Editura Herald
Colectia Psihoterapia
An aparitie : 2006, 2018, 2022
Editia a III-a
Editia originala: Die Revolte des Körpers, 2005
Traducerea Amalia Trepca
ISBN 978-973-111-914-4
Nr pagini : 208
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 36,55 lei la Editura, 21,50 lei la elefant, 40,85 lei la libris
Descrierea editurii:
In Corpul nu minte niciodata ( noua editie a volumului - Revolta corpului) Alice Miller analizeaza mai convingator decat oricand consecintele pe termen lung pe care abuzul din copilarie le are asupra trupului victimelor. Folosind experienta avuta cu pacientii sai si intorcandu-se la istoriile de viata ale unor mari scriitori, precum Marcel Proust, Franz Kafka si Virginia Woolf, Miller demonstreaza ca umilinta traita de copii, sentimentele lor reprimate de neputinta, furie si ura la adresa parintilor se manifesta la maturitate sub forma bolilor, fie ele cancer, accidente vasculare sau alte afectiuni grave, iar neputinta, lipsa permisiunii personale si sociale de a le constientiza la varsta adulta isi gaseste paralela in dependenta de substante care insoteste de multe ori starea de vid interior rezultata in urma refularii si a clivajului interior. Ca specialist ce nu s-a ferit niciodata de controverse, Alice Miller indeamna vehement societatea sa renunte la imperativul otravitor al poruncii biblice de a-ti cinsti si iubi neconditionat parintii si sa nu ofere iertare parintilor care, folosind metode tiranice de educare, au provocat suferinte de neconceput copiilor proprii.
"Iubirea" copilului abuzat in trecut fata de parintii sai nu este iubire. Ea este o legatura impovarata de asteptare, de iluzii si negari, care solicita un pret foar-te mare de la toti cei implicati. Pretul pentru aceasta legatura este platit, in primul rand, de urmatoarea generatie de copii, care cresc in spiritul minciunii, pentru ca sunt supusi unui tratament considerat de parinti a fi "spre binele lor". Persoana respectiva plateste adesea, pentru negarea sa, cu probleme serioase de sanatate, deoarece «recunostinta» ei se afla in contradictie cu ceea ce corpul sau stie.
Aproape toate cartile mele au starnit reactii critice, insa, in cazul cartii de fata, remarcabila a fost tocmai intensitatea emotio-nala cu care explicatiile din ea au fost fie confirmate, fie respinse. Am impresia ca aceasta intensi-tate exprima in mod indirect cat de aproape sau de departe este cititorul fata de sine insusi.
Terapeutii propun adesea iertarea ca mijloc de vindecare pentru a se linisti pe ei insisi, asa cum au procedat si parintii. Dar, deoarece mesajele terapeutilor suna foarte asemanator cu cele primite in copilaria clientului de la parintii acestuia, desi adesea formulate mai prietenos, clientul are nevoie de mult timp pentru a observa pedagogia din spatele discursului terapeutic. Atunci cand, in sfarsit, o recunoaste, el nu-l poate parasi pe terapeut, pentru ca intre timp s-a dezvol-tat deja o noua legatura toxica.
Pentru client, terapeutul a devenit mama care l-a adus pe lume, deoarece in aceasta noua relatie a invatat sa simta. Asa ca este posibil ca el sa astepte in continuare salvarea din partea terapeutului, in loc sa isi asculte corpul, care ii ofera ajutor prin semnalele sale. Insa, daca, de exemplu, clientul are sansa de a fi insotit de un martor compe-tent, el isi poate trai si intelege frica de parinti (sau fata de figu-rile parentale) si incepe sa rupa treptat legatura distructiva. - Alice Miller
Alice Miller (1923–2010), psiholog elvetian, a fost recunoscuta in mod special pentru lucrarile sale in domeniul abuzului parinte-copil, traduse in numeroase limbi. Opiniile sale asupra consecintelor abuzului fata de copil au devenit deosebit de influente. Miller a tinut sa clarifice ca termenul „abuz” nu se refera numai la violenta fizica si la abuzul sexual, ci si la o forma de abuz mai insidioasa: cel psihologic. Acesta este insidios deoarece e dificil de identificat si de oprit, caci persoana abuzata are adesea tendinta de a ascunde abuzul chiar si de sine, si s-ar putea sa nu devina constienta de el decat in urma unui eveniment dramatic sau a instalarii depresiei, ce se cere tratata. Ea a sustinut ca toate formele de boala mintala, de dependenta, de crima, precum si aderarea oarba la o secte religioase sunt cauzate in ultima instanta de furia si suferinta refulate ce rezulta din traumele inconstiente nerezolvate din copilarie. Ea a analizat din aceasta perspectiva viata unor figuri problematice ale istoriei, realizand intre altele psihobiografia lui Adolf Hitler si a lui Jürgen Bartsch, despre care afirma ca au suferit de abuzuri parentale repetate.
Din lucrarile sale traduse in limba romana:
Evas Erwachen: Über die Auflösung emotionaler Blindheit/The Truth Will Set You Free: Overcoming Emotional Blindness, 2001, la noi in traducere clandestina sub titlul : Desteptarea Evei. Despre vindecarea orbirii emoţionale
Abbruch der Schweigemauer/Breaking Down the Wall of Silence, 1990, tradus la noi: A sfarama zidul tacerii intampinand copilul ce asteapta, Didactica si pedagogica 1998, Caderea zidului tacerii, Nemira 2010,
Das Drama des begabten Kindes, 1979, tradus la noi Drama copilului dotat: în cautarea adevaratului sine, Herald 2013, 2016 si apoi sub titlul Drama copilului interior - Prizonieri ai copilariei in cautarea adevaratului sine, Herald 2021
Am Anfang war Erziehung/For Your Own Good, 1980/ Pentru binele tau. Radacinile violentei in educatia copilului, Herald 2016
Die Revolte des Körpers/The Never Lies: The Lingering Effects of Cruel Parenting 2005/ Revolta trupului, Nemira 2006, Revolta corpului. Forta vindecatoare a propriului adevar, Herald 2018/Corpul nu minte niciodata. Vindecarea traumelor copilului interior, Herald 2022
Cuprins:
DESPRE AUTOARE 9
CUVÂNT-ÎNAINTE 11
INTRODUCERE 17
MORALITATEA ŞI CORPUL 17
I. A SPUNE ŞI A ASCUNDE 37
1. VENERAREA PĂRINŢILOR ŞI CONSECINŢELE SALE TRAGICE (Dosfoievski, Cehov, Kafka, Nietzsche) 39
2. LUPTA PENTRU LIBERTATE ÎN TEATRU ŞI STRIGĂTUL IGNORAT AL PROPRIULUI CORP (Friedrich von Schiller) 44
3. TRĂDAREA PROPRIILOR AMINTIRI (Virginia Woolf) 49
4. URA DE SINE ŞI IUBIREA NEÎMPLINITĂ (Arthur Rimbaud) 53
5. COPILUL PRIZONIER ŞI NECESITATEA NEGĂRII DURERII (Yukio Mishima) 59
6. SUFOCAT DE DRAGOSTEA MATERNĂ (Marcel Proust) 63
7. MARELE MAESTRU AL DISOCIERII DE PROPRIILE SENTIMENTE (James Joyce) 71
EPILOG LA PRIMA PARTE 73
II. MORALA TRADIŢIONALĂ DIN CADRUL TERAPIILOR ŞI CUNOAŞTEREA PE CARE CORPUL O MANIFESTĂ 75
INTRODUCERE LA PARTEA A DOUA 77
1. ABUZUL DE LA SINE ÎNŢELES AL COPIILOR 85
2. ÎN CARUSELUL SENTIMENTELOR 93
3. CORPUL CA PROTECTOR AL ADEVĂRULUI 109
4. AM VOIE SĂ O SPUN? 115
5. MAI DEGRABĂ MORŢI DECÂT SĂ SIMŢIM ADEVĂRUL 123
6. DROGURILE ŞI ÎNŞELAREA CORPULUI 127
7. AVEM VOIE SĂ NE AMINTIM 137
III. ANOREXIA: NEVOIA DE COMUNICARE AUTENTICĂ 153
INTRODUCERE LA PARTEA A TREIA 155
JURNALUL FICTIV AL ANITEI FINK 161
REZUMAT 1851
POSTFAŢĂ 189
CORPUL NU MINTE NICIODATA - O PROVOCARE 189
BIBLIOGRAFIE 201
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu