Editura For You
An aparitie : 2022
Editia I
Editia originala: Cognitive-Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder
Traducerea ???
ISBN 978-606-639-431-4
Nr pagini : 448
Format 200 x 270
Pretul la data postarii : 150,30 lei la Editura, 121 lei la emag, 141,95 lei la pagina de psihologie
Descrierea editurii:
Pentru clinicianul obișnuit, persoanele cu tulburare de personalitate borderline (TPB) reprezintă adesea cele mai provocatoare cazuri, aparent insolubile. Cartea de față prezintă terapia dialectic-comportamentală (DBT), așa cum a conceput-o și dezvoltat-o creatoarea ei, dr. Marsha M. Linehan, pentru tratarea persoanelor cu TPB.
DBT a fost prima psihoterapie pe care studiile controlate au demonstrat-o ca fiind eficientă pentru TPB. De atunci, a fost adaptată și testată pentru o gamă largă de alte tulburări greu de tratat care implică dereglarea emoțiilor.
Dr. Marsha M. Linehan prezintă în acest volum de referință principiile specifice DBT, care combină creativ cele mai bune elemente din terapiile comportamentale, psihanalitice, strategice și altele utilizate în mod obișnuit. Dr. Linehan analizează aspectele borderline în părțile lor componente și dezvoltă o abordare sistematizată pentru fiecare dintre ele.
Prima secțiune a cărții prezintă o privire de ansamblu asupra tulburării și stabilește un cadru teoretic pentru a ghida terapia. A doua parte arată în detaliu cum trebuie evaluați pacienții borderline și cum se organizează și se prioritizează obiectivele tratamentului și țintele comportamentale. Miezul tratamentului este echilibrul dintre strategiile de acceptare și schimbare, atât în cadrul fiecărei interacțiuni terapeutice, cât și în timp. Pentru rezolvarea problemelor cu tulburarea de personalitate borderline, cartea oferă strategii specifice pentru managementul situațiilor, expunere, modificarea cognitivă și formarea abilităților.
Abordând cele mai stresante comportamente ale pacientului pe care le întâlnesc terapeuții, cartea include o schiță pas cu pas pentru evaluarea riscului de sinucidere, gestionarea amenințărilor cu sinuciderea și lucrul cu comportamentul suicidar cronic. Sunt discutate și abordări integrative pentru probleme specifice precum crizele și întreruperile relației terapeutice.
Dr. Marsha M. Linehan este profesoară emerită de psihologie în Departamentul de psihologie al Universității din Washington și directoare emerită a clinicilor de cercetare și terapie comportamentală din proiecte care dezvoltă noi tratamente și evaluează eficacitatea acestora pentru tulburări severe, suicidare și multidiagnostice.
Este creatoarea terapiei dialectic-comportamentale (DBT), tratament dezvoltat inițial pentru comportamente suicidare, apoi extins la tratamentul tulburării de personalitate borderline și al altor tulburări mentale severe și complexe, în special cele care implică o dereglare emoțională gravă. În comparație cu celelalte intervenții clinice pentru comportamente suicidare, DBT este singurul tratament care s-a dovedit eficient în mai multe studii independente de cercetare. Sursa informatiilor despre autor
Cuprins:
Cuvânt inainte 5
Partea I / Teorie si concepte
Capitolul 1 / Tulburarea de personalitate de fip borderline: concepte, controverse şi definiţii 9
CONCEPTUL DE TULBURARE DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE 10 Definiţii: patru abordări 10
CRITERIILE DE DIAGNOSTIC: O REORGANIZARE 17
CONCEPTUL DE COMPORTAMENTE PARASUICIDARE 18
ZONA DE SUPRAPUNERE A TULBURĂRII DE PERSONALITATE BORDERLINE ŞI COMPORTAMENTULUI PARASUICIDAR 20
Neregularitatea emoţiei: depresia 20
Neregularitatea emoţiei: furia 20
Manipularea şi alţi termeni descripfivi 21
TERAPIA PENTRU TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE: SCURTĂ DESCRIERE 22
Diferenţele dintre DBT şi terapiile cognifive şi comportamentale standard 24
Este tratamentul eficient? Datele empirice 25
COMENTARII FINALE 27
Capitolul 2/ Fundamentarea dialecfică şi bio-socială a tratamentului 29
DIALECTICA 29
De ce dialecfică? 29
Perspecfiva dialectică asupra lumii 31
Persuadarea dialectică 33
TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE CA EŞEC DIALECTIC 34
„Divizarea" borderline 34
Dificultăţi cu sinele şi cu idenfitatea 35
Izolarea şi alienarea interpersonală 35
CONCEPTUALIZARE DE CAZ: ABORDAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA DIALECTICĂ 35
Definiţia „comportamentului" 35
Trei moduri de comportament 36
Emoţiile ca reacţii complete ale sistemului 36
Egalitatea intrinsecă a modurilor de comportament considerate a fi cauze ale funcţionării 36
Sistemul individ-mediu: un mod tranzacţional 37
Reprezentare vizuală a sistemului mediu-persoană 38
TEORIA BIO-SOCIALA: O TEORIE DIALECTICA ASUPRA DEZVOLTARII TULBURARI I DE PERSONALITATE BORDERLINE 39
Generalităţi 39
Tulburarea de personalitatea borderline şi dereglarea emoţională 40
Tulburarea de personalitate borderline şi mediul invalidant 45
Tipuri de familii invalidante 50
Dereglările emoţionale şi mediile invalidante: un cerc tranzacţional vicios 51
Dereglările emoţionale şi comportamentele borderline 52
IMPLICAŢIILE TEORIEI BIO-SOCIALE PENTRU TERAPIA CU PACIENŢI BORDERLINE 54
Mizele generale şi abilităţile învăţate 54
Evitarea „blamării victirnei" 55
COMENTARII FINALE 56
Capitolul 3 / Tipare comportamentale: Dileme dialectice în tratamentul pacienţilor borderline 57
VULNERABILITATEA EMOŢIONALA VERSUS INVALIDAREA DE SINE 58
Vulnerabilitatea emoţională 58
Invalidarea de sine 61
Dilema dialectică pentru pacient 63
Dilema dialectică pentru terapeut 65
PASIVITATEA ACTIVA VERSUS COMPETENŢA APARENTĂ 66
Pasivitatea activă 66
Competenţa aparentă 68
1. Competenţa pacientului este extrem de variabilă şi condiţionată 69
2. Eşecul individului borderline de a-şi comunica limpede vulnerabilitatea altor persoane importante din viaţa sa, inclusiv terapeutului 69
3. Reacţia individului borderline la relaţiile interpersonale 70
Dilema dialectică pentru pacient 71
Dilema dialectică pentru terapeut 71
CRIZE NEINCETATE VERSUS DOLIU INHIBAT 72
Crize neîncetate 72
Doliu inhibat 74
Dilema dialectică pentru pacient 77
Dilema dialectică pentru terapeut 78
COMENTARII FINALE 78
Partea a II-a / Prezentare generală a tratamentului si obiectivelor DBT
Capitolul 4 / Prezentarea generală a tratamentului: Pe scurt despre ţinte, strategii şi presupuneri 81
ETAPE CRUCIALE ÎN TRATAMENT 81
Pregătirea scenei: Atragerea atenţiei pacientului 81
Rămânerea în cadrul dialectic 82
Aplicarea strategiilor de bază: Validarea şi rezolvarea problemelor 82
Echilibrarea stilurilor de comunicare interpersonală 84
Combinarea strategiilor de consultaţie oferită pacientului cu intervenţiile ambientale 84
Tratarea terapeutului 84
MODALITAŢI DE TRATAMENT 84
Psihoterapie individuală în ambulatoriu 85
Antrenarea abilităţilor 85
Grupul de terapie suporfivă axată pe proces 86
Consultaţia telefonică 86
Sedinţe de consultanţă de caz pentru terapeuţi 87
Tratamente suplimentare 87
PRESUPUNERI DESPRE PACIENŢII BORDERLINE ŞI TERAPIE 88
1. Pacienţii fac tot ceea ce pot 88
2. Pacienţii doresc să-şi îmbunătăţească situaţia 88
3. Pacienţii trebuie să facă mai mult, să se străduiască mai mult şi să fie mai mofivaţi să se schimbe 88
4. Este posibil ca pacienţii să nu-şi fi cauzat singuri toate problemele, dar trebuie să le rezolve oricum 89
5. Viaţa indivizilor borderline, suicidari este insuportabilă aşa cum este ea trăită în prezent 89
6. Pacienţii trebuie să deprindă comportamente noi în toate contextele relevante 89
7. Pacienţii nu pot să eşueze în terapie 89
8. Terapeuţii care îi tratează pe pacienţi borderline au nevoie de sprijin 89
CARACTERISTICI ŞI ABILITAŢI ALE TERAPEUTULUI 90
Atitudinea de acceptare versus schimbare 90
Atitudinea de centrare fermă versus flexibilitatea plină de compasiune 91
Atitudinea de îngrijire versus exigenţa binevoitoare 92
ACORDURI ALE PACIENŢILOR ŞI TERAPEUŢILOR 93
Acordurile pacienţilor 93
Acordurile terapeutului 95
ACORDURILE DE CONSULTANŢA ALE TERAPEUTULUI 96
Acordul dialectic 96
Acordul de consultaţie oferită pacientului 97
Acordul de consecvenţă 97
Acordul de respectare a limitelor 97
Acordul de empatie fenomenologică 97
Acordul de imperfecţiune 98
COMENTARII FINALE 98
Capitolul 5 /Ţinte comportamentale în tratament: Comportamente ce trebuie amplificate şi, respectiv, reduse 99
SCOPUL GENERAL: AMPLIFICAREA TIPARELOR COMPORTAMENTALE DIALECTICE 99
Gândirea dialectică 99
Gândirea dialectică şi terapia cognitivă 101
Tipare comportamentale dialectice: Stilul de viaţă echilibrat 102
ŢINTE COM PORTAM ENTALE PRI NCIPALE 102
Reducerea comportamentelor suicidare 102
Descurajarea comportamentelor ce interferează cu terapia 106
1. Comportamente ce interferează cu primirea terapiei 108
2. Comportamentele ce interferează cu ceilalţi pacienţi 109
3. Comportamentele ce îi epuizează pe terapeuţi 109
Comportamente ce consolidează terapia din partea pacientului 112
Comportamentele ce interferează cu terapia din partea terapeutului 112
1. Comportamente ce creează dezechilibru terapeutic 113
2. Comportamente ce denotă lipsa de respect faţă de pacient 114
DIMINUAREA COMPORTAMENTELOR CE I NTERFEREAZA CU CALITATEA VIEŢI I 115
CREŞTEREA ABILITAŢILOR COMPORTAMENTALE 117
Abilităţile mindfulness „de bază" 117
1. „Ce"-urile de bază 118
2. „Cum"-urile de bază 119
Abilităţi de tolerare a distresului 120
Abilităţi de reglare emoţională 120
1. Identificarea şi etichetarea afectului 121
2. Identificarea obstacolelor din faţa schimbării emoţiilor 121
3. Reducerea vulnerabilităţii în faţa „minţii emoţionale" 121
4. Creşterea evenimentelor emoţionale pozitive 122
5. Creşterea atenţiei (mindfulness) faţă de emoţiile curente 122
6. Acţionarea în sens contrar 122
7. Aplicarea tehnicilor de tolerare a distresului 122
Abilităţi de eficacitate interpersonală 122
Abilităţi de autogestionare 123
1. Cunoaşterea principiilor de schimbare şi menţinere comportamentală 123
2. Stabilirea de obiective realiste 124
3. Abilităţi de analiză comportamentală a mediului 124
4. Abilităţi de gestionare a situaţiilor neprevăzute 124
5. Tehnici de control asupra mediului 124
6. Planuri de prevenire a recăderilor 125
7. Abilitatea de a tolera progresul limitat 125
Există şi alte programe comportamentale de antrenare a abilităţilor? 125
DIMINUAREA COMPORTAMENTELOR LEGATE DE STRESUL POSTTRAUMATIC 126
Acceptarea ideii de traumă şi/sau abuz 127
Reducerea stigmatizării, autoinvalidării, autoculpabilizării 127
Reducerea negării şi a reacţiilor intruzive la stres 128
Sintetizarea „dihotomiei abuzului" 129
Creşterea respectului de sine 129
ŢINTE COMPORTAMENTALE SECUNDARE 130
1. Creşterea modulării emoţionale şi descreşterea reactivităţii emoţionale 130
2. Creşterea validării de sine şi descreşterea invalidării de sine 131
3. Sporirea deciziilor şi judecăţilor realiste şi descreşterea comportamentelor generatoare de crize 131
4. Creşterea experimentării emoţionale şi descreşterea doliului inhibat 131
5. Sporirea rezolvării active de probleme şi descreşterea comportamentelor activ-pasive 131
6. Creşterea comunicării precise a emoţiilor şi competenţelor; descreşterea dependenţei comportamentului de dispoziţie 132
COMENTARII FINALE 132
Capitolul 6 / Structurarea tratamentului în jurul comportamentelor-ţintă: Cine tratează ce şi când 133
TEMA GENERALĂ: ŢINTIREA COMPORTAMENTELOR DIALECTICE 133
IERARHIA ŢINTELOR PRIMARE 134
Ţintele de tratament şi agenda şedinţei 135
Ţintele de tratament şi modurile de terapie 135
Terapeutul principal şi responsabilitatea pentru atingerea ţintelor 135
PROGRESUL ÎN TIMP CĂTRE ŢINTE 136
Etapa pre-tratament: orientare şi angajament 136
Etapa 1: Achiziţionarea capacităţilor de bază 136
Etapa 2: Reducerea stresului posttraumatic 137
Etapa 3: Creşterea respectului de sine şi atingerea obiectivelor individuale 138
STABILIREA PRIORITAŢILOR ÎN CLASELE DE ŢINTE ÎN TERAPIA INDIVIDUALĂ ÎN AMBULATORIU 139
1. Reducerea comportamentelor suicidare 140
2. Diminuarea comportamentelor ce interferează cu terapia 140
3. Diminuarea comportamentelor ce interferează cu calitatea vieţii 142
4. Creşterea abilităţilor com porta menta le 142
5. Reducerea stresului posttraumatic 143
6. Creşterea respectului de sine şi atingerea obiectivelor individuale 143
7. Folosirea priorităţilor-ţintă pentru organizarea şedinţelor 144
8. Rezistenţa pacientului şi terapeutului faţă de discutarea comportamentelor-ţintă 145
9. Ţintele terapiei individuale şi jurnalul 147
ANTRENAREA ABI LITAŢI LOR: I ERARHIA ŢINTELOR 148
GRUPUL DE TERAPIE SUPORTIVA AXATA PE PROCES: IERARHIA ŢINTELOR 148
CONSULTAŢIILE TELEFONICE: IERARHIA ŢINTELOR 150
APELURI TELEFONICE CĂTRE TERAPEUTUL PRINCIPAL 150
Apeluri telefonice către antrenorul de abilităţi şi ceilalţi terapeuţi 152
COMPORTAMENTELE-ŢINTA SI MIZA SEDINŢEI: CINE DEŢINE CONTROLUL? 152
MODIFICAREA IERARHIEI ŢINTELORIS ALTE CADRE 153
Responsabilitatea pentru reducerea comportamentelor suicidare 153
Responsabilitatea pentru alte ţinte 154
Specificarea ţintelor pentru alte moduri de tratament 154
CONFLICTELE TERITORIALE CU PRIVIRE LA RESPONSABILITAŢILE PE ŢINTE 155 COMENTARII FINALE 156
Partea a III-a / Strategiile tratamentului de bază
Capitolul 7 / Strategii dialectice de tratament 159
DEFINIREA STRATEGIILOR DIALECTICE 160
ECHILIBRAREA STRATEGIILOR DE TRATAMENT: DIALECTICA RELAŢIEI TERAPEUTICE 161
PREDAREA TIPARELOR COMPORTAMENTALE DIALECTICE 163
STRATEGII DIALECTICE SPECIFICE 164
1. Intrarea în paradox 165
2. Utilizarea metaforelor 166
3. Tehnica „Avocatul diavolului" 168
4. Extinderea 169
5. Activarea „minţii înţelepte" 170
6. A face limonadă din lămâi 171
7. Permiterea schimbării naturale 172
8. Evaluarea dialectică 173
COMENTARII FINALE 174
Capitolul 8/ Strategii de bază. Partea I: Validarea 175
DEFINIREA VALIDARII 176
1. Observare activă 177
2. Reflectarea 177
3. Validarea directă 177
DE CE SA VALIDAM? 178
STRATEGII DE VALIDARE EMOŢIONALA 179
1. Furnizarea de ocazii pentru exprimare emoţională 181
2. Predarea abilităţilor de observare şi etichetare emoţională 181
3. Citirea emoţiilor 182
4. Comunicarea validării emoţiilor 184
STRATEGII DE VALIDARE COMPORTAMENTALĂ 185
1. Predarea abilităţilor de observare şi etichetare comportamentală 186
2. Identificarea lui „trebuie" 186
3. Contracararea lui „trebuie" 187
4. Acceptarea lui „trebuie" 188
5. Mişcarea spre dezamăgire 188
STRATEGII DE VALIDARE COGNITIVĂ 188
1. Obţinerea şi reflectarea gândurilor şi presupunerilor 189
2. Diferenţierea evenimentelor de interpretări 189
3. Găsirea „seminţei de adevăr" 190
4. Recunoaşterea „minţii înţelepte" 190
5. Respectarea valorilor diferite 190
STRATEGII DE INCURAJARE 190
1. Luarea în considerare a celui mai bun scenariu 192
2. Furnizarea de încurajări 193
3. Concentrarea pe abilităţile pacientului 193
4. Contrazicerea/modularea criticii din exterior 194
5. Furnizarea de laude şi reasigurări 194
6. A fi realist, dar a gestiona direct frica de nesinceritate 194
7. A sta aproape 195
COMENTARII FINALE 195
Capitolul 9/ Strategii de baza. Partea a II-a: Rezolvarea problemelor 196
NIVELURI DE REZOLVARE A PROBLEMELOR 196
Primul nivel 196
Al doilea nivel 196
Al treilea nivel 197
DISPOZIŢIA SI REZOLVAREA PROBLEMELOR 197
VEDERE DE ANSAMBLU ASUPRA STRATEGIILOR DE REZOLVARE A PROBLEMELOR 198
STRATEGII DE ANALIZĂ COMPORTAMENTALĂ 199
1. Definirea comportamentului problematic 201
2. Conducerea unei analize în lanţ 202
3. Generarea de ipoteze despre factorii ce controlează comportamentul 207
STRATEGII DE INSIGHT (INTERPRETARE) 207
Ce şi cum să interpretezi: reguli pentru insight 209
1. Evidenţierea 211
2. Observarea şi descrierea tiparelor recurente 211
3. Comentarea implicaţiilor comportamentului 212
4. Evaluarea dificultăţilor în acceptarea sau refuzarea ipotezelor 212
STRATEG II DIDACTICE 213
1. Furnizarea de informaţii 214
2. Furnizarea materialelor de lectură 214
3. Oferirea de informaţii membrilor familiei 214
STRATEGII DE ANALIZARE A SOLUŢIILOR 215
Nivelurile de analiză 215
1. Identificarea obiectivelor, nevoilor şi dorinţelor 216
2. Generarea soluţiilor 217
3. Evaluarea soluţiilor 218
4. Alegerea unei soluţii pentru implementare 219
5. Depanarea soluţiei 219
STRATEGII DE ORIENTARE 220
1. Furnizarea inducerii rolului 220
2. Exersarea noilor aşteptări 221
STRATEGIILE DE ANGAJARE 221
Nivelurile de angajament 221
Angajament şi reangajament 222
Nevoia de flexibilitate 223
1. „Vânzarea" angajamentului: evaluarea punctelor pro şi contra 224
2. Jucarea rolului de „Avocatul diavolului" 224
3. Tehnicile „Piciorul în uşă"/„Uşa în faţă" 224
4. Conectarea angajamentelor actuale cu cele anterioare 225
5. Evidenţierea libertăţii de alegere şi a absenţei alternativelor 225
6. Utilizarea principiilor modelării 226
7. Generarea speranţei: încurajarea 226
8. Acordul privind temele 226
COMENTARII FINALE 227
Capitolul 10/ Proceduri de schimbare. Partea I: Proceduri pentru consecinţe 228
JUSTIFICAREA PROCEDURILOR PENTRU CONSECINŢE 230
Distincţia dintre gestionarea consecinţelor şi respectarea limitelor 231
Relaţia terapeutică în calitate de consecinţă 231
PROCEDURI DE MANAGEMENT AL CONSECINŢELOR 232
1. Orientarea către managementul consecinţelor: Prezentare generală a sarcinilor 234
2. Consolidarea comportamentelor adaptative relevante pentru ţintă 236
3. Eliminarea comportamentelor maladaptative relevante pentru ţintă 237
4. Utilizarea consecinţelor aversive... cu grijă 239
5. Determinarea puterii consecinţelor 246
6. Utilizarea consecinţelor naturale în locul celor arbitrare 248
Principiile modelării 249
PROCEDURI DE RESPECTARE A LIMITELOR 250
Justificarea respectării limitelor 250
Limite naturale versus limite arbitrare 251
1. Monitorizarea limitelor 253
2. Sinceritatea cu privire la limite 253
3. Extinderea temporară a limitelor la nevoie 254
4. Fermitatea consecventă 254
5. Combinarea liniştirii, validării şi rezolvării problemelor cu respectarea limitelor 255
DOMENII DIFICILE PENTRU RESPECTAREA LIMITELOR CU PACIENŢII BORDERLINE 255
Apelurile telefonice 255
Comportamente suicidare 256
COMENTARII FINALE 256
Capitolul 11 / Proceduri de schimbare. Partea a II-a: Antrenarea abilităţilor, expunerea şi modificarea cognitivă 258
PROCEDURI DE ANTRENARE A ABILITĂŢILOR 258
Orientarea şi angajarea în antrenarea abilităţilor: prezentare generală a sarcinilor 259
Proceduri de dobândire a abilităţilor 260
1. Instrucţiunile 261
2. Modelarea 262
Proceduri de consolidare a abilităţilor 262
1. Repetiţia comportamentală 263
2. Consolidarea noilor abilităţi 263
3. Feedback şi coaching 264
Proceduri de generalizare a abilităţilor 265
1. Programarea generalizării 265
2. Consultarea între şedinţe 266
3. Furnizarea înregistrărilor şedinţelor pentru analiză 266
4. Sarcinile de repetiţie comportamentală in vivo 267
5. Schimbările de mediu 268
PROCEDURI BAZATE PE EXPUNERE 269
Orientarea şi angajamentul faţă de expunere: prezentare generală a sarcinilor 270
1. Oferirea unei expuneri neconsolidate 273
2. Blocarea tendinţelor de acţiune asociate cu emoţiile problematice 277
3. Blocarea tendinţelor de exprimare asociate cu emoţiile problematice 278
4. Sporirea controlului asupra evenimentelor aversive 279
Proceduri structurate de expunere 280
PROCEDURI DE MODIFICARE COGNITIVĂ 280
Orientarea către procedurile de modificare cognitivă 282
PROCEDURI DE CLARIFICARE A CONSECINŢELOR 282
1. Evidenţierea consecinţelor actuale 283
2. Comunicarea consecinţelor viitoare în terapie 284
Proceduri de restructurare cognitivă 285
1. Predarea autoobservării cognitive 286
2. Identificarea şi înfruntarea stilului şi conţinutului cognitiv maladaptativ 286
3. Generarea stilului şi conţinutului cognitiv adaptativ alternativ 286
4. Elaborarea liniilor directoare ale momentelor în care pacientul să aibă încredere în interpretări ori să le pună la îndoială 287
COMENTARII FINALE 289
Capitolul 12 / Strategii stilistice: Echilibrarea comunicării 291
STRATEGII DE COMUNICARE RECIPROCĂ 292
Putere şi psihoterapie: cine face regulile? 292
1. Receptivitatea 294
2. Dezvăluirea de sine 295
3. Angaja mentul afectuos 300
4. Autenficitatea 304 Nevoia de invulnerabilitate a terapeutului 305
STRATEGII DE COMUNICARE IREVERENŢIOASA 307
Strategiile dialectice şi ireverenţa 308
1. Reformularea într-o manieră neconvenţională 309
2. Plonjarea acolo unde îngerii se tem să păşească 309
3. Folosirea unui ton de confruntare 310
4. Dejucarea cacealmalei pacientului 310
5. Oscilarea intensităţii şi utilizarea tăcerii 310
6. Exprimarea omnipotenţei şi a lipsei de putere 310
COMENTARII FINALE 311
Capitolul 13 / Strategii de management de caz: Interacţiunea cu comunitatea 312
STRATEGI I DE INTERVENŢIE AMBIENTALĂ 313
Managementul de caz şi respectarea limitelor 314
Condiţii ce impun intervenţia ambientală 314
1. Furnizarea de informaţii independent de pacient 316
2. Pledoaria pentru pacient 317
3. Intrarea în mediul pacientului pentru a-i acorda sprijin 317
STRATEGII DE CONSULTAŢIE OFERITĂ PACIENTULUI 317
Raţiunea şi spiritul consultaţiei oferite pacientului 318
„Echipa de tratament" versus „toţi ceilalţi" 319
1. Iniţierea pacientului şi a reţelei în abordarea consultaţiei 321
2. Consultaţia oferită pacientului referitoare la cum să gestioneze relaţia cu alţi specialişti 322
Cazuri în care un alt tratament subminează terapia 325
Gestionarea apelurilor de criză 326
Participarea la conferinţele de caz 327
3. Consultaţia oferită pacientului privitoare la gestionarea familiei şi prietenilor 327
Argumente împotriva abordării consultaţiei 328
STRATEGII DE SUPERVIZARE/CONSULTARE ATERAPEUTULUI 330
Nevoia de supervizare/consultare 331
1. intâlnirea de discuţie asupra tratamentului 333
2. Respectarea acordurilor de supervizare/consultare 334
3. incurajarea 335
4. Asigurarea echilibrului dialectic 336
Rezolvarea problemelor legate de „divizarea personalului" 336
Abordarea comportamentului non-etic sau distructiv al terapeutului 338
Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor 338
COMENTARII FINALE 338
Partea a IV-a / Strategii pentru sarcini specifice
Capitolul 14 / Strategii structurale 343
STRATEGII DE CONTRACTARE: INCEPEREA TRATAMENTULUI 343
1. Efectuarea evaluării diagnostice 345
2. Prezentarea teoriei biosociale a comportamentului borderline 346
3. Iniţierea pacientului în tratament 347
4. Iniţierea reţelei în tratament 348
5. Revizuirea acordurilor şi limitelor de tratament 348
6. Angajamentul în terapie 349
7. Efectuarea de analize ale comportamentelor-ţintă majore 350
8. Începerea dezvoltării relaţiei terapeutice 350
Avertismente în lumea reală 351
STRATEGII DE INIŢIERE A SEDINŢEI 352
1. intâmpinarea pacientu lui 352
2. Recunoaşterea stării emoţionale actuale a pacientului 352
3. Repararea relaţiei 353
STRATEGII DE ŢINTIRE 353
1. Revizuirea comportamentelor-ţintă de la şedinţa precedentă 354
2. Utilizarea priorităţilor-ţintă pentru organizarea sesiunilor 355
3. Participarea la etapele terapiei 355
4. Verificarea progresului în alte modalităţi de terapie 356
STRATEGII DE INCHEIERE A SEDINŢEI 356
1. Asigurarea unui timp suficient pentru încheiere 357
2. Convenirea temelor pentru săptămâna următoare 357
3. Rezumatul şedinţei 357
4. Oferirea unei înregistrări a şedinţei 357
5. Incurajarea 357
6. Alinarea şi liniştirea pacientului 358
7. Rezolvarea problemelor 358
8. Crearea unor ritualuri de încheiere 358
STRATEGII DE INCETARE 359
1. Începerea discuţiei privind încetarea: diminuarea şedinţelor 359
2. Generalizarea bizuirii interpersonale pe reţeaua socială 359
3. Planificarea activă a încetării 360
4. Efectuarea recomandărilor adecvate 361
COMENTARII FINALE 361
Capitolul 15 / Strategii speciale de tratament 362
STRATEGI I DE CRIZĂ 362
1. Atenţia acordată afectului în locul conţinutului 363
2. Explorarea problemei acum 363
3. Concentrarea pe rezolvarea problemei 364
4. Concentrarea asupra toleranţei la afect 366
5. Obţinerea angajamentului faţă de un plan de acţiune 366
6. Evaluarea potenţialului suicidar 366
7. Anticiparea unei recidive a reacţiei la criză 366
STRATEGII PENTRU COMPORTAMENTUL SUICIDAR 367
Comportamente suicidare anterioare: protocolul pentru terapeutul principal 370
1. Evaluarea frecvenţei, intensităţii şi gravităţii comportamentului suicidar 371
2. Efectuarea unei analize în lanţ 372
3. Discutarea soluţiilor alternative versus toleranţă 372
4. Concentrarea pe efectele negative ale comportamentului suicidar 372
5. Consolidarea reacţiilor non-suicidare 372
6. Obţinerea angajamentului faţă de un plan comportamental non-suicidar 373
7. Validarea durerii pacientului 373
8. Raportarea comportamentului actual la tiparele generale 373
Ameninţări cu parasuicidul sau suicidul iminent: protocolul pentru terapeutul principal 373
1. Evaluarea riscului de suicid sau parasuicid 374
Medicamente cu risc letal: utilizarea fişelor de planificare a crizei 377
Alte mijloace cu risc letal 378
2. indepărtarea obiectelor cu risc letal sau convingerea pacientului să o facă 379
3. Instruirea empatică a pacientului să nu recurgă la suicid sau parasuicid 380
4. Menţinerea poziţiei că sinuciderea nu este o soluţie indicată 380
5. Generarea afirmaţiilor şi soluţiilor pline de speranţă 381
6. Când riscul de sinucidere este iminent şi ridicat: păstrarea contactului şi respectarea planului de tratament 381
Factori de risc şi comportamentul operant versus comportamentul respondent 381
Intervenţia involuntară 383
7. Anticiparea unei recidive a impulsurilor suicidare 384
8. Limitarea confidenţialităţii 384
ACTUL PARASUICIDAR ÎN CURS DE DESFĂSURARE: PROTOCOLUL PENTRU TERAPEUTUL PRINCIPAL 384
1. Evaluarea şi reacţia în caz de urgenţe 384
2. Respectarea regulii de 24 de ore 386
COMPORTAMENTE SUICIDARE: PROTOCOLUL PENTRU TERAPEUŢII COLATERALI 386
1. Menţinerea pacientului în siguranţă 386
2. Trimiterea la terapeutul principal 386
Principii de management al riscului cu pacienţi suicidari 387
STRATEGII PENTRU COMPORTAMENTE CE INTERFEREAZĂ CU TERAPIA 388
1. Definirea comportamentului ce interterează 389
2. Efectuarea unei analize în lanţ a comportamentului 390
3. Adoptarea unui plan de rezolvare a problemelor 390
4. Reacţia faţă de pacientul care refuză să-şi modifice comportamentul ce interferează 390
STRATEGII TELEFONICE 391
1. Acceptarea apelurilor telefonice ale pacientului în anumite condiţii 392
2. Programarea apelurilor telefonice iniţiate de pacient 394
3. Contactele telefonice iniţiate de terapeut 395
4. Oferirea de feedback în şedinţe despre comportamentul din timpul apelului telefonic 395
STRATEGII AUXILIARE DE TRATAMENT 396
1. Recomandarea unui tratament auxiliar la nevoie 396
2. Recomandarea unei consultaţii externe pentru pacient 398
PROTOCOLUL MEDICAŢIEI 399
Protocolul când farmacoterapeuţii sunt profesioniştii auxiliari 399
1. Separarea farmacoterapiei de psihoterapie 399
2. Consultaţia oferită pacientului pe probleme de farmacoterapie 399
3. Tratarea abuzului de reţete 400
Protocolul când terapeutul principal este şi farmacoterapeutul 400
1. Cunoaşterea cercetărilor recente 401
2. Abordarea istoricului pacientului şi a riscului de abuz de substanţe 401
3. Evitarea administrării medicamentelor cu risc letal pentru persoanele suicidare 401
4. Dezamorsarea luptelor pentru putere prin recomandare 401
Protocolul din spital 401
1. A bate fierul cât e cald. Evitarea in ternărilor în unităţile de psihiatrie 401
2. Recomandarea spitalizării de scurtă durată — în anumite condiţii 402
3. Separarea rolului terapeutului principal de rolul medicului curant din unitatea de internare 403
4. Consultaţia oferită pacientului cu privire la aspecte ale tratamentului în unitatea de internare 403
Linii directoare când pacientul doreşte spitalizarea, iar terapeutul nu e de acord 404
STRATEGII RELAŢIONALE 404
1. Acceptarea relaţiei 406
2. Rezolvarea problemelor relaţionale 407
3. Generalizarea relaţiilor 408
COMENTARII FINALE 408
ANEXA 15.1 PUNCTELE SCALEI DE EVALUARE A LETALITĂŢI I 409
Lecturi recomandate 413
Bibliografie 415
Mulţumiri 428
Index 430
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu