunoştinţa de conţinutul unui text scris.
LENE, aversiune faţă de efort.
LEONTIEV (Alekseiev Nikolaievici), psiholog rus (Moscova, 1903 - id., 1979).
LEPTOSOM. Individ cu forme lungi, cu o înfăţişare firavă LEPTOSOMIE, ansamblu de caractere morfologice proprii leptoso-mului
LEUCOTOMIE ->LOBOTOMIE
LÉVI-STRAUSS (Claude), sociolog şl etnolog francez (Bruxelles, 1908).
LEWIN (Kurt), psiholog american de origine germana
LIBIDO, energie vehiculatoare a instinctelor vieţii.
LIDER, acela care se afla in fruntea unul grup, pe care îl animă şi îl conduce.
LIMBAJ, funcţie de exprimare şi de comunicare a gândirii prin utilizarea de semne care au o valoare identică pentru toţi indivizii din aceeaşi specie, in limitele unei arii determinate.
LIMFATIC, în teoria celor patru temperamente a lui Hippocrate, subiect la care limfa (sau „flegma") predomină
LIMITAREA NAŞTERILOR -> reglementarea NAŞTERILOR.
LOBOTOMIE sau LEUCOTOMIE, operaţie chirurgicală care constă în secţionarea fasciculelor de fibre nervoase intracerebrale care unesc baza creierului (talamus, hipota-lamus) cu scoarţa cerebrală -> NEUROCHIRURGIE.
LOCKE (John), filosof englez (Wrington, Somersetshire, 1632 -Oates, Essex, 1704).
LOEB (Jakob), fiziolog american de origine germană (Mayen, Renania, 1859-Hamilton, Bermude, 1924).
LOGOREE, pălăvrăgeală
LOISIRURI, activităţi cărora individul li se consacră absolut de bunăvoie, în timpul disponibil în afara orelor de muncă şi obligaţiilor sociale
LORENZ (Konrad), etologist austriac (Viena, 1903 - Altenberg, Austria, 1989).
L.S.D., halucinogen puternic extras din alcaloizii unei ciuperci parazite a secarei, „corn-de-secară".
LUDOTERAPIE - JOCOTERAPIE.
LURIA (Aleksandr Romanovid),medic şi psiholog rus (Kazan, 1902 -Moscova, 1977)
MAGIE, artă de a acţiona asupra fiinţelor şi lucrurilor prin anumite mijloace simbolice (cuvinte, gesturi...) şi de a produce astfel efecte extraordinare.
MAKARENKO (Anton Semionovici). pedagog sovietic (Blelopolie, Ucraina, 1888 - Moscova, 1939).
MALADIE, alterare a sănătăţii ca urmare a incapacităţii corpului de a-si utiliza mecanismele organice de aparare contra unei agresiuni
MALIŢIOZITATE, propensiune de a face rău.
MANIE, stare de excitaţie psiho-motorie şi de exaltare psihică.
MARIJUANA sau MARIHUANA, drog preparat din frunzele şi florile unei varietăţi de cânepă înrudită cu cânepa indiană.
MARINESCU (Gheorghe). medic român (Bucureşti, 1863 - id., 1938), fondator al şcolii româneşti de neurologie.
MARIONETE, păpuşi puse în mişcare cu mâna (mânuitorul fiind ascuns) sau prin sfori.
M.A.S. -> CASĂ DE AJUTORARE Specializată.
MASOCHISM, perversiune sexuală caracterizată prin plăcerea erotică extrasă din suferinţă.
MASTERS (Wiliam Howell), sexolog american (Cleveland, Ohio, 1915).
MASTURBARE, activitate erotica prin care se procura plăceri sexuale cu ajutorul mâinii.
MATRIARHAT, organizare a societăţii in care femeia are puterea.
MATURIZARE, serie de transformări care duc un organism la maturitate.
MAUSS (Marcel), sociolog ţi etnolog francez (Épinal, 1872 - Paris, 1950).
MĂRGINEANU (Nicolae), psiholog ţi filosof român (Obreja, jud. Alba, 1905 - Cluj-Napoca, 1980).
MĂRTURIE, relatare verbală a unei persoane care atestă un fapt despre care a luat cunoştinţă în mod direct.
MĂRTURISIRE, recunoaşterea unei acţiuni greu de descoperit.
MĂSURĂ, mijloc de comparare şi de apreciere.
MEAD (Margaret), etnolog american (Philadelphia, 1901 - New York. 1978).
MECANISME DE APĂRARE, mecanisme psihologice de care dispune persoana spre a diminua angoasa generată de conflicte interioare.
MEDIATOR CHIMIC, substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase la trecerea influxului nervos, care asigură „comanda" unui neuron la un organ sau „transmiterea" mesajului de la un neuron la altul-->SINAPSĂ
MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ, medicină totală, care se ocupă concomitent de suflet şi de corp.
MEDIE, indice al tendinţei centrale a unui ansamblu statistic.
MEDIU, spaţiu de viaţă în care se exercită influenţele cosmice, socioeconomice, educative etc. şi în care se realizează schimburile psiho-afective între indivizi.
MEGALOMANIE, supraestimare delirantă a propriilor capacităţi.
MELANCOLIE, stare morbidă caracterizată îndeosebi de tristeţe şi pierderea poftei de viaţă, timpul trăit fiind încetinit, îngheţat, prin inhibarea gândirii.
MEMBRU-FANTOMĂ, iluzia de a mai poseda membrul amputat.
MEMORIE, persistenţă a trecutului.
MENOPAUZĂ, oprire definitivă a ovulaţiei şi a menstruaţiei la femeie.
MENTISM, succesiune rapidă de idei sau de imagini care scapă atenţiei slăbite a subiectului, conştient de lucrul acesta dar nereuşind să le controleze.
MERLEAU-PONTY (Maurice), filosof francez (Rochefort, 1908 -Paris, 1961).
MERS, forma cea mai obişnuită a locomoţiei omului.
MESCALINA, substanţă alcaloidă extrasă din peyotl (cactus mexican).
MESERIE, ocupaţie profesională de pe urma căreia se obţin mijloacele de subzistenţă.
METODA GEMENILOR MARTORI, instrument de cercetare imaginat de Arnold Gesell.
METODA GLOBALĂ, metodă de învăţare a cititului ideovizuală şi analitică, datorată lui O. Decroly.
METODA OBSTRUCŢIEI, metodă experimentală care permite măsurarea forţei tendinţelor şi atitudinilor in faţa frustrării.
METODA PROIECTIVĂ, tehnică de studiere a personalităţii bazată pe noţiunea de proiecţie.
METODĂ, mod de a acţiona spre a ajunge la un scop.
MEZOMORF, individ la care predomini muşchii, oasele şi ţesutul conjunctiv — toate derivate din mezoderm MEZOMORFIE sau MEZOMORFISM. in tipologia lui W. H. Sheldon, ansamblu de caracteristici morfologice ale mezomorfului.
MIGRARE, deplasare de indivizi sub influenţa unor factori complecşi.
MIMETISM, asemănare, temporară sau permanentă, cu mediul, pe care o iau unele animale sau vegetale pentru a se proteja sau a asigura supravieţuirea speciei.
MIMICĂ, ansamblu de modificări dinamice ale fizionomiei, care exprimă sau însoţesc stările afective şi gândurile.
MINCIUNĂ, alterare conştientă a adevărului.
MITOMANIE, tendinţă patologică de a minţi.
MIXEDEM, maladie datorată unei insuficienţe tiroidiene.
MNEMOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie provocată de un agent excitant, care persistă după stingerea acestuia.
MNEMOTEHICĂ, ansamblu de procedee destinate fixării unor amintiri greu de păstrat.
MOARTE încetare definitivă a funcţiilor vitale ale unui organism.
MODĂ, ansamblu de atitudini şi de uzanţe pasagere care au curs la un moment dat într-o societate.
MONGOLISM, Afecţiune congenitali caracterizată printr-o importantă întârziere in dezvoltare fi un facies care evocă tipul mongol.
MONTESSORI (Maria), psihiatru ţi pedagog Italian
MORAL, stare de spirit care poate varia de la descurajare fi până la încrederea în sine exagerată.
MORENO (Jacob Levi), medic american de origine română (Bucureşti, 1889-Beacon, New York, 1974).
MORFINĂ, principalul alcaloid al opiului.
MORFOLOGIE, studierea formelor.
MORITA (Shoma), psihiatru japonez (Kochi, Shikoku, 1874 -Tokyo, 1938),
MOTIVAŢIE, ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ.
MULŢIME, grupare a unui mare număr de oameni intr-o masă amorfi.
MUNCĂ, activitate fizică sau intelectuală cerută de societate sau care se impune In vederea atingerii unui scop determinat.
MUNCĂ LA BANDA RULANTĂ, mod de muncă in care produsul de fabricat se deplasează intr-o cadenţă determinată şi se opreşte, succesiv, in faţa muncitorilor, însărcinaţi flecare cu o operaţie bine definită.
MURRAY (Henry Alexander), psiholog american (New York, 1893 -Cambridge, Massachusetts, 1988).
MUSCULAR, in clasificarea Iui C. Sigaud, reluată de L. Mac Auliffe, tip de constituţie caracterizat de o morfologie de atlet.
MUTILARE, deteriorare sau secţionare a unei părţi externe a corpului.
MUTISM, stare a unei persoane cufundate in tăcere.
MUZICĂ, limbaj sonor.
MUZICOTERAPIE - Muzica.
NARCISISM, iubire de sine excesivă.
NARCOANALIZĂ, metodă de investigare a psihismului prin injectarea intravenoasă a unui narcotic.
NEBUNIE, tulburare a spiritului, sminteală.
NECROFILIE, perversiune sexuală a cărei caracteristică este atracţia morbidă manifestată de un subiect faţă de cadavre.
NEGARE sau TĂGĂDUIRE A REALITĂŢII, mecanism de apărare contra angoasei, constând din negarea evidenţei.
NEGATIVISM, rezistenţă la orice solicitare.
NEILL (Afexander Sutherland), pedagog britanic (Forfar, Scoţia, 1883 - Aldeburg, SufTolk, 1973).
NEOLOGISM, cuvânt nou sau expresie nouă.
NERVOS, în sistemul lui G. Heymans şi E. Wiersma, tip de caracter marcat de o emotivitate superioară mediei (E), o agitaţie contrară acţiunii eficiente (nA) şi un ecou primar al excitaţiilor (P).
NESTOR (lacob-Marius), psiholog şi psihopedagog român (Focşani. 1901 - Bucureşti, 1989).
NEURASTENIE, stare nevrotici în care oboseala constituie principalul simptom.
NEUROCHIRURGIE, chirurgie a sistemului nervos.
NEUROLEPTIC, medicament care are ca efect reducerea simptomelor psihoticc, cum sunt agitaţia, delirul 6au halucinaţiile.
NEUROMEDIATOR - Mediator chimic
NEURON, celulă nervoasă.
NEUROPSIHOLOGIE, disciplină care tratează despre funcţiile mentale superioare în raporturile lor cu structurile cerebrale.
NEUTRALITATE, stare a unei persoane care nu la parte nimănui.
NEVROZĂ, tulburare mentală care nu atinge funcţiile esenţiale ale personalităţii, tulburare de care
NEVROZĂ DE ABANDON. Sinonimul abandonismulul. -> Abandon; Abandon ic.
NEVROZA DE CONSTRANGERE, Sinonim nevrozei obsesionale
NEVROZISM, termen folosit de H. I. Eysenck pentru a desemna anxietatea şi instabilitatea emoţională a unei persoane.
NIMFOMANIE, exagerare a apetitului sexual la femei.
NIVEL MENTAL sau NIVEL INTELECTUAL, grad de eficienţă intelectuală măsurat prin metoda testelor.
NORADRENALINĂ -> Mediator CHIMIC.
NORMAL, conform unei reguli.
OBEZITATE, exces ponderal.
OBIECT (bun, râu, parţial) Klein (Melanie).
OBIECT TRANZITIONAL, obiect material care, pentru sugar ţi copilul mic, are o valoare speciala.
OBIŞNUINŢĂ, fenomen de adaptare progresivă a unei fiinţe vii la anumite condiţii noi de existenţă.
OBISNUIRE (HABITUATION), termen folosit de R. Dodge (1923) pentru a desemna fenomenul, cu totul general şi vital, al deprinderii unui organism cu anumite excitaţii senzoriale repetate, la care nu mai reacţionează întrucât şi-au pierdut semnificaţia.
OBLATIVITATE, conduită generoasă, altruistă in care subiectul se estompează, străduindu-se să satisfacă trebuinţele aproapelui său, de la care nu aşteaptă nimic în schimb.
OBOSEALĂ, impresie de indispoziţie şl de diminuare a capacităţii de a acţiona care apare după un efort important.
OBSERVAŢIE, metodă care are drept scop relevarea unui număr oarecare de fapte naturale, pe baza cărora va fi posibilă formularea
unei ipoteze care va fi supusă verificării experimentale.
OBSESIE, preocupare intelectuală sau afectivă care asediază conştiinţa.
OCOL, mijloc utilizat pentru a depăşi un obstacol şi a-şi atinge scopul.
OCULTISM, studiu şi practică a unor fapte înconjurate de mister.
ODIHNĂ, suspendare a activităţilor fizice sau mentale.
ODOBLEJA (Ştefan), medic militar, psiholog şi logician român (Izvorul Ancştilor, Jud. Mehedinţi, 1902 - Drobeta-Tumu Severin, 1978).
OGIVA LUI GALTON, curbi studiată de F. Galton, curbă care reprezintă repartizarea notelor la teste în funcţie de ranguri.
OLIGOFRENIE, arieraţie mentală.
ONANIE, masturbare.
ONICOFAG1E, obişnuinţă de a-şl roade unghiile.
ONIRISM, activitate mentală comparabilă cu visul, caracterizată prin derularea de irnwgtni şi scene vizuale, trăite de subiect ca fi cum ar fi reale.
OPENDOOR, cuvânt englez care înseamnă „uşă deschisă“.
OPERAŢIE CONCRETĂ, in terminologia lui J. Piaget, proces de gândire care se referă direct la realitatea tangibilă şi nu la propoziţii verbale.
OPERAŢIE FORMALĂ -> Teoria operatorie.
OPINIE, judecată subiectivă, întemeiată pe o cunoaştere vagă a realităţii, care reflectă modul de a vedea, starea de spirit, atitudinea unei persoane sau a unui grup faţă de o valoare determinată.
OPIUM, látex extras din capsula macului.
OPOZIŢIE, atitudine ostilă care se manifestă prin rezistenţă pasivă sau printr-o acţiune contrară aceleia care se doreşte.
OPTIMISM, atitudine a celui care priveşte de preferinţă latura bună a lucrurilor
ORGANIZAREA MUNCII, ansamblu de activităţi care au drept scop sistematizarea muncii in aşa fel încât să crească productivitatea, fără a-i dăuna muncitorului, adu-cându-i consumatorului bunuri mai multe la preţuri mai mici.
ORGOLIU, atitudine dictată de conştiinţa acută a valorii proprii şl a meritelor personale, cu propensiunea de a le supraestima.
ORIENTARE, recunoaştere a unor repere pentru a se călăuzi in mers sau pentru a duce la bun sfârşit o întreprindere.
ORTOFONIE, ansamblu de tratamente destinate să corecteze tulburările vocii, vorbirii, precum şl ale limbajului oral şi scris.
ORTOPEDAGOGIE sau PEDAGOGIE CURATIVĂ, artă de a corecta tulburările pedagogice ale şcolarilor aflaţi in dificultate.
PAIDOLOGIE sau PEDOLOGIE, ştiinţă a copilului.
PANEL, eşantion fix de persoane interogate în mal multe reprize, în general în scopul de a urmări evoluţia opiniei asupra unui subiect determinat.
PANICĂ, spaimă subită, în general neîntemeiată şl adesea colectivă.
PARADĂ sau PARIADĂ, comportament ritualizat care preludlază acuplarea la unele animale.
PARAFILIE, perversiune sexuală.
PARALIZIE, diminuare importantă sau abolirea motricităţii.
PARAMNEZIE, iluzie de memorie.
PARANOIA, psihozi cronici a cărei caracteristici este un delir sistematizat, adică coerent, clar, logic, cu punctul de pornire intr-o idee precisă.
PARANOID, adjectiv utilizat pentru a desemna anumite stări psihice care amintesc prin unele aspecte de paranoia.
PARAPSIHOLOGIE, disciplină care studiază fenomenele paranormale (clarviziune, telepatie, telekinezie...)
PARHON (Constantin I.), endocrinolog şi neuro psihiatru român (Câmpulung Muscel. 1874-Bucureşti. 1969).
PARIADĂ -> Parada.
PARICID, ucidere a tatălui sau a oricărui alt ascendent.
PASIONAT, persoană aflată sub influenţa unei înclinaţii puternice şl care poate deveni exclusivă; persoană care se consacră in întregime unei activităţi.
PASIUNE, stare afectivă intensă, stabilă şi durbilă. orientată spre un obiect exclusiv şi susceptibilă să-i dea lumii o nouă înfăţişare.
PASIVITATE, atitudine a unei persoane care îndură o acţiune fără a reacţiona.
PATIE, reacţie de evitare întâlnită la un animal supus unei excitaţii externe insuportabile.
PATOLOGIC, stare a ceea ce este morbid.
PATRIARHAT. Societate în care tatăl deţine puteri discreţionare, pc care le exercită îndeosebi în familie. -* Matriarhat.
PAVELCU (Vasile). psiholog român (Costuleni. sat de pe malul stâng al Prutului, azi în Republica Moldova, 1900-Iaşi. 1991).
PAVLOV (Ivan Petro vid), pslhoflzio-log rus (Ri&zan, 1849 - Leningrad, azi Sankt-Petersburg, 1936).
PEDAGOGIE, ştiinţă şl artă a educaţiei. Azi termenul pedagogie nu mal desemnează decât metodele şl tehnicile utilizate de educatori.
PEDEAPSĂ, măsură luată împotriva celui care a comis o greşeală sau un delict.
PEDOLOGIE -> Paidologie.
PEDOFILIE, atracţie erotică manifestată de un adult pentru copii mici.
PEDOPSIHIATRIE, specialitate medicală care are drept obiect depistarea şl tratamentul maladiilor mentale la copil şi adolescent.
PENSIONARE, trecere de la viaţa profesională la inactivitate, determinată de vârstă.
PENTOTAL sau PENTOTHAL,nume curent dat pentobarbitalului, bartituric care, administrat pe cale intravenoasă, are proprietatea de a anestezia, cel puţin parţial, conştiinţa vigilă şi voinţa subiectului („narcoză limlnară".
PERCEPŢIE, conduită psihologică complexă prin care un individ işi organizează senzaţiile şi ia cunoştinţă de real.
PERCEPŢIE EXTRASENZORIALĂ, cunoaştere directă, independentă de căile senzoriale normale.
PERCEPŢIE SUBLIMINALĂ ->SUBCEPTIE.
PERFECTIONISM, exigenţă a perfecţiunii.
PERIOADĂ DE LATENTĂ, perioadă care se întinde de la al cincilea sau al şaselea an şl până la pubertate şi in care impulsia sexuală pare alinată.
PERIOADĂ SENSIBILĂ sau PERIOADĂ CRITICĂ, moment al existenţei în care are loc dobândirea sau dezvoltarea unei structuri motorii sau a unei aptitudini.
PERLABORARE, termen creat de J. Laplanche ţi J. B. Pontalis (1967) pentru a traduce cuvintele Dur-chmrbcJten ţi Durcharbeitung utilizate de Freud şl care înseamnă, aproximativ, „elaborare interpretativi“.
PERSEVERATIE, repetare sau continuare anormali a unei activitiţi în timp ce cauza care a provocat-o a disparut
PERSEVERENTĂ, calitate a unei persoane care rămâne fermă şi constantă intr-o acţiune, în pofida obstacolelor întâlnite.
PERSONALITATE, element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.
PERSONALITATE CULTURALĂ -> personalitate de baza
PERSONALITATE DE BAZĂ, nucleu de atitudini şl de sentimente comune tuturor membrilor unei societăţi.
PERSUASIUNE, acţiune exercitată asupra cuiva in scopul de a-l determina să creadă sau să facă ceva.
PERVERSIUNE, termen care, luat intr-o accepţiune restrânsă, desemnează exclusiv paraflllile, adică toate deviaţiile instinctului sexual de la scopul, obiectul şi modul său de satisfacere
PESTALOZZI (Johann Heinrich), pedagog elveţian (Zürich, 1746 -Brugg, 1827).
PETE DE CERNEALĂ. H. Rorschach a fost acela care a creat testul de personalitate cunoscut pe plan mondial sub numele dc psihodiagnostic.
PETRESCU (loan C.). pedagog român (Râdeşti, jud. Argeş, 1892 -Bucureşti. 1967).
PHIUPS 6«
PHILIPS 6/6, metodă de discuţie în grupe mici (şase persoane) care lucrează în secvenţe de şase minute.
PIAGET (Jean William Fritz), psiholog elveţian (Neuchătel, 1896 -Collonge-Bellerive, Elveţia, 1980).
PICNIC, tip morfologic caracterizat de predominarea formelor rotunde.
PICNOMORFIE, în tipologia lui E. Kretschmer, ansamblu al caracteristicilor morfologice ale picnicului.
PIERON (Henri), psiholog francez (Paris. 1881 -id., 1964).
PINEL (Philippe), medic francez (Saint-Andre-d’AIayrac, Tarn, 1745 -Paris, 1826).
PIROMANIE, tendinţă morbidă de a incendia.
PITIATISM, ansamblu de tulburări fizice produse de sugestie şi vindecabile cu ajutorul persuasiunii.
PLACEBO, substanţă inofensivă, lipsită de orice putere farmacologică, prescrisă ca znedlcaţie autentică.
PLAN DALTON, tehnică pedagogică experimentată pentru prima dată în 1920, la Dalton (Massachusetts, Statele Unite).
PLASAMENT FAMILIAL SPECIALIZAT, mod de intervenţie socială care tinde să-i uşureze parţial pe părinţi de povara unui copil handicapat (pe care totuşi îl ajută în continuare), prin încredinţarea acestuia unei asistente materne acceptate.
PLĂCERE, emoţie legata de o senzaţie agreabilă sau de satisfacerea unei tendinţe.
POLITZER (Georges), filosof şi psiholog francez originar din România (Oradea, 1903 -Suresnes, 1942).
POPESCU-NEVEANU (Paul), psiholog român (Huşi, jud. Vaslui, 1926-Bucureşti, 1994).
POZIŢIE DEPRESIVĂ -> Klein (Melanie).
POZIŢIE PARANOIDĂ -> Klein (Melanie)
POZIŢIE SCIZOPARANOIDĂ ->Klein (Melanie)
PRAG, Intensitate pe care trebuie sâ o atingă un stimul pentru a fi perceput sau pentru a provoca o reacţie a organismului.
PRAGMATISM, teorie care ia valoarea practică drept dovadâ de adevăr.
PRECONSTIENT, In prima teorie freudianâ, unul din sistemele care constituie aparatul psihic.
PREFERENDUM, valoare optimală de excitaţie, datorată unui agent
PREGNANTĂ, calitate prin care o structură ni se impune în mod spontan şi cu putere.
PREJUDECATĂ, atitudine specifică faţă de o persoană sau de un lucru, negativă sau pozitivă, bazată pe o credinţă impusă de mediu şi care poate rezista informării.
PRELOGIC, care precede logica.
PRESTIGIU, ascendent legat de statut şi de succes, care pare să aibă un caracter oarecum miraculos.
PRIMARITATE, trăsătură de caracter care, după G. Hcymans şi E. Wiersma. desemnează ecoul imediat dar fugitiv al evenimentelor psihologice.
PRINCIPIUL CONSTANTEI. în Gestaltpsychologie această lege se aplică fenomenelor percepţionale: o „formă bună“ îşi păstrează propriile caracteristici, oricare ar fi modificările prezentării;
PRINCIPIUL PLĂCERII/ NEPLĂCERII, postulat potrivit căruia activitatea ar avea drept scop ultim căutarea plăcerii şi evitarea neplăcerii.
PRINCIPIUL REALITĂŢII, principiu reglator al funcţionării psihicului, care tinde la aceleaşi scopuri ca şi principiul plăcerii, dar ţinând seama de realităţile exterioare.
PRIVAŢIUNE, faptul de a fi lipsit de un bun.
PROCESOMAN -> Cverulenţa.
PROCES PRIMAR SI PROCES SECUNDAR, moduri de funcţionare a aparatului psihic.
PROFIL PSIHOLOGIC, reprezentare grafica a rezultatelor obţinute de un subiect la o serie de probe psihometrice.
PROIECT, scop pe care ne propunem să-l atingem.
PROIECŢIE, mecanism de apărare* al Eului, constând in a-i atribui în mod inconştient altcuiva şi, cel mai adesea, de a percepe in lumea
PROPAGANDĂ, difuzare a unei Idei sau a unei doctrine, destinată să modifice opiniile, sentimentele, atitudinile persoanei sau grupului la care se adresează.
PROPRIOCEPTORI, receptori senzoriali care ne informează in permanenţă asupra posturii şl mişcărilor noastre.
PROSPECTIVĂ, reflecţie asupra viitorului.
PROSTITUATĂ, persoană care îşi închiriază corpul.
PSIHAGOGIE, termen propus de C. Baudain pentru a desemna ansamblul metodelor educative, mai mult psihologice decât pedagogice, care vizează în esenţă să favorizeze evoluţia personalităţii, fără a-i impune un statut determinat.
PSIHANALIZĂ, metodă de tratament al tulburărilor mentale, metodă care se bazează pe investigaţia psihologică, abisală, devenind „ştiinţă a inconştientului“.
PSIHASTENIE, nevroză caracterizată de un sentiment de incom-pletitudine, preocupări obsedante, scrupule, timiditate şi o slăbire generală a voinţei.
PSIHIATRIE, studiu şi tratament al maladiilor mentale.
PSIHOCHIRURGIE -> Neurochirurgie
PSIHODIAGNOSTIC, metoda de explorare a personalităţii bazată pe interpretarea liberă de forme accidentale.
PSIHODRAMĂ, tehnică psihote-rapeutică creată de J. L. Moreno* (1921), care utilizează jocul dramatic liber şl urmăreşte dezvoltarea activă a spontaneităţii subiecţilor.
PSIHOFARMACOLOGIE, studiu al efectelor produse de medicamente şi droguri asupra psihismului şi dispoziţiei.
PSIHOFIZICĂ, disciplină care studiază şi caută să cuantifice senzaţiile provocate de excitaţii determinate.
PSIHOFIZIOLOGIE, parte a psihologiei experimentale care studiază mecanismele fiziologice ale comportamentului şi activităţii mentale.
PSIHOGALVANIC -> Reflex psiho-GALVANIC.
PSIHOLOG, persoană a cărei activitate profesională se exercită in unul din domeniile psihologiei.
PSIHOLOGIA COPILULUI, studiază psihogeneza. reliefând legile evoluţiei psihicului, stadiile parcurse.
PSIHOLOGIE, ştiinţă a faptelor psihice.
PSIHOLOGIE ANIMALĂ, ramură a psihologiei comparate.
PSIHOLOGIE CLINICĂ, metodă specifică dc înţelegere a conduitelor umane, care urmăreşte să determine simultan ceea ce este tipic şl ceea ce este individual la un subiect, considerat ca o fiinţă care trăieşte o situaţie definită.
PSIHOLOGIE COMPARATĂ, ramură a psihologiei care caută să scoată în evidenţă similitudinile sau diferenţele psihologice, punând în paralel omul şl animalul, oamenii sau grupurile umane, în funcţie de rase, medii culturale, niveluri socio-economice, vârste etc.
PSIHOLOGIE CONCRETĂ, psihologie in raport cu realitatea.
PSIHOLOGIE DIFERENŢIALĂ, studiu comparativ al diferenţelor Individuale.
PSIHOLOGIE DINAMICĂ, ramură a psihologiei care studiază forţele exercitate asupra fiinţei umane şi consecinţele lor in organizarea personalităţii.
PSIHOLOGIE ECONOMICĂ, disciplină care are ca obiect studiul conduitelor umane in sectoarele de producţie, distribuţie şi consum al resurselor.
PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ, ramură a psihologiei care supune experimentării faptele cunoscute prin observaţie, spre a le verifica şi a le stabili legile.
PSIHOLOGIE GENETICĂ, studiu al dezvoltării mentale a copilului.
PSIHOLOGIE INDUSTRIALA, ramură a psihologiei aplicate care se interesează de problemele umane ale industriei.
PSIHOLOGIE MILITARĂ, psihologie aplicată la organizarea şi la activităţile forţelor armate.
PSIHOLOGIE MOLARĂ, concepţie unitară a omului care interzice ca individul să fie altfel examinat decât in globalitatea sa.
PSIHOLOGIE OBIECTIVĂ, metodă de abordare exterioară a faptelor
PSIHOLOGIE PATOLOGICĂ, disciplină care are drept obiect studiul tulburărilor de comportament, de conştiinţă şi de comunicare.
PSIHOLOGIE SOCIALĂ, disciplină care studiază comportamentul indivizilor in mediul lor social.
PSIHOLOGIE UMANISTĂ, mişcare psihologică al cărei obiectiv declarat este dezvoltarea persoanei.
PSIHOMETRIE, ansamblu de metode şl de tehnici care permit măsurarea fenomenelor psihice.
PSIHOPATIE, stare mentala patologică.
PSIHOPATOLOGIE -> PSIHOLOGIE PATOLOGICA.
PSIHOTEHNICĂ, ansamblu de tehnici de psihologie experimentală aplicate problemelor umane.
PSIHOTERAPIE, aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane.
PSIHOTERAPIE INSTITUŢIONALĂ, în sensul cel mai larg, efect terapeutic exercitat de o instituţie asupra bolnavilor care sunt trataţi aici.
PSIHOTERAPIE ÎN GRUP, metodă de tratament colectiv al tulburărilor fizice sau mentale datorate unui conflict intrapsihic.
PSIHOTERAPIE NONDIRECTIVĂ -> Rogers (Carl).
PSIHOTIC, subiect afectat de psihoză.
PSIHOTROP, substanţă naturala sau sintetică a cărei acţiune asupra sistemului nervos central este capabilă să modifice activitatea mentală si conduita unui individ.
PSIHOZĂ, maladie mentală gravă, caracterizată prin pierderea contactului cu realul şi alterarea funciară a legăturii interumane, cauză de inadaptare socială a subiectului.
PSIHOZĂ MANIACO-DEPRESIVĂ, Afecţiune mentală caracterizată de alternanţa fazelor maniace şi melancolice.
PSITACISM, repetare mecanică de expresii şi de fraze cuprinzătoare.
PUBERTATE, ansamblu de transformări psihoorganice legate de maturizarea sexuală şi care traduc trecerea de la copilărie la adolescenţă.
PUBLICITATE, ansamblu de tehnici folosite de o întreprindere comercială pentru a-şi constitui o clientelă şi a favoriza difuzarea a diverse mărfuri.
PUERILISM, tulburare a personalităţii care constă într-o regresiune a mentalităţii adulte spre aceea a copilăriei.
PULSIUNE, forţă biologică inconştientă care, acţionând în permanenţă. provoacă o anumită conduită.
RALEA (Mihai), sociolog, psiholog şi scriitor român (Huşi, jud. Vaslui, 1896-Berlin. 1964).
RAMOLISMENT, incontinenţă a urinei şi a materiilor fecale la adult.
RANVERSARE ÎN CONTRARIU, mecanism de apărare al Eului prin care scopul unei impulsii se inversează, trecând de la activitate la pasivitate, ori invers.
RAPTUS, manifestare bruscă ţi irezistibilă care il împinge pe subiect la o acţiune cu consecinţe uneori tragice: fugă, sinucidere, omor.
R.A.S. -> Ajutoare specializate.
RASĂ, varietate de specie umană ai cărei membri se disting prin caractere fizice de origine genetică.
RAŢIONALIZARE, justificare a unei conduite ale cărei motive autentice sunt ignorate.
RAŢIONAMENT,operaţie a gândirii care constă intr-o înlănţuire logică de raporturi (adică de judecăţi). ducând la o concluzie.
RĂDULESCU-MOTRU (Constantin), filosof, psiholog şi om politic român (Butoieşti, Jud. Mehedinţi, 1868-Bucurestl, 1957).
RĂSUNET, repercusiune a unui eveniment asupra psihismului unui individ.
RĂZBOI, luptă armată între popoare (internaţional) sau între partide (război civil).
RĂZBOI PSIHOLOGIC - Psihologie MILITARĂ.
RÂS, fenomen esenţialmente uman care. în general, exprimă buna dispoziţie şi veselia.
REACŢIE, răspuns la un stimul.
READAPTARE, revenire progresivă la un mod de viaţă normal.
RECEPTOR, element senzorial susceptibil de a fi activat de un stimul intern sau extern care guvernează conduita globală a fiinţei vii.
RECOMPENSĂ, gratlflcaţie care sancţionează un act.
REDUNDANŢĂ, supraabundenţă de cuvinte intr-un discurs, cuvinte care repetă aceeaşi informaţie.
REEDUCARE, acţiune de refacere a educaţiei unei persoane, a unui organ sau a unei funcţii lezate intr-un accident.
REFLEX, fenomen nervos care constă Intr-un răspuns determinat, imediat şi involuntar al organismului la o excitaţie particulară.
REFLEX CONDIŢIONAT, răspuns al organismului la un semnal neutru (sonerie, aprinderea unui bec...), după ce acesta a fost frecvent asociat cu un excitant natural, singurul capabil, la început, să producă acest reflex.
REFLEXOLOQIE, studiu al reflexelor.
REFLEX PSIHOGALVANIC >Reacţie electrodermala.
REFULARE, mecanism psihologic inconştient de apărare al Eului, prin care sentimentele, amintirile şi impulsiile neplăcute sau in dezacord cu persoana socială sunt menţinute în afara câmpului conştiinţei.
REGLEMENTAREA NAŞTERILOR sau CONTRACEPŢIE, acţiune destinată evitării temporare a pro-creaţiei.
REGRESIE, adoptare mai mult sau mal puţin durabilă a unor atitudini şi comportamente caracteristice unui nivel de vârstă anterior.
RELAŢIE OBIECTALĂ sau RELAŢIE CU OBIECTUL, raport care există intre subiect şi un „obiect" care li este exterior
RELAŢII UMANE, raporturi inter-personale In interiorul unui ¿rup.
RELAXARE, destindere voluntară a tonusului muscular, asociată cu o senzaţie de odihnă.
RELIGIE, cult al unei divinităţi.
REMUSCARE, durere morală simţită după o acţiune condamnabilă,
REOTAXIE, REOTROPISM, orientare sau apropiere de un curent de apă, considerat agent de excitaţie.
REPRIMARE, proces psihic, conştient şi voluntar, care constă in renunţarea la satisfacerea unei dorinţe care nu se află în concordanţă cu persoana morală.
RESPINGERE, acţiune de a refuza, de a exclude, de a abandona.
RESPONSABILITATE, situaţie a celui care poate fl chemat să răspundă de o faptă.
RETICENŢĂ, atitudine a unei persoane care ezita să-şi exprime clar gândul.
RETRACTIE A EULUI, mecanism de apărare care constă in a renunţa la orice activitate care poate aduce neplăcere.
RETROGRESIE, reapariţia comportamentului caracteristic unei epoci revolute din istoria unui individ.
REŢEA DE AJUTOARE SPECIALIZATE (R.A.S.) -» Ajutoare specializate.
REUŞITĂ, succes.
REVENDICARE, comportament al celui care pretinde reparaţie pentru o injustiţie (reală sau imaginară) suferită
REVERIE, stare de detaşare faţă de realitate, intermediară între gândirea In stare de veghe şi vis.
REVISTA DE PSIHOLOGIE, publicaţie a Academiei Române.
REVOLTĂ, rebeliune contra autorităţii.
REVUE ROUMAINE DE PSYCHOLOGIE, publicaţie in limbi străine a Academiei Române.
REZISTENTĂ, ansamblu al forţelor psihologice care, la un subiect in cură psihanalitică, se opune progresului cunoaşterii de sine.
REZONANŢĂ, mod al unui eveniment de a avea răsunet asupra psihismului unei persoane.
RIBOT (Theodule), filosof şi psiholog francez (Guingamp, 1939-Parls, 1916).
RIGIDITATE MENTALĂ, Incapacitate de a-ţi schimba punctul de vedere.
RITM, altemanţâ regulatâ a unor evenimente.
RITUAL, ansamblu de activitâţi care se săvârşesc într-o ordine prescrisă.
ROGERS (Cari Ransom), psiholog american (Oak Park, 1902 - La Jolla. California, 1987).
ROL, ceea ce trebuie să spună şi sâ iacă un actor. Prin extensie, conduită aşteptată de la o persoană al cărei statut îl cunoaştem.
RORSCHACH (Hermann), psihiatru elveţian (Zurich, 1884 - Herisau, 1922).
ROSENZWEIG (Saof), psiholog american (Boston, Statele Unite, 1907).
ROŞCA (Alexandru), psiholog român (Câlata, jud. Cluj, 1906 -Bucureşti, 1996).
ROUSSEAU (Jean-Jacques), scriitor şi filosof elveţian de limba franceza (Geneva,1712-Ennenonville. 1778)
SADISM, perversiune sexuala caracterizată de erotizarea durerii pricinuite celuilalt.
SADOMASOCHISM, complex de impulsii agresive dirijate contra semenului (sadism) şi contra propriei persoane (masochism), care, după psihanalişti, ar coexista întotdeauna la imul şi acelaşi individ.
SALATĂ DE CUVINTE, alterare a limbajului, practic specifică schizofreniei, care constă intr-o juxtapunere de cuvinte care nu au nici un raport de sens sau de consonanţă şi care nu au vreo legătură gramaticală.
SANCŢIUNE, recompensă sau pedeapsă privind o anumită acţiune.
SANGUIN. în clasificarea temperamentelor operată de Hippocrate, subiect la care predomină umoarea sanguină.
SATIETATE, satisfacerea unei dorinţe, satisfacere care distruge apetitul.
SANATATE, stare a celui care se simte puternic şi asigurat.
SCARA DE MATURITATE MENTALĂ DE LA COLUMBIA, test individual de inteligenţă pentru copiii de la trei la doisprezece ani care suferă de tulburări motorii sau de surditate, precum şi de deficienţe ale limbajului.
SCENĂ PRIMITIVĂ sau SCENĂ ORIGINARĂ. In vocabularul psihanalitic această expresie desemnează amintirile copilului referitoare la observarea coitului părinţilor
SCHEMĂ CORPORALĂ, experienţă pe care flecare o are despre propriul sau corp, în mişcare sau In stare Imobilă, intr-un anumit echilibru spaţio-temporal şl in relaţiile sale cu lumea înconjurătoare.
SCHIZOFAZIE, limbaj Incoerent observat In unele cazuri de demenţa precoce (schizofrenie).
SCHIZOFRENIE, stare patologică definită printr-o ruptură de contact cu lumea înconjurătoare, retragerea din realitate, precum şi printr-o gândire autistă.
SCHIZOIDIE, constituţie mentală caracterizată prin închiderea în sine a persoanei.
SCHIZOTIMIE, organizare psihică normală dominată de introverşi une.
SCOP, ţintă pe care ne propunem s-o atingem.
SCOPOFILIE sau SCOPTOFILIE.
SCOUTISM, mişcare de tineret care are drept scop dezvoltarea de calităţi fizice şi morale la copiii şi adolescenţii de ambele sexe.
SCRIS, reprezentare grafică a limbajului şi gândirii.
SCRIS In OGLINDĂ, scris executat de Ia drapta la stânga, ilizibil în mod normal, dar putând fi citit cu uşurinţă cu ajutorul unei oglinzi.
SCRUPUL, ceea ce constituie un obostacol pe plan psihic, pune în încurcătură conştiinţa şi împiedică acţiunea.
SECŢIE DE EDUCAŢIE SPECIALIZATA
SECTOR, diviziune teritorială in care operează aceeaşi echipă medico -socială.
SECŢIE DE EDUCAŢIE SPECIALIZATĂ (S.E.S.), clasă de învăţământ special* destinată adolescenţilor care prezintă o deficienţă intelectuală.
SECUNDARITATE, pentru şcoala franco-olandezâ de caracterologie, influenţă durabilă a evenimentelor psihologice din trecut, care continuâ să aibă răsunet asupra psihismului unor subiecţi, mergând chiar până la mascarea experienţelor prezente.
SECURITATE, pace a spiritului datorată convingerii că individul nu are a se teme de nimic.
SEGREGAŢIE, acţiune de separare a elementelor.
SEGUIN (Edouard), pedagog si medic francez (Clamecy. Nièvre, 1812 -New York. 1880).
SELECŢIE PSIHOLOGICĂ, alegere voluntară făcută după criterii prestabilite.
SELF-GOVERNMENT, sistem englez de administrare, în care grupuri determinate sunt lăsate libere să se guverneze după bunul lor plac.
SELYE (Hans), medic canadian de origine austriacă (Viena, 1907 -Montréal, 1982).
SEMN, element sensibil care permite cunoaşterea sau recunoaşterea unui lucru.
SEMNAL, element senzorial asociat cu un obiect sau cu o situaţie.
SENILITATE, slăbire simultană a capacităţilor fizice şl mentale datorată îmbătrânirii.
SENSIBILITATE, facultate de a percepe impresiile venite de la corp sau din lumea exterioară.
SENSIBILITATE FOTODERMICĂ sau DERMATOOPTICĂ, eenzoria-litate difuză a tegumentelor la lumină.
SENTIMENT, stare afectivă complexă, combinaţie de elemente emotive şi imaginative, mai mult sau mai puţin clară, stabilă, care persistă în absenţa oricărui stimul.
SENTIMENTAL, in caracterologia franco-olandeză, tip de personalitate care se defineşte prin emotivitate (E), deficit de activitate (nA) şi secundaritate (S).
SENZAŢIE, impresie senzorială.
SENZOR1ALITATE. Sinonim al sensibilităţii.
SEPARARE, acţiune de a îndepărta unele de altele fiinţe sau lucruri.
SERIERE, operaţie ce constă în clasarea în serii.
SEROTONINĂ - Mediator chimic.
S.E.S. -> Secţie de educaţie specializată.
SETE, senzaţie produsă de trebuinţa de a bea.
SEVRAJ -> Înţărcare.
SEXOLOGIE, studiul problemelor sexualităţii.
SEXUALITATE, ansamblu al fenomenelor vieţii sexuale.
SFAT CONJUGAL, ajutor psihologic dat cuplurilor aflate In dificultate, in scopul ameliorării relaţiilor lor reciproce.
SHAM RAGE, pseudofurie.
SHELDON (William Hertoert), medic şi psiholog american (Warwick, Rhode Island, 1899 - Cambridge, Massachusetts, 1977).
SIMBOL, element substitutiv bogat In semnificaţie şi care exprimi, intr-un fel, însăşi esenţa ideii sau a lucrului reprezentat.
SIMON (Théodore), psihiatru francez (Dijon, 1873 - Paris. 1961).
SIMPTOM, fenomen perceptibil care dezvăluie un proces ascuns.
SIMULARE, imitare, intr-un scop utilitar, a unei tulburări somatice sau psihice.
SINAPSĂ, punct de joncţiune a doi neuroni sau a unei celule nervoase cu o altă celulă, de ea musculari sau glandulari.
SINCRETISM, percepţie globală şl confuză, din care apar apoi obiecte percepute distinct.
SINDROM DE SUPRASOLICITARE, ansamblu de simptome ale nevrozei depresive (neurastenie).
SINDROMUL CARENŢEI DE AUTORITATE EDUCATIVĂ, ansamblu de fapte care caracterizează personalitatea unul subiect care nu a beneficiat in copilărie de autoritatea necesară educării sale.
SINDROMUL LUI DOWN - Mongolism
SINDROMUL LUI KORSAKOV, afecţiune mentală de origine toxică (alcoolism, cel mal adesea], descrisă de S.S. Korsakov (1854 - 1900).
SINDROMUL LUI SILVERMAN -> Copil maltratat.
SINE (1), ceea ce este nediferenţiat.
SINE (2), pentru W. James, tot ceea ce este personal
SINGURĂTATE, stare a unei persoane care trăieşte singură.
SINISTROZĂ, conduită patologică a unul subiect accidentat (accident de muncă, de circulaţie,..) care refuză să-şi recunoască vindecarea.
SINUCIDERE, acţiune de a-şi lua singur viaţa, în mod voluntar, cel mal adesea pentru a scăpa de o situaţie devenită intolerabilă.
SISMOTERAPIE -> Electroşoc.
SKINNER (Burrhus Frederick), psiholog american (Susquehanna, Penncyivania, 1904 - Cambridge. Massachusetts. 1990).
SOCIODRAMĂ, scenă dramatică improvizată pe o temă socială dată, de către persoane aflate In contact mutual.
SOCIOGRAMĂ, reprezentare grafică a relaţiilor interindividuale ale membrilor unui grup restrâns, căruia i se studiază structura.
SOCIOMETRIE, ramură a psihologiei sociale care are ca obiect studiul relaţiilor individuale spontane ale membrilor aceluiaşi grup.
SOCIOTERAPIE, ansamblu de metode care urmăreşte să suprime tulburările afective şi de comportament ale unui individ prin utilizarea judicioasă a relaţiilor umane stabilite cu membrii grupului social (natural sau artificial) in care acesta este integrat.
SOFROLOGIE, studiul mijloacelor de a atinge un echilibru personal satisfăcător.
SOLITARISM -> Singurătate.
SOLVENT, lichid care are proprietatea de a dizolva unele substanţe.
SOMATOGNOZIE, cunoaştere a corpului propriu.
SOMATOTONIE, in bioUpoUgia Ini W. H. Sheldon. tip psihologic caracterizat prin predominanţa funcţiilor musculare, a activităţii, energiei, a dorinţei de a se impune.
SOMATOTIP, expresie cantitativă care traduce ponderea relativă a celor trei componente primare ale constituţiei fizice a unei persoane.
SOMN, stare fiziologică periodică, definită prin reducerea activităţii, relaxarea tonusului muscular ţi suspendarea conştiinţei.
SONDAJ, anchetă vizând un eşantion de populaţie reprezentativ şi care are drept scop conturarea unei imagini despre opinia persoanelor interogate.
SPAIME NOCTURNE, echivalent al coşmarului care poate surveni la copil în timpul nopţii.
SPAŢIU VITAL, câmp psihologic care înglobează persoana şl mediul ei ambiant (K. Lewin).
SPEARMAN (Charles Edward), psiholog britanic (Londra, 1863 - id., 1945).
SPITZ (René Arpad), psiholog american de origine austriacă (Viena. 1887 - Denver, Colorado, 1974).
SPRIJINIRE, termen utilizat de 8. Freud pentru a desemna relaţia strânsă care există iniţial între impulsia’ sexuală şi unele funcţii fiziologice esenţiale pentru viaţă.
STADIU, perioadă de dezvoltare.
STADIU FALIC, perioadă de dezvoltare psihosexuală a copilului care succede fazelor orală şi sadic
STADIU GENITAL, ultimul stadiu de dezvoltare sexuală a omului, caracterizat prin primatul organelor genitale.
STADIUL OGLINZII, perioadă a dezvoltării care se situează, după J. Lacan, între 6 şi 18 luni şi in cursul căreia copilul ar avea sentimentul unităţii sale corporale percepându-şi propria imagine în oglindă.
STADIU ORAL, prima fază de dezvoltare a sexualităţii infantile (circa primul an de viaţă), când plăcerea cea mai mare este procurată de supt, asociată cu incorporarea senzorială (vizuală, auditivă, cutanată) a imaginii materne.
STADIU SADIC-ANAL, în teoria psihanalitică, cel de al doilea stadiu al dezvoltării sexuale a copilului, cuprinzând anul al doilea şi al treilea de viaţă.
STARE DE ABSENTĂ, distracţie atât de puternică incât individul nu mai este pe moment adaptat la împrejurări.
STARE HIPNAGOGICĂ, stare de semisomn.
STARE LIMITĂ -> Caz limită.
STATISTICĂ, metodă de studiere a ansamblurilor numerice şi a relaţiilor lor.
STATUT, situaţie a unei persoane intr-un grup social.
STÂNGĂCIE, stare a celui care are tendinţa de a se servi In mod spontan de mâna stângă.
STEREOTAXIE -> Tigmotaxie.
STEREOTIP, idee preconcepută, neîntemeiată pe date precise, ci doar pe anecdote, care se impune membrilor unui grup.
STERILITATE, lipsă de fecunditate.
STERILIZARE, intervenţie chirurgicală practicată la bărbat sau la femeie, pentru a-i face sterili.
STIMUL, fenomen susceptibil de a provoca o reacţie, o conduită specifică unul organism.
STOCASTIC, adjectiv care desemnează un eveniment ce depinde de hazard.
STOETZEL (Jean-Antoine), psiholog francez (Salnt Die, Vosges, 1910 - Paris, 1987).
STRES, cuvânt englez utilizat pentru prima dată de H. Selye, In 1936, pentru a desemna starea in care se găseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun in pericol mecanismele sale homeo-statice.
STRIGĂT PRIMAL, formă de tratament concepută de Arthur Janov (1967), bazată pe reviviscenţa unor suferinţe din trecut.
STRUCTURĂ, mod în care parţile unui tot se ordonează intre ele.
STUDIU DE CAZ, observare aprofundaţi a unor subiecţi particulari care continui, uneori, ani întregi, in cursul căreia se culeg toate datele posibile cu privire la una şl aceeaşi persoană
STUPEFIANT, iniţial substanţă a cărei administrare generează o stare de toropeală, de inhibare a centrilor nervoşi.
SUBCEPŢIE, reacţie a organismului la o excitaţie „percepută" inconştient.
SUBCONŞTIENT, conştiinţă obscura
SUBIECTIV, care aparţine subiectului gânditor şi care nu poate fi trăit decât de el.
SUBLIMARE, derivare a unei energii instinctuale către un scop social elevat.
SUBSTITUŢIE, înlocuire a unul obiect prin altul aau a unei activităţi prin alta, analoagă.
SUCCES, rezultat fericit al unei întreprinderi.
SUFERINŢĂ Durere.
SUGAR, copil hrănit la sân.
SUGEREA DEGETELOR. Activitate automatică a copilului mic
SUGESTIBILITATE, aptitudine de a primi sugestii, adică de a reacţiona la un semnal (obiect sau ordin) în mod maşinal, fără participarea activă a voinţei.
SUGESTOPEDIE, metodă pedagogică elaborată In anii 1960 de medicul bulgar G. Lozanov, care utilizează destinderea fiziologică şl sugestia spre a favoriza achiziţionarea de cunoştinţe.
SUPRAEU, ansamblu de Interdicţii morale introiectate.
SURÂS, expresie îmbietoare a feţei, semn de plăcere, de simpatie, de afecţiune.
SURDITATE, slăbire sau pierdere mai mult sau mai puţin totală a auzului.
SURDOMUTISM, stare a celui care este surd şi mut.
SURMENAJ, oboseală excesivă.
SZONDI (LeopokJ), psihiatru elveţian de origine maghiară (Jnyitra, aziNitra, Slovacia, 1893-Kiisnacht, Elveţia, 1986).
ŞARJĂ DE MUNCĂ, cheltuială energetică pe care trebuie «ă o facă un muncitor spre a îndeplini o sarcină. -> SOCIOGRAMA.
SCOALĂ, instituţie care distribuie un învăţământ colectiv.
SCOALĂ ACTIVĂ, mişcare pedagogică bazată pe principiile unei educaţii funcţionale care să respecte interesele şi trebuinţele copilului.
-» CLAPARÈDE (Edouard);
SOC, traumatism care duce la o perturbare in organism.ELECTROSOC; Stres.
ŞOMAJ, lipsă de lucru.
STEFÂNESCU-GOANGĂ (Borian), psiholog român (Curtea de Argeş, 1881 - Cluj, 1958).
TABU, caracter interzis şl sacru al unul obiect.
TACTISM. Sinonim al taxiei.
TAHISTOSCOP, aparat de laborator, frecvent utilizat in psihologia experimentală, prin care se expune, pentru foarte scurt timp, un material vizual dat, in general plasat in centrul unui fond alb.
TALENT, aptitudine naturali sau dobâditâ de a face un lucru.
TANDREŢE, sentiment profund de afecţiune.
T.A.T. - Thematic Apperception Test.
TATUAJ, desen de neşters făcut pe piele.
TAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie proprie animalelor, programată genetic, provocată de un stimul exterior şl controlata de sistemul nervos.
TAYLOR (Frederick Winstow), inginer şl economist american (Ger* mantown, Pennsilvania, 1856 -Filadelfia. 1915).
TEATROTERAPIE, joc dramatic spontan, utilizat in scop terapeutic, cu copii sau cu adulţi care prezintă tulburări de caracter.
->PSIHOORAMĂ.
TELEPATIE, comunicare extra-senzorială, directă şl la distanţă, a gândurilor unui individ către un alt individ.
TEMPERAMENT, ansamblu de elemente biologice care, împreună cu factorii psihologici, constituie personalitatea’.
TENDINŢĂ, forţă endogenă care orientează un organism către un anumit scop.
TENDINŢĂ DE REPETIŢIE, principiu enunţat de S. Freud, potrivit căruia impulsiile tind întotdeauna să restabilească o stare de lucruri anterioară.
TENSIUNE, stare a celui care este încordat.
TEORIA LOCALIZĂRILOR CERE-BRALE, concepţie potrivit căreia o anumită funcţie depinde de o zonă precisă a creierului*.
TEORIA OPERATORIE, teorie in care sunt descrise diversele structuri logice care se succed in cursul dezvoltării intelectuale.
TEPLOV (Boris), psiholog rus (Tuia, 1896-Moscova, 1965).
TERAPIE COMPORTAMENTALĂ sau TERAPIA COMPORTAMENTULUI, metodă de tratament psi-hoterapeutic bazată pe legile şi principiile învăţării, îndeosebi pe acelea ale condiţionării*, cu scopul de a înlocui atitudinile neadecvate cu altele, mai bine adaptate.
TERAPIE FAMILIALĂ, psihoterapie colectivă care se adresează atât bolnavului cat şi membrilor
TERAPIE OCUPAŢIONALĂ, tratament prin activitate a unor tulburări mentale.
TERAPIE PRIN AVERSIUNE, formă de terapie comportamentală care urmăreşte să-l deturneze pe subiect de la o conduită asoclind-o cu un stimul neplăcut (şoc electric, sonerie...).
TERAPIE PRIN CONDIŢIONARE OPERANTĂ, formă de terapie comportamentală bazată pe întărirea subordonată răspunsului.
TERAPIE PRIN IMERSIE, formă de terapie comportamentală în care pacientul, in stare de relaxare, este confruntat cu un stimul anxiogen.
TERAPIE PRIN PROVOCAREA ANXIETĂŢII, tehnică dezvoltată de P. E. Slfneos, în contradicţie paradoxală cu obiectivele clasice (reducerea şi dispariţia anxietăţii).
TERITORIU, spaţiu terestru, maritim sau aerian care face parte din domeniul vital al imul animal sau grup de animale, pe care acestea îl apari împotriva incursiunilor congenerilor, dar nu şi ale altor specii.
TERMAN (Lewis Madison), psiholog american (John County, Indiana. 1877 - Stanford, California. 1956).
TERMOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie provocată şi întreţinută de variaţiile de temperatură, observata la unele animale.
TEST, probă standardizată care informează asupra unor caracteristici afective, intelectuale (nivel mental', aptitudini*, cunoştinţe*) sau senzoriale ale unui subiect ->Psihometrie; Psihotehnica.
TEST COLECTIV, test aplicat simultan mai multor persoane.
TEST DE COMPLETARE, probă psihologică prin care se cere completarea unui întreg.
TEST DE FRUSTRARE, tehnică proiectivă destinată evaluării personalităţii unul subiect, pornind de la modul său de a reacţiona in caz de frustrare.
TESTE DE MEMORIE, probe destinate să aprecieze calitatea memoriei şi eventualele ei deficite.
TEST DE PERFORMANTĂ, probă neverbalâ destinată aprecierii funcţiilor intelectuale.
TESTE DE PERSONALITATE, tehnici psihologice de explorare a unor aspecte noncognitive ale personalităţii.
TEST MIOKINETIC, tehnică proiectivă datorată lui E. Mira y Lopez (1939), înrudită cu grafologia şi care constă in reproducerea manuală a unor linii simple in diferite planuri ale spaţiului.
TESTUL CUBURILOR, probă neverbală de inteligenţă.
TESTUL FABULEI, metodă proiectivă imaginată de L. Dus, care constă in a-1 determina pe un copil să imagineze un final la mici istorioare care ii sunt povestite.
TESTUL LABIRINTURILOR, probă propusă de 8. D. Porteus (1919), constând dintr-o serie de labirinturi imprimate, de o dificultate tot mai mare, destinate aprecierii nivelului mental şi adaptabilităţii sociale a subiecţilor examinaţi.
TESTUL LUI GOODENOUGH, test de inteligenţă pus la punct de F. Goodenough (1886-1959).
TESTUL LUMII, probă psihologică derivată din „Jocul lumii" (World apparatus) de M. Lowenfeld şi codificată (1941) de către C. Biihler.
TESTUL SATULUI, tehnică proiectivă care constă în a-1 cere subiectului să construiască un sat cu un anumit număr de elemente figurative (stână, moară, biserică, primărie...) şi neflgurative (beţi-şoare, paralelipipede...).
TESTUL STRUNGARULUI, situaţie experimentală in care psihologul plasează un subiect căruia vrea să-i aprecieze îndemânarea motorie şi coordonarea bim&nualâ.
TESTUL VOCABULARULUI, proba de cunoştinţe verbale, de o aplicaţie facilă» individuală aau colectivă, frecvent utilizată in psihologie pentru evaluarea rapidă a nivelului intelectual.
TESTUL Z, probă proiectivă derivată din psihodiagnosticul lui Rorschach.
T-GROUP, abreviere pentru Trai' olog Group, -* Diagnostic.
THANATOS, in mitologia greacă, zeu al morţii; în psihanaliză, ansamblu al impulsiilor morţii.
THEMATIC APPERCEPTION TEST
THEODOSIU (Dumitru), pedagog român (satul Pantelixnon, azi în componenţa Bucureştlului, 1890 -Bucureşti, 1990).
THORNDIKE (Edward Lee), psiholog american (Williamsburg, Massa-chusetts, 1874 - Montrose, New York, 1949).
THURSTONE (Louis Leon), psiholog american (Chicago, 1887 -Chapel Hili. Caro lina de Nord. 1955).
TIC, contracţie musculară bruscă şi fugară, involuntară insă conştientă. care nu are loc decât in starea de veghe. Aceasta mişcare se poate asocia cu o emisiune verbala, de asemenea involuntară, uneori obscenă.
TIGMOTAXIE sau STEREOTA-XIE, reacţie a unul animal care cauţi contactul cu un obiect.
TIMIDITATE, lipsi de încredere in sine.
TIMP, durată marcată de succesiunea evenimentelor.
TIMP DE REACŢIE, interval de timp care aeparâ o excitaţie suferi tâ
TINBERGEN (Nikolaas). zoopsi-holog englez de origine olandeză (Haga, 1907 - Oxford, 1988).
TIPOLOGIE, studiu al caracterelor fizice ol mentale ale fiinţelor umane, clasate intr-un anumit număr de tipuri.
TODORAN (Dimitrie), psiholog şi pedagog român (Ibâneşti, jud. Mureş, 1908).
TOLERANŢĂ, respect al ideilor sau sentimentelor contrare celor ale noastre,
TOLMAN (Edward Chace), psiholog american (West-Newton, Massachu-setta, 1886 - Berkeley, California, 1959).
TONUS, stare permanentă de contracţie uşoară in care se găsesc muşchii, îndeosebi muşchii striaţi.
TOPICĂ, in psihanaliză, teorie potrivit căreia aparatul psihic s-ar diferenţia intr-un anumit număr de sisteme aflate în interacţiune reciprocă, despre care este posibil să ne facem o reprezentare figurată.
TOTEM, obiect care serveşte de patron clanului.
TOXICOMANIE, apetenţă morbidă manifestată de unii subiecţi pentru substanţe toxice, ceea ce duce la efecte dăunătoare pentru ei înşişi şi pentru societate.
TRAC, perturbare emoţională resimţită in momentul manifestării in faţa unui public.
TRAINING AUTOGEN, metodă de relaxare’ propusă de J. H. Schultz (Berlin),
TRAINING GROUP -> Diagnostic.
TRANCHILIZANT, substanţa farmaceutică al cărei efect principal este potolirea anxietăţii.
TRANSFER. 1. Report al unei deprinderi dobândite intr-un domeniu asupra unei activităţi similare (cunoaşterea dactilografiei, de exemplu, înlesneşte folosirea calculatorului).2.Proces psihologic legat de automatismele repetiţiei, care tinde să reporteze asupra unor persoane sau obiecte, in aparenţă neutre, emoţii şl atitudini din copilărie.3.în practica psihanalitică, relaţie afectivă pe care pacientul o stabileşte cu psihanalistul, relaţie neadaptată la situaţia terapeutică reală şl determinată de structuri anacronice.
TRANSSEXUAL1SM, sentiment sau dorinţă puternică de a aparţine sexului opus.
TRAUMATISM, şoc violent susceptibil de declanşarea unor tulburări somatice şi psihice.
TRAVESTISM sau TRANSVESTISM, adoptare frecventă a vestimentaţiei sexului opus.
TREBUINŢĂ, stare a unei persoane care resimte o lipsă.
TRICOTILOMANIE, tic care constă in smulgerea pirului.
TRISOMIE, aberaţie cromozomiala care constă în prezenţa supra-numerară a unui autosom: unul dintre cromozoni figurează în trei exemplare în loc de două.
TROPISM, reacţie de orientare a unui organism supus unei influenţe fizico-chimice exterioare.
TULBURĂRI DE CARACTER, aspecte ale caracterului unui individ care fac dificila integrarea sa armonioasă in societate.
TULBURĂRI REACŢIONALE, tulburări de conduită consecutive unei situaţii existenţiale dramatice.
TURBULENTĂ -> Instabilitate.
TUTUN, planta din familia sola-naceelor, a cărei principală specie, Nicotiana tabacum, dă tutunul de prizat, mestecat sau fumat.
UITARE, ştergere normali a amintirilor.
UMOARE — Dispoziţie.
VAGABOND, persoană fără loc de muncă şl fără domiciliu.
VAGABONDAJ, stare a celui care rătăceşte fără scop.
VAGINISM, contracţie involuntară, spasmodici şl dureroasă a muşchilor vaginului, care împiedică orice penetraţie.
VALENŢA, termen introdus în psihologie de K. Lewin pentru a desemna puterea de atracţie (valenţă pozitivă) sau de repulsie (valenţă negativă) a unei „regiuni“ a câmpului psihologic al unui individ.
VALIDITATE, calitate a ceea ce este valabil.
VALOARE, interes manifestat faţă de un obiect; stimă arătată unei persoane.
VAMPIRISM - Necrofilie
VANITATE, caracter a ceea ce este lipsit de valoare, vid, lipsit de realitate.
VASCHIDE (Nicolae). psiholog român (Buzău. 1874-Paris, 1907).
VÂRSTĂ CRITICĂ, perioadă de viaţă in cursul căreia se efectuează importante modificări fiziologice ţi psihologice.
VÂRSTĂ DE DEZVOLTARE, nivel de dezvoltare psihologică ţi motorie a unui copil mic. apreciat prin metoda testelor.
VÂRSTĂ MENTALĂ, nivel de dezvoltare intelectuală a unui copil, măsurat cu ajutorul unor probe psihometrice.
VELEITATE, voinţă deficitară.
VERBIGERATIE, pălăvrăgeală incoerentă şi interminabilă a unor psihopaţi, compusă din fraze lipsite de continuitate, din cuvinte fără şir, uneori deformate sau neo-formate.
VIAUD (Gaston), psiholog francez (Nantes, 1899 - Strasbourg. 1961).
VIGILENTĂ, conştiinţă a subiectului treaz.
VIOL, crimă sexuală comisă de un bărbat care abuzează prin forţă de o femele sau de o fată.
VIOLENTĂ -> Copil maltratat.
VIRILISM, masculinizare a femeii.
VIRILITATE, ceea ce caracterizează bărbatul, masculinitatea.
VIS, sultá de imagini şi de fenomene psihice care survin în timpul somnului.
VISCEROCEPTOR, organ senzitiv terminal, situat in mucoasa viscerelor (intestine, vezica.,.), care il Informează pe individ asupra stării organelor interne.
VISCEROTONIE, componentă temperamentală in tipologia lui W.H. Sheldon. caracterizată prin predominanţa funcţiilor digestive,
VIS ÎN stare de veghe dirijat, tehnică psihoterapeutlcă imaginată dc R. Desollle (1938)
VOCAŢIE, înclinaţie imperioasă pentru o activitate profesională sau artistică Îs o persoană care posedă aptitudinile necesare.
VOIERISM, perversiune caracterizată prin căutarea juisării sexuale in spectacolul relaţiilor intime.
VOINŢA, aptitudine de a-şi actualiza şi realiza intenţiile.
VOLUPTATE, plăcere intensă, generată de satisfacerea unei trebuinţe elementare, intr-un sens mal special, plăcere sexuală care rezultă din excitarea mecanică a părţilor genitale, excitare care in mod normal duce la orgasm.
VORBIRE, utilizare a limbajului articulat in comunicare.
WALLON (Henri), psiholog francez (Paris, 1879-id., 1962).
WATSON (John), psiholog American (Greenville, Carollna de Sud, 1878- New York. 1958.
WECH5LER (David), psiholog american de origine români (Bucureşti, 1896 - New York, 1981).
WINNICOTT (Donald Woods), psihiatru si psihanalist englez (Plymouth. 1986 - Londra, 1971).
WUNDT (Wilhelm), psiholog german (Neckarau, azi Mannhein, 1832 - Grossbothen, 1920).
ZAPAN (Gheorghe), psiholog, matematician şi avocat român (Dorohoi, jud. Botoşani, 1897 - Bucureşti, 1976).
ZGOMOT, complex sonor nearmo-nios. supărător sau dezagreabil.
ZONĂ EROGENĂ, parte a corpului a cărei stimulare determină o plăcere sexuală.
ZOOFOBIE, frică de animale.
ZOOPSIE, halucinaţie vizuală in care bolnavul vede fiare, în general hidoase sau periculoase (şerpi, păianjeni...), care îl îngrozesc.
ZORGO (Beniamin), psiholog român (Râstoci, jud. Sălaj. 1916 - Cluj-Napoca, 1980).
ZVON, ştire plauzibilă dar necon-trolată, legată de actualitate, care se propagă oral.
ABANDON, acţiune de părăsire a unei fiinţe, lipsă de preocupare pentru soarta acesteia.
ABANDONIC, subiect care, fără a fi realmente abandonat, trăieşte teama permanentă de a fi părăsit.
ABAZIE, incapacitate de a merge.
ABERAŢIE CROMOZOMICA, anomalie privind numărul de cromozomi sau structura unuia sau a mai multor cromozomi.
ABRAHAM (Karl), medic şi psihanalist german (Bremen, 1877 - Berlin 1925).
ABREACŢIE, reacţie afectivă amânată a organismului, prin care acesta se eliberează brusc de o impresie neplăcută.
ABSENTEISM, lipsă de la şcoală sau de la locul de muncă.
ABSENTĂ - STARE DE ABSENŢĂ.
ABULIE, deficienţă a voinţei, lipsă de voinţă.
ACCIDENT, eveniment întâmplător, de obicei vătămător pe plan corporal, mental sau material.
ACOMODARE, proces de adaptare datorită căruia un organ sau un organism poate suporta, fără pericol, modificările mediului exterior.
ACTING OUT, această expresie englezească este utilizată spre a traduce ceea ce S. Freud numeşte agieren (= a acţiona, a produce un efect, a juca un rol etc).
ACTIVARE, creştere a excitabilităţii sistemului nervos central sub influenţa unui stimul de origine periferică (senzaţie vizuală, auditivă...) sau corticală.
ACTIVITATE, ansamblu de acte ale unei fiinţe vii
ACTIVITATE LUDICĂ, conduită de joc
ACT RATAT, fapt al vieţii cotidiene, în general lipsit de importanţă, care survine pe neaşteptate, accidental, în comportamentul normal al unei persoane
ACŢIUNE PSIHOLOGICĂ, ansamblu de mijloace, altele decât armele, puse în practică pentru a influenţa opinia publică şi comportamentul populaţiilor amice sau neutre a căror combativitate vrem să o sporim, obţinând ajutor sau cel puţin asigurându-ne simpatia.
ACULTURAŢIE, modificare a modelelor culturale a două sau mai multor grupuri de indivizi, in urma contactului direct şi continuu al culturilor lor diferite.
ADAPTARE, ajustare a unui organism la mediul său
ADLER (Alfred), medic şi psiholog austriac (Viena, 1870 - Aberdeen, Scoţia, 1937).
ADOLESCENŢĂ, perioadă a vieţii care se situează între copilărie, pe care o continuă, şi vârsta adultă.
ADOPŢIUNE, act deliberat al unei persoane care doreşte să ia în mod legal, în calitate de fiu sau de fiică, un copil pe care nu l-a procreat.
ADU ALISM, termn introdus în psihologie de J.M. Baldwin (1895) spre a desemna starea de nediferenţiere primitivă în care se găseşte copilul mic, care confundă Eul şi non-Eul.
AFAZIE, alterare patologică a limbajului.
AFECT, aspect inanalizabil şi elementar al afectivităţii, diferit atât de emoţie, care este traducţia neurovegetativâ a afectelor, cât şi de sentimentele mai elaborate.
AFECTIVITATE, ansamblu al stărilor afective: sentimente, emoţii şi pasiuni ale unei persoane.
AFIŞ, anunţ publicitar sau oflcial, sub formă de placarda, expus într-un loc public.
AGITAŢIE, activitate excesivă, confuză, dezordonată
AGNOZIE, incapacitate de a recunoaşte obiectele uzuale, în pofida păstrării intacte a organelor de simţ şi a unei inteligenţe normale.
AGORAFOBIE, teamă nejustificată, uneori însoţită de vertij, pe care unele persoane o trăiesc atunci când se găsesc în locuri publice, în largi spaţii descoperite.
AGRAFIE, pierdere a capacităţii de a scrie, independentă de orice tulburare motorie, pierdere care survine la o persoană care mai înainte a scris normal.
AGRESIVITATE, tendinţă de a ataca.
AJUTOARE SPECIALIZATE, sprij in oferit de şcoală elevilor aflaţi în dificultate
ALAIN (Emile Auguste Chartier, zis), filosof şi pedagog fi-ancez (Montagneau- Perche, Orne, 1868 - Le Vesinet, Yvelines, 1951).
ALĂPTARE, acţiune de a hrăni cu lapte un bebeluş.
ALCOOL ETILIC, produs de distilare a băuturilor fermentate.
ALCOOLISM, ansamblu de tulburări fizice şi mentale datorate consumului de băuturi alcoolice.
ALERGIE, hipersensibilizare a unui individ la anumite substanţe (sau situaţii) numite alergenl.
ALEXANDER (Franz), psihanalist american de origine maghiară (Budapesta, 1891 - Palmspring, California, 1964)
ALEXIE, pierdere a capacităţii de a înţelege limbajul scris
ALIENARE MENTALĂ, nebunie, tulburare a spiritului care face imposibilă viaţa socială.
ALIMENTARE, actul de a hrăni, de a se hrăni.
ALTRUISM, termen creat de Auguste Comte spre a desemna grija dezinteresată pentru binele semenului.
ALZHEIMER - BOALA LUI ALZHEIMER.
AMBIANŢĂ, mediu fizic şi moral înconjurător
Ambidextrie aptitudine de a se servi cu aceeaşi dexteritate atât de mâna dreaptă cât şi de cea stângă.
AMBIEGAL, tip psihologic la care tendinţele extratensive şi introversive se echilibrează.
AMBIŢIE, aspiraţie la un statut superior
AMBIVALENŢĂ, stare a unui subiect care, într-o situaţie dată, trăieşte concomitent sentimente contradictorii.
AMBLIOPIE, slăbire accentuată a văzului (acuitatea vizuală se situează între 1/20 şi 4/10).
AMFETAMINA, substanţă chimică din grupa aminelor psihotonice, numite şi „amine de trezire" sau „psihamine".
AMINTIRE, fapt care revine în spirit.
AMNEZIE, slăbire sau pierdere a memoriei.
AMORF, tip de personalitate care se defineşte, în caracterologia lui G. Heymans şi E. Wiersma, printr-o slabă emotivitate- (nE), inactivitate (nA) şi ecou imediat şi pasager al impresiilor (P).
ANALIZĂ, descompunere a unui întreg în elementele sale.
ANALIZĂ DIDACTICĂ
ANALIZĂ FACTORIALA, ramură a matematicii aplicate, concepută de CE. Spearman pentru analiza rezultatelor obţinute prin administrarea mai multor teste mentale
ANALIZĂ TRANZACŢIONALĂ, psihoterapie de grup datorată psihiatrului american E. Berne (1962) şi bazată pe analiza relaţiilor interindividuale.
ANALIZOR, sistem neurofiziologic care permite să fie percepută şi analizată lumea.
ANAMNEZĂ, ansamblu de informaţii culese de la bolnav şi de la anturajul acestuia, referitoare la istoria sa personală şi a maladiei de care suferă.
ANGOASĂ, nelinişte dusă la extrem, frică iraţională.
ANIMISM, credinţă că orice lucru este animat şi purtător de intenţie.
ANOREXIE MENTALĂ, refuzul alimentării.
ANORMAL, ceea ce este în afara normelor, care nu este frecvent.
ANOXIE, rarefiere sau suprimare a oxigenului distribuit de sânge ţesuturilor.
ANTICIPARE, acţiune de a devansa.
ANTIPSIHIATRIE, mişcare filosofică şi medicală care supune criticii concepţia occidentală despre nebunie şi rolul medicilor psihiatri în societatea noastră.
ANTROPOLOGIE, ştiinţă a omului şi a operelor sale.
ANULARE. Mecanism prin care o persoană se străduieşte să suprime în mod magic o idee sau un act, imaginând sau efectuând o acţiune inversă celei precedente ANXIETATE, stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz.
APARAT PSIHIC, model teoretic imaginat de S. Freud pentru a reprezenta şi a face inteligibilă funcţionarea vieţii mentale.
APATIC, în caracterologia lui G. Heymans şi E. Wiersma, tip de personalitate care se defineşte printr-o slabă emotivitate' (nE), inactivitate (nA) şi lentoarea reacţiei la impresii (S).
APATIE, indolenţă, lipsă de energie, aparentă insesibilitate la stimulările afective.
APRAXIE, pierdere a capacităţii de a executa gesturi sau acte elementare, fără ca aceasta să se datoreze unei paralizii sau deficienţe motorii.
APTITUDINE, dispoziţie naturală şi dobândită de a efectua anumite sarcini.
ARHETIP, model primitiv etern.
ARIERAŢIE, stare a unui copil sau a unui adult întârziat în dezvoltarea sa.
ARSENI (Constantin), neurolog şi neurochirurg român (Dolhasca, jud. Suceava, 1912-Bucureşti, 1994).
ASIMILARE, conduită activă prin care modificăm mediul în loc să ne acomodăm acestuia.
ASOCIAŢIE, acţiune de a apropia, de a reuni
ASPIRAŢIE, ansamblu de tendinţe care îl propulsează pe om către un ideal.
ASTAZIE, imposibilitate de a se menţine în poziţie verticală.
ASTENIC. în biotipologia lui E. Kretschmer, tip morfologic caracterizatprin aspectul său longilin. - leptosom
ASTENIE, lipsă sau slăbire a fortelor
ATAŞAMENT, ansamblu de legături care s-au stabilit între un nou-născut şi mama sa, începând cu senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de aceasta şi, reciproc, ale mamei faţă de copilul ei.
ATELIER PROTEJAT, loc în care lucrează muncitori handicapaţi care nu se pot adapta marii colectivităţi sau care sunt incapabili să satisfacă exigenţele obişnuite ale patronilor.
ATENŢIE, concentrare a spiritului asupra a ceva.
ATITUDINE, manieră de a fi într-o situaţie.
ATLETIC, se spune despre un subiect care are caracteristicile fizice ale atletului.
ATOM SOCIAL, expresie datorată lui J. L. Moreno şi care desemnează reţeaua de relaţii ale unui individ cu anturajul său, schematizate sub formă de atracţii şi de repulsii reciproce.
AUTISM, excesivă închidere în sine, ducând la o desprindere de realitate şi la o intensificare a vieţii imaginative.
AUTOEROTISM, juisare sexuală în absenţa partenerului.
AUTOMATISM, activitate care scapă controlului voluntar şi se realizează independent de acesta.
AUTOPUNITIUNE pedeapsă pe care ne-o aplicăm noi înşine.
AUTORITATE, influenţă impusă altora spre a se face ascultat într-un anumit domeniu.
AVIDITATE, dorinţă arzătoare, excesivă, privind un anumit lucru.
BABINSKI (Joseph), neurolog francez (Paris, 1857 -id., 1932).
BABY-TEST, ansamblu de probe care se bazează pe observarea sistematică a dezvoltării sugarilor şi copiilor mici.
BAGDASAR (Dumitru), medic roman, specialist în neurochirurgie (Roşiesti, jud. Vaslui. 1893-Bucureşti, 1946).
BALANSARE, mişcare alternativă a corpului.
BALBISM - BÂLBÂIALĂ. .
BALINT (Michael), psihanalist britanic de origine maghiară (Budapesta, 1896 - Londra, 1970).
BANALITATE, caracter a ceea ce este comun.
BANDĂ, grup de indivizi.
BARAJ, in schizofrenie reprezinta intreruperea brusca a unui act inceput
BARBITURIC, medicament cu toxicitate redusă folosit în mod curent in medicină pentru proprietăţile sale calmante şi hipnotice.
BATERIE DE TESTE, ansamblu de probe psihometrice.
BATESON (Gregory). antropolog american de origine engleză (Grantchester. Marea Britanie, 1904 -San Francisco, 1980).
BĂTRÂNEŢE, a treia vârstă a vieţii, după vârstele de creştere şi vârsta adultă.
BÂLBÂIALĂ, tulburare a vorbirii în care unele silabe sunt repetate (bâlbâială repetitivă), iar altele nu pot fi pronunţate (bâlbâială explozivă).
BEHAVIORISM, psihologie obiectivă.
BEHTEREV (Vladimir Mihailovici), psihoflziolog rus (Sorali [Kirov], Rusia, 1857- Leningrad, azi S&nkt-Petersburg, 1927).
BENEDICT (Ruth Fulton), etnolog american (New Tork, 1887 - id., 1948).
BENEFICIILE BOLII. Freud a arătat că simptomele nevrotice sunt „formaţiuni de compromis"
BENIUC (Mihai), scriitor si psiholog român (Sebiş, Jud. Arad, 1907 -Bucureşti, 1988).
BERGER (Gaston), filosof şi psiholog francez (Saint-Louis-du-Senegal, 1896 - Longjumeau. 1960).
BERGSON (Henri), filosof francez (Paris. 1859-id., 1941).
BERLYNE (Daniel Ellis). psiholog englez (Salford, 1924 - Toronto. 1976).
BESTIALITATE, perversiune sexuală care constă în raportul sexual cu un animal.
BETTELHEIM (Bruno), psihanalist american de origine austriacă (Viena, 1903 - Silver Spring, Washington, 1990).
BIBERI (Ion), scriitor, psihiatru şi psiholog român (Turnu Severin, 1904 - Bucureşti, 1990).
BILINGVISM, practică a două limbi.
BILIOS, temperament în care predomină sau se crede că predomină bila (fierea).
BINET (Alfred), psiholog francez (Nisa, 1 8 5 7- Paris, 1911).
BINSWANGER (Ludwig), psihiatru elveţian (Kreuzlingen, 1881 - id., 1966).
BIOENERGIE, terapeutică a cărei finalitate este conştientizarea curenţilor vegetativi care circulă în interiorul corpului, resimţirea acestora, înţelegerea disfuncţionalităţilor lor şi restaurarea armoniei „corp-spirit" prin înlăturarea inhibiţiilor şi descătuşarea fluxului energetic.
BION (Wlfred Ruprecht), psihiatru şi psihanalist britanic (Muttra, azi Mathură, India, 1897 - Oxford, 1979).
BIOTIPOLOGIE, ştiinţa care cercetează, pentru flecare individ, relaţiile posibile între structura corpului şi comportamentul psihologic.
BLEULER (Eugen), medic psihiatru elveţian (Zollikon, în apropiere de Zurich, 1857 - id., 1939).
BOALA LUI ALZHEIMER, formă de demenţă presenilă descrisă de A. Alzheimer (1864-1917).
BOALA LUI PARKINSON, afecţiune nervoasă descrisă de medicul englez J. Parkinson (1817), caracterizată prin tremurături generalizate, hipertonie musculară şi aspectul împietrit al feţei.
BORDERLINE • CAZ LIMITĂ.
BOREL- MAISONNY (Suzanne), pedagog şi ortofonist francez (Paris, 1900).
BOSUMFLARE, stare a unei persoane supărate.
BOVARYSM, stare de insatisfacţie datorată decalajului existent între aspiraţiile unei persoane — care se iluzionează cu privire la ea însăşi, care se închipuie diferită, superioară celei care este în realitate — şi condiţiile sale de viaţă.
BRADIPSIHIE, încetinire a cursului gândirii.
BRAINSTORMING, tehnică de grup bazată pe metoda asociaţiilor libere, vizând descoperirea de idei noi şi originale în legătură cu o problemă determinată.
BUHLER (Charlolte) psiholog american de origine germana (Berlin, 1893-U14 Angeles. 1974).
BUHLER (Karl), psiholog german (Meckesheim, Bade, 1879 - Pasadena, California, 1963).
BULIMIE, apetit excesiv care îl face pe subiect să mănânce în mod exagerat.
BUYTENDIJK (Frederik Jacobus Johannes), psiholog olandez (Breda, 1887- Heerlen. Olanda. 1974).
CAFEA, infuzie preparată din grăunţele măcinate ale arborelui de cafea.
CALCUL, operaţie efectuată cu numere.
C.A.M.P.S. • CENTRU DE ACŢIUNE MEDICOSOCIALÂ PRECOCE.
CAMUFLAJ, artă de a disimula.
CANNABIS, pudră obţinută din florile, din frunzele şi tulpinile uscate de canepa indiana
CAPACITATE, posibilitate de a reuşi în îndeplinirea unei sarcini sau într-o întreprindere.
CAPTATIVITATE, tendinţă de a-şi atribui şi de a conserva pentru sine bunurile şi afecţiunea persoanelor din anturaj.
CAPTIVITATE, pierdere a libertăţii.
CARACTER, mod de a fi, de a simţi şi de a reacţiona al unui individ sau al unui grup.
CARACTEROLOGIE, studiul caracterelor.
CARENŢĂ AFECTIVĂ, lipsă sau insuficienţă a afecţiunii.
CASĂ DE AJUTORARE SPECIALIZATĂ (M.A.S.), stabiliment rezervat adulţilor handicapaţi, incapabili de autonomie şi având nevoie de îngrijiri permanente, sub supraveghere medicală.
CASTRARE, ablaţie sau distrugere chirurgicală, accidentală sau criminală, a organelor de reproducere.
CATALEPSIE, stare patologică ce se caracterizează prin pierderea momentană a sensibilităţii şi contractilităţii voluntare a muşchilor.
CATATONIE, sindrom complex care cuprinde tulburări psihomotoare şi perturbări neurovegetative;
CATHARSIS, cuvânt grecesc care înseamnă „purificare", „purgatie".
CAZ LIMITĂ, subiect care se situează într-o zonă de frontieră, la
CENTRU DE GUIDANCE, centru medico-psihologic, în care medici, psihologi, reeducatori şi asistenţi sociali examinează copiii inadaptaţi si îi călăuzesc
CENTRU MEDICO-PSIHOPEDAGOGIC (CM.P.P.), stabiliment public sau privat unde se operează depistarea şi tratamentul copiilor şi adolescenţilor aflaţi în situaţia de eşec şcolar
CENZURĂ, control critic al actelor unei persoane.
CEREBRAL, persoană la care predomină viaţa intelectuală.
CEREBROTONIE, în tipologia' lui W. H. Sheldon, componentă a temperamentului în care predomină tensiunea nervoasă, îndoiala şi inhibiţia.
CHARCOT (Jean Martin), neurolog francez (Paris, 1825 - Lac Ies Settons, Nievre, 1893.
CHESTIONAR, serie de întrebări standardizate, orale sau scrise, puse în cadrul unei anchete.
CHILDREN APPERCEPTION TEST vezi THEMATIC APPERCEPTION TEST.
CHIMIOTAXIE, reacţie de atracţie sau de respingere a unui animal provocată de un agent chimic.
CHIROLOGIE, ştiinţă a mâinii.
CIBERNETICĂ, ştiinţă a comunicărilor şi reglărilor oricărui sistem organizat şi autoreglat (maşină sau fiinţă vie).
CICLOIDIE, în tipologia lui E. Kretschxner, grad extrem de ciclotimie, la limita patologicului.
CICLOTIMIE, dispoziţie care evoluează, fazic, între veselie şl tristeţe.
CINEMA, tehnică audiovizuală care prezintă mari calităţi din punct de vedere pedagogic.
CINEZĂ sau KINEZĂ. Reacţie motoare nedirijată a unor fiinţe vii, provocată de o variaţie durabilă a intensităţii unul agent fizic (lumină, căldură etc.) sau chimic extern.
CIRCUMCIZIE, intervenţie chirurgicală benignă constând din excizarea prepuţulul.
CLAPAREDE (Edouard), psiholog şi pedagog elveţian (Geneva, 1873-1940).
CLASĂ DE ADAPTARE, clasă în care intră temporar elevi aflaţi în dificultate şi în care se face totul spre a le permite sâ se reintegreze în cel mal scurt timp in învăţământul normal.
CLASĂ DE INTEGRARE ŞCOLARA, clasă specială, care primeşte în mod diferenţiat, în unele şcoli elementare sau, excepţional, în grădiniţe de copii, copii care suferă de un handicap motor, senzorial sau mental
CLASĂ DE PERFECŢIONARE, clasă specială care primeşte şcolari atinşi de o deficienţă intelectuală uşoară sau medie şi care nu prezintă tulburări de comportament.
CLASIFICARE, operaţie care constă în regruparea într-un anumit număr de „clase” a elementelor care prezintă unul sau mai multe caractere comune.
CLASTOMANIE, impulsie morbidă de a distruge.
CLAUSTROFOBIE, teamă morbidă de spaţii închise.
CLEPTOMANIE, impulsie irezistibilă de a fura fară necesitate.
CLIMAT, ambianţă intelectuală şi morală care domneşte intr-un grup.
CLIVAJ -> Klein (Melanie)
CLONIE sau CLONUS. Repetarea spasmodică, în bâlbâială, a unei silabe sau a unui cuvânt.
COARCTAT, retractat.
COCAINĂ, substanţă toxică extrasă din frunzele arbustului coca (Erytroxylon Coca).
COEFICIENT DE DEZVOLTARE (Q.D.). Raport între nota obţinută la o scară de dezvoltare psihomotoare şi aceea care se presupune că a fost obţinută de un copil mediu
COEFICIENT DE EFICIENTĂ (Q.E.), comparare a notei obţinute de un adult la un test de inteligenţa cu aceea a unul individ mediu apar-
ţinând unei clase de vârsta determinate
COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ (Q.I.), raport dintre vârsta mentală a unui copil (apreciată prin metoda testelor) şi vârsta sa reala
COGNIŢIE, act de cunoaştere.
COLECŢIONISM, tendinţă de a acumula obiecte.
COLERIC. Tip de personalitate care se defineşte, în clasificarea lui G. Heymans şi E. D. Wiersma,printr-o puternică emotivitate (E), o mare nevoie de activitate (A) şi reacţii imediate (R).
COMANDĂ, mod de a conduce.
COMISIE DEPARTAMENTALĂ DE EDUCAŢIE SPECIALĂ (C.D.E.S.), instanţă creată în fiecare departament francez, ca urmare a legii din 30 iunie 1975, în favoarea persoanelor handicapate, aplicabilă la copii şi adolescenţi.
COMISIE TEHNICA DE ORIENTARE 51 DE RECLASARE PROFESIONALA (Co.T.O.Re.P.), instanta
creată în flecare departament francez, ca urmare a legii din 30 iunie 1975. în favoarea persoanelor handicapate, aplicabilă la adulţi.
COMIŢIALITATE. Sinonimul epileptic
COMPENSARE, acţiune de contrabalansare a unei deficienţe.
COMPETIŢIE, aspiratie simultana a mai multor indivizi la acelas statut sau titlu
COMPORTAMENT, conduită a unui subiect luat în considerare într-un mediu şi într-o unitate de timp dată.
COMPORTAMENT MATERN, ataşamentul mamei faţă de progenitura sa.
COMPULSIE, tendinţă imperioasă de a săvârşi un act.
COMUNICARE, relaţie între indivizi.
CONAŢIE, termen utilizat în psihologia franceză cu sensul de „efort de voinţă".
CONCEPT, reprezentare mentală abstractă şi generală a unui obiect.
CONDENSARE, acumulare de sensuri într-un singur element.
CONDIŢIONARE, ansamblu de operaţii asociative prin care se provoacă un nou comportament la animal sau la om.
CONDIŢIONARE OPERANTĂ, tehnică de învăţare pusă la punct deB.F. Skinner(1938).
CONDUITĂ, ansamblu de acţiuni prin care un organism caută să se adapteze la o situaţie determinată.
CONFLICT, luptă de tendinţe, de interese; situaţie în care se găseşte un individ supus unor forţe vectorial opuse şi de puteri aproape egale
CONFORMISM, atitudine care vizează menţinerea individului în acord cu grupul său social.
CONFUZIE MENTALA, stare patologica in care ideile sunt încâlcite.
CONSERVARE
CONSILIER DE ORIENTARE
CONSTITUŢIE, ansamblu de dispoziţii congenitale, morfologice şi psihofiziologice ale unui individ.
CONŞTIINŢĂ, cunoaştere imediată pe care flecare dintre noi o are despre existenţa sa, despre actele sale şi despre lumea exterioară.
CONTAGIUNE MENTALĂ, transmitere involuntară a simptomelor mentale patologice la alte persoane.
CONTRACEPŢIE -» REGLAREA NAŞTERILOR.
CONTRATRANSFER - TRANSFER
CONVERSIUNE, transformare a unei emoţii, a unui afect refulat în manifestare corporală.
CONVORBIRE, conversaţie logic închegată.
CONVULSIE, contracţie bruscă şi involuntară a muşchilor, datorată unei descărcări neuronale
COORDONARE MOTORIE, legătura armonioasă a mişcărilor.
COPII SĂLBATICI, copii abandonaţi, crescuţi de animale.
COPILĂRIE, perioadă de viaţă care se intinde de la naştere la adolescenţă.
COPIL INTARZIAT, copii care nu ţine pasul cu ritmul normal al achiziţiilor şcolare.
COPIL MALTRATRAT, copil victimă a violenţelor sau a unor tratamente blamabile.
COPIL UNIC, singurul copil dintro familie.
COPROLALIE, limbaj obscen sau murdar.
COPROFAGIE, ingerarea de excremente.
COREE, maladie nervoasă, numită de obicei „dansul Sfântului Guy".
CORELAŢIE, raport de termeni, dintre care unul îl evocă în mod logic pe celălalt.
Co.T.O.Re.P. - COMISIE TEHNICĂ DE ORIENTARE SI DE RECLASARE PROFESIONALA.
CREATIVITATE, dispoziţie de a crea care există în stare potenţială la orice individ şi la toate vârstele.
CREDINŢĂ, atitudine a unei persoane faţă de o idee sau faţă de un fapt pe care le consideră întemeiate.
CREIER, formaţie nervoasă constituită din emisferele cerebrale şi din structurile care le unesc.
CREŞTERE, proces dinamic de dezvoltare.
CRIMĂ, infracţiune grava in raport cu legea civili sau morali.
CRIMINOLOGIE, ştiinţă care studiază cauzele comportamentului antisocial al fiinţei umane şi caută să-l remedieze.
CRIZĂ, manifestare bruscă a unei ruperi de echilibru.
CRONOBIOLOGIE, ştiinţă care are drept obiect de studiu periodicitatea fenomenelor biologice.
CULOARE, impresie calitativă produsă de lumină asupra ochiului.
CULPABILITATE, stare a celui care a comis o faptă condamnabilă.
CULTURĂ, dezvoltare a corpului şi a spiritului sub acţiunea mediului social.
CUNOŞTINŢĂ, noţiune privind un lucru sau un fenomen, căpătată în familie, la şcoală sau prin proprie experienţă.
CURBA LUI GAUSS, curbă care reprezintă repartizarea normală a efectivelor, în funcţie de valorile lor
CVARTILARE, etalonare care divizează o distribuţie În patru părţi egale -* OGIVA IO GALTON.
CVERULENŢĂ, reacţie revendicativă şi agresivă a persoanelor care se cred frustrate.
DEBILITATE MINTALĂ -> DEFICIENTĂ INTELECTUALĂ.
DECILAJ, divizare a unui ansamblu statistic, reprezentativ pentru o populaţie determinată
DECIZIE, alegere dintre mai multe posibilităţi.
DECROLY (Ovide), medic şi psiholog belgian (Renaix, Belgia, 1871 -Uccle, 1932).
DEDIFERENŢIERE, evoluţie a unui proces care merge de la complex la mai simplu.
DEFICIENT, subiect care prezintă o insuficienţă mentală, motrice sau senzorială.
DEFICIENTĂ INTELECTUALĂ, insuficienţă sau întârziere in dezvoltarea inteligenţei.
DEFULARE, acţiune de aducere în conştiinţă a ideilor şi tendinţelor refulate -> ABREACTIE.
DEGENERESCENTĂ, degradare progresivă a personalităţii, care se accentuează din generaţie în generaţie.
DELAY (Dean), medic şi psihofizio-log francez (Bayonne, 1907 - Paris, 1987).
DELINCVENTĂ, totalitatea infracţiunilor în raport cu legile societăţii
DELIR, dezordine a gândirii care face ca fapte imaginare să fie luate drept fapte reale->HALUCINAŢIE; PARANOIA; SCHIZOFRENIE.
DEPENDENŢĂ
DELIRIUM TREMENS, delir alcoolic acut sau delir tremurător.
DEMENŢĂ, istovire psihică, globală şi progresivă, datorată unei afecţiuni organice a creierului > BOALA IUI ALZHEIMER
DEPENDENŢĂ, stare a unei persoane care este supusă unei fiinţe sau unui lucru.
DEPLASARE, mecanism psihologic prin care o şarjă afectivă (emoţie, pulsiune) este transferată de la obiectul său veritabil către un element de substituţie.
DEPRESIE, stare morbidă, mai mult sau mai puţin durabilă, caracterizată îndeosebi de tristeţe şi de o scădere a tonusului şi energiei -> CARENŢA AFECTIVA
DEPRINDERE, dispoziţie relativ stabilă generată de un exerciţiu prelungit.
DESEN, ansamblu de linii şi contururi ale unei figuri.
DETECTOR DE MINCIUNI, aparataj complex bazat pe asocierea de cuvinte şi pe efectele fiziologice ale emoţiilor.
DETERIORARE MENTALĂ, vlăguire intelectuală
DEVEREUX (George), etnopalholog american, originar din România (Lugoj. 1908-Paris, 1985).
DEVIAŢIE STANDARD, Indice statistic referitor la dispersia rezultatelor in Jurul valorii centrale.
DEWEY (John), psiholog şl pedagog american (Burlington, Vermont, 1859-New York. 1952).
DEZACORD CONJUGAL, neînţelegere durabilă între soţi.
DEZECHILIBRU MENTAL, anomalie a peraonalitiţil care antrenează după ea inadaptarea socială.
DEZORIENTARE, rătăcire, perplexitate .
DEZVOLTARE, serie de etape prin care trece fiinţa vie spre a-şi atinge deplina realizare de sine.
DIAGNOSTIC, concluzie logică a o serie de investigaţii destinate înţelegerii comportamentului unei persoane, a funcţionării unui grup sau a situaţiei unei întreprinderi.
DIDACTOGENIE, ansamblu de tulburări psihologice sau psihosomatice provocate la elevi de unele cadre didactice.
DIFERENŢIERE, trecerea de la general la particular, de la o condiţie globală şi omogenă la alta mai specială şi eterogenă.
DIGESTIV, în clasificarea lui C. Sigaud (1908), unul dintre cele patru tipuri morfologice esenţiale
DIPSOMANIE, tendinţă excesivă de a consuma băuturi alcoolizate, tendinţă care se manifestă intermitent, uneori periodic.
DISARMONIE, discordanţă în dezvoltarea anumitor funcţii, dezvoltare care nu se realizează în modul aşteptat, sincron şi armonios.
DISARTRIE, tulburare a vorbirii ->DlSLALE.
DISCALCULIE, perturbare în învăţarea calculului la copii care posedă totuşi o inteligenţă normală ->TEORIA OPERATORIE
DISFORIE, tulburare de dispoziţie caracterizată printr-o slăbire a interesului pentru viaţă şi un sentiment general de insatisfacţie.
DISGRAFIE, tulburare a scrisului.
DISLALIE, tulburare de articulare verbală datorată malformaţiilor sau unor leziuni ale organelor periferice ale fonaţiei ->DlSARTRIE.
DISLEXIE, tulburare privind învăţarea cititului.
DISOCIERE, ruptură de armonie, dislocare a personalităţii.
DISONANŢĂ COGNITIVĂ, concept propus de L. Festinger pentru a desemna indispoziţia psihică datorată faptului partajării între două sau mai multe idei contradictorii.
DISORTOGRAFIE, tulburare privind învăţarea ortografiei.
DISPLASTIC, în clasificarea Iui E. Kretschmer, tip fizic care reuneşte caracteristicile ce aparţin celorlalte trei tipuri: picnic, leptosom şi atletic
DISPLAZIE, tulburare a dezvoltării corporale caracterizată de dizarmonie şi diformităţi.
DISPOZIŢIE, stare afectivă fundamentală care poate să oscileze între polii extremi ai mâhnirii şi bucuriei.
DISTRACŢIE, deplasare a atenţiei unui’subiect asupra unui obiect diferit de acela care îi ocupa iniţial câmpul conştiinţei.
DIVORŢ, rupere legală a căsătoriei.
DOCIMOLOGIE, studiu ştiinţific al metodelor de practicare a examenelor şi concursurilor.
DOPAJ sau DOPING, termen derivat din verbul englez to dope, care traduce utilizarea unui excitant.
DOPAMINĂ - MEDIATOR CHIMIC.
DORINŢĂ, tendinţă devenită conştientă de obiectul ei.
DRĂGHICESCU (Dimitrie), sociolog şi psiholog român (Zăvoieni, jud. Vâlcea, 1875-Bucureşti, 1945).
DROG, produs natural sau sintetic capabil să modifice comportamentul consumatorului şi să genereze o dependenţă.
DUBLĂ LEGĂTURĂ, mesaje contradictorii, frecvent repetate, care angajează două sau mai multe persoane într-o situaţie imposibilă.
DUMAS (Georges), psiholog francez (Ledignan, Gard, 1866 - id., 1946).
DURERE, senzaţie neplăcută, de origine fizică sau psihică,
DURKHEIM (Emile), sociolog francez (EpinaJ, 1858-Paris, 1917)
EBBINGHAUS (Hermann), psiholog german (Barmen, azi în Wuppertal, 1850-Halle, 1909)
ECOFRAZIE - ECOLALIE.
ECOLALIE sau ECOFRAZIE, repetare ca un ecou, de către un subiect, a cuvintelor şi frazelor pronunţate în faţa sa.
ECOLOCAŢIE sau ECOLOCALIZARE, mod de reperare a unui obstacol sau a unui corp în spaţiu, prin utilizarea fenomenului ecoului.
ECOLOGIE, ştiinţă a raporturilor care există între fiinţele vii şi mediul lor.
ECTOMORF. în tipologia lui WH. Sheldon, subiect zvelt, delicat şi fragil, cu muşchi subţiri şi membre relativ lungi
ECTOMORFIE sau ECTOMORFISM, în tipologia lui W.H. Sheldon, ansamblu de caracteristici ale ectomorfului.
EDUCAŢIE, artă de a dezvolta calităţile morale, intelectuale, artistice şi fizice pe care copilul le posedă în stare potenţială.
EFORT, mobilizare a forţelor individuale pentru a învinge o dificultate.
EGO, cuvânt latin care înseamnă „Eu".
EGOCENTRISM, tendinţă de a face din sine centrul universului.
EGOISM, iubire de sine excesivă, ba chiar exclusivă.
ELABORARE, ansamblu de operaţii intelectuale prin care elemente simple (senzaţii, dorinţe etc.) sunt transformate în percepţii, imagini, amintiri sau idei.
ELECTROŞOC sau SISMOTERAPIE, terapeutică din psihiatrie, care constă în provocarea unei crize epileptice artificiale să treacă o descărcare electrică prin creier
EMOTIVITATE, aptitudine de a reacţiona la evenimente, chiar la cele anodine, trăind emoţii.
EMOŢIE, reacţie globală, intensă şi de scurtă durată a organismului la o situaţie neaşteptată, însoţită de o stare afectivă de tonalitate plăcută sau neplăcută.
EMPATIE, rezonanţă, comunicare afectivă cu semenul.
ENCOPRESIE, incontinenţă involuntară a materiilor fecale
ENDOMORF. Termen propus de W. H. Sheldon pentru a desemna subiectul al cărui corp este gras, moale, rotund, fără relief muscular
ENDOMORFIE sau ENDOMORFISM, în tipologia Iui W. H. Sheldon, ansamblul caracteristicilor endomorfului
ENDORFINĂ, substanţă peptidică provenită chiar din organism, având proprietăţile farmacologice ale morfinei.
ENUREZIE, emisiune involuntară şi inconştientă de urină.
EONISM, pervesiune sexuală, diferită de homosexualitate, cazîn care bărbatul se travesteşte în femeie pentru propria-i plăcere.
EPILEPSIE, boală nervoasă, caracterizată în general prin convulsii şi pierderea cunoştinţei.
EPILEPSIE MUZICOGENICA, crize convulsive consecutive unor audiţii muzicale observate la unii subiecţi.
EPILEPTOIDIE. Constituţie mentală descrisă îndeosebi de E. Kretschmer şi F. Minkowska.în care s-ar regăsi trăsăturile presupuse ale mentalităţii epileptoide
EREDITATE, transmitere a caracterelor fizice şi psihice ale părinţilor la descendenţi.
ERGOGRAF, aparat care serveşte la înregistrarea travaliului unui muşchi sau a unui membru. .
ERGONOMIE, ansamblu de studii şi cercetări care au drept scop organizarea metodică a muncii şi amenajarea echipamentului de lucru în aşa fel încât să facă sistemul „om-maşină" cât mai eficient posibil.
ERGOTERAPIE, metodă de reeducare şi de tratament prin muncă pentru handicapaţii fizici şi mintali.
ERIKSON (Erik Homburger), psihanalist american de origine germană (Frankfurt pe Main, 1902 - Harwich, Massachusetts, 1994).
EROS, în teoria freudianâ, ansamblu al impulsiilor vieţii -> IUBIRE
EROTISM, senzualitate.
EŞANTION, fracţiune reprezentativă a unui ansamblu definit -> SONDAJ; STATISTICĂ.
EŞEC, insucces.
ETALONARE, scară stabilită cu referire la un eşantion cât mai reprezentativ posibil pentru o populaţie definită şi omogenă, la care se raportează notele obţinute de un subiect.
ETER, lichid volatil obţinut prin acţiunea acidului sulfuric asupra alcoolului etilic -> DROG.
ETNOCENTRISM, atitudine a spiritului, universal răspândită, care constă în raportarea tuturor fenomenelor sociale la acelea care ne sunt familiare
ETNOPSIHIATRIE, studiu şi tratament al maladiilor mentale in
funcţie de grupurile etnice sau culturale cărora le aparţin subiecţii.
ETOLOGIE, ştiinţa moravurilor,ramură a psihologiei animale -> LORENZ.
EU, persoană conştientă şi afirmată.
EUGENIE sau EUGEN ISM, metodă derivată din studiul eredităţii, care are drept scop ameliorarea speciei
EU IDEAL, perfecţiune a Eului.
EUNUCOIDISM, stare morfopsi-hologică observabilă la bărbat în anumite cazuri de insuficienţă genitală.
EXCITAŢIE, stimulare a unui receptor senzorial.
EXHIBIŢIONISM, impulsie morbidă de a-şi arăta organele genitale în locuri publice.
EXPECTATIVĂ, aşteptare din partea unui subiect care, bazându-se pe elemente obiective, speră într-o anumită reuşită.
EXPERIMENT CRONIC, acţiune experimentală de durată.
EXPERTIZĂ MENTALĂ, -examen al personalităţii efectuat de un medic psihiatru ori de un psiholog clinician, la cererea unei autorităţi judiciare sau administrative.
EXPRESIE, manifestare exterioară a gândirii sau a stărilor psihice.
EXTAZ, stare inefabilă în care subiectul pare cufundat în încântare.
EXTEROCEPTOR, receptor senzitiv localizat pe suprafaţa corpului.
EXTRATENSIV, Conceptul de extratensiune este legat de acela de extraversiune
EXTRAVERSIUNE, în tipologia lui C. G. Jung, trăsătură de personalitate caracterizată de o tendinţă de exteriorizare a sentimentelor.
EXTRAVERTIT, tip psihologic definit de C.G. Jung, tip a cărui trăsătură esenţială constă în deschiderea faţă de lumea exterioară.
FABULAŢIE, relatare imaginară prezentată ca reală.
FALUS, In Antichitate, reprezentare figurată a membrului viril in stare de erecţie, ca imsLgine religioasă.
FAMILIE, instituţie socială bazată pe sexualitate şi pe tendinţele materne şi paterne
FANTASM, fantazare stabila fi ataşantâ.
FANTEZIE, imaginaţie creatoare.
FARMACODEPENDENŢĂ, dependenţă fizică fi/sau psihică faţă de un drog utilizat iniţial în scop terapeutic.
FARMACOVIGILENŢĂ > IATROGENIE
FECHNER (Gustav Theodor), filosof şl psiholog german (Nlederlausitz, 1801 - Leipzig, 1887).
FEROMON sau FERORMON, substanţă chimică secretată de un individ care, emisa in (aer sau apă), constituie un mesaj pentru semeni, inducându-le acestora un comportament determinat şi provocând modificări în fiziologia lor.
FERRIÈRE (Adolphe), psiholog şi pedagog elveţian (Geneva, 1879 -id.. 1960).
FETIŞISM, deviaţie sexuală care se manifestă prin ataşamentul erotic faţă de un obiect (încălţăminte, chiloţi etc.)
FIGURA, formă care se detaşează dintr-un ansamblu.
FIXAŢIE, ataşament excesiv faţă de o persoană, un obiect sau o reprezentare inconştientă (imago).FIZIOGNOMONIE, arta de a cunoaşte caracterul după aspectul fizic şi îndeosebi după fizionomie.
FLEGMATIC, tip caracterologic ale cărui trăsături principale sunt mefienţa faţă de emotivitate, stăpânirea de sine, respectul faţă de reguli.
FOAME, senzaţie care însoţeşte trebuinţa de a mânca >Alimentare; Anorexie; Bulimie.
FOBIE, teamă iraţională şi obsedantă referitoare la anumite obiecte sau la anumite situaţii.
FORCLUZIE, termen propus de J. Lacan pentru a desemna un mecanism de apărare specific psihozei, constând in respingerea în afara universului simbolic al subiectului a unei reprezentări insuportabile şi a afectului care i se ataşează.
FORMAŢIE REACTIONALĂ, conduită generată de un conflict intre simţul moral şi o tendinţă inacceptabilă.
FORMĂ, organizare în care fiecare element nu există decât prin rolul său în construcţie.
FORŢA, putere de acţiune.
FOTOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie a unui organism mobil sub influenţa luminii.
FREINET (Celestin), pedagog francez (Gars, Alpes-Maritimes, 1896 -Vence, 1966).
FRENOLOG1E, teorie a lui F. J. Gali şi G. Spurzheim, potrivit căreia ar exista o relaţie strânsă între forma craniului şi dezvoltarea funcţiilor intelectuale şi morale.
FREUD (Anna), psih&nalistâ englezi de origine austriacă (Viena, 1895 -Londra, 1982).
FREUD (Sigmund). neuropsihiatru austriac, fondator al psihanalizei (Freiberg, Moravia, azi Pribor, Cehoslovacia, 1856-Londra, 1939).
FRICĂ, sentiment de nelinişte trăit în prezenţa sau la gândul unui pericol.
FRIEDMANN (Georges), sociolog francez (Paris, 1902 -id., 1977).
FRIGIDITATE, imposibilitate, pentru femeie, de a trăi senzaţii volup-tuoase in raporturile sexuale.
FRISCH (Karl von), zoopsiholog austriac (Viena, 1886 - Munchen, 1982).
FRdBEL (Friedrich), pedagog german (Oberweissbach, 1782-Marienthal, 1852).
FROMM (Erich), psihanalist american de origine germană (Frankfurt pe Main, 1900 - Muralto, Elveţia, 1980
FRUSTRARE, stare a celui care este privat de o satisfacţie legitimă, care este înşelat în speranţele sale.
FUGĂ, părăsire a domiciliului,escapadă.
FUGĂ DE IDEI, exaltare psihică.
FUNCŢIE, ansamblu de operaţii strict dependente unele de altele, al căror joc armonios exprimă viaţa organismului.
FUNCŢIE SIMBOLICĂ ->TEORIA OPERATORIE.
FUNCŢIONAL, care priveşte o funcţie.
FURIE, emoţie subită, cu tendinţă agresivă, care se manifestă printr-o vie animaţie expresivă, gestuală şi verbală, uneori incontrolabilă.
FURT, fapt de a-ţi însuşi bunul altuia, prin forţă sau fără ştirea păgubaşului-> CLEPTOMANTE
GALLUP (George Horace), ziarist şi statistician american (Jefferson, Towa, 1901 - Tschingel, Elveţia, 1984).
GALVANOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie a unui organism mobil supus acţiunii unui curent electric continuu.
G.A.P.P. -> GRUP DE AJUTORARE PSIHOPEDAGOGICĂ.
GÂNDIRE, ansamblu de fenomene psihice.
GÂNDIRE DEREALÂ, sistem de gândire în dezacord cu realul şi logica.
GÂNDIRE PRACTICĂ, activitate a spiritului orientată spre rezolvarea de probleme concrete ale vieţii cotidiene sau pur tehnice.
GÂNDIRE SCHEMATICĂ, gândire în care cunoştinţele şcolare, prejudecăţile, bagajul cultural biruie structurile intelectuale construite de subiectul însuşi.
GÂNGURIT, stadiu prelingvistic al copilului, care se caracterizează printr-o emisiune de sunete mal mult sau mal puţin articulate, fără semnificaţie şl care apare spre luna a treia de viaţă.
GELOZIE, stare afectivă caracterizată de teama de a te vedea deposedat de un lucru la care tii (putere, persoana iubita)
GENIU, subiect eminent, dotat cu o creativitate excepţionala
GEORGIADE (Constantin), psiholog român (Braila , 1898 - 1991).
GEOTAXIE, reacţie de orientare şl de locomoţie a unui organism animal, provocată şi întreţinută de câmpurile de gravitaţie, în special de greutate.
GERONTOLOGIE, studiere a condiţiilor şi consecinţelor bătrâneţii.
GESELL (Arnold), psiholog american (Alina, Wisconsin, 1880 - New Haven. 1961).
GESTALTPSYCHOLOGIE sau GESTALTISM, psihologia formei.
GLISROIDIE, vâscozitate mentală.
GLOSOLALIE, creaţie voluntară a unei limbi în aparenţi noi.
GOLDSTEIN (Kurt). neurolog american de origine germani (Kattowitz, azi Katowice, Polonia, 1978 - New York, 1965).
GRAFOLOGIE, studiu al scrisului.
GRAFOTERAPIE, formă de psihoterapie bazata pe exerciţii de scris.
GRAVIDITATE, stare psihoflziologica femeii care aşteaptă un copil.
GREGARISM, tendinţă de a se aduna, de a trăi în grup.
GRUP, ansamblu uman structurat, ale cărui elemente se influenţează reciproc.
GRUP DE AJUTORARE PSIHO-PEDAGOGICĂ (G.A.P.P.), echipa formată dlntr-un psiholog şi unul sau mai mulţi educatori, care veghează la adaptarea şcolară a elevilor, prin observarea continuă a acestora.
GRUP DE DIAGNOSTIC ->Diagnostic.
GUILLAUME (Paul), psiholog francez (Chaumont, 1878 - Lannes, Haute-Marne, 1962).
GUNGUNIT - GAngurit.
GUST, înclinaţie, dorinţă.
HABITAT, spaţiu ocupat de o specie animală sau vegetala, in care ea trăieşte şi se dezvoltă. Prin extensie, totalitatea condiţiilor de locuit ale omului.
HALUCINAŢIE, percepere, de către un subiect in stare de veghe a unul obiect care în realitate nu există.
HALUCINOGEN, drog de origine vegetali sau sintetici susceptibil si genereze halucinaţii.
HANDICAPAT, persoană diminuata pe plan fizic sau care prezintă o deficienţă mentală.
HAŞIŞ, substanţă exaltantă, extrasă din cânepa indiană (Cannabis indica).->TOXICOMANIE.
HERBART (Johann Friedrich). pedagog şi psiholog german (Oldenburg, 1776 - Gottingen, 1841).
HERMAFRODITISM, dualitate sexuală.
HEROINĂ, pudră albă cristalină, cu gust amar, derivată din morfină.
HESNARD (Angelo Louis Marie), psihiatru şi psihanalist francez (Pontivy, 1886-Rochefort, 1969).
HIPERACTIVITATEA COPILULUI-> Instabilitate.
HIPEREMOTIVITATE, dispoziţie de a reacţiona în mod exagerat la evenimente.
HIPERKINEZIE ->INSTABILITATE.
HIPOACUZIC, subiect a cărui acuitate auditivă este foarte diminuată.
HIPNOZĂ, stare nu prea bine definită, apropiată de un somn parţial
HIPOMANIE, stare de exaltare care, sub o formă atenuată, evocă mania
HOLISM, teorie nonanalitică ai cărei promotori se străduiesc să examineze inteligenţa, funcţionarea creierului sau a organismului in totalitatea lor.
HOMEOSTAZIE, tendinţă generală a organismului care vizează să menţină constante condiţiile de echilibru ale mediului său ->ADAPTARE
HOMOSEXUALITATE, inversiune sexuală.
HORMON, substanţă chimică complexă care, secretată direct in curentul sanguin, exercită o acţiune specifică asupra unor organe.
HORNEY (Karen), psihanalistă americană de origine norvegiană (Hamburg, 1885-New York, 1952).
HOSPITALISM, ansamblu de tulburări grave, psihologice şi corporale, generate la sugari de o şedere prelungită în mediul spitalicesc.
IATROGENIE, ansamblu de tulburări neprevăzute generate de acţiunea medicală -> FARMACOVIGILENŢĂ
IDEAL DE EU, model care se speră să fie egalat.
IDEE FIXA, idee permanentă, preo-cupantă, obsedantă, care rezistă analizei intelectuale şi de care subiectul nu poate scăpa.
IDEI DE PERSECUŢIE, convingere a unui subiect care se crede expus relei-voinţe a anturajului său.
IDENTIFICARE, mecanism psihologic inconştient prin care un individ Işi modelează conduita spre a semăna altei persoane.
IDIOTIE, starea cea mai grava a deficienţei intelectuale, caracterizată prin imposibilitatea de a accede la vorbire şl totala incapacitate de a se îngriji de sine.
IGIENĂ MENTALĂ, ramură a medicinel care studiază mijloacele adecvate de păstrare a sănătăţii mentale.
ILUMINAT, distribuţie a luminii.
ILUZIE, eroare a simţurilor sau a spiritului care ne face să luăm aparenţa drept realitate.
IMAGINAŢIE, aptitudine de a ne reprezenta obiectele absente şi de a combina imaginile.
IMAGINE, reprezentare mentală a unui obiect absent.
IMAGO, imagine a unei persoane, formată în prima copilărie.
IMBECILITATE, deficienţă intelectuală care face ca o persoană să fie incapabilă de a utiliza şi înţelege limbajul scris şi de a se îngriji de propria-i întreţinere.
IMITAŢIE, reproducere a unor fenomene.
I.M.P. - Institut meoico-peoagogic.
IMPOTENŢĂ, imposibilitate de a săvârşi actul sexual, din lipsă de erecţie.
IMPREGNAŢIE sau AMPRENTĂ PERCEPTIVĂ, sensibilizare profundă şi durabilă a unui individ Ia un ansamblu de „stimuli-semne" specific unei specii.
IMPULSIE, tendinţă de a acţiona iraţional, greu de controlat de către voinţă.
INADAPTARE, carenţă a integrării in mediu.
INCEST, relaţii sexuale între doi membri din aceeaşi familie care, date fiind legăturile lor de rudenie, nu s-ar putea căsători.
INCONŞTIENT, ansamblu de procese care acţionează asupra conduitei, dar care scapă conştiinţei.
INCONTINENTĂ, micţlune sau defecaţie involuntară, dar conştientă, datorată alterării controlului sflncterian.
INDICIU, element perceptiv legat in mod natural de o situaţie.
INDIFERENTĂ, stare a celui care, părând detaşat de contingenţele materiale, nu manifestă nici un interes pentru lumea care îl înconjoară şi pare să nu trăiască nici o emoţie.
INDIVIDUALIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, metodă pedagogică de adaptare a actului didactic la vârsta, la aptitudinile şi caracterul fiecărui copil.
INFANTICID, asasinare a unui nou-născut.
INHIBIŢIE, diminuare sau stopare a unei funcţii.
INJURIE, expresie verbală, atitudine sau aluzie cu conţinut simbolic, percepută şi trăită de subiect ca fiind devalorizantâ şi jignitoare pentru dânsul.
INSIGHT (termen englez, fără echivalent in limba franceză, în afară de termenul intuiţie, rezervat psihologiei umane). înţelegere bruscă, de către un animal, a unei situaţii determinate.
INSTABILITATE, agitaţie excesivă a unui copil care nu are astâmpăr, trece de la o activitate la alta, se deplasează şl flecâreşte întruna.
INSTINCT, comportament spontan, înnăscut fi variabil, comun tuturor indivizilor dintr-o specie şi care pare adaptat unul scop de care subiectul nu este conştient.
INSTINCT DE CONSERVARE, ansamblu de mobiluri care îl împinge pe un individ să-şi conserve viaţa.
INSTITUT MEDICO-PEDAGOGIC (I.M.P.), stabiliment public sau privat, cu internat sau fără, care primeşte copii de varstă şcolară care prezintă o deficienţă intelectuală. cel mai adesea asociată cu alte tulburări.
INSTITUTUL DE PSIHOLOGIE,organism al Academiei Române menit să promoveze cercetarea in toate ramurile psihologiei
INTELECTUALIZARE, distanţare de emoţii şi de conflictele psihice prin exprimarea lor sub formă de propoziţii abstracte.
INTELIGENTĂ, aptitudine de a înţelege relaţiile care există între elementele unei situaţii şi de a te dapta în aşa fel încât sâ-ţi realizezi propriile scopuri.
INTELIGENTĂ SENZORIOMOTOARE -> Teoria operatorie.
INTEREDUCAŢIE, educare a copiilor de către copii.
INTERES, ceea ce prezintă importanţă la un moment dat.
INTEROCEPTOR, receptor senzitiv care Inervează suprafaţa internă a corpului (C. S. Sherrington).
INTERPRETARE, explicare în termeni clari a unui fenomen obscur sau greu comprehensibil.
INTROIECŢIE, mecanism psihologic inconştient de încorporare imaginară a unui obiect sau a unei persoane.
INTROSPECŢIE, metodă de observaţie a stărilor de conştiinţă ale unui subiect practicată de el însuşi,
INTROVERSIUNE, retragere în sine.
INTROVERSIV, în clasificarea Iul Rorschach. tip de "rezonanţă intimă“ pus în evidenţă prin psihodiagnostic
INTUIŢIE, înţelegere imediată şi iraţională a realului.
IPOHONDRIE, preocupare excesivă a unei persoane de starea sănătăţii sale.
ISTERIE, nevroză care se exprimă corporal.
ISTEROID, caracter psihologic în care regăsim, intr-o formă atenuata, trăsături de personalitate ale istericilor
ITARD (Jean). medic francez (Oraison. Alpes-de-Haute-Provence, 1774 -Passy, Seine, 1838).
ITEM, element al unui test.
IUBIRE, elan al inimii care ne îndreaptă apre o altă fiinţă.
IZOLARE, mecanism psihic care are drept efect slăbirea unei reprezentări (amintirea unui fapt care a provocat o emoţie puternică, de exemplu), izolând-o de contextul şi de suportul ei afectiv.
ÎNDOIALĂ, ezitare, incertitudine cu privire la realitatea unui fapt, a adev&rului unul enunţ, cu privire la o atitudine de adoptat*
ÎNTĂRIRE, acţiune produaă de un agent întăritor, cum eate hrana aan o aprobare, având drept efect consolidarea unui anumit comportament. ->RECOMPENSA.
ÎNTÂRZIAT (Copil), copil care nu ţine pasul cu ritmul normal al achiziţiilor şcolare. --> Copil Intarziat
ÎNTÂRZIERE ->Arieratie
ÎNTOARCEREA IN CONTRARIU -> Ranversarea in contrariu.
ÎNTOARCERE IN CONTRA PROPRIEI PERSOANE, mecanism de apărare al Eului care constă in raportarea la propria persoană a sentimentelor provocate dc alţii.
ÎNŢĂRCARE, suprimare a alăptării la un copil. Prin extensie, suprimarea unui drog la un toxicoman.
ÎNVĂŢARE, dobândirea unui nou comportament, ca urmare a unul antrenament apecial.
ÎNVATAMANT, acţiune de transmitere de cunoştinţe.
ÎNVATAMANT SPECIAL, ansamblu de mijloace pedagogice şl de măsuri educative puse in practici pentru a le permite copiilor şl adolescenţilof să-şi dezvolte toate posibilităţile, in vederea unei inserţii sociale şl profesionale optime.
JAMES (William), filosof american (New York, 1842 - Chocorua, New Hampshire, 1910.
JANET (Pierre), psiholog francez (Paris, 1859 -id., 1947).
JASPERS (KarI), filosofşi psihiatru german (Oldenburg, 1883 - Basci, 1960)
JOC, activitate fizică sau mentală fără finalitate utilă, căreia i te dedici din simplă plăcere.
JOCOTERAPIE, terapeutică folosită in medicina psihiatrică, terapeutică în care se recurge la jocuri
JONES (Ernest), neurolog şi psihanalist englez (Rhosfelyn, azi Gowerton, Ţara Galilor, 1879 -Londra, 1958).
JUCARE DE ROLURI, tehnică de grup, destinată învăţământului şi formării participanţilor.
JUCĂRIE, obiect folosit de copii pentru a se amuza.
JUDECATĂ, apreciere a unui raport între diferite idei; concluzie a unui raţionament.
JUNG (Cari Gustav), psiholog şi psihiatru elveţian
KERSCHENSTEINER (Georg), pedagog german (München, 1854-id., 1932).
KINEZĂ-> CINEZA
KINSEY (Alfred Charles), biolog american (Hoboken, New Jersey, 1894-Bloomington, Indiana, 1956).
KLEIN (Melanie), psihanalistă engleză de origine austriacă (Viena, 1882-Londra, 1960)
KOMENSKY (Jan Amos), pedagog ceh (Nivnice, Moravia, 1592 -Amsterdam, 1670).
KREINDLER (Artur), neurolog român (Bucureşti, 1900 -id 1988).
KRETSCHMER (Ernst), psihiatru german (Wüstenrot, in apropiere de Heilbronn, 1888-Tübingen, 1964)
LABILITATE, termen preluat din chimie pentru a caracteriza o componentă instabilă a personalităţii, în special atenţia şi afectivitatea atunci când acestea sunt foarte nestatornice.
LACAN (Jacques Mărie), medic şi psihanalist francez (Paris, 1901 -id., 1981).
LAGACHE (Daniel), psihanalist francez (Paris, 1903-id., 1972)LALAŢIUNE - GÂNGURIT.
LAPSUS, eroare comisă în vorbire sau în scris -> ACT RATAT; UITARE
LATERALITATE, dominanţă funcţională a unei laturi a corpului uman asupra celeilalte-> DISLEXIE; STÂNGĂCIE
LAVATER (Johann Kaspar), filosof elveţian (Zurich, 1741 -id., 1801).
LECTURĂ, acţiune prin care luăm cunoştinţa de conţinutul unui text scris.
LENE, aversiune faţă de efort.
LEONTIEV (Alekseiev Nikolaievici), psiholog rus (Moscova, 1903 - id., 1979).
LEPTOSOM. Individ cu forme lungi, cu o înfăţişare firavă LEPTOSOMIE, ansamblu de caractere morfologice proprii leptoso-mului
LEUCOTOMIE ->LOBOTOMIE
LÉVI-STRAUSS (Claude), sociolog şl etnolog francez (Bruxelles, 1908).
LEWIN (Kurt), psiholog american de origine germana
LIBIDO, energie vehiculatoare a instinctelor vieţii.
LIDER, acela care se afla in fruntea unul grup, pe care îl animă şi îl conduce.
LIMBAJ, funcţie de exprimare şi de comunicare a gândirii prin utilizarea de semne care au o valoare identică pentru toţi indivizii din aceeaşi specie, in limitele unei arii determinate.
LIMFATIC, în teoria celor patru temperamente a lui Hippocrate, subiect la care limfa (sau „flegma") predomină
LIMITAREA NAŞTERILOR -> reglementarea NAŞTERILOR.
LOBOTOMIE sau LEUCOTOMIE, operaţie chirurgicală care constă în secţionarea fasciculelor de fibre nervoase intracerebrale care unesc baza creierului (talamus, hipota-lamus) cu scoarţa cerebrală -> NEUROCHIRURGIE.
LOCKE (John), filosof englez (Wrington, Somersetshire, 1632 -Oates, Essex, 1704).
LOEB (Jakob), fiziolog american de origine germană (Mayen, Renania, 1859-Hamilton, Bermude, 1924).
LOGOREE, pălăvrăgeală
LOISIRURI, activităţi cărora individul li se consacră absolut de bunăvoie, în timpul disponibil în afara orelor de muncă şi obligaţiilor sociale
LORENZ (Konrad), etologist austriac (Viena, 1903 - Altenberg, Austria, 1989).
L.S.D., halucinogen puternic extras din alcaloizii unei ciuperci parazite a secarei, „corn-de-secară".
LUDOTERAPIE - JOCOTERAPIE.
LURIA (Aleksandr Romanovid),medic şi psiholog rus (Kazan, 1902 -Moscova, 1977)
MAGIE, artă de a acţiona asupra fiinţelor şi lucrurilor prin anumite mijloace simbolice (cuvinte, gesturi...) şi de a produce astfel efecte extraordinare.
MAKARENKO (Anton Semionovici). pedagog sovietic (Blelopolie, Ucraina, 1888 - Moscova, 1939).
MALADIE, alterare a sănătăţii ca urmare a incapacităţii corpului de a-si utiliza mecanismele organice de aparare contra unei agresiuni
MALIŢIOZITATE, propensiune de a face rău.
MANIE, stare de excitaţie psiho-motorie şi de exaltare psihică.
MARIJUANA sau MARIHUANA, drog preparat din frunzele şi florile unei varietăţi de cânepă înrudită cu cânepa indiană.
MARINESCU (Gheorghe). medic român (Bucureşti, 1863 - id., 1938), fondator al şcolii româneşti de neurologie.
MARIONETE, păpuşi puse în mişcare cu mâna (mânuitorul fiind ascuns) sau prin sfori.
M.A.S. -> CASĂ DE AJUTORARE Specializată.
MASOCHISM, perversiune sexuală caracterizată prin plăcerea erotică extrasă din suferinţă.
MASTERS (Wiliam Howell), sexolog american (Cleveland, Ohio, 1915).
MASTURBARE, activitate erotica prin care se procura plăceri sexuale cu ajutorul mâinii.
MATRIARHAT, organizare a societăţii in care femeia are puterea.
MATURIZARE, serie de transformări care duc un organism la maturitate.
MAUSS (Marcel), sociolog ţi etnolog francez (Épinal, 1872 - Paris, 1950).
MĂRGINEANU (Nicolae), psiholog ţi filosof român (Obreja, jud. Alba, 1905 - Cluj-Napoca, 1980).
MĂRTURIE, relatare verbală a unei persoane care atestă un fapt despre care a luat cunoştinţă în mod direct.
MĂRTURISIRE, recunoaşterea unei acţiuni greu de descoperit.
MĂSURĂ, mijloc de comparare şi de apreciere.
MEAD (Margaret), etnolog american (Philadelphia, 1901 - New York. 1978).
MECANISME DE APĂRARE, mecanisme psihologice de care dispune persoana spre a diminua angoasa generată de conflicte interioare.
MEDIATOR CHIMIC, substanţă chimică eliberată de terminaţiile nervoase la trecerea influxului nervos, care asigură „comanda" unui neuron la un organ sau „transmiterea" mesajului de la un neuron la altul-->SINAPSĂ
MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ, medicină totală, care se ocupă concomitent de suflet şi de corp.
MEDIE, indice al tendinţei centrale a unui ansamblu statistic.
MEDIU, spaţiu de viaţă în care se exercită influenţele cosmice, socioeconomice, educative etc. şi în care se realizează schimburile psiho-afective între indivizi.
MEGALOMANIE, supraestimare delirantă a propriilor capacităţi.
MELANCOLIE, stare morbidă caracterizată îndeosebi de tristeţe şi pierderea poftei de viaţă, timpul trăit fiind încetinit, îngheţat, prin inhibarea gândirii.
MEMBRU-FANTOMĂ, iluzia de a mai poseda membrul amputat.
MEMORIE, persistenţă a trecutului.
MENOPAUZĂ, oprire definitivă a ovulaţiei şi a menstruaţiei la femeie.
MENTISM, succesiune rapidă de idei sau de imagini care scapă atenţiei slăbite a subiectului, conştient de lucrul acesta dar nereuşind să le controleze.
MERLEAU-PONTY (Maurice), filosof francez (Rochefort, 1908 -Paris, 1961).
MERS, forma cea mai obişnuită a locomoţiei omului.
MESCALINA, substanţă alcaloidă extrasă din peyotl (cactus mexican).
MESERIE, ocupaţie profesională de pe urma căreia se obţin mijloacele de subzistenţă.
METODA GEMENILOR MARTORI, instrument de cercetare imaginat de Arnold Gesell.
METODA GLOBALĂ, metodă de învăţare a cititului ideovizuală şi analitică, datorată lui O. Decroly.
METODA OBSTRUCŢIEI, metodă experimentală care permite măsurarea forţei tendinţelor şi atitudinilor in faţa frustrării.
METODA PROIECTIVĂ, tehnică de studiere a personalităţii bazată pe noţiunea de proiecţie.
METODĂ, mod de a acţiona spre a ajunge la un scop.
MEZOMORF, individ la care predomini muşchii, oasele şi ţesutul conjunctiv — toate derivate din mezoderm MEZOMORFIE sau MEZOMORFISM. in tipologia lui W. H. Sheldon, ansamblu de caracteristici morfologice ale mezomorfului.
MIGRARE, deplasare de indivizi sub influenţa unor factori complecşi.
MIMETISM, asemănare, temporară sau permanentă, cu mediul, pe care o iau unele animale sau vegetale pentru a se proteja sau a asigura supravieţuirea speciei.
MIMICĂ, ansamblu de modificări dinamice ale fizionomiei, care exprimă sau însoţesc stările afective şi gândurile.
MINCIUNĂ, alterare conştientă a adevărului.
MITOMANIE, tendinţă patologică de a minţi.
MIXEDEM, maladie datorată unei insuficienţe tiroidiene.
MNEMOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie provocată de un agent excitant, care persistă după stingerea acestuia.
MNEMOTEHICĂ, ansamblu de procedee destinate fixării unor amintiri greu de păstrat.
MOARTE încetare definitivă a funcţiilor vitale ale unui organism.
MODĂ, ansamblu de atitudini şi de uzanţe pasagere care au curs la un moment dat într-o societate.
MONGOLISM, Afecţiune congenitali caracterizată printr-o importantă întârziere in dezvoltare fi un facies care evocă tipul mongol.
MONTESSORI (Maria), psihiatru ţi pedagog Italian
MORAL, stare de spirit care poate varia de la descurajare fi până la încrederea în sine exagerată.
MORENO (Jacob Levi), medic american de origine română (Bucureşti, 1889-Beacon, New York, 1974).
MORFINĂ, principalul alcaloid al opiului.
MORFOLOGIE, studierea formelor.
MORITA (Shoma), psihiatru japonez (Kochi, Shikoku, 1874 -Tokyo, 1938),
MOTIVAŢIE, ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ.
MULŢIME, grupare a unui mare număr de oameni intr-o masă amorfi.
MUNCĂ, activitate fizică sau intelectuală cerută de societate sau care se impune In vederea atingerii unui scop determinat.
MUNCĂ LA BANDA RULANTĂ, mod de muncă in care produsul de fabricat se deplasează intr-o cadenţă determinată şi se opreşte, succesiv, in faţa muncitorilor, însărcinaţi flecare cu o operaţie bine definită.
MURRAY (Henry Alexander), psiholog american (New York, 1893 -Cambridge, Massachusetts, 1988).
MUSCULAR, in clasificarea Iui C. Sigaud, reluată de L. Mac Auliffe, tip de constituţie caracterizat de o morfologie de atlet.
MUTILARE, deteriorare sau secţionare a unei părţi externe a corpului.
MUTISM, stare a unei persoane cufundate in tăcere.
MUZICĂ, limbaj sonor.
MUZICOTERAPIE - Muzica.
NARCISISM, iubire de sine excesivă.
NARCOANALIZĂ, metodă de investigare a psihismului prin injectarea intravenoasă a unui narcotic.
NEBUNIE, tulburare a spiritului, sminteală.
NECROFILIE, perversiune sexuală a cărei caracteristică este atracţia morbidă manifestată de un subiect faţă de cadavre.
NEGARE sau TĂGĂDUIRE A REALITĂŢII, mecanism de apărare contra angoasei, constând din negarea evidenţei.
NEGATIVISM, rezistenţă la orice solicitare.
NEILL (Afexander Sutherland), pedagog britanic (Forfar, Scoţia, 1883 - Aldeburg, SufTolk, 1973).
NEOLOGISM, cuvânt nou sau expresie nouă.
NERVOS, în sistemul lui G. Heymans şi E. Wiersma, tip de caracter marcat de o emotivitate superioară mediei (E), o agitaţie contrară acţiunii eficiente (nA) şi un ecou primar al excitaţiilor (P).
NESTOR (lacob-Marius), psiholog şi psihopedagog român (Focşani. 1901 - Bucureşti, 1989).
NEURASTENIE, stare nevrotici în care oboseala constituie principalul simptom.
NEUROCHIRURGIE, chirurgie a sistemului nervos.
NEUROLEPTIC, medicament care are ca efect reducerea simptomelor psihoticc, cum sunt agitaţia, delirul 6au halucinaţiile.
NEUROMEDIATOR - Mediator chimic
NEURON, celulă nervoasă.
NEUROPSIHOLOGIE, disciplină care tratează despre funcţiile mentale superioare în raporturile lor cu structurile cerebrale.
NEUTRALITATE, stare a unei persoane care nu la parte nimănui.
NEVROZĂ, tulburare mentală care nu atinge funcţiile esenţiale ale personalităţii, tulburare de care
NEVROZĂ DE ABANDON. Sinonimul abandonismulul. -> Abandon; Abandon ic.
NEVROZA DE CONSTRANGERE, Sinonim nevrozei obsesionale
NEVROZISM, termen folosit de H. I. Eysenck pentru a desemna anxietatea şi instabilitatea emoţională a unei persoane.
NIMFOMANIE, exagerare a apetitului sexual la femei.
NIVEL MENTAL sau NIVEL INTELECTUAL, grad de eficienţă intelectuală măsurat prin metoda testelor.
NORADRENALINĂ -> Mediator CHIMIC.
NORMAL, conform unei reguli.
OBEZITATE, exces ponderal.
OBIECT (bun, râu, parţial) Klein (Melanie).
OBIECT TRANZITIONAL, obiect material care, pentru sugar ţi copilul mic, are o valoare speciala.
OBIŞNUINŢĂ, fenomen de adaptare progresivă a unei fiinţe vii la anumite condiţii noi de existenţă.
OBISNUIRE (HABITUATION), termen folosit de R. Dodge (1923) pentru a desemna fenomenul, cu totul general şi vital, al deprinderii unui organism cu anumite excitaţii senzoriale repetate, la care nu mai reacţionează întrucât şi-au pierdut semnificaţia.
OBLATIVITATE, conduită generoasă, altruistă in care subiectul se estompează, străduindu-se să satisfacă trebuinţele aproapelui său, de la care nu aşteaptă nimic în schimb.
OBOSEALĂ, impresie de indispoziţie şl de diminuare a capacităţii de a acţiona care apare după un efort important.
OBSERVAŢIE, metodă care are drept scop relevarea unui număr oarecare de fapte naturale, pe baza cărora va fi posibilă formularea
unei ipoteze care va fi supusă verificării experimentale.
OBSESIE, preocupare intelectuală sau afectivă care asediază conştiinţa.
OCOL, mijloc utilizat pentru a depăşi un obstacol şi a-şi atinge scopul.
OCULTISM, studiu şi practică a unor fapte înconjurate de mister.
ODIHNĂ, suspendare a activităţilor fizice sau mentale.
ODOBLEJA (Ştefan), medic militar, psiholog şi logician român (Izvorul Ancştilor, Jud. Mehedinţi, 1902 - Drobeta-Tumu Severin, 1978).
OGIVA LUI GALTON, curbi studiată de F. Galton, curbă care reprezintă repartizarea notelor la teste în funcţie de ranguri.
OLIGOFRENIE, arieraţie mentală.
ONANIE, masturbare.
ONICOFAG1E, obişnuinţă de a-şl roade unghiile.
ONIRISM, activitate mentală comparabilă cu visul, caracterizată prin derularea de irnwgtni şi scene vizuale, trăite de subiect ca fi cum ar fi reale.
OPENDOOR, cuvânt englez care înseamnă „uşă deschisă“.
OPERAŢIE CONCRETĂ, in terminologia lui J. Piaget, proces de gândire care se referă direct la realitatea tangibilă şi nu la propoziţii verbale.
OPERAŢIE FORMALĂ -> Teoria operatorie.
OPINIE, judecată subiectivă, întemeiată pe o cunoaştere vagă a realităţii, care reflectă modul de a vedea, starea de spirit, atitudinea unei persoane sau a unui grup faţă de o valoare determinată.
OPIUM, látex extras din capsula macului.
OPOZIŢIE, atitudine ostilă care se manifestă prin rezistenţă pasivă sau printr-o acţiune contrară aceleia care se doreşte.
OPTIMISM, atitudine a celui care priveşte de preferinţă latura bună a lucrurilor
ORGANIZAREA MUNCII, ansamblu de activităţi care au drept scop sistematizarea muncii in aşa fel încât să crească productivitatea, fără a-i dăuna muncitorului, adu-cându-i consumatorului bunuri mai multe la preţuri mai mici.
ORGOLIU, atitudine dictată de conştiinţa acută a valorii proprii şl a meritelor personale, cu propensiunea de a le supraestima.
ORIENTARE, recunoaştere a unor repere pentru a se călăuzi in mers sau pentru a duce la bun sfârşit o întreprindere.
ORTOFONIE, ansamblu de tratamente destinate să corecteze tulburările vocii, vorbirii, precum şl ale limbajului oral şi scris.
ORTOPEDAGOGIE sau PEDAGOGIE CURATIVĂ, artă de a corecta tulburările pedagogice ale şcolarilor aflaţi in dificultate.
PAIDOLOGIE sau PEDOLOGIE, ştiinţă a copilului.
PANEL, eşantion fix de persoane interogate în mal multe reprize, în general în scopul de a urmări evoluţia opiniei asupra unui subiect determinat.
PANICĂ, spaimă subită, în general neîntemeiată şl adesea colectivă.
PARADĂ sau PARIADĂ, comportament ritualizat care preludlază acuplarea la unele animale.
PARAFILIE, perversiune sexuală.
PARALIZIE, diminuare importantă sau abolirea motricităţii.
PARAMNEZIE, iluzie de memorie.
PARANOIA, psihozi cronici a cărei caracteristici este un delir sistematizat, adică coerent, clar, logic, cu punctul de pornire intr-o idee precisă.
PARANOID, adjectiv utilizat pentru a desemna anumite stări psihice care amintesc prin unele aspecte de paranoia.
PARAPSIHOLOGIE, disciplină care studiază fenomenele paranormale (clarviziune, telepatie, telekinezie...)
PARHON (Constantin I.), endocrinolog şi neuro psihiatru român (Câmpulung Muscel. 1874-Bucureşti. 1969).
PARIADĂ -> Parada.
PARICID, ucidere a tatălui sau a oricărui alt ascendent.
PASIONAT, persoană aflată sub influenţa unei înclinaţii puternice şl care poate deveni exclusivă; persoană care se consacră in întregime unei activităţi.
PASIUNE, stare afectivă intensă, stabilă şi durbilă. orientată spre un obiect exclusiv şi susceptibilă să-i dea lumii o nouă înfăţişare.
PASIVITATE, atitudine a unei persoane care îndură o acţiune fără a reacţiona.
PATIE, reacţie de evitare întâlnită la un animal supus unei excitaţii externe insuportabile.
PATOLOGIC, stare a ceea ce este morbid.
PATRIARHAT. Societate în care tatăl deţine puteri discreţionare, pc care le exercită îndeosebi în familie. -* Matriarhat.
PAVELCU (Vasile). psiholog român (Costuleni. sat de pe malul stâng al Prutului, azi în Republica Moldova, 1900-Iaşi. 1991).
PAVLOV (Ivan Petro vid), pslhoflzio-log rus (Ri&zan, 1849 - Leningrad, azi Sankt-Petersburg, 1936).
PEDAGOGIE, ştiinţă şl artă a educaţiei. Azi termenul pedagogie nu mal desemnează decât metodele şl tehnicile utilizate de educatori.
PEDEAPSĂ, măsură luată împotriva celui care a comis o greşeală sau un delict.
PEDOLOGIE -> Paidologie.
PEDOFILIE, atracţie erotică manifestată de un adult pentru copii mici.
PEDOPSIHIATRIE, specialitate medicală care are drept obiect depistarea şl tratamentul maladiilor mentale la copil şi adolescent.
PENSIONARE, trecere de la viaţa profesională la inactivitate, determinată de vârstă.
PENTOTAL sau PENTOTHAL,nume curent dat pentobarbitalului, bartituric care, administrat pe cale intravenoasă, are proprietatea de a anestezia, cel puţin parţial, conştiinţa vigilă şi voinţa subiectului („narcoză limlnară".
PERCEPŢIE, conduită psihologică complexă prin care un individ işi organizează senzaţiile şi ia cunoştinţă de real.
PERCEPŢIE EXTRASENZORIALĂ, cunoaştere directă, independentă de căile senzoriale normale.
PERCEPŢIE SUBLIMINALĂ ->SUBCEPTIE.
PERFECTIONISM, exigenţă a perfecţiunii.
PERIOADĂ DE LATENTĂ, perioadă care se întinde de la al cincilea sau al şaselea an şl până la pubertate şi in care impulsia sexuală pare alinată.
PERIOADĂ SENSIBILĂ sau PERIOADĂ CRITICĂ, moment al existenţei în care are loc dobândirea sau dezvoltarea unei structuri motorii sau a unei aptitudini.
PERLABORARE, termen creat de J. Laplanche ţi J. B. Pontalis (1967) pentru a traduce cuvintele Dur-chmrbcJten ţi Durcharbeitung utilizate de Freud şl care înseamnă, aproximativ, „elaborare interpretativi“.
PERSEVERATIE, repetare sau continuare anormali a unei activitiţi în timp ce cauza care a provocat-o a disparut
PERSEVERENTĂ, calitate a unei persoane care rămâne fermă şi constantă intr-o acţiune, în pofida obstacolelor întâlnite.
PERSONALITATE, element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.
PERSONALITATE CULTURALĂ -> personalitate de baza
PERSONALITATE DE BAZĂ, nucleu de atitudini şl de sentimente comune tuturor membrilor unei societăţi.
PERSUASIUNE, acţiune exercitată asupra cuiva in scopul de a-l determina să creadă sau să facă ceva.
PERVERSIUNE, termen care, luat intr-o accepţiune restrânsă, desemnează exclusiv paraflllile, adică toate deviaţiile instinctului sexual de la scopul, obiectul şi modul său de satisfacere
PESTALOZZI (Johann Heinrich), pedagog elveţian (Zürich, 1746 -Brugg, 1827).
PETE DE CERNEALĂ. H. Rorschach a fost acela care a creat testul de personalitate cunoscut pe plan mondial sub numele dc psihodiagnostic.
PETRESCU (loan C.). pedagog român (Râdeşti, jud. Argeş, 1892 -Bucureşti. 1967).
PHIUPS 6«
PHILIPS 6/6, metodă de discuţie în grupe mici (şase persoane) care lucrează în secvenţe de şase minute.
PIAGET (Jean William Fritz), psiholog elveţian (Neuchătel, 1896 -Collonge-Bellerive, Elveţia, 1980).
PICNIC, tip morfologic caracterizat de predominarea formelor rotunde.
PICNOMORFIE, în tipologia lui E. Kretschmer, ansamblu al caracteristicilor morfologice ale picnicului.
PIERON (Henri), psiholog francez (Paris. 1881 -id., 1964).
PINEL (Philippe), medic francez (Saint-Andre-d’AIayrac, Tarn, 1745 -Paris, 1826).
PIROMANIE, tendinţă morbidă de a incendia.
PITIATISM, ansamblu de tulburări fizice produse de sugestie şi vindecabile cu ajutorul persuasiunii.
PLACEBO, substanţă inofensivă, lipsită de orice putere farmacologică, prescrisă ca znedlcaţie autentică.
PLAN DALTON, tehnică pedagogică experimentată pentru prima dată în 1920, la Dalton (Massachusetts, Statele Unite).
PLASAMENT FAMILIAL SPECIALIZAT, mod de intervenţie socială care tinde să-i uşureze parţial pe părinţi de povara unui copil handicapat (pe care totuşi îl ajută în continuare), prin încredinţarea acestuia unei asistente materne acceptate.
PLĂCERE, emoţie legata de o senzaţie agreabilă sau de satisfacerea unei tendinţe.
POLITZER (Georges), filosof şi psiholog francez originar din România (Oradea, 1903 -Suresnes, 1942).
POPESCU-NEVEANU (Paul), psiholog român (Huşi, jud. Vaslui, 1926-Bucureşti, 1994).
POZIŢIE DEPRESIVĂ -> Klein (Melanie).
POZIŢIE PARANOIDĂ -> Klein (Melanie)
POZIŢIE SCIZOPARANOIDĂ ->Klein (Melanie)
PRAG, Intensitate pe care trebuie sâ o atingă un stimul pentru a fi perceput sau pentru a provoca o reacţie a organismului.
PRAGMATISM, teorie care ia valoarea practică drept dovadâ de adevăr.
PRECONSTIENT, In prima teorie freudianâ, unul din sistemele care constituie aparatul psihic.
PREFERENDUM, valoare optimală de excitaţie, datorată unui agent
PREGNANTĂ, calitate prin care o structură ni se impune în mod spontan şi cu putere.
PREJUDECATĂ, atitudine specifică faţă de o persoană sau de un lucru, negativă sau pozitivă, bazată pe o credinţă impusă de mediu şi care poate rezista informării.
PRELOGIC, care precede logica.
PRESTIGIU, ascendent legat de statut şi de succes, care pare să aibă un caracter oarecum miraculos.
PRIMARITATE, trăsătură de caracter care, după G. Hcymans şi E. Wiersma. desemnează ecoul imediat dar fugitiv al evenimentelor psihologice.
PRINCIPIUL CONSTANTEI. în Gestaltpsychologie această lege se aplică fenomenelor percepţionale: o „formă bună“ îşi păstrează propriile caracteristici, oricare ar fi modificările prezentării;
PRINCIPIUL PLĂCERII/ NEPLĂCERII, postulat potrivit căruia activitatea ar avea drept scop ultim căutarea plăcerii şi evitarea neplăcerii.
PRINCIPIUL REALITĂŢII, principiu reglator al funcţionării psihicului, care tinde la aceleaşi scopuri ca şi principiul plăcerii, dar ţinând seama de realităţile exterioare.
PRIVAŢIUNE, faptul de a fi lipsit de un bun.
PROCESOMAN -> Cverulenţa.
PROCES PRIMAR SI PROCES SECUNDAR, moduri de funcţionare a aparatului psihic.
PROFIL PSIHOLOGIC, reprezentare grafica a rezultatelor obţinute de un subiect la o serie de probe psihometrice.
PROIECT, scop pe care ne propunem să-l atingem.
PROIECŢIE, mecanism de apărare* al Eului, constând in a-i atribui în mod inconştient altcuiva şi, cel mai adesea, de a percepe in lumea
PROPAGANDĂ, difuzare a unei Idei sau a unei doctrine, destinată să modifice opiniile, sentimentele, atitudinile persoanei sau grupului la care se adresează.
PROPRIOCEPTORI, receptori senzoriali care ne informează in permanenţă asupra posturii şl mişcărilor noastre.
PROSPECTIVĂ, reflecţie asupra viitorului.
PROSTITUATĂ, persoană care îşi închiriază corpul.
PSIHAGOGIE, termen propus de C. Baudain pentru a desemna ansamblul metodelor educative, mai mult psihologice decât pedagogice, care vizează în esenţă să favorizeze evoluţia personalităţii, fără a-i impune un statut determinat.
PSIHANALIZĂ, metodă de tratament al tulburărilor mentale, metodă care se bazează pe investigaţia psihologică, abisală, devenind „ştiinţă a inconştientului“.
PSIHASTENIE, nevroză caracterizată de un sentiment de incom-pletitudine, preocupări obsedante, scrupule, timiditate şi o slăbire generală a voinţei.
PSIHIATRIE, studiu şi tratament al maladiilor mentale.
PSIHOCHIRURGIE -> Neurochirurgie
PSIHODIAGNOSTIC, metoda de explorare a personalităţii bazată pe interpretarea liberă de forme accidentale.
PSIHODRAMĂ, tehnică psihote-rapeutică creată de J. L. Moreno* (1921), care utilizează jocul dramatic liber şl urmăreşte dezvoltarea activă a spontaneităţii subiecţilor.
PSIHOFARMACOLOGIE, studiu al efectelor produse de medicamente şi droguri asupra psihismului şi dispoziţiei.
PSIHOFIZICĂ, disciplină care studiază şi caută să cuantifice senzaţiile provocate de excitaţii determinate.
PSIHOFIZIOLOGIE, parte a psihologiei experimentale care studiază mecanismele fiziologice ale comportamentului şi activităţii mentale.
PSIHOGALVANIC -> Reflex psiho-GALVANIC.
PSIHOLOG, persoană a cărei activitate profesională se exercită in unul din domeniile psihologiei.
PSIHOLOGIA COPILULUI, studiază psihogeneza. reliefând legile evoluţiei psihicului, stadiile parcurse.
PSIHOLOGIE, ştiinţă a faptelor psihice.
PSIHOLOGIE ANIMALĂ, ramură a psihologiei comparate.
PSIHOLOGIE CLINICĂ, metodă specifică dc înţelegere a conduitelor umane, care urmăreşte să determine simultan ceea ce este tipic şl ceea ce este individual la un subiect, considerat ca o fiinţă care trăieşte o situaţie definită.
PSIHOLOGIE COMPARATĂ, ramură a psihologiei care caută să scoată în evidenţă similitudinile sau diferenţele psihologice, punând în paralel omul şl animalul, oamenii sau grupurile umane, în funcţie de rase, medii culturale, niveluri socio-economice, vârste etc.
PSIHOLOGIE CONCRETĂ, psihologie in raport cu realitatea.
PSIHOLOGIE DIFERENŢIALĂ, studiu comparativ al diferenţelor Individuale.
PSIHOLOGIE DINAMICĂ, ramură a psihologiei care studiază forţele exercitate asupra fiinţei umane şi consecinţele lor in organizarea personalităţii.
PSIHOLOGIE ECONOMICĂ, disciplină care are ca obiect studiul conduitelor umane in sectoarele de producţie, distribuţie şi consum al resurselor.
PSIHOLOGIE EXPERIMENTALĂ, ramură a psihologiei care supune experimentării faptele cunoscute prin observaţie, spre a le verifica şi a le stabili legile.
PSIHOLOGIE GENETICĂ, studiu al dezvoltării mentale a copilului.
PSIHOLOGIE INDUSTRIALA, ramură a psihologiei aplicate care se interesează de problemele umane ale industriei.
PSIHOLOGIE MILITARĂ, psihologie aplicată la organizarea şi la activităţile forţelor armate.
PSIHOLOGIE MOLARĂ, concepţie unitară a omului care interzice ca individul să fie altfel examinat decât in globalitatea sa.
PSIHOLOGIE OBIECTIVĂ, metodă de abordare exterioară a faptelor
PSIHOLOGIE PATOLOGICĂ, disciplină care are drept obiect studiul tulburărilor de comportament, de conştiinţă şi de comunicare.
PSIHOLOGIE SOCIALĂ, disciplină care studiază comportamentul indivizilor in mediul lor social.
PSIHOLOGIE UMANISTĂ, mişcare psihologică al cărei obiectiv declarat este dezvoltarea persoanei.
PSIHOMETRIE, ansamblu de metode şl de tehnici care permit măsurarea fenomenelor psihice.
PSIHOPATIE, stare mentala patologică.
PSIHOPATOLOGIE -> PSIHOLOGIE PATOLOGICA.
PSIHOTEHNICĂ, ansamblu de tehnici de psihologie experimentală aplicate problemelor umane.
PSIHOTERAPIE, aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane.
PSIHOTERAPIE INSTITUŢIONALĂ, în sensul cel mai larg, efect terapeutic exercitat de o instituţie asupra bolnavilor care sunt trataţi aici.
PSIHOTERAPIE ÎN GRUP, metodă de tratament colectiv al tulburărilor fizice sau mentale datorate unui conflict intrapsihic.
PSIHOTERAPIE NONDIRECTIVĂ -> Rogers (Carl).
PSIHOTIC, subiect afectat de psihoză.
PSIHOTROP, substanţă naturala sau sintetică a cărei acţiune asupra sistemului nervos central este capabilă să modifice activitatea mentală si conduita unui individ.
PSIHOZĂ, maladie mentală gravă, caracterizată prin pierderea contactului cu realul şi alterarea funciară a legăturii interumane, cauză de inadaptare socială a subiectului.
PSIHOZĂ MANIACO-DEPRESIVĂ, Afecţiune mentală caracterizată de alternanţa fazelor maniace şi melancolice.
PSITACISM, repetare mecanică de expresii şi de fraze cuprinzătoare.
PUBERTATE, ansamblu de transformări psihoorganice legate de maturizarea sexuală şi care traduc trecerea de la copilărie la adolescenţă.
PUBLICITATE, ansamblu de tehnici folosite de o întreprindere comercială pentru a-şi constitui o clientelă şi a favoriza difuzarea a diverse mărfuri.
PUERILISM, tulburare a personalităţii care constă într-o regresiune a mentalităţii adulte spre aceea a copilăriei.
PULSIUNE, forţă biologică inconştientă care, acţionând în permanenţă. provoacă o anumită conduită.
RALEA (Mihai), sociolog, psiholog şi scriitor român (Huşi, jud. Vaslui, 1896-Berlin. 1964).
RAMOLISMENT, incontinenţă a urinei şi a materiilor fecale la adult.
RANVERSARE ÎN CONTRARIU, mecanism de apărare al Eului prin care scopul unei impulsii se inversează, trecând de la activitate la pasivitate, ori invers.
RAPTUS, manifestare bruscă ţi irezistibilă care il împinge pe subiect la o acţiune cu consecinţe uneori tragice: fugă, sinucidere, omor.
R.A.S. -> Ajutoare specializate.
RASĂ, varietate de specie umană ai cărei membri se disting prin caractere fizice de origine genetică.
RAŢIONALIZARE, justificare a unei conduite ale cărei motive autentice sunt ignorate.
RAŢIONAMENT,operaţie a gândirii care constă intr-o înlănţuire logică de raporturi (adică de judecăţi). ducând la o concluzie.
RĂDULESCU-MOTRU (Constantin), filosof, psiholog şi om politic român (Butoieşti, Jud. Mehedinţi, 1868-Bucurestl, 1957).
RĂSUNET, repercusiune a unui eveniment asupra psihismului unui individ.
RĂZBOI, luptă armată între popoare (internaţional) sau între partide (război civil).
RĂZBOI PSIHOLOGIC - Psihologie MILITARĂ.
RÂS, fenomen esenţialmente uman care. în general, exprimă buna dispoziţie şi veselia.
REACŢIE, răspuns la un stimul.
READAPTARE, revenire progresivă la un mod de viaţă normal.
RECEPTOR, element senzorial susceptibil de a fi activat de un stimul intern sau extern care guvernează conduita globală a fiinţei vii.
RECOMPENSĂ, gratlflcaţie care sancţionează un act.
REDUNDANŢĂ, supraabundenţă de cuvinte intr-un discurs, cuvinte care repetă aceeaşi informaţie.
REEDUCARE, acţiune de refacere a educaţiei unei persoane, a unui organ sau a unei funcţii lezate intr-un accident.
REFLEX, fenomen nervos care constă Intr-un răspuns determinat, imediat şi involuntar al organismului la o excitaţie particulară.
REFLEX CONDIŢIONAT, răspuns al organismului la un semnal neutru (sonerie, aprinderea unui bec...), după ce acesta a fost frecvent asociat cu un excitant natural, singurul capabil, la început, să producă acest reflex.
REFLEXOLOQIE, studiu al reflexelor.
REFLEX PSIHOGALVANIC >Reacţie electrodermala.
REFULARE, mecanism psihologic inconştient de apărare al Eului, prin care sentimentele, amintirile şi impulsiile neplăcute sau in dezacord cu persoana socială sunt menţinute în afara câmpului conştiinţei.
REGLEMENTAREA NAŞTERILOR sau CONTRACEPŢIE, acţiune destinată evitării temporare a pro-creaţiei.
REGRESIE, adoptare mai mult sau mal puţin durabilă a unor atitudini şi comportamente caracteristice unui nivel de vârstă anterior.
RELAŢIE OBIECTALĂ sau RELAŢIE CU OBIECTUL, raport care există intre subiect şi un „obiect" care li este exterior
RELAŢII UMANE, raporturi inter-personale In interiorul unui ¿rup.
RELAXARE, destindere voluntară a tonusului muscular, asociată cu o senzaţie de odihnă.
RELIGIE, cult al unei divinităţi.
REMUSCARE, durere morală simţită după o acţiune condamnabilă,
REOTAXIE, REOTROPISM, orientare sau apropiere de un curent de apă, considerat agent de excitaţie.
REPRIMARE, proces psihic, conştient şi voluntar, care constă in renunţarea la satisfacerea unei dorinţe care nu se află în concordanţă cu persoana morală.
RESPINGERE, acţiune de a refuza, de a exclude, de a abandona.
RESPONSABILITATE, situaţie a celui care poate fl chemat să răspundă de o faptă.
RETICENŢĂ, atitudine a unei persoane care ezita să-şi exprime clar gândul.
RETRACTIE A EULUI, mecanism de apărare care constă in a renunţa la orice activitate care poate aduce neplăcere.
RETROGRESIE, reapariţia comportamentului caracteristic unei epoci revolute din istoria unui individ.
REŢEA DE AJUTOARE SPECIALIZATE (R.A.S.) -» Ajutoare specializate.
REUŞITĂ, succes.
REVENDICARE, comportament al celui care pretinde reparaţie pentru o injustiţie (reală sau imaginară) suferită
REVERIE, stare de detaşare faţă de realitate, intermediară între gândirea In stare de veghe şi vis.
REVISTA DE PSIHOLOGIE, publicaţie a Academiei Române.
REVOLTĂ, rebeliune contra autorităţii.
REVUE ROUMAINE DE PSYCHOLOGIE, publicaţie in limbi străine a Academiei Române.
REZISTENTĂ, ansamblu al forţelor psihologice care, la un subiect in cură psihanalitică, se opune progresului cunoaşterii de sine.
REZONANŢĂ, mod al unui eveniment de a avea răsunet asupra psihismului unei persoane.
RIBOT (Theodule), filosof şi psiholog francez (Guingamp, 1939-Parls, 1916).
RIGIDITATE MENTALĂ, Incapacitate de a-ţi schimba punctul de vedere.
RITM, altemanţâ regulatâ a unor evenimente.
RITUAL, ansamblu de activitâţi care se săvârşesc într-o ordine prescrisă.
ROGERS (Cari Ransom), psiholog american (Oak Park, 1902 - La Jolla. California, 1987).
ROL, ceea ce trebuie să spună şi sâ iacă un actor. Prin extensie, conduită aşteptată de la o persoană al cărei statut îl cunoaştem.
RORSCHACH (Hermann), psihiatru elveţian (Zurich, 1884 - Herisau, 1922).
ROSENZWEIG (Saof), psiholog american (Boston, Statele Unite, 1907).
ROŞCA (Alexandru), psiholog român (Câlata, jud. Cluj, 1906 -Bucureşti, 1996).
ROUSSEAU (Jean-Jacques), scriitor şi filosof elveţian de limba franceza (Geneva,1712-Ennenonville. 1778)
SADISM, perversiune sexuala caracterizată de erotizarea durerii pricinuite celuilalt.
SADOMASOCHISM, complex de impulsii agresive dirijate contra semenului (sadism) şi contra propriei persoane (masochism), care, după psihanalişti, ar coexista întotdeauna la imul şi acelaşi individ.
SALATĂ DE CUVINTE, alterare a limbajului, practic specifică schizofreniei, care constă intr-o juxtapunere de cuvinte care nu au nici un raport de sens sau de consonanţă şi care nu au vreo legătură gramaticală.
SANCŢIUNE, recompensă sau pedeapsă privind o anumită acţiune.
SANGUIN. în clasificarea temperamentelor operată de Hippocrate, subiect la care predomină umoarea sanguină.
SATIETATE, satisfacerea unei dorinţe, satisfacere care distruge apetitul.
SANATATE, stare a celui care se simte puternic şi asigurat.
SCARA DE MATURITATE MENTALĂ DE LA COLUMBIA, test individual de inteligenţă pentru copiii de la trei la doisprezece ani care suferă de tulburări motorii sau de surditate, precum şi de deficienţe ale limbajului.
SCENĂ PRIMITIVĂ sau SCENĂ ORIGINARĂ. In vocabularul psihanalitic această expresie desemnează amintirile copilului referitoare la observarea coitului părinţilor
SCHEMĂ CORPORALĂ, experienţă pe care flecare o are despre propriul sau corp, în mişcare sau In stare Imobilă, intr-un anumit echilibru spaţio-temporal şl in relaţiile sale cu lumea înconjurătoare.
SCHIZOFAZIE, limbaj Incoerent observat In unele cazuri de demenţa precoce (schizofrenie).
SCHIZOFRENIE, stare patologică definită printr-o ruptură de contact cu lumea înconjurătoare, retragerea din realitate, precum şi printr-o gândire autistă.
SCHIZOIDIE, constituţie mentală caracterizată prin închiderea în sine a persoanei.
SCHIZOTIMIE, organizare psihică normală dominată de introverşi une.
SCOP, ţintă pe care ne propunem s-o atingem.
SCOPOFILIE sau SCOPTOFILIE.
SCOUTISM, mişcare de tineret care are drept scop dezvoltarea de calităţi fizice şi morale la copiii şi adolescenţii de ambele sexe.
SCRIS, reprezentare grafică a limbajului şi gândirii.
SCRIS In OGLINDĂ, scris executat de Ia drapta la stânga, ilizibil în mod normal, dar putând fi citit cu uşurinţă cu ajutorul unei oglinzi.
SCRUPUL, ceea ce constituie un obostacol pe plan psihic, pune în încurcătură conştiinţa şi împiedică acţiunea.
SECŢIE DE EDUCAŢIE SPECIALIZATA
SECTOR, diviziune teritorială in care operează aceeaşi echipă medico -socială.
SECŢIE DE EDUCAŢIE SPECIALIZATĂ (S.E.S.), clasă de învăţământ special* destinată adolescenţilor care prezintă o deficienţă intelectuală.
SECUNDARITATE, pentru şcoala franco-olandezâ de caracterologie, influenţă durabilă a evenimentelor psihologice din trecut, care continuâ să aibă răsunet asupra psihismului unor subiecţi, mergând chiar până la mascarea experienţelor prezente.
SECURITATE, pace a spiritului datorată convingerii că individul nu are a se teme de nimic.
SEGREGAŢIE, acţiune de separare a elementelor.
SEGUIN (Edouard), pedagog si medic francez (Clamecy. Nièvre, 1812 -New York. 1880).
SELECŢIE PSIHOLOGICĂ, alegere voluntară făcută după criterii prestabilite.
SELF-GOVERNMENT, sistem englez de administrare, în care grupuri determinate sunt lăsate libere să se guverneze după bunul lor plac.
SELYE (Hans), medic canadian de origine austriacă (Viena, 1907 -Montréal, 1982).
SEMN, element sensibil care permite cunoaşterea sau recunoaşterea unui lucru.
SEMNAL, element senzorial asociat cu un obiect sau cu o situaţie.
SENILITATE, slăbire simultană a capacităţilor fizice şl mentale datorată îmbătrânirii.
SENSIBILITATE, facultate de a percepe impresiile venite de la corp sau din lumea exterioară.
SENSIBILITATE FOTODERMICĂ sau DERMATOOPTICĂ, eenzoria-litate difuză a tegumentelor la lumină.
SENTIMENT, stare afectivă complexă, combinaţie de elemente emotive şi imaginative, mai mult sau mai puţin clară, stabilă, care persistă în absenţa oricărui stimul.
SENTIMENTAL, in caracterologia franco-olandeză, tip de personalitate care se defineşte prin emotivitate (E), deficit de activitate (nA) şi secundaritate (S).
SENZAŢIE, impresie senzorială.
SENZOR1ALITATE. Sinonim al sensibilităţii.
SEPARARE, acţiune de a îndepărta unele de altele fiinţe sau lucruri.
SERIERE, operaţie ce constă în clasarea în serii.
SEROTONINĂ - Mediator chimic.
S.E.S. -> Secţie de educaţie specializată.
SETE, senzaţie produsă de trebuinţa de a bea.
SEVRAJ -> Înţărcare.
SEXOLOGIE, studiul problemelor sexualităţii.
SEXUALITATE, ansamblu al fenomenelor vieţii sexuale.
SFAT CONJUGAL, ajutor psihologic dat cuplurilor aflate In dificultate, in scopul ameliorării relaţiilor lor reciproce.
SHAM RAGE, pseudofurie.
SHELDON (William Hertoert), medic şi psiholog american (Warwick, Rhode Island, 1899 - Cambridge, Massachusetts, 1977).
SIMBOL, element substitutiv bogat In semnificaţie şi care exprimi, intr-un fel, însăşi esenţa ideii sau a lucrului reprezentat.
SIMON (Théodore), psihiatru francez (Dijon, 1873 - Paris. 1961).
SIMPTOM, fenomen perceptibil care dezvăluie un proces ascuns.
SIMULARE, imitare, intr-un scop utilitar, a unei tulburări somatice sau psihice.
SINAPSĂ, punct de joncţiune a doi neuroni sau a unei celule nervoase cu o altă celulă, de ea musculari sau glandulari.
SINCRETISM, percepţie globală şl confuză, din care apar apoi obiecte percepute distinct.
SINDROM DE SUPRASOLICITARE, ansamblu de simptome ale nevrozei depresive (neurastenie).
SINDROMUL CARENŢEI DE AUTORITATE EDUCATIVĂ, ansamblu de fapte care caracterizează personalitatea unul subiect care nu a beneficiat in copilărie de autoritatea necesară educării sale.
SINDROMUL LUI DOWN - Mongolism
SINDROMUL LUI KORSAKOV, afecţiune mentală de origine toxică (alcoolism, cel mal adesea], descrisă de S.S. Korsakov (1854 - 1900).
SINDROMUL LUI SILVERMAN -> Copil maltratat.
SINE (1), ceea ce este nediferenţiat.
SINE (2), pentru W. James, tot ceea ce este personal
SINGURĂTATE, stare a unei persoane care trăieşte singură.
SINISTROZĂ, conduită patologică a unul subiect accidentat (accident de muncă, de circulaţie,..) care refuză să-şi recunoască vindecarea.
SINUCIDERE, acţiune de a-şi lua singur viaţa, în mod voluntar, cel mal adesea pentru a scăpa de o situaţie devenită intolerabilă.
SISMOTERAPIE -> Electroşoc.
SKINNER (Burrhus Frederick), psiholog american (Susquehanna, Penncyivania, 1904 - Cambridge. Massachusetts. 1990).
SOCIODRAMĂ, scenă dramatică improvizată pe o temă socială dată, de către persoane aflate In contact mutual.
SOCIOGRAMĂ, reprezentare grafică a relaţiilor interindividuale ale membrilor unui grup restrâns, căruia i se studiază structura.
SOCIOMETRIE, ramură a psihologiei sociale care are ca obiect studiul relaţiilor individuale spontane ale membrilor aceluiaşi grup.
SOCIOTERAPIE, ansamblu de metode care urmăreşte să suprime tulburările afective şi de comportament ale unui individ prin utilizarea judicioasă a relaţiilor umane stabilite cu membrii grupului social (natural sau artificial) in care acesta este integrat.
SOFROLOGIE, studiul mijloacelor de a atinge un echilibru personal satisfăcător.
SOLITARISM -> Singurătate.
SOLVENT, lichid care are proprietatea de a dizolva unele substanţe.
SOMATOGNOZIE, cunoaştere a corpului propriu.
SOMATOTONIE, in bioUpoUgia Ini W. H. Sheldon. tip psihologic caracterizat prin predominanţa funcţiilor musculare, a activităţii, energiei, a dorinţei de a se impune.
SOMATOTIP, expresie cantitativă care traduce ponderea relativă a celor trei componente primare ale constituţiei fizice a unei persoane.
SOMN, stare fiziologică periodică, definită prin reducerea activităţii, relaxarea tonusului muscular ţi suspendarea conştiinţei.
SONDAJ, anchetă vizând un eşantion de populaţie reprezentativ şi care are drept scop conturarea unei imagini despre opinia persoanelor interogate.
SPAIME NOCTURNE, echivalent al coşmarului care poate surveni la copil în timpul nopţii.
SPAŢIU VITAL, câmp psihologic care înglobează persoana şl mediul ei ambiant (K. Lewin).
SPEARMAN (Charles Edward), psiholog britanic (Londra, 1863 - id., 1945).
SPITZ (René Arpad), psiholog american de origine austriacă (Viena. 1887 - Denver, Colorado, 1974).
SPRIJINIRE, termen utilizat de 8. Freud pentru a desemna relaţia strânsă care există iniţial între impulsia’ sexuală şi unele funcţii fiziologice esenţiale pentru viaţă.
STADIU, perioadă de dezvoltare.
STADIU FALIC, perioadă de dezvoltare psihosexuală a copilului care succede fazelor orală şi sadic
STADIU GENITAL, ultimul stadiu de dezvoltare sexuală a omului, caracterizat prin primatul organelor genitale.
STADIUL OGLINZII, perioadă a dezvoltării care se situează, după J. Lacan, între 6 şi 18 luni şi in cursul căreia copilul ar avea sentimentul unităţii sale corporale percepându-şi propria imagine în oglindă.
STADIU ORAL, prima fază de dezvoltare a sexualităţii infantile (circa primul an de viaţă), când plăcerea cea mai mare este procurată de supt, asociată cu incorporarea senzorială (vizuală, auditivă, cutanată) a imaginii materne.
STADIU SADIC-ANAL, în teoria psihanalitică, cel de al doilea stadiu al dezvoltării sexuale a copilului, cuprinzând anul al doilea şi al treilea de viaţă.
STARE DE ABSENTĂ, distracţie atât de puternică incât individul nu mai este pe moment adaptat la împrejurări.
STARE HIPNAGOGICĂ, stare de semisomn.
STARE LIMITĂ -> Caz limită.
STATISTICĂ, metodă de studiere a ansamblurilor numerice şi a relaţiilor lor.
STATUT, situaţie a unei persoane intr-un grup social.
STÂNGĂCIE, stare a celui care are tendinţa de a se servi In mod spontan de mâna stângă.
STEREOTAXIE -> Tigmotaxie.
STEREOTIP, idee preconcepută, neîntemeiată pe date precise, ci doar pe anecdote, care se impune membrilor unui grup.
STERILITATE, lipsă de fecunditate.
STERILIZARE, intervenţie chirurgicală practicată la bărbat sau la femeie, pentru a-i face sterili.
STIMUL, fenomen susceptibil de a provoca o reacţie, o conduită specifică unul organism.
STOCASTIC, adjectiv care desemnează un eveniment ce depinde de hazard.
STOETZEL (Jean-Antoine), psiholog francez (Salnt Die, Vosges, 1910 - Paris, 1987).
STRES, cuvânt englez utilizat pentru prima dată de H. Selye, In 1936, pentru a desemna starea in care se găseşte un organism ameninţat de dezechilibru sub acţiunea unor agenţi sau condiţii care pun in pericol mecanismele sale homeo-statice.
STRIGĂT PRIMAL, formă de tratament concepută de Arthur Janov (1967), bazată pe reviviscenţa unor suferinţe din trecut.
STRUCTURĂ, mod în care parţile unui tot se ordonează intre ele.
STUDIU DE CAZ, observare aprofundaţi a unor subiecţi particulari care continui, uneori, ani întregi, in cursul căreia se culeg toate datele posibile cu privire la una şl aceeaşi persoană
STUPEFIANT, iniţial substanţă a cărei administrare generează o stare de toropeală, de inhibare a centrilor nervoşi.
SUBCEPŢIE, reacţie a organismului la o excitaţie „percepută" inconştient.
SUBCONŞTIENT, conştiinţă obscura
SUBIECTIV, care aparţine subiectului gânditor şi care nu poate fi trăit decât de el.
SUBLIMARE, derivare a unei energii instinctuale către un scop social elevat.
SUBSTITUŢIE, înlocuire a unul obiect prin altul aau a unei activităţi prin alta, analoagă.
SUCCES, rezultat fericit al unei întreprinderi.
SUFERINŢĂ Durere.
SUGAR, copil hrănit la sân.
SUGEREA DEGETELOR. Activitate automatică a copilului mic
SUGESTIBILITATE, aptitudine de a primi sugestii, adică de a reacţiona la un semnal (obiect sau ordin) în mod maşinal, fără participarea activă a voinţei.
SUGESTOPEDIE, metodă pedagogică elaborată In anii 1960 de medicul bulgar G. Lozanov, care utilizează destinderea fiziologică şl sugestia spre a favoriza achiziţionarea de cunoştinţe.
SUPRAEU, ansamblu de Interdicţii morale introiectate.
SURÂS, expresie îmbietoare a feţei, semn de plăcere, de simpatie, de afecţiune.
SURDITATE, slăbire sau pierdere mai mult sau mai puţin totală a auzului.
SURDOMUTISM, stare a celui care este surd şi mut.
SURMENAJ, oboseală excesivă.
SZONDI (LeopokJ), psihiatru elveţian de origine maghiară (Jnyitra, aziNitra, Slovacia, 1893-Kiisnacht, Elveţia, 1986).
ŞARJĂ DE MUNCĂ, cheltuială energetică pe care trebuie «ă o facă un muncitor spre a îndeplini o sarcină. -> SOCIOGRAMA.
SCOALĂ, instituţie care distribuie un învăţământ colectiv.
SCOALĂ ACTIVĂ, mişcare pedagogică bazată pe principiile unei educaţii funcţionale care să respecte interesele şi trebuinţele copilului.
-» CLAPARÈDE (Edouard);
SOC, traumatism care duce la o perturbare in organism.ELECTROSOC; Stres.
ŞOMAJ, lipsă de lucru.
STEFÂNESCU-GOANGĂ (Borian), psiholog român (Curtea de Argeş, 1881 - Cluj, 1958).
TABU, caracter interzis şl sacru al unul obiect.
TACTISM. Sinonim al taxiei.
TAHISTOSCOP, aparat de laborator, frecvent utilizat in psihologia experimentală, prin care se expune, pentru foarte scurt timp, un material vizual dat, in general plasat in centrul unui fond alb.
TALENT, aptitudine naturali sau dobâditâ de a face un lucru.
TANDREŢE, sentiment profund de afecţiune.
T.A.T. - Thematic Apperception Test.
TATUAJ, desen de neşters făcut pe piele.
TAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie proprie animalelor, programată genetic, provocată de un stimul exterior şl controlata de sistemul nervos.
TAYLOR (Frederick Winstow), inginer şl economist american (Ger* mantown, Pennsilvania, 1856 -Filadelfia. 1915).
TEATROTERAPIE, joc dramatic spontan, utilizat in scop terapeutic, cu copii sau cu adulţi care prezintă tulburări de caracter.
->PSIHOORAMĂ.
TELEPATIE, comunicare extra-senzorială, directă şl la distanţă, a gândurilor unui individ către un alt individ.
TEMPERAMENT, ansamblu de elemente biologice care, împreună cu factorii psihologici, constituie personalitatea’.
TENDINŢĂ, forţă endogenă care orientează un organism către un anumit scop.
TENDINŢĂ DE REPETIŢIE, principiu enunţat de S. Freud, potrivit căruia impulsiile tind întotdeauna să restabilească o stare de lucruri anterioară.
TENSIUNE, stare a celui care este încordat.
TEORIA LOCALIZĂRILOR CERE-BRALE, concepţie potrivit căreia o anumită funcţie depinde de o zonă precisă a creierului*.
TEORIA OPERATORIE, teorie in care sunt descrise diversele structuri logice care se succed in cursul dezvoltării intelectuale.
TEPLOV (Boris), psiholog rus (Tuia, 1896-Moscova, 1965).
TERAPIE COMPORTAMENTALĂ sau TERAPIA COMPORTAMENTULUI, metodă de tratament psi-hoterapeutic bazată pe legile şi principiile învăţării, îndeosebi pe acelea ale condiţionării*, cu scopul de a înlocui atitudinile neadecvate cu altele, mai bine adaptate.
TERAPIE FAMILIALĂ, psihoterapie colectivă care se adresează atât bolnavului cat şi membrilor
TERAPIE OCUPAŢIONALĂ, tratament prin activitate a unor tulburări mentale.
TERAPIE PRIN AVERSIUNE, formă de terapie comportamentală care urmăreşte să-l deturneze pe subiect de la o conduită asoclind-o cu un stimul neplăcut (şoc electric, sonerie...).
TERAPIE PRIN CONDIŢIONARE OPERANTĂ, formă de terapie comportamentală bazată pe întărirea subordonată răspunsului.
TERAPIE PRIN IMERSIE, formă de terapie comportamentală în care pacientul, in stare de relaxare, este confruntat cu un stimul anxiogen.
TERAPIE PRIN PROVOCAREA ANXIETĂŢII, tehnică dezvoltată de P. E. Slfneos, în contradicţie paradoxală cu obiectivele clasice (reducerea şi dispariţia anxietăţii).
TERITORIU, spaţiu terestru, maritim sau aerian care face parte din domeniul vital al imul animal sau grup de animale, pe care acestea îl apari împotriva incursiunilor congenerilor, dar nu şi ale altor specii.
TERMAN (Lewis Madison), psiholog american (John County, Indiana. 1877 - Stanford, California. 1956).
TERMOTAXIE, reacţie de orientare şi de locomoţie provocată şi întreţinută de variaţiile de temperatură, observata la unele animale.
TEST, probă standardizată care informează asupra unor caracteristici afective, intelectuale (nivel mental', aptitudini*, cunoştinţe*) sau senzoriale ale unui subiect ->Psihometrie; Psihotehnica.
TEST COLECTIV, test aplicat simultan mai multor persoane.
TEST DE COMPLETARE, probă psihologică prin care se cere completarea unui întreg.
TEST DE FRUSTRARE, tehnică proiectivă destinată evaluării personalităţii unul subiect, pornind de la modul său de a reacţiona in caz de frustrare.
TESTE DE MEMORIE, probe destinate să aprecieze calitatea memoriei şi eventualele ei deficite.
TEST DE PERFORMANTĂ, probă neverbalâ destinată aprecierii funcţiilor intelectuale.
TESTE DE PERSONALITATE, tehnici psihologice de explorare a unor aspecte noncognitive ale personalităţii.
TEST MIOKINETIC, tehnică proiectivă datorată lui E. Mira y Lopez (1939), înrudită cu grafologia şi care constă in reproducerea manuală a unor linii simple in diferite planuri ale spaţiului.
TESTUL CUBURILOR, probă neverbală de inteligenţă.
TESTUL FABULEI, metodă proiectivă imaginată de L. Dus, care constă in a-1 determina pe un copil să imagineze un final la mici istorioare care ii sunt povestite.
TESTUL LABIRINTURILOR, probă propusă de 8. D. Porteus (1919), constând dintr-o serie de labirinturi imprimate, de o dificultate tot mai mare, destinate aprecierii nivelului mental şi adaptabilităţii sociale a subiecţilor examinaţi.
TESTUL LUI GOODENOUGH, test de inteligenţă pus la punct de F. Goodenough (1886-1959).
TESTUL LUMII, probă psihologică derivată din „Jocul lumii" (World apparatus) de M. Lowenfeld şi codificată (1941) de către C. Biihler.
TESTUL SATULUI, tehnică proiectivă care constă în a-1 cere subiectului să construiască un sat cu un anumit număr de elemente figurative (stână, moară, biserică, primărie...) şi neflgurative (beţi-şoare, paralelipipede...).
TESTUL STRUNGARULUI, situaţie experimentală in care psihologul plasează un subiect căruia vrea să-i aprecieze îndemânarea motorie şi coordonarea bim&nualâ.
TESTUL VOCABULARULUI, proba de cunoştinţe verbale, de o aplicaţie facilă» individuală aau colectivă, frecvent utilizată in psihologie pentru evaluarea rapidă a nivelului intelectual.
TESTUL Z, probă proiectivă derivată din psihodiagnosticul lui Rorschach.
T-GROUP, abreviere pentru Trai' olog Group, -* Diagnostic.
THANATOS, in mitologia greacă, zeu al morţii; în psihanaliză, ansamblu al impulsiilor morţii.
THEMATIC APPERCEPTION TEST
THEODOSIU (Dumitru), pedagog român (satul Pantelixnon, azi în componenţa Bucureştlului, 1890 -Bucureşti, 1990).
THORNDIKE (Edward Lee), psiholog american (Williamsburg, Massa-chusetts, 1874 - Montrose, New York, 1949).
THURSTONE (Louis Leon), psiholog american (Chicago, 1887 -Chapel Hili. Caro lina de Nord. 1955).
TIC, contracţie musculară bruscă şi fugară, involuntară insă conştientă. care nu are loc decât in starea de veghe. Aceasta mişcare se poate asocia cu o emisiune verbala, de asemenea involuntară, uneori obscenă.
TIGMOTAXIE sau STEREOTA-XIE, reacţie a unul animal care cauţi contactul cu un obiect.
TIMIDITATE, lipsi de încredere in sine.
TIMP, durată marcată de succesiunea evenimentelor.
TIMP DE REACŢIE, interval de timp care aeparâ o excitaţie suferi tâ
TINBERGEN (Nikolaas). zoopsi-holog englez de origine olandeză (Haga, 1907 - Oxford, 1988).
TIPOLOGIE, studiu al caracterelor fizice ol mentale ale fiinţelor umane, clasate intr-un anumit număr de tipuri.
TODORAN (Dimitrie), psiholog şi pedagog român (Ibâneşti, jud. Mureş, 1908).
TOLERANŢĂ, respect al ideilor sau sentimentelor contrare celor ale noastre,
TOLMAN (Edward Chace), psiholog american (West-Newton, Massachu-setta, 1886 - Berkeley, California, 1959).
TONUS, stare permanentă de contracţie uşoară in care se găsesc muşchii, îndeosebi muşchii striaţi.
TOPICĂ, in psihanaliză, teorie potrivit căreia aparatul psihic s-ar diferenţia intr-un anumit număr de sisteme aflate în interacţiune reciprocă, despre care este posibil să ne facem o reprezentare figurată.
TOTEM, obiect care serveşte de patron clanului.
TOXICOMANIE, apetenţă morbidă manifestată de unii subiecţi pentru substanţe toxice, ceea ce duce la efecte dăunătoare pentru ei înşişi şi pentru societate.
TRAC, perturbare emoţională resimţită in momentul manifestării in faţa unui public.
TRAINING AUTOGEN, metodă de relaxare’ propusă de J. H. Schultz (Berlin),
TRAINING GROUP -> Diagnostic.
TRANCHILIZANT, substanţa farmaceutică al cărei efect principal este potolirea anxietăţii.
TRANSFER. 1. Report al unei deprinderi dobândite intr-un domeniu asupra unei activităţi similare (cunoaşterea dactilografiei, de exemplu, înlesneşte folosirea calculatorului).2.Proces psihologic legat de automatismele repetiţiei, care tinde să reporteze asupra unor persoane sau obiecte, in aparenţă neutre, emoţii şl atitudini din copilărie.3.în practica psihanalitică, relaţie afectivă pe care pacientul o stabileşte cu psihanalistul, relaţie neadaptată la situaţia terapeutică reală şl determinată de structuri anacronice.
TRANSSEXUAL1SM, sentiment sau dorinţă puternică de a aparţine sexului opus.
TRAUMATISM, şoc violent susceptibil de declanşarea unor tulburări somatice şi psihice.
TRAVESTISM sau TRANSVESTISM, adoptare frecventă a vestimentaţiei sexului opus.
TREBUINŢĂ, stare a unei persoane care resimte o lipsă.
TRICOTILOMANIE, tic care constă in smulgerea pirului.
TRISOMIE, aberaţie cromozomiala care constă în prezenţa supra-numerară a unui autosom: unul dintre cromozoni figurează în trei exemplare în loc de două.
TROPISM, reacţie de orientare a unui organism supus unei influenţe fizico-chimice exterioare.
TULBURĂRI DE CARACTER, aspecte ale caracterului unui individ care fac dificila integrarea sa armonioasă in societate.
TULBURĂRI REACŢIONALE, tulburări de conduită consecutive unei situaţii existenţiale dramatice.
TURBULENTĂ -> Instabilitate.
TUTUN, planta din familia sola-naceelor, a cărei principală specie, Nicotiana tabacum, dă tutunul de prizat, mestecat sau fumat.
UITARE, ştergere normali a amintirilor.
UMOARE — Dispoziţie.
VAGABOND, persoană fără loc de muncă şl fără domiciliu.
VAGABONDAJ, stare a celui care rătăceşte fără scop.
VAGINISM, contracţie involuntară, spasmodici şl dureroasă a muşchilor vaginului, care împiedică orice penetraţie.
VALENŢA, termen introdus în psihologie de K. Lewin pentru a desemna puterea de atracţie (valenţă pozitivă) sau de repulsie (valenţă negativă) a unei „regiuni“ a câmpului psihologic al unui individ.
VALIDITATE, calitate a ceea ce este valabil.
VALOARE, interes manifestat faţă de un obiect; stimă arătată unei persoane.
VAMPIRISM - Necrofilie
VANITATE, caracter a ceea ce este lipsit de valoare, vid, lipsit de realitate.
VASCHIDE (Nicolae). psiholog român (Buzău. 1874-Paris, 1907).
VÂRSTĂ CRITICĂ, perioadă de viaţă in cursul căreia se efectuează importante modificări fiziologice ţi psihologice.
VÂRSTĂ DE DEZVOLTARE, nivel de dezvoltare psihologică ţi motorie a unui copil mic. apreciat prin metoda testelor.
VÂRSTĂ MENTALĂ, nivel de dezvoltare intelectuală a unui copil, măsurat cu ajutorul unor probe psihometrice.
VELEITATE, voinţă deficitară.
VERBIGERATIE, pălăvrăgeală incoerentă şi interminabilă a unor psihopaţi, compusă din fraze lipsite de continuitate, din cuvinte fără şir, uneori deformate sau neo-formate.
VIAUD (Gaston), psiholog francez (Nantes, 1899 - Strasbourg. 1961).
VIGILENTĂ, conştiinţă a subiectului treaz.
VIOL, crimă sexuală comisă de un bărbat care abuzează prin forţă de o femele sau de o fată.
VIOLENTĂ -> Copil maltratat.
VIRILISM, masculinizare a femeii.
VIRILITATE, ceea ce caracterizează bărbatul, masculinitatea.
VIS, sultá de imagini şi de fenomene psihice care survin în timpul somnului.
VISCEROCEPTOR, organ senzitiv terminal, situat in mucoasa viscerelor (intestine, vezica.,.), care il Informează pe individ asupra stării organelor interne.
VISCEROTONIE, componentă temperamentală in tipologia lui W.H. Sheldon. caracterizată prin predominanţa funcţiilor digestive,
VIS ÎN stare de veghe dirijat, tehnică psihoterapeutlcă imaginată dc R. Desollle (1938)
VOCAŢIE, înclinaţie imperioasă pentru o activitate profesională sau artistică Îs o persoană care posedă aptitudinile necesare.
VOIERISM, perversiune caracterizată prin căutarea juisării sexuale in spectacolul relaţiilor intime.
VOINŢA, aptitudine de a-şi actualiza şi realiza intenţiile.
VOLUPTATE, plăcere intensă, generată de satisfacerea unei trebuinţe elementare, intr-un sens mal special, plăcere sexuală care rezultă din excitarea mecanică a părţilor genitale, excitare care in mod normal duce la orgasm.
VORBIRE, utilizare a limbajului articulat in comunicare.
WALLON (Henri), psiholog francez (Paris, 1879-id., 1962).
WATSON (John), psiholog American (Greenville, Carollna de Sud, 1878- New York. 1958.
WECH5LER (David), psiholog american de origine români (Bucureşti, 1896 - New York, 1981).
WINNICOTT (Donald Woods), psihiatru si psihanalist englez (Plymouth. 1986 - Londra, 1971).
WUNDT (Wilhelm), psiholog german (Neckarau, azi Mannhein, 1832 - Grossbothen, 1920).
ZAPAN (Gheorghe), psiholog, matematician şi avocat român (Dorohoi, jud. Botoşani, 1897 - Bucureşti, 1976).
ZGOMOT, complex sonor nearmo-nios. supărător sau dezagreabil.
ZONĂ EROGENĂ, parte a corpului a cărei stimulare determină o plăcere sexuală.
ZOOFOBIE, frică de animale.
ZOOPSIE, halucinaţie vizuală in care bolnavul vede fiare, în general hidoase sau periculoase (şerpi, păianjeni...), care îl îngrozesc.
ZORGO (Beniamin), psiholog român (Râstoci, jud. Sălaj. 1916 - Cluj-Napoca, 1980).
ZVON, ştire plauzibilă dar necon-trolată, legată de actualitate, care se propagă oral.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu