Editura Eikon
Colectia Psihologie franceza contemporana
An aparitie :2021
Editia I
Editia originala: Le livre de la mémoire, 2013
Traducerea Bogdan Popa
ISBN Bogdan Popa
Nr pagini : 242
Format 215 x 215
Pretul la data postarii : 150 lei la Editura, 150 lei la librariaonline
Descrierea editurii:
Nu trebuie să fii psiholog, psihiatru sau neurolog ca să abordezi acest volum. Stilul accesibil se adresează tuturor celor care au o pregătire medie ori de specia - litate sau celor care, pur și simplu, doresc să cunoască cât mai mult despre ei, mai precis despre fenomenul numit memorie. Să încep cu o evocare. În anii de studiu m-am bucurat că un autor atât de original ca L. S. Vîgotski putea fi citit și în românește. Am deschis operele sale în două volume publicate la E. D. P. – 1972, în traducerea Valentinei Radu (cu Ludmila Slifca), distinsă cercetătoare la Institutul de Psihologie al Academiei din strada Frumoasă, într-un cartier care avea atunci, într-adevăr, ceva frumos prin arhitectură și ambianță discretă. Ea m-a consiliat în multe probleme de psihologie a copilului și pentru acest fapt îi păstrez – în memorie – o amintire deosebită. Mă interesa pe atunci, între altele, relația dintre gândire și limbaj. În volumul doi al operelor lui Vîgotski am citit studiul „Gândire și cuvânt”. Ca motto, autorul citează câteva versuri – nici acum nu știu originea lor – probabil dintr-o poezie. M-au impresionat și le reproduc aici, întrucât ele sună ca un ecou simplu, firesc al ființei umane în fața inexplicabilului, ca o stare de perplexitate și parcă de neputință: „Cuvântul l-am uitat Și tot ce-am vrut să spun, Iar gândul fără trup În țara umbrelor se-întoarce.” Desigur uitarea, pandant al memoriei, nu lasă indiferent pe nimeni, iar lucrul cel mai grav este atunci când în fazele ei grandioase, patologice, dezumanizează.
Nu numai că nu-ți aduci aminte evenimente sau fapte, dar poți fi confruntat cu situații dramatice, în care nici nu mai știi cine ești. Între gândire și cuvânt stă un liant, memoria. Ea stochează imagini, emoții, sentimente și cuvinte care conectate prin neurotransmițători formează gânduri, reprezentări, proiecte și, mai presus de orice, participă la actul creator. Fără memorie nu mai suntem noi înșine, nu mai avem istorie personală, nu ne mai putem integra social. Pentru Secenov, psiholog rus, memoria este „piatra unghiulară a dezvoltării psihice”. Memoria ne scade odată cu înaintarea în vârstă, iar spre finalul vieții sau chiar mai devreme în unele cazuri este amputată de boli neurologice ca Alzheimer, AVC sau Parkinson. Și bolile psihice degradează vitalitatea memoriei. Un pacient ale cărui atacuri de epilepsie s-au multiplicat odată cu maturizarea a ajuns să nu mai suporte violența lor. Chirurgii au hotărât ablația părții de mijloc a lobului temporal ce cuprindea și hipocampul în ambele emisfere cerebrale. Rezultatul operației a fost dramatic: toată existența sa a fost privată de amintiri noi, ele nu se mai puteau forma, nu se structurau într-o matrice stabilă. Tragismul pacientului era amplificat de faptul că ablația zonei în cauză l-a deposedat de putința de a-și imagina viitorul. Nu era capabil să-și imagineze o activitate pentru a doua zi. Viitorul său imediat nu mai putea fi reconstruit din contribuția unor informații ce aparțineau trecutului, operație susținută de hipocamp. În ce privește trecutul, neuropsihologul David Eagleman (2015) afirma: „Trecutul nostru nu este o înregistrare fidelă, ci o reconstrucție, care uneori poate friza mitologia.” Nu redăm întocmai trecutul, iar primul vinovat este uitarea care atenuează detaliile, sărăcind amintirea. Golul uitării este înlocuit de contribuția subiectivă a individului care, în dorința de a fi cât mai „fidel” faptelor rememorate, adaugă inconștient unele amănunte, distorsionând adevărul. Modelul cel mai bun ne este oferit de relatările martorilor participanți la un eveniment trecut.
Scriitorii își au meritul lor, un spirit de observație ascuțit poate uneori valora mai mult decât o investigație laborioasă. Poate nu întâmplător Nietzsche spunea că a învățat mai multă psihologie din romanele lui Dostoievski decât din altă parte. Unele exemple pot servi drept modele (vezi învățarea prin modelare) unor generații viitoare care, fără îndoială, vor fi preocupate de prezentul lor, prezent care pentru noi cei de azi este un viitor ce nu poate fi intuit în adevărata sa dimensiune. Cum vor înțelege și integra ele trecutul nostru în prezentul și viitorul lor? Citind povestirile Rashomon și Într-un bunget de pădure de Ryunosuke Akutagawa sau urmărind filmul Rashomon, regizat de Akira Kurosawa în anul 1950 („Leul de Aur” la Veneția, 1951), asistăm la un vălmășag de mărturii în jurul unei crime petrecute într-o pădure. Acțiunea se petrece în evul mediu japonez. Un nobil este omorât, iar soția sa este siluită de un bandit. Acesta este prins și la anchetă fiecare martor povestește propria sa amintire legată de eveniment. Cei interogați sunt: soția rămasă în viață, banditul ucigaș, un tăietor de lemne, un preot budist, un polițist, etc. Relatările loc sunt confruntate cu povestirea nobilului ucis, considerată ca adevărată, așa cum a fost transmisă printr-un medium. Prin mediumul în transă vorbea nobilul dispărut. Aceasta e considerată ca reală. Le comparăm și vedem că nicio relatare nu coincide cu cealaltă. Fiecare adaugă ceva personal propriei mărturisiri, convins fiind că spune adevărul. Prin aceste adaosuri inconștiente se poate depăși limita veridicului, trecându-se în confabulație. Și azi în anchetele poliției se constată aceleași erori. Avem deci un bun exemplu care ilustrează pasajul spre mitologie. La formarea amintirilor despre un eveniment participă un număr mare de neuroni care prin conexiunile lor permit constituirea imaginilor care vor fi memo - rate. Or, aceiași neuroni care au format reprezentarea evenimentului, deși extrem de mulți ca număr, sunt întrebuințați să participe la activarea altor amintiri. Ei sunt permanent solicitați să formeze alte conexiuni, mai bine zis sunt forțați de dinamica neuronală. Astfel, ei destructurează amintirea formată prin sprijinirea unor noi reprezentări ale activității noastre cotidiene.
Deci se încadrează în noi structuri neuronale în defavoarea celor vechi care le-au precedat. Vechea structură se destramă, multe detalii ale amintirii devin palide fără ca să ne dăm seama, iar noi trăim sentimentul uitării. Sunt concluziile cercetărilor lui Eagleman care spune că „dușmanul memoriei nu este timpul, ci celelalte amintiri”. Printre problemele neelucidate în prezent în studiul memoriei este și cea a sensului. Toate operațiile privind dinamica conexiunilor neuronale, a rețelelor din lobii creierului încep să fie cunoscute. De ce aceste semnale care se succed extrem de rapid, într-un ritm greu de urmărit, capătă un sens pentru subiect dar și pentru ceilalți semeni. Unele observații relevă faptul că sensul este dependent integral de asocierile care se produc ca urmare a experiențelor și trăirilor vieții tale. Toți suntem la fel și, totuși, toți atât de diferiți datorită bagajului ereditar, educației și experienței personale. În fond, nu e decât încă o confirmarea faptului că, până în prezent, suntem unici și irepetabili pe acest pământ, în acest univers. Gândind științifico-fantastic poate că avem un echivalent în alte lumi paralele sau în multivers. Dacă ar fi să fie așa, nu rămâne decât să trecem de la nivelul teoretic la cel practic, verificabil și cel mai credibil. Cum spunea un astronom, să gândim la scară mare. Alain Lieury, cel care ne-a părăsit acum câțiva ani, a scris o carte plină de surprize unde alături de relatări, idei și paradigme suntem însoțiți de imagini care atent privite ne ușurează înțelegerea conștiinței prin memorie. BOGDAN POPA
Alain Lieury este profesor de psihologie cognitiva si sef al Laboratorului de Psihologie Experimentala din cadrul Universitatii Rennes 2.
Dintre lucrarile publicate:
Manual de psihologie generala, antet 1996, 2004
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personala, Polirom 2008
Cartea Memoriei, Eikon 2021
Cuprins:
Prefata 7
ANTICHITATEA (SEC AL VIII I.E.N. - 430)
Memoria in timpul Elenei si a lui Ulise 10
Mnemozina si originea cuvantului memorie 12
Muzele, zeitele cunoasterii 14
Legenda lui Simonide din Ceos 16
Metoda locurilor 18
Memoria - Cunoastere 20
Primul savant al memoriei 22
Folosirea zodiacului pentru memoria locurilor 24
Retorica lui Herentius: primul tratat de imagini 26
Arta de a pleda si memoria locurilor 28
Exercitiul si logica 30
Abstractia in memorie 32
Multiplicitatea memoriilor 34
EVUL MEDIU SI RENASTEREA (735 E.N. - 1584)
Memoria in timpul lui Carol cel Mare 36
Castele si manastiri 38
Doctorul admirabil 40
Rotulele: roti magice ale memoriei 42
Primele aparitii ale codului litera-imagine 44
Teatrul memoriei 46
Sistemele magice ale memoriei 48
Medicina memoriei 50
Arborescentele si logica 52
Sistemul mnemonic al umbrelor 54
Sigiliile memoriei 56
CLASICISMUL SI ILUMINISMUL
Prima agenda... Mana! 58
Arta adevarata ("Vray art") a memoriei 60
Descartes contra memoriei 62
Memoria intr-un tratat de matematica 64
Inventia codului cifra-litera 66
Inventatorul calculului infinitezimal se intereseaza de codul cifra-litera 68
Filozofii englezi si memoria 70
Primele procedee fonetice. cenzura Regelui Soare 72
"Memorial lines" 74
SECOLUL AL XIX-LEA
Mecanismele asocierilor memoriei 76
Noua arta a memoriei 78
Inventia tabelului de memorie 80
Inventia stenografiei memoriei 82
Memorarea numerelor sau a datelor cu codul cifra-litera 84
Tabelul cronologic al regilor frantei 86
Descoperirea afaziei 88
Cum memoram numarul Pi cu 128 zecimale... 90
Asocierile intre amintiri 92
Regesia amintirilor 94
Amnezia retrograda si consolidarea mnezica 96
Masura memoriei si a uitarii 98
Procedeele fonetice ale memoriei 100
Amnezia lui Korsakov 102
Conditionarea 104
Teoria memoriilor partiale 106
Recunoasterea 108
Memoria vizuala a jucatorilor de sah 110
Memoria calculatorilor minune 112
Originea mnemotehnicii in Statele Unite 114
Memoria adevarata si memoria obisnuinta 116
Cand apar primele amintiri din copilarie 118
Invatarea prin incercare si eroare 120
Curba invatarii 122
SECOLUL AL XX-LEA
Invatarea labirintului 124
Transferul de invatare 126
Lapsusuri si asocierile memoriei 128
Boala Alzheimer 130
Memoria mirosurilor 132
Memorie si cunostinte 134
Memoria copilului 136
Absenta de amintiri din prima copilarie 138
Memoria pe termen scurt 140
Capacitatea limitata si numarul magic 7 142
Cerebelul - sediul automatismelor 144
Organizare si memorie 146
Ictusul amnezic 148
Hipocampul - inregistrator al memoriei 150
A pune nume unui chip 152
Memoria iconica 154
Amnezia fetelor 156
Repetitie si memorie 158
Cuvantul de pe varful limbii 160
Indicii de recuperare 162
Mecanismele uitarii 164
Imbatranirea memoriei 166
Memoriile senzoriale 168
Modele modulare ale memoriei 170
Memoria procedurala 172
Categorizarea: o organizare semantica 174
Descoperirea memoriei semantice 176
Economia cognitiva: o memorie inteligenta 178
Memoria cu imagini 180
Teoria dublului. Codal al imaginilor 182
Planuri de recuperare si fraze cheie 184
Memoria lexicala 186
Veniamin, o memorie vizuala prodigioasa 188
Metoda locurilor folosita de un mnemonist 190
Emisfera cerebrala dreapta si scrierea ideografica 192
Memoria vizuospatiala 194
Memoria episodica 196
Potentializarea pe termen lung 198
Memoria de lucru 200
Camera de filmat umana: o memorie vizuala prodigioasa 202
Dobandirea unui vocabular printr-un cuvant cheie cu imagine 204
Bizarerie si organizare 206
Memorie lexicala si patologia lecturii 208
Amintirile flash-uri 210
Memorie episodica si memorie semantica 212
Fete si expresii emotive 214
Memoria actiunii si codajul motor 216
A invata ascultand cantece 218
O memorie prodigioasa 220
Amigdala: creierul emotiv al amintirilor 222
Plasticitatea cerebrala la copil 224
False amintiri si memorie 226
Programele de antrenament cerebral si memoria 228
POSTFATA 231
BIBLIOGRAFIE 235
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu