DIALOGISTICA SI REPREZENTARILE SOCIALE

Autor: Ivana Markova
Editura Polirom
Colectia Collegium. Psihologie
An aparitie : 2004
Editia I
Editia originala: Dialogicality and social representations: the dynamics of mind
Traducerea Margrit Talpalaru
ISBN 973-681-515-3
Nr pagini : 312
Format 130 x 200
Anticariat
Pretul la data postarii : 7 - 25 lei pe okazii, 
Disponibilitate BCU

Descrierea editurii:

        „Cartea de fata propune o teorie a cunoasterii inteleasa ca o construire a socialului prin dialogistica si teoria reprezentarilor sociale. Mintea umana se dezvolta nu prin simpla interactiune Ego-Obiect, ci prin interventia lui Alter care „traduce” continuturile cunoasterii, propune cadre de referinta, insinueaza credintele si reprezentarile sale, comunica simboluri si grila sa de interpretare, influenteaza, schimba, surpa stabilitatea, stimuleaza cautarea. Pe urmele lui Karl Buhler si Serge Moscovici, Ivana Markova face din triunghiul semiotic Ego-Alter-Obiect o cale regala a dezvoltarii dinamice, a construirii gindirii sociale.” (Adrian Neculau)

        Ivana Markova, profesoara la Universitatea din Stirling (Scotia), Departamentul de Psihologie, este un nume de referinta in psihologia sociala, fiind coordonatoarea grupurilor de lucru Est-Vest „Democracy and individualism in the Eastern and West Europe” si „Trust and Democracy in Transition” si organizatoarea celei de-a sasea Conferinte Internationale asupra Reprezentarilor Sociale (Universitatea din Stirling, 2002). 

Cuprins:

Argument (Adrian Neculau)   11 

Cuvant inainte  13 

Capitolul1. Schimbarea: o problemă epistemologica pentru psihologia sociala  25 

1. Cercul perfecţiunii  25 

2. Stabilitatea şi cercul perfecţiunii  28 

2.1. Stabilitate şi schimbare 28 

2.2. Stabilitatea ca punct de referinta in teoriile cunoaşterii   30 

2.3. Două intrebări despre natura cunoaşterii 32 

2.4. Reprezentările mentale  35 

2.4.1. Pentru a realiza reprezentări mentale corecte, trebuie utilizate cuvintele potrivite 35 

2.4.2. Reprezentarile mentale sint proprietăţi ale mecamsmelor 36 

2.4.3. Ce reprezintă reprezentările mentale?   39 

3. Spargerea cercului perfect al stabilitatii  42 

3.1. Ce poate inlocui epistemologiile fundaţionale? . 42 

3.2. Schimbarea o problemă epistemologică 46

3.2.1. Problema lui Saussure  47 

3.2.2. Este "echilibrarea" raspunsul la problema schimbării?  50 

3.2.3. „Istorie" cu un scop  52 

4. Mintea in dialog   55 

Capitolul 2. Gandirea şi antinomiile  57

1. A face distincţii  57 

2. Polarităţile şi antinomiile in diferite culturi 60 

3. Antinomii, opoziţii şi polarităţi in Grecia şi China antice 64 

3.1. Opoziţiile la Platon şi Aristotel 65 

3.2. Stricta separaţie a antinomiilor in Grecia antică   67 

3.3. Conceptul de schimbare in Grecia antică   68 

3.4. Antinomii şi opoziţii in gindirea antică chineză   70 

3.5. Conceptul chinez al schimbării  71 

4. De la polarităţile greceşti la ştiintă şi misticism 74 

4.1. Antinomiile in Renaştere  77 

4.2. Gandirea antinomică a lui Jakob Bohme  80 

5. Problema antinomiilor pentru Kant 82 

6. Dialectica lui Hegel  84 

6.1. De la un inceput nefericit la un sfirşit fericit   86 

6.2. Relaţia tată-fiu ca unitate 88 

6.3. Antinomiile există in tensiune şi conflict 89

7. Gandirea in antinomii in psihologia de după Hegel   90

7.1. Opoziţia universală  91 

7.2. Obsesia lui Jung  91 

7.3. Conflictele nerezolvate ale lui Freud. 94 

7.4. Copiii gandesc in „couple" (in „pereche")   96 

7.5. Polarităţile, contradicţiile şi antinomiile din gandire in psihologia contemporană  97

Capitolul 3. Antinomii lingvistice şi dialogice 99 

1. Antinomii anistorice/istorice in limbă   99 

1.1. Limbă fără istorie 99 

1.2. Noua ştiinţă a lui Vico 101 

2. Antinomia social/individual  105 

2.1. Vorbirea şi reflecţia sunt sociale  105 

2.2. Vitalismul lui Humboldt 108 

2.3. Opţiunea lui Saussure   112 

3. Antinomii lingvistice116 

3.1. Contribuţia originală a lui Vilem Mathesius 116 

3.2. Dialectica sincronie/diacronie in concepţia Cercului Lingvistic din Praga 118

3.3. De ce nu este interesant că un copac nu e un cal  120 

3.4. Conceptul de schimbare in teoria semnificatiei a lui Karcevskij  122 

4. Antinomii dialogice  125 

4.1. Sfera lui „intre Eu şi Tu"   125 

4.2. Dialogistica este mai mult decit Eu - Tu  127 

4.3. Trăind in lumea altora 129 

4.4. Gandind cu voce tare 133 

Capitolul 4. Gandind cu voce tare 135 

1. Dialogistica ca ontologie a umanitătii  137 

2. Dialogistica şi dialectica 140 

3. incercări de a priva limba de dialog 146 

3.1. Obtinerea unei limbi neutre in ştiimă 146 

3.2. „Limba de lemn" a birocratiei 147 

3.3. Utilizarea limbii pline de sugestii şi sentimente nu este etică 150 

4. Dialogistica şi sinele   152 

4.1. Dialogistica şi intersubiectivitatea   152 

4.2. Dialogistica nu reprezintă o fuziune Ego-Alter 154 

4.3. Impunerea semnificatiei proprii asupra „necunoscutului"  155 

4.4. „A te ruga sau a nu te ruga, ar putea o intrebare dureroasă 160 

4.5. „A te supune sau a nu te supune, ar putea să nu fie o intrebare dureroasă 161

5. Diversele stiluri ale gindirii şi vorbirii dialogice 165 

5.1. Polifazie şi heteroglosie cognitivă   165 

5.2. Polemici ascunse  167

5.3. Dialog extern şi intern  168 

Capitolul 5. Vechi si nou in reprezentările sociale   173 

1. De la reprezentările mentale la cele colective şi sociale 173 

1.1. „Representation"şi „reprezentarare"  174 

1.2. A reprezenta inseamnă a gandi 176 

2. Teoria sociologică a reprentărilor colective sau sociale  178 

2.1. De la Kant la Durkheim  178 

2.2. Teoria socioIogică a lui Durkheim privind cunoaşterea  180 

2.3. Dualitatea naturii umane 180 

2.4. Cultură si societate 182 

2.5. De la religie la ştiintă  185 

2.6. Pozitia realistă a lui Durkheim   188 

2.7. O sarcină neterminată   190 

3. Teoria sociopsihologică a reprezentărilor sociale şi a comunicării 191 

3.1. Conceptul care s-a pierdut . 192 

3.2. Ştiinta discontinuitătilor şi instabilitătilor  193 

3.3. Impotriva opiniei că „le peuple ne pense pas"  195 

3.4. Simtul-comun ca simt social   196 

3.5. Cunoaşterea de simt-comun şi cunoaşterea ştiintifică   198 

3.6. Studiul produselor cunoaşterii   203 

3.7. De la cunoaşterea de simt-comun la reprezentările sociale  206 

Capitolul 6. Triadele dialogice si procesele cu trei componente 209

1. Gandirea in triade 209 

1.1. Numărul magic trei  209 

1.2. Modelul-organon triadic al lui Buhler privind comunicarea şi reprezentarea 212

1.3. Tensiunea dialogică 214 

2. Triada dialogică  216 

2.1. Componentele triadelor dialogice sunt unite prin relatii interne  217 

2.2. Multiplele fatete ale Ego-Alter-Obiect  222 

3. Obiectul in triada dialogică   228 

3.1. De la obiectele stabile la cele tranzitorii   228 

3.2. Copilul ca obiect virtual 231 

3.3. Reprezentări sociale bazate pe credirdă şi reprezentări sociale bazate pe cunoaştere 233 

4. Procesele cu trei componente  237 

4.1. Simultaneitatea şi secventialitatea intr-un proces cu trei componente  237 

4.2. La dissidence d'un seui 240 

Capitolul7. Cum inţelegem themata şi cum generăm reprezentări sociale   245 

1. Structura reprezentărilor sociale : nucleu şi periferie   245 

2. Themata ca fundamente ale continuturilor structurate in reprezentările sociale 251

2.1. Themata in gandirea ştiimifică   251 

2.2. Themata in gandirea de simţ-comun   254 

2.3. Toate antinomiile pot deveni themata  255 

2.4. Culoarea ca thema  257 

3. Recunoaşterea socială ca thema de bază  260 

3.1. Onoarea şi recunoaşterea socială  263 

3.2. De la onoare la demnitate  264 

3.3. Tematizarea moralităţii/imoralităţii relatie cu recunoaşterea socială  266 

3.4. Tematizarea antinomiei libertate/opresiune 268 

4. Tematizarea prin genurile de comunicare   271 

4.1. Genurile de vorbire şi de comunicare  272 

4.2. Relatiile dintre reprezentările sociale şi genurile de comunicare 274 

Concluzie: reprezentările sociale şi dialogistica  279 

Bibliografie 285