TEORIA PROCESELOR DE COMUNICARE

Autor: Alex Mucchielli, Jean-Antoine Corbalan, Valérie Ferrandez
Editura Institutul Europea
Colectia Universitaria
An aparitie : 2006
Editia I
Editia originala: Théorie des processus de la communication.
Traducerea Livia Iacob
ISBN 973-611-386-8
Nr pagini : 232
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 30 lei pe okazii, 
Disponibilitate BCU

Descrierea editurii:

        Cartea propune acea perspectiva asupra comunicarii dintre actorii sociali, care surprinde felul in care diferitele contexte ale unei situatii influenteaza sensul comunicarii. Explicitarea acestui sens, produs prin si inauntrul comunicarii duce la intelegerea originii comportamentului actorilor sociali.

        Alex Mucchielli (n. 1943) este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în ştiinţele comunicării; a obţinut doctoratul în litere şi ştiinţe umane la Sorbonna. A fost, timp de 33 de ani, profesor la Université de Montpellier, director al Departamentului de Comunicare al aceleiaşi universităţi şi a condus un renumit centru de cercetare în domeniul ştiinţelor umane. În 2007, a primit distincţia „Reconnaissance de mérite scientifique" din partea Université du Québec à Montréal. A publicat peste 50 de lucrări, dintre care douăsprezece titluri au fost deja traduse în peste zece limbi. Sursa: Ed Humanitas

        La noi au fost traduse:

Noua psihologie, Stiintifica 1996

Dictionar al metodelor calitative in stiintele umane si sociale (coord), Polirom 2002

Teoria proceselor de comunicare (coautor), Institutul European 2006

Comunicarea in institutii si organizatii, Polirom 2008

Arta de a influenta. Analiza tehnicilor de manipulare, Polirom 2002, 2015

Arta de a comunica. Metode, forme si psihologia situatiilor de comunicare, Polirom 2008, 2015

Influenta, persuasiune, motivare. Noi tehnici. Cum sa-ti seduci interlocutorii, cum sa transmiti o idee, cum sa-ti mobilizezi echipa, Humanitas 2014

Cuprins:

Nota editorului  5

Introducere  7

1. Fundamentele teoriei  7

2. Interesul suscitat de o teorie  9

Partea I. EXPUNERE A TEORIEI PROCESELOR DE COMUNICARE

Cap. I. Sensul, contextualizarea si procesele 15

1. Comunicarea generalizata  15

2. Contextualizarea  17

2.1. Sensul unui cuvant depinde de conditiile in care este pronuntat  17

2.2. "Sensul nu poate fi separat de conditiile producerii sale" 19

3. Cadraj si recadraj  20

3.1. Scoala de la Palo Alto  20

3.2. Recadrajul se face printr-o constructie subiectiva  21

3.3. Manipularea contextelor schimba sensul conduitelor  22

3.4. Inteligenta stiintifica este o problema de contexte teoretice  24

4. Diferitele contexte constitutive ale unei situatii de comunicare  24

4.1. Cercetarile din domeniul stiintelor comunicarii au explicat diferitele contexte ale unei situatii  24

4.2. Actualmente judecam in 7 contexte  25

4.3. Contexte si semnificatii  26

4.4. "Procesele de comunicare" sunt totodata si in acelas timp, procese de contextualizare  27

5. Procesul: o prelucrare comunicaţională de variaţie   28 

5.1. Un „proces" este realizarea unei prelucrări care adauga valoare 28 

5.2. Procesele de comunicare relevă trei mari categorii  29 

Cap. II. Miza fundamentala a constructiei sensului împartasit  31

1. Evoluţia preocupărilor studiilor despre comunicare   31 

2. Eforturile pentru construcţia sau impunerea contextului de referinţă 33 

2.1. Localizarea „contextelor de referinţă" este necesara comprehensiunii  33 

2.2. Orice grup social construieşte reprezentări la care se raportează membrii lui  34

2.3. Actorii sociali se infrunta pentru a-si impune contextele de referinţa  35 

2.4. Anumiţi actori sociali au misiunea de a constmi, impreuna cu ceilalti actori, o viziune comuna asupra situaţiei  35 

2.5. Sensul, contextul de referinţă şi procesele  36 

3. Sensul luat de o comunicare intr-un context: exemple   36 

Cap. III. Procesele de comunicare 41

1. Procesele de contextualizare spaţială 41 

1.1. Modificarea contextului spatial si geneza sensului  41 

1.2. Expresivitatea subiectivă a elementelor contextului spatial este manipulată de procese  43 

1.3. „Efectele de sens" ale manipularilor fizice au fost evidenţiate  43 

1.4. Exemplu de amenajare a spaţiului  44 

1.5. Importanţa „cadrajului" adoptat  47 

2. Procesele de contextualizare fizică sau senzorială   47 

2.1 Rolul organelor senzoriale  47 

2.2. Rolul tehnologiilor de comunicare  49 

3. Procesele de contextualizare temporală   51 

3.1. Timpul serveste intotdeauna drept context 151 

3.2. Rolul perspectivelor 152 

3.3. Ritualurile si contextualizarea  53

3.4. Importanta cadrajului temporal  53

4. Procesele de pozitionare si structurare a relatiilor  54

4.1. Importanta contextului pozitiilor si a structurii relatiilor  54

4.2. Lupta pentru pozitionare  55

4.3. Generalitatea fenomenului de pozitionare este un fenomen social general  58

4.4. Lupta pentru pozitionare este un fenomen social general 58

4.5. Procesele contribuind la pozitionare functioneaza in baza a patru parametri 58

4.6. Relatiile cu privire la dimensiunea dominant-dominat sunt extrem de importante  60

4.7. Noile tehnologii si relatia omului cu lumea  62 

4.8. Procesele de structurare a relatiilor sunt in relatie cu alte procese  64

4.9. Numeroase schimbari trebuie intelese ca fenomene de restructurare a relatiilor  65

4.10. Sistemul de relatii - context fundamental pentru Palo Alto  67

4.11. Sistemul de relatii si comprehensiunea sensului profund  68

5. Procesele de apel la norma, de construire sau de emergenta a normelor  71

5.1. Comunicarea necesita acorduri implicite  71

5.2. Procesele conduc la interventia refeerentilor impliciti 72

5.3. Procedurile de apel la norme in organizatii  73

5.4. Apelul la cutumele culturale si sociale  74

5.5. Evidentierea experimentala a apelului implicit la norme  76

5.6. Construirea normelor de-a lungul comunicarilor  79

5.7. Procesele de construire a normelor in discursurile argumentative  86

5.8. Emergenta normelor implicite  81

6. Procesele de construire a calitatii relatiilor  82

6.1. Relatia este fundalul, intotdeauna prezent, al oricarei comunicari  82

6.2. Relatia: finalitatea esentiala a comunicarii  83

6.3. Primatul relaţiei priveşte ansamblul fenomenelor comunicaţionale  85 

6.4. Normele relaţiei sunt construite mai ales prin schirnb 86 

6.4.1. Un exemplu de construcţie a relaţiei de incredere 86 

6.4.2. Influenţa este rezultatul unei comunicări de gradul al doilea  88 

6.4.3. Contraexemplul construirii unei relaţii de neincredere  89 

6.5. Construirea calitălii relaţiei ca fenomen involuntar  89 

6.6. Construirea calitătii relaţiei ca fenomen gandit   90 

6.7. Prin formă, orice comunicare participă la construirea naturii relaţiilor dintre actori  90 

7. Procesele de exprimare identitară 92 

7.1. Comunicarea şi identitatea actorilor  92 

7.2. „Modalităţile" de a comunica exprimă şi identităţile  93 

7.3. Intenţionalităţile actorilor  94 

7.4. In general, distingem trei niveluri de intenţionalitate   96 

7.5. Observarea intenţionalităţilor clarifică aşa-numitele fenomene de „non-comunicare"  97 

7.6. „Sistemul de pertinenţă" este purtătorul intenţionalităţilor actorilor  97 

Cap. IV. Modelul situational ce provine din teoria proceselor  99 

1. O concepţie sistemică a funcţionărli proceselor  99 

1.1. Procesele de comunicare nu funcţionează independent unele de altele 99 

1.2. Lucrează interdependent intr-o manieră sistemică  100 

2. Un model situaţional pentru analiza comunicărilor 101 

3. „Grila" de analiză a modelului situaţional  102 

4. Insemnătatea actorilor   103 

5. Concluziile primei părţi / 104 

Partea a II-a. APLICATII ALE TEORIEI. ANALIZA MECANISMELOR DE INFLUENTA SI DE MANIPULARE

Cap. V. De la o conceptie cauzalista la o conceptie comunicationala a influentei 107

1. Conceptia cazualista implicita a influentei  107

2. Exemple de conceptii cauzaliste lineare ale influentei  109

2.1. Dimensiunea "influenta" a oricarei comunicari  109

2.2. Injonctiunea/somatia implicita a fiecarui cuvant  110

2.3. Interventia "carismei"  110

2.4. Functia "volitionala" a limbajului

2.5. Rolul paralimbajului  112

3. O noua abordare a influentei  113

Cap. VI. Studiul situatiilor de influenta interpersonala  115

1. Analiza unei situatii de sugestionare  115

1.1. Situatia  115

1.2. Analiza comunicationala a situatiei  116

1.2.1. Un cadraj pe scurt  116

1.2.2. Structurarea relatiilor in avantajul celui mai puternic  117

1.2.3. Manipularea identitatilor, a normelor relationale si a mizelor  118

2. Analiza unei situatii din viata cotidiana  119

2.1. Situatia  119

2.2. Analiza situatiei  120

2.2.1. Manipularea contextelor din situatia data  120

2.2.2. Convocarea normelor comune  121

2.2.3. Manipularea pozitionarii  122

2.2.4. Exprimarea identitatilor  122

2.2.5. Concluzii privind analiza prin intermediul proceselor  123

3. Exemple de punere in practică a teoriei proceselor   124 

3.1. Analiza fenomenelor de dinamica grupului / 124 

3.2. Ce este empatia?  129 

Cap. VII. Studiul situatiilor de influenta colectiva  131 

1. Analiza unei activităţi publicitare 131 

1.1. Situaţia  131 

1.2. Analiza comunicaţională  131 

2. Analiza reclamelor  134 

2.1. Mesajul publicitar şi sensul 134 

2.2. Analiza reclamei făcute unui aparat de fotografiat   134 

2.2.1. Contextul lecturii în cazul unei asemenea reclame  134 

2.2.2. Construirea sensului reclamei trece prin formularea unei intrebări privitoare la activităţile personajelor  135 

3. Studiul situaţiilor de influenţă in organizaţii  145 

3.1. lnfluenţa prin intermediul organizării participaţiei   145 

3.1.1. Cazul unui seminar organizat pentru a introduce shimbări într-o intreprindere  145 

3.1.2. Funcţionarea poziţionărilor  147 

3.1.3. Exprimarea identităţilor  148 

3.1.4. Construirea normelor  149 

3.2. Revizitarea „atelierelor monopolului"  150 

4. Concluzii / 156 

Cap. VIII. Experimentele asupra supunerii, rediscutate cu ajutorul teoriei proceselor de comunicare  157 

1. Experimentele lui Milgram 157 

1.1. Prezentarea experimentului  157 

1.2. Analiza prezentării de mai sus  159 

1.3. Dispozitivul experimental  160 

2. Analiza experimentului în termenii proceselor  163 

2.1. Sensul conduitei subiecţilor din experiment   163 

2.2. Comunicarea prin intermediul unei ultime regizări a experimentului 165 

2.3. Analiza urmarilor experimentului  167

2.4. Interpretarea lui Milgram  170

3. Interviurile subiectilor validand analiza in termeni de procese  172

3.1. Interviul dat de Jack Washington  172

3.2. Interviul dat de Jan Rensaleer  172

3.3. Interviul dat de Morris Braverman  173

3.4. Interviul dat de un profesor de teologie  175

4. Concluzii  177

Cap. IX. Reinterpretarea experimentelor de manipulare în teoria angajamentului  179 

1. Conceptia cauzalista traditionala a manipularii  179

2. Un experiment asupra privarii de tutun  180

2.1. Situatia de manipulare  181

2.2. Analiza in termeenii de procese  183

3. Concluzii  187

CONCLUZII GENERALE. Procesele de comunicare ca teorie de importanta medie 189

1. Cum anume formeaza procesele de comunicare o teorie?  190

1.1. O poziţionare epistemologică: abordarea comprehensiva   190 

1.2. O finalitate 191 

1.3. Un obiect, un camp de studiu 191 

1.4. Conceptele principale şi conceptele asociate  192 

1.5. Conceptele justificate  193 

1.6. O arhitectură  193 

1.7. O metodă de aplicare  194

1.8. O legăturabore teorie-obiect-metodă  195

1.9. O contributie ştiinţifică  196

1.10. Teoria .proceselor de comunicare este o teorie  196 

2. Ce modele de integibilitate ne propune teoria sa punem in practica?  198

2.1. Schemele explicative pe care procesele de comunicare nu le folosesc  199

2.1.1. Schema cauzala  199

2.1.2. Schema functionala 201 

2.1.3. Schema structurală   201 

2.1.4. Schema hermeneutică  202 

3. Schemele explicative aplicate in teoria proceselor 203 

3.1. Schema actantială  203 

3.2. Schenta dialectică   205 

4. Teoria proceselor ca teorie de importanta medie 207 

4.1. Procesele de comunicare: o teorie „nefinalizată"   208 

4.2. O teorie „deschisă"  209 

4.3. O teorie specifică ştiintelor informării şi comunicări  210 

4.4. Un camp de aplicare limitat  211 

4.5. O teorie falsificabilă 212 

4.6. Criterii de validare 213 

5. Concluzii / 213 

BIBLIOGRAFIE 215 

INDEX   219