COMPORTAMENTUL MORAL. Interogatii jungiene

Autor: Oana Lenta

Editura Presa Universitara Clujeana
An aparitie : 2020
Editia I
ISBN 978-606-37-0881-7
Nr pagini : 410
Format 130 x 200
Pretul la data postarii : 67 lei la librarie.net, 70,40 lei la libris

e-book gratuit (la editura)

Descrierea editurii:

        Tematica sufletului uman reprezintă unul dintre subiectele care au manifestat o atracție constantă pentru demersul explorator al cunoașterii umane. Cine suntem, în esența trăirilor și gândurilor noastre, ce anume ne definește dincolo de structura anatomică și spre ce tindem ca entități conștiente de sine? Sunt doar câteva dintre interogările în jurul cărora a gravitat meditația umană filozofică timpurie. Explicația mitico-religioasă a constituit o îndelungată perioadă de timp cea mai bine întemeiată replică elaborată la aceste interogări existențiale primordiale. Odată cu desprinderea de viziunea medievală teologică și apariția Renașterii și apoi a Iluminismului, civilizația occidentală cu precădere a simțit nevoia unei acute renunțări la conceptele tradiționale de suflet și Divinitate, concepte moștenite dinspre resurecția creștină împletită cu tradiția filozofică a vechilor greci. Astfel, așezându-se sub semnul îndoielii existența Dumnezeului creștin și, implicit, a sufletului nemuritor uman, a fost necesară deschiderea unui câmp al cercetărilor specifice menite să argumenteze poziția acestor negări conceptuale, precum și să propună alte perspective și opțiuni alternative.

Cuprins:

REPERE INTRODUCTIVE  17 

1. Carl Gustav Jung și întrepătrunderea dintre viața și opera sa  17 

2. Descrierea rezumativă a lucrării. Registrul tematic. Expunerea contextului conceptual  31 

CAPITOLUL I. DOGMATISMUL AMORAL FREUDIAN DREPT BAZĂ MOTIVAȚIONALĂ A GÂNDIRII PSIHANALITICE A LUI CARL GUSTAV JUNG  37

I.1. Orizonturi propedeutice pentru gândirea psihanalitică a lui Carl Gustav Jung.

Noua deschidere spre inconștient, emotivitatea și compasiunea psihoterapeutică  37

I.1.1. Freud și interogarea psihanalitică asupra Mitului lui Oedip. O motivație a

inaugurării cercetărilor lui C.G. Jung. Senzația de culpabilitate în versiunea

psihanaliticii fruediene. Evocarea fenomenelor de transfer și contra-transfer drept

repere ale demersurilor psihanalitice terapeutice. Pulsiunea sexuală sublimată drept

temei al activităților umane din perspectiva gândirii freudiene. Survenirea gândirii

mitice sau ancestral-arhaice pe fondul suspendării sau insuficienței gândirii normal

logice. Fantasma incestului – concept freudian resurecționar și controversat 37 

I.1.2. Gândirea nedirecționată – temă esențială pentru explorările psihanalitice.

Dualitatea conceptual-operațională: gândire direcționată – gândire nedirecționată.

Înlocuirea limbajului logic-argumentativ cu cel simbolic. Reveria, visul, fantasmarea.

Funcția onirică a inconștientului. Psihologia abisală nietzscheeană și raportul psihic

generativ apolinicdionisiac. Introducerea conceptelor jungiene de umbră, inconștient

colectiv și simbolism arhetipal  41 

I.1.3. Misiunea psihologiei moderne în raport cu funcțiile de conștiință ectopsihice și endopsihice. Sesizarea kantiană a existenței zonelor inaccesibile gnoseologic.

Reprezentările obscure sau lucrul în sine drept astfel de zone ce dețin monopolul

asupra dinamicii gnoseologice omenești. Tipologia funcțiilor ectopsihice și

endopsihice din perspectiva hermeneuticii psihanalitice propuse de Jung. Importanța

etică și morală a acestor funcții în contextul necesității menținerii personalității

individuale la stadiul unei echilibrări comportamentale în raport cu ea însăși și cu

celelalte personalități  48

I.1.4. Ipostaza empatică a psihanalistului și stadiile vindecării transferului negativ. Necesitatea ca transferul psihic autentic să fie involuntar. Dimensiunea afecțiunilor psihice ca univers diferit ontic și gnoseologic. Proiecția imaginii arhetipale. Efectele, la nivelul ținutei comportamentale și morale, a reușitei celor patru etape ale abordării terapeutice asupra transferului negativ, înțelese drept secvențe operaționale clinice. Responsabilitatea psihoterapiei și valoarea morală a pacientului  58

I.2. Hermeneutica psihanalitică a lui Carl Gustav Jung asupra parametrilor conceptuali freudieni. Cazul tematicilor ce vizează conduita morală 69

I.2.1. Nihilismul freudian din perspectiva lui Carl Gustav Jung. Nevrozele și măștile moralității secolului al XIX-lea. Critica absolutismului dogmatic freudian. Freud voltairian. Bigotism și ateism: tendințe extreme ale secolului al XIX-lea. Uitarea lui deus absconditu și a experienței lui mysterium tremendum prin antropologizarea imaginii Divinității. Totem și tabu din perspectiva forțării evidențelor științifice 69
I.2.2. Sincopele analiticii freudiene anti-moraliste din perspectiva lui Carl Gustav Jung. Reticența analiticii freudiene în asumarea tezelor artistice, teologice sau filozofice. Adaptarea forțată a acestor domenii conceptului de libido sexual. Isteria interpretată freudian ca derapaj psihic întemeiat pe un traumatism sexual infantil. Respingerea acestei teze freudiene de către Jung și acceptarea avantajelor tehnicii terapeutice de abregație. Captivitatea discursului freudian în superstițiile științifice ale secolului al XIX-lea, cu precădere cele ale raționalității, materialismului și nihilismului. Lipsa auto-analizei la Freud din perspectiva criticii lui Jung 79
I.2.3. Etapele freudiene ale isteriei și cenzura morală asupra dinamicii libidinale. Fixația și energetica inconștientului. Pierre Janet, Josef Breuer și Ludwig Binswanger, precursori ai lui Freud în definirea isteriei drept nevroză psihogenă. Șocul traumatizant, nodurile de blocaj psihic și retenția psihică. Respingerea jungiană a tezei freudiene asupra naturii strict sexuale a șocului excitant inițial. Dinamica fantasmei constelate în evoluția nevrozei. Redefinirea conceptului de libido în gândirea psihanalitică jungiană. Complexul lui Oedip și complexul Electrei. Reevaluarea dimensiunii etice a psihicului uman odată cu respingerea de către Jung a unilateralității tezei freudiene asupra bazelor nevrozei. Responsabilitatea morală a psihanalizei 86
I.2.4. Opțiuni divergente în abordările psihanalitice ale lui Carl Gustav Jung și Sigmund Freud. Noi trimiteri conceptuale spre arealul trăirii religioase și al ținutei morale. Critica jungiană asupra viziunii sceptice freudiene drept o perspectivă centrată în jurul stărilor umane maladive. Valoarea pozitivă a inconștientului în abordarea psihanalitică a lui Carl Gustav Jung. Diferențieri radicale între viziunea freudiană și cea jungiană asupra moralei și fenomenului religios. Limitele dogmatice ale interpretării freudiene ce vizează bazele inconștiente ale moralei și comportamentului etico-religios 100

I.3. Jung și relansarea capacităților inconștientului dincolo de pansexualismul sau exclusivismul principiului sexual freudian. Reînvestirea axiomatică a moralei în versiunea psihanalitică jungiană 113

I.3.1. Jung și interpretarea monistă freudiană asupra arhitecturii inconștientului. Dogmatismul freudian și riscurile sale concretizate prin tendințele spre amoralitate și ateism. Declasarea valorică a conceptelor primordiale creștine și postularea fantasmei incestului. Eros și Thanatos. Interogarea freudiană asupra trecutului pacientului și interogarea jungiană asupra viitorului pacientului. Asumarea de către Jung a dificultăților psihanalitice drept probleme de morală și nu doar de metodică psihologică. Supraeul și raportul postulat de Johann G. Fichte între Eu și Non-eu. O paralelă cu teza autoafirmării la Alfred Adler 113
I.3.2. Reinterpretarea conceptului freudian de libidou de pe pozițiile criticismului jungian. Libidoul ca pulsiune sexuală și libidoul ca energie psihică primară. Asemănări conceptuale între interpretarea jungiană a termenului de libido și viziunea schopenhaueriană asupra conștiinței drept voință pură, parte a impulsiunii primordiale universale. Riscurile etice ale viziunii freudiene asupra libidoului. Cele trei etape majore ale evoluției sexualității din perspectiva lui Jung. Respingerea jungiană a ideii freudiene de perversitate infantilă sau de sexualitate polimorf-perversă 123
I.3.3. Complexul imagoului parental și hiperbolizarea amintirii. Impactul sedimentărilor psihice ale copilăriei asupra progresiei comportamentale. Simbolistica arhetipală a tatălui. Insuficiența abordării dimensiunii psihice a copilăriei doar din perspectiva dorinței erotice primare. Reafirmarea, în cadrul explorărilor psihanalitice, a prestanței morale aferente educației 129
I.3.4. Teoria asociațiilor și logica atipică a inconștientului. Mecanismul fantazării și reprezentările mitologice. Lucrul în sine kantian și conceptul de filozofie a inconștientului postulat de Nicolai Hartmann. Considerații jungiene asupra activității onirice. Visul ca mozaic informativ-simbolic inconștient. Armonia asociațiilor informative inconștiente. Date inconștiente în cazul creației poetice și botezului creștin. Necesitatea morală, dar și științifică, a depășirii tezelor dogmatice freudiene 133

CAPITOLUL al II-lea. FUNCȚIA MORALĂ A STRUCTURILOR ARHETIPALE  141

II.1. Moralitate și arhetip. Mobilitățile inconștientului în sfera actului moral. Conștientul și imperativul social-religios al conduitei etice  141

II.1.1. Arhetipul ca temei al mentalităților morale și invalidările de ordin conceptual ale Supraeului. Două stadii ale fenomenalității conștiinței morale din pespectiva gândirii psihanalitice a lui Jung. Non-manifestarea conștiinței morale drept o conscientia peccati. Supraeul freudian și Supraomul nietzscheean. Revelația morală și mentalitate etică. Religia în limitele psihanalizei după versiunea jungiană și religia în limitele rațiunii după gnoseologia kantiană  141

II.1.2. Personalitatea numărul unu și personalitatea numărul doi. Decizia morală subliminală și miza sa inconștientă. Moștenirea expresiilor arhetipale și impactul funcției lor morale. Funcția reglativmorală arhetipală, fenomenul eticii social-religioase și moralitatea. Conduita moral-religioasă și exercitarea controlului arhetipal asupra energiei psihice inconștiente. Problema resturilor și sedimentelor arhaice pulsative. Paradoxul credinței din perspectivă psihanalitică. Scurtă trimitere la interpretarea lui Søren Kierkegaard asupra secvenței vetero-testamentare a sacrificiului solicitat lui Avraam  150

II.1.3. Inconștientul drept temei al conștiinței morale și axiomatica relativă a conduitelor morale. Delimitarea conștiinței morale de tradiția morală, de fapt etică. Impulsul negativ inconștient evocat de epistolele paulinice. Vox Dei ca arhetip și sentimentul datoriei etice în versiunea psihanalitică jungiană. Bipolaritatea psihică inconștientă amintită de Johann W. von Goethe prin ipostaza faustică  157

II.1.4. Participation mystique și deschiderea arhetipală psihoidă spre unus mundus. Introducerea conceptelor de inconstient colectiv și sincronicitate. Transferul lui mea culpa prin mijlocirea inconștientului colectiv. Conștientul etic și inconștientul moral drept rațiune și har în registrul teologic. Dilema conștiinței morale inconștiente negative sau chipul obscur al lui Vox Dei. Etosul ca sinteză psihosocială. Răspunsul cristic la drama lui Iov sau reunirea cristică a personalității iovice cu spiritualitatea lui Yahve  166

II.2. Constituția arhetipal-noumenală a binelui și răului  187

II.2.1. Conștientul în raport cu binele și răul relative. Inconștientul în raport cu binele și răul absolute. Eritis sicut Deus, scientes bonum et malum. Interpretarea de nuanță scolastică a binelui și răului absolute ca aspecte ale voinței divine de tip tremendum și fascinosum. Transpunerea aspectelor voinței divine în principii de ordin arhetipalnoumenal. Experimentarea lui excessu affectus  187

II.2.2. Depășirea deficienței nevrotice sau confruntarea cu umbra drept rău cumulativ primordial. Felix culpa ca deficiență gnoseologică în raport cu posibilitatea cunoașterii binelui și răului absolute. Eroul arhetipal și relativitatea verdictelor noastre etice 195

II.2.3. Brahma Ātman și Brahma Brahma sau versiunea orientală a raportului psihanalitic dintre inconștientul individual și cel colectiv. Relativitatea axiomatică a lumii sau Maya. Trimiteri la constatările eclesiatice, dialectica hegeliană, Da-sein-ul heideggerian și panteismul spinozist. Hermeneutica termenilor Ich și Selbst: Eul și Sinele absolut ca totalitate psihică. Depășirea contrariilor umbră–lumină, bine relativ–rău relativ și proiecția spre sfera inconștientă guvernată de imaginea arhetipală divină. Binele și răul ca repere ale unui dincolo inconștient sau ale Sinelui absolut. Arhetipul central și inconștientul drept supraordonare psihică trăită numinos  203

II.2.4. Anatman: formula budistă a evitării violenței prin conștientizarea iluziei lumii sau întoarcerea atenției din conștient spre inconștient. Necunoscutul inconștient jungian și necunoscutul gnoseologic schopenhauerian. Evitarea conștientizării umbrei prin forme surogat de ținută morală. Riscurile eticii ezoterice și temeiurile indescriptibile ale binelui și răului absolut  209

II.3. Morala primară de ordin arhetipal și tipologii comportamentale aferente  218

II.3.1. Respingerea antagonismului freudian dintre natură și cultură. Morala primară și morala secundă. Morala primară drept cultură prenatală din perspetiva ontogenetică a lui Jung. A prioricul kantian și inconștientul arhetipal drept a priori psihanalitic. Noumenul sau lucrul în sine și inconștientul. Binele și răul în versiunea filogenetică jungiană. Arhetipul și lumea Ideilor perfecte la Platon. Supra-omul ca înstrăinare de natura inconștientului uman și utopia nietzscheeană a unui dincolo de bine și de rău  218

II.3.2. Psihologia fără suflet ca rezultantă a perspectivelor științifice materialiste și cauzaliste. Critica jungiană a înțelegerii nevrozelor drept afecțiuni anatomo-glandulare. Psihanalistul și asistentul spiritual drept modele de ținută și manifestare morală. Inconștientul sau transcendența spiritului drept actualitate permanentă. Blocarea accesului la pozitivitatea inconștientului sau înțelegerea heideggeriană a așezării sub autoritatea impersonalului Se. Simplitatea atitudinală psihanalitică și imitatio christi drept ipostazieri ale moralității comportamentale. Enantiodromia heraclitiană și revelația paulinică pe drumul Damascului în versiunea psihanalitică a lui Jung. Neglijarea activității morale a structurilor arhetipale și lipsa de control asupra umbrei. Deblocarea funcționalității ordonator-morale a acestor structuri primare inconștiente   234

II.3.3. Deschiderile arhetipale și responsabilitatea morală în abordările teologice catolice și protestante. Psihificație și fenomenologie din perspectiva lui Jung. Cinci forme majore de factori instinctiv-pulsionali în gândirea jungiană și replica etică la adresa lor sau morala secundă. Moduri semifiziologice de comportament: sexualitatea, vârsta și dispoziția ereditară. Trei raporturi fundamentale indicate de Jung pentru moduri psihologice de comportament: conștientinconștient, introversie-extroversie și materialitate-spiritualitate. Constanta istorică a dualismului materie–spirit. Cenzura și controlul arhetipal ca temelie a comportamentului moral. Materializarea arhetipurilor negative sau concretizarea pulsiunilor distructiv-haotice inconștiente la nivelul simbolisticii totalitare. Führerul și Cel mai iubit fiu al poporului: exemplele conversiei negative a arhetipului Salvatorului  258

II.3.4. Cauzalitatea non-fiziologică pentru afecțiunile psihice complexe și raportul lor cu sferele de manifestare etico-religioase. Principiul contrarietății la nivelul dinamicii psihicului uman. Logica raționalității și logica inconștientului, etica conștientului și morala arhetipală a inconștientului. Flexibilitatea terapeutică ca mijloc de reducere a reticențelor pacientului nevrotic. Depășirea influențelor sistemelor totemice religioase și a mecanismelor psihanalitice standardizate în abordarea patologiei dezechilibrelor psihice. Dincolo de superstiția morală și insuficiența analizelor niezscheene și freudiene asupra acestei problematici, în opinia lui Jung. Cunoașterea de sine individuală drept traseu psihanalitic și gnoseologic spre cunoașterea de sine a întregii omeniri. Noutățile morale interpretate ca imoralități. Conștiința biologică și conștiința istorică. Asumarea individuală și colectivă a nucleului arhetipal moral  285

CAPITOLUL al III-lea. FENOMENALITATEA ARHETIPALĂ ȘI VALENȚELE SALE DE ORDIN MORAL  299

III.1. Complexitatea psihanalitică a manifestărilor arhetipale și extrapolarea lor simbolică peste demarcația dintre inconștient și conștient. Psihanalistul între hermeneutică și morală  299

III.1.1. Arhetipologia și clasificări reprezentative ale structurilor arhetipale. Sensul și meta-sensul conceptului de Archetypos. Arhetipurile metafizice, culturale și psihologice. Arhetipurile metafizice transcendente de linie conceptuală platonică. Arhetipurile metafizice imanente de linie conceptuală aristotelică. Destinul arhetipului metafizic sub incidența hermeneutică a gândirii platonice, aristotelice, neo-platonice, patristice, scolastice și renascentiste. Marsilio Ficino și saltul de la arhetipalul intelectului divin la arhetipalul intelectului uman. Arhetipul cultural și Weltanschauung. Arhetipalul în gândirea religioasă și simbolică: Mircea Eliade, Ion Petru Culianu, Ernest Cassier, Gilbert Durand, Gaston Bachelard. Arhetipul psihologic și deschiderea jungiană a problematicii inconștientului colectiv  299

III.1.2. Inconștientul individual ca inconștientul de suprafață psihică și inconștientul colectiv drept inconștientul de adâncime psihică. Mobilități arhetipale la nivelul mitologiei și basmului. Eroul și zeul solari drept imagini arhetipale ancestrale. Interpunerea factorului celest. Expresia simbolică a circularității morții și renașterii în confruntarea cu umbra, la nivelul registrului mitic dionysiac și creștin. Desprinderea de experiența inconștientă personală prin participare la lumea arhetipurilor colective. Similitudini cu participația platonică la lumea Ideilor Perfecte. Cazurile psihologice a lui Niklaus von Flue și Jacob Böhme: imaginea Trinității ca mandală și experimentarea Dumnezeirii drept deus absconditus. Imaginea arhetipală a Divinității. Triada arhetipală umbra-anima-sens primordial. Psihoză și nevroză. Disociație și individuație. Fixația, autonomia și posesiunea arhetipale. Tratarea psihoterapeutică a psihozei și nevrozei drept o problemă de ordin moral  309

III.1.3. Stratificarea psihică: conștientul, inconștientul personal și inconștientul colectiv. Premise conceptuale ale arhetipului la precursorii lui Carl Gustav Jung, Lucien Lévy-Bruhl și Adolf Bastian: motivele mitologice, reprezentări colective, categorii ale imaginației, idei originare sau elementare. Confuzia freudiană dintre inconștientul personal și cel colectiv și interpretările eronate prezente în scrierea sa, O amintire din copilărie a lui Leonardo Da Vinci. Arhetipul universal al dublei maternități mitice și al celor două nașteri. Nazismul ca nevroză colectivă a re-proiecției unor arhetipuri antice negative. Vidul imoral impus prin retragerea arhetipului central ca imagine a divinității. Efectul psihic colectiv al morții lui Dumnezeu   324

III.1.4. Surse ale manifestărilor simbolic-arhetipale: experiența onirică, imaginația activă și ideile exprimate pe fondul delirului bolnavilor psihici, stărilor de transă sau viselor prezente în primul interval al copilăriei. Datele conștiente, arhetipurile individuale și arhetipurile colective. Echilibrul psihic al pacientului drept prioritate morală a demersului psihoterapeutic în raport cu tendința cercetării nonempatice. Psihanalistul ca hermeneut al simbolisticii inconștientului arhetipal colectiv și individual  331

III.2. Manifestări arhetipal-simbolice și impactul lor moral  337

III.2.1. Studiu de caz asupra unui paranoic: revelarea dinamicii arhetipale la nivelul simbolic al delirului schizofrenic. Simbolistica arhetipală a Divinității solare ca prezență imagistică în viziuni nevrotice dar și în creațiile artistice. Realitatea arhetipală a omului ancestral. Trăirea arhetipului și trăirea numinos-hierofanică. Prezența reperelor moralei primordial-arhetipale în experiența acestor trăiri  337

III.2.2. Arhetipurile ca forme deschise conținuturilor psihice inconștiente. Delimitarea jungiană de înțelegerea lor drept reprezentări inconștiente. Postularea jungiană a structurilor arhetipale drept mitologeme tipice sau factori psihici primordiali. Teza autonomiei inconștientului colectiv și a formațiunilor sale arhetipale. Mitul, basmul, legenda ca medii arhetipale. Naivitatea mitologică și realitatea arhetipală a omului primitiv. Identificarea inconștientului drept conștient în universul mitic primitiv. Învestirea arhetipală a naturii. Arhetipul infans. Realitatea moralei arhetipale a vieții mitico-primitive  343

III.2.3. Prezența aspectului relativității în conceptul latin de mores. Perenitatea cutumelor etice în raport cu morala arhetipal-primordială. Studiu de caz asupra unei experiențe onirice: Simbolistica Sfântului Duh drept factor psihic coercitiv. Fenomenul individuației și inversiunea axiologică între conștient și inconștient. Patologicul, normalitatea și supra-normalitatea psihică în raport cu dinamica structurilor inconștiente. Personalități arhetipale autonome. Perechea arhetipală animus-anima și poziționarea ei teluric-inconștientă. Generarea simbiozei contrariilor psihice drept funcție transcendentală și scop moral al demersurilor psihoterapeutice  350

III.2.4. Mediile de manifestare arhetipal-simbolică: patologia clinică, viziunile, experiențele onirice și sfera preocupărilor artistico-religioase. Studiu de caz asupra evidențierii inconștiente a binelui și răului absolute peste registrul perceptiv al conștientului. Metoda amplificării, funcția transcendentă psihică de unificare a contrariilor și individuația. Evocarea imaginii orientale a mandalei sau a cercului sanscrit. Conceptul jungian de persona sau masca conștientului. Dualitatea conceptuală anima-animus. Cele trei niveluri constitutive ale conceptului de anima. Studiu de caz asupra activării arhetipului arhaic central al Divinității. Criptomnezia și riscurile confuziei dintre conținuturile inconștientului individual și cel colectiv. Accederea simbolică arhetipală ca fenomen al deblocării ereditare. Arhetipul Divinității și funcția sa morală inconștientă. Chipul divin ca tabu sacru  358

III.3. Mobilități ale inconștientului colectiv și axiomatica morală sugerată simbolico-arhetipal  367

III.3.1. Posibile definiri ale gândirii psihanalitice jungiene: psihologie analitică, psihologie a complexelor, filozofia inconștientului, noologie abisală. Medii de contact cu informații inconștiente. Imposibilitatea stabilirii unui număr determinat al arhetipurilor individuale și colective. Inconsistența demersului de încadrare numerică a acestora. Componenta simbolică a procesului arhetipal. Posibilitatea întemeierii ultime transcendente a mecanismului inconștient arhetipal. Erupția arhetipal-simbolică în contextul unei situații de criză manifeste  367

III.3.2. Simbolul arhetipal al Sfintei Treimi. Arhetipul triunghiului sau al trinității familiare. Preexistența psihică a arhetipurilor universale. Paralelismele explicative postulate de către morala naturală. Respingerea jungiană a acuzațiilor de misticism. Stratificarea descendentă de la conștientul individual și colectiv către posibila dimensiune transcendentă spre care se deschide inconștientul colectiv. Neîntemeierea religiilor primitive pe fenomenalitatea refulării și sublimării sexuale. Sursa erotică a muzicii. Intuiția și simțământul drept ustensile de cunoaștere și nu de fantazare creațională  371

III.3.3. Abordare de tip materialist-biologist a Divinității drept o realitate psiho-sexuală. Evocarea Persoanei Divinității drept imaginea arhetipală a lui Dumnezeu. Studiu de caz asupra fenomenului sincronicității. Arhetipul Sinelui drept simbol cristic. Arhetipuri tipice, atipice și incadrabile. Transcendența gnoseologic-kantiană a arhetipurilor. Arhetipul ca factor psihoid. Trăsături ale conceptului de unus mundus și similitudini ale acestora cu aspecte din fizica subatomică în viziunea lui Jung. Armonia particulelor subatomice și armonia structurilor arhetipale drept garanție a moralității arhetipale primordiale. Alchimia drept cale spre simbolistica arhetipală și oportunitățile inconștientului colectiv  375

III.3.4. Morala ca rezultantă a exigențelor rațiunii la Kant și morala arhetipală ca temelie a raționalității la Jung. Similitudini conceptuale între gândirea psihanalitică jungiană și ontologia metafizică heideggeriană: Umbra, Persona, Impersonalul Se și Da-sein-ul. Glisarea evolutivă a gândirii psihanalitice jungiene dinspre întemeierea fiziologică a structurilor arhetipale către acceptarea naturii lor numinoase. Postularea, dinspre acceptarea existenței acestei naturi, a moralei arhetipale primordiale, fenomen distinct de morala secundă sau eticile social-religioase  380

BIBLIOGRAFIE  397