ARHEOLOGIA CUNOASTERII

Autor: Michel Foucault
Editura RAO
Colectia Eseistica
An aparitie : 1999 (Ed Univers), 2011
Editia a II-a
Editia originala: L'archéologie du savoir
Traducerea Bogdan Ghiu
ISBN 9786068255095
Nr pagini : 283
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 149 lei pe okazii,
Disponibilitate BCU
pdf aici (Ed. Univers)

Descrierea editurii:

        Despre Arheologia cunoaşterii se poate afirma că este o carte de tranziţie, o carte-salt, o carte-parcurs. O carte-sinucidere şi o carte-renaştere. O carte împlinire-eşec. Este cartea cea mai manifest-ludică a lui Foucault, cea mai explicit-nietzcheeană, care aruncă o lumină cu totul aparte asupra modului atât de complex, de plin de surprize de a practica cugetarea filosofică a lui Foucault. - V-aţi intitulat ultima carte Arheologia cunoaşterii. De ce "arheologie"? - Din două motive. Am folosit, mai întâi, acest cuvânt într-un mod întrucâtva orb, pentru a desemna o formă de analiză care nu este propriu-zis o istorie (în sensul în care se povesteşte, de pildă, istoria invenţiilor sau istoria ideilor), dar nici propriu-zis o epistemologie, adică o analiză internă a structurii unei ştiinţe. Acest altceva l-am numit, aşadar, "arheologie"; şi apoi, retrospectiv, mi s-a părut că hazardul nu m-a călăuzit prea greşit: la urma urmei, acest cuvânt, "arheologie", cu preţul unei aproximaţii care-mi va fi, sper, iertată, poate însemna: descriere a arhivei. (Michel Foucault în convorbire cu J.J. Brochier, 1969).

        Michel Foucault (15 octombrie 1926 – 25 iunie 1984), filosof, istoric al ideilor, scriitor și critic literar francez, a lăsat posterității o operă cu puternice ecouri în filosofia și istoria științei, în psihanaliză, în sociologie etc. A absolvit École Normale Supérieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty, și Universitatea Sorbona, obținând pe rând trei licențe: în filosofie (1948), în psihologie (1950) și în psihopatologie (1952). Între 1955 și 1960 a lucrat în diplomație culturală la Uppsala, Varșovia, Hamburg, predând în același timp franceza la universitățile respective. A revenit în Franța, unde a fost mai întâi titular al catedrei de filosofie de la Universitatea Clermont-Ferrand, apoi la Universitatea Paris VIII, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. Sursa: Ed. Trei

        La noi au fost traduse:

Istoria nebuniei in epoca clasica, Humanitas 1996, 2005, Trei 2023

A supraveghea si a pedepsi. Nasterea inchisorii, Humanitas 1997, Paralela 45 2005

Nașterea clinicii, Ed. Stiintifica 1998

Boala mentala si psihologia, Amarcord 2000

Anormalii. Cursuri tinute la College de France 1974 - 1975, Univers 2002

Biopolitica si medicina sociala, Ideea 2003

Hermeneutica subiectului, Polirom 2004

Puterea psihiatrica. Cursuri tinute la Collège de France, (1973-1974), Ideea 2006

Nasterea biopoliticii : cursuri tinute la College de France : (1978-1979), Ideea 2007

Arheologia cunoasterii, Univers 1999, Rao 2011

Ordinea discursului. Un discurs despre discurs, Eurosong and Book 1998

Cuvintele si lucrurile. O arheologie a ştiinţelor umane, Univers 1996, Rao 2008

Istoria sexualitatii, Editura de Vest 1995, Univers 2004 (3 volume)

Securitate, teritoriu, populatie, Ideea Design 2009

Guvernarea de sine si guvernarea celorlalti. Cursuri tinute la College de France : (1982-1983), Ideea 2015

Curajul adevarului. Guvernarea de sine si guvernarea celorlalti II. Cursuri tinute la College de France : (1983-1984), Ideea 2017

        Si altele

Cuprins:  

I. (INTRODUCERE)  5

II. REGULARITĂŢILE DISCURSIVE  25

I. Unităţile discursului  27

II. Formatiunile discursive  40

III. Formarea obiectelor  51

IV. Formarea modalităţilor enunţiative   63

V. Formarea conceptelor   70

VI. Formarea strategiilor  80

VII. Observaţii şi consecinţe  89

III. ENUNŢUL ŞI ARHIVA  97

I. Definirea enunţului  99

II. Functia enunţiativă  110

III. Descrierea enunţurilor  132

IV. Raritate, exterioritate, cumul  147

V. A priori istoric şi arhiva  157

IV. DESCRIEREA ARHEOLOGICĂ  165

I. Arheologia şi istoria ideilor  167

II. Originalul şi regulatul  174

III. Cont radicfiile  184

IV. Faptele comparative  193

V. Schimbarea şi transformările  203

VI. Ştiinţă şi cunoaştere  217

V. (CONCLUZIE)   239

NOTE de Bogdan Ghiu   257

POSTFAŢĂ: „ Cartea cea mai pufin reuşită " a lui Michel Foucault? de Bogdan Ghiu  277