Editura Trei
Colectia Psihologie-Psihoterapie
An aparitie :2022
Editia I
Editia originala: Handbuch des therapeutischen Erzählens: Geschichten und Metaphern in Psychotherapie, Kinder- und Familientherapie, Heilkunde, Coaching und Supervision
Traducerea Diana Rotaru
ISBN 978-606-40-1412-2
Nr pagini : 480
Format 145 x 205
Pretul la data postarii : 72,25 lei la Editura, 85 lei la Clb, 76,50 lei la librex
Descrierea editurii:
Preocuparea pentru rezolvarea problemelor reale cu ajutorul poveștilor imaginare urmează tradițiile basmului și înțelepciunii Orientului, precum și învățăturile echivalente ale lumii occidentale. Prin intermediul povestilor, psihoterapia și arta vindecării sunt îmbogățite și uneori chiar desăvârșite. Pornind de la principiile psihoterapiei sistemice și bazându-se pe o îndelungată experiență în hipnoza clinică autorul ne invită să ne extindem posibilitățile de intervenție terapeutică și ne oferă oferă o colecție de povești care pot fi utilizate cu succes în consiliere, psihoterapie, pedagogie sau tratamente medicale. In a doua parte a cărții descoperim instrumente precum inducerea transei, recadrarea, utilizarea metaforei, precum și repere clare pentru aplicarea acestei tehnici pentru a aduce schimbări pozitive în oameni, grupuri și organizații.
"Conversația care atacă direct problemele aduce adesea cu sine o stare de paralizie și de încurcătură. Abordarea fățișă a problemelor și a experiențelor traumatice este înlocuită aici prin îndeletnicirea cu o poveste cu rol de exemplu, în cadrul căreia este mai ușor de găsit o soluție, deoarece aceasta înlesnește o conversație neîmpovărată de griji. Conversația bazată pe povești care ilustrează situația reală face ca dialogul terapeutic să curgă cu ușurință și umor. Discuția despre metafore, poveștile exemplificatoare și regândirea soluțiilor în cadrul altor domenii decât cele problematice dau aripi creativității interlocutorilor." Stefan Hammel
"Poveștile sugestive se adresează instanțelor inconștiente, ocolind gândirea conștientă, cu tendința ei de a se lăsa paralizată de obișnuințe și temeri. Prin urmare, istorisirile oferă consilierii o ușurință care deseori lipsește conversațiilor orientate cognitiv. Soluția este lăsată în seama inconștientului, ale cărui posibilități de explorare sunt mai bogate decât cele ale gândirii raționale. Umorul, curiozitatea și optimismul își găsesc în felul acesta locul în consiliere — întrucât atenția interlocutorului este aparent captată de ceva mai plăcut decât povara problemelor nerezolvate. De fapt problemele sunt adesea rezolvate chiar în timpul procesului de ascultare, în mod indirect și fără a băga măcar de seamă. "Stefan Hammel
Stefan Hammel este specializat în psihoterapia copilului și familiei și hipnoterapie. Este membru al Societății Germane pentru Hipnoză Clinică Milton Erickson și a ținut seminare în Marea Britanie, Franța, SUA și alte țări.
Cuprins:
Cuvânt-înainte 9
Introducere
1. Potențialul poveştilor
1.1. Accesul 13
1.2. Tradiția 15
1.3. Aplicabilitatea 17
1.4. Beneficiile 20
1.5. Transa, relația de armonizare (rapport) şi sugestia 22
1.6. Lumea viselor 26
1.7. Structura şi conţinutul 30
1.8. Principiile terapeutice 32
1.9. Viziunea filosofică 36
1.10. Instrucțiuni de folosire 41
Partea I. Poveştile
2. Facilitarea înțelegerii
2.1. Găsirea sensului 45
2.2. Percepția și interpretarea 49
2.3. Înțelegerea şi neînțelegerea 54
3. Facilitarea sănătății
3.1. Inima, circulația sangvină, sângerările şi fluxul sangvin 59
3.2. Infecții, alergii, boli autoimune 67
3.3. Pielea și părul 81
3.4. Tensiune şi relaxare musculară 85
3.5. Senzațiile corporale și percepția durerii 89
3.6. Simțul văzului 102
3.7. Simțul auzului 104
3.8. Simțul echilibrului 108
3.9. Vorbirea 110
3.10. Memoria şi accesarea abilităților 116
3.11. Excreția 130
3.12. Somnul 135
3.13. Sexualitatea 145
3.14. Comportamentul alimentar şi dependența 149
4. Facilitarea stării de bine
4.1. Centrarea pe resurse şi gândirea pozitivă 159
4.2. Atacul şi apărarea 165
4.3. Anxietatea 182
4.4. Compulsivitatea 190
4.5. Depresia 196
4.6. Mania 205
4.7. Lumea viselor, delirul şi halucinația 208
4.8. Suicidul 220
4.9. Pierderea și despărțirea 225
5. Facilitarea relațiilor de succes
5.1. Relația de cuplu 234
5.2. Familia 244
5.3. Educația parentală şi plecarea de acasă 256
5.4. Vârsta mijlocie şi bătrânețea 265
5.5. Prietenii 269
6. Facilitarea dezvoltării
6.1. Dezvoltarea şi maturizarea 274
6.2. Învățarea 282
6.3. Dorința, voința și viziunea 287
6.4. Economia, ordinea, eficiența și calitatea 294
Partea a II-a. Metodele
7. Descoperirea poveştilor terapeutice
7.1. Folosirea intuiției 315
7.2. Folosirea surselor scrise 317
7.3. Folosirea surselor orale 318
7.4. Folosirea propriei vieți ca sursă de inspirație 319
7.5. Folosirea filmelor şi a altor surse media 320
7.6. Folosirea altor surse de comunicare 322
8. Dezvoltarea poveştilor terapeutice prin dialog
8.1. Dezvoltarea poveştilor prin întrebări sistemice 324
8.2. Transformarea metaforelor-problemă în metafore-soluție 327
8.2.1. Abordarea bazată pe reguli: urmarea regulilor implicate de metaforă 328
8.2.2. Abordarea bazată pe excepție: identificarea excepției de la regulă în cazul metaforei 331
8.2.3. Abordarea prin desene animate: crearea flexibilă a metaforelor 333
8.2.4. Variațiuni pornind de la tema metaforei 334
8.3. Dezvoltarea poveştilor împreună cu copiii 335
9. Inventarea poveştilor terapeutice
9.1. Tipurile de povestiri terapeutice 338
9.1.1. Poveşti exemplificatoare şi poveşti metaforice 338
9.1.2. Modele pozitive, modele negative şi modele euristice 340
9.1.3. Model de clasificare a tipurilor de narațiuni terapeutice 344
9.2. Formele de bază ale sugestiei 345
9.2.1. Sugestia declarativă 345
9.2.2. Sugestia directivă 347
9.2.3. Sugestia implicită 350
9.2.4. Sugestia interogativă 353
9.3. Intervenţii terapeutice de bază în cadrul povestirii 354
9.3.1. Recadrarea reală şi non-reală 354
9.3.2. Destabilizarea şi stabilizarea 358
9.3.3. Redirecționarea atenției în sensul opus 362
9.3.4. Întreruperea şi recondiționarea tiparelor 363
9.3.5. Reinterpretarea poveştilor de viață 368
9.3.6. Creșterea și reducerea complexității 370
9.3.7. Utilizarea simptomului 370
9.3.8. Externalizarea şi vizualizarea 375
9.3.9. Intervenția prin modele pozitive şi negative 378
9.3.10. Crearea de atitudini de aşteptare, exploratorii şi de învăţare 379
9.3.11. Intervenții bazate pe relația de armonizare (rapport) 380
9.3.12. Intervențiile bazate pe recompense şi pedepse 386
9.4. Structurile narative 387
9.4.1. Structura clasică 387
9.4.2. Abordările bazate pe reguli, pe excepții, pe desene animate şi pe paradox 390
9.4.3. Activitate profesională competentă şi incompetentă 393
9.4.4. Perioadele de succes 393
9.4.5. Locurile de succes 397
9.4.6. Parlamentul intern şi ceaşca de ceai 398
9.4.7. Externalizarea ambivalenţei sub forma dialogului 400
9.4.8. Externalizarea ambivalenţei sub forma a două locuri îndepărtate 403
9.4.9. Externalizarea ambivalenței sub forma a două tipuri de mişcare 403
9.5. Genurile narative 405
9.5.1. Anecdote şi poveşti biografice 405
9.5.2. Studii de caz 408
9.5.3. Fabule, basme, farse şi legende 409
9.5.4. Proză scurtă şi poveşti cu aventuri 410
9.5.5. Studii şi descoperiri despre natură 410
9.5.6. Listele şi descrierile 411
9.5.7. Citate şi aforisme 414
9.5.8. Poezia 416
10. Istorisirea poveştilor terapeutice
10.1. Înainte de a începe povestirea 417
10.2. Începerea istorisirii poveştilor 418
10.3. Încrederea în puterea poveştilor 421
10.3.1. A reduce lucrurile la esență 421
10.3.2. Reducerea la elementele concrete 422
10.4. Transa și fenomenele de transă 424
10.4.1. Utilizarea transei 424
10.4.2. Conţinuturile care induc transa 425
10.4.3. Tipare de vorbire care induc transa 426
10.4.4. Modalitățile de exprimare şi de mişcare ce induc transa 427
10.4.5. Utilizarea fenomenelor de transă 427
10.5. Intervenţii terapeutice în detaliu 433
10.5.1. Clarificarea obiectivelor şi a misiunii 433
10.5.2. Întrebările specifice anamnezei 433
10.5.3. Pregătirea și urmărirea ulterioară a terapiei 434
10.5.4. Personalizarea conținutului narativ 437
10.5.5. Acordarea de prioritate conținutului narativ 437
10.5.6. Presărarea sugestiilor 439
10.5.7. Folosirea sensurilor duble (ambiguităților) şi a conotațiilor 440
10.5.8. Utilizarea asonanțelor 442
10.5.9. Evitarea rezistenței 444
10.6. Poveștile succesive şi poveştile în poveşti 445
10.7. După istorisirea poveştilor 447
11. Poveştile terapeutice nonverbale
11.1. Poveşti pictate şi modelate 450
11.2. Poveşti pantomimice 454
11.3. Poveşti concrete şi trăite 455
Index de poveşti 457
Bibliografie 463
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu